săptămână după ce Rusia a anexat Crimeea am efectuat o vizită în Ucraina împreună cu liderii politici și cu raportorii. În timpul acestei vizite ne-am deplasat la Donețk, unde, din păcate, violențele au escaladat dramatic de atunci. M-am întîlnit cu guvernatorul regiunii Donețk în clădirea administrativă care a fost ulterior ocupată și baricadată cu saci de nisip de forțele separatiste. În luna martie erau deja proteste antiguvernamentale și un număr de protestatari au scandat spre mine, cînd m-au văzut „fashystskaya Evropa ” ( Europa fascistă). Este de la sine înțeles că sînt europeană, dar în mod cert nu sînt fascistă. Însă, aceasta demonstrează, din păcate, care este nivelul de frustrare și neîncredere față de Europa în rîndurile unei părți a populației. Evenimentele din Ucraina, după cum bine știți, s-au precipitat odată cu anexarea Crimeii, întărirea trupelor rusești la frontieră și ocuparea clădirilor guvernamentale de către așa-numiții separatiști. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a trebuit să reacționeze. În perioada de sesiune din aprilie, am încercat să apărăm valorile Organizației noastre și am luat decizii dificile și principiale pe care fondatorii săi le-ar fi așteptat de la noi. În Rezoluția 1988 privind recentele evoluții din Ucraina, Adunarea a specificat faptul că Ucraina are o mare responsabilitate dar, de asemenea, și o oportunitate deschisă pentru a combate corupția și a aduce o schimbare constituțională reală, reforma electorală și descentralizarea. Un stat are nevoie de instituții puternice. Acesta este cazul Ucrainei. Și trebuie să-i ajutăm să construiască acele instituții puternice, pentru că fără instituții puternice statul este slab, iar un stat slab este vulnerabil, iar un stat vulnerabil nu este capabil să-și protejeze populația. Această Rezoluție a fost însă umbrită de discuțiile privind anexarea Crimeii de către Rusia și de evenimentele tot mai îngrijorătoare din Ucraina de Est. Acțiunile au consecințe. În cadrul Adunării, consecințele pentru Rusia, în urma acțiunilor sale, au fost stabilite în Rezoluția 1990. Aș dori să precizez ce a decis Adunarea și ceea ce nu a decis. În ceea ce privește delegația rusă, i-am suspendat dreptul la vot, posibilitatea de a fi reprezentată în Biroul și Comitetul Prezidențial ale Adunării, adică în organele executive, și dreptul de a participa la observarea alegerilor. Totuși, noi nu am suspendat acreditarea delegației ruse, făcînd astfel posibil un dialog neîntrerupt prin care delegația rusă să poată continua să participe la celelalte lucrări ale Adunării. Dar, iarăși, acțiunile au consecințe. În contextul acestor sancțiuni impuse de Adunare, Duma de stat a Rusiei a reacționat prin suspendarea, citez: „participării constructive ulterioare la activitățile APCE”, închei citatul. Într-adevăr, din păcate, parlamentarii lor nu au participat la sesiunea parțială a Adunării din luna iunie. Sper că vom continua să menținem dialogul, pentru că dialogul este cel mai important instrument de care dispunem ca parlamentari. Și, din acest motiv, am avut o conversație telefonică cu Speakerul Dumei și am convenit, de asemenea, să ne întîlnim în viitorul apropiat.