Gala „Jurnaliștii anului 2025”: Centrul pentru Jurnalism Independent a premiat excelența și reziliența presei din Moldova la aniversarea de 30 de ani

Chișinău, 18 Decembrie 2025 – Într-o atmosferă festivă marcată de solidaritate profesională, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a desemnat laureații Galei „Jurnaliștii anului 2025”. Evenimentul, desfășurat joi seara, a avut o dublă semnificație, celebrând performanțele remarcabile ale presei din ultimul an și marcând totodată 30 de ani de activitate a CJI în sprijinul libertății de exprimare și a standardelor profesionale în Republica Moldova.

Ediția din acest an s-a desfășurat sub semnul „preciziei”, simbolul galei fiind mărul străpuns de o săgeată – o metaforă a jurnalismului care nu lovește la întâmplare, ci țintește adevărul cu exactitate, refuzând dramatismul inutil în favoarea faptelor verificate. Într-un an 2025 descris de organizatori ca fiind unul „complicat”, dominat de alegeri, crize și provocări informaționale majore, premiile au onorat jurnaliștii care au demonstrat gândire critică și reziliență în fața presiunilor.

Gala a reunit reprezentanți ai corpului diplomatic, organizații internaționale și jurnaliști din întreaga țară, premiind cele mai bune materiale la categoriile presă scrisă, vizuală, radio și online.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost decernarea Premiului de Excelență, oferit post-mortem jurnalistei Valentina Basiul. Distincția a fost un omagiu adus integrității și valorilor fundamentale ale jurnalismului de calitate pe care aceasta le-a promovat de-a lungul carierei sale, fiind descrisă ca un reper moral pentru breaslă.

La categoria Fotografie, premiul a fost adjudecat de Nadejda Roșcovanu de la publicația „Oameni și Kilometri”. Jurnalista a impresionat juriul cu o poveste vizuală captivantă, descoperită într-un loc neașteptat.

„Am găsit o scrisoare sub o piatră, la un șantier abandonat, o scrisoare transmisă unui proprietar despre care nu știam nimic. Ne-am chinuit să aflăm cine deține imobilul, iar scrisoarea stătea acolo de un an de zile, spălată de ploi. Uneori, poveștile bune necesită timp și atenție la detalii care par invizibile”, a declarat Nadejda Roșcovanu în momentul primirii trofeului.

Categoria Reportaj a adus recunoaștere jurnalistei Daria Slobodcikova de la Newsmaker, pentru materialul său despre comunitățile de ruși lipoveni („Ruschii derevni”). Aceasta a subliniat dificultatea de a documenta subiecte în comunități închise și importanța răbdării în munca de teren.

„Uneori e greu să faci oamenii să vorbească, mai ales când subiectele sunt sensibile. Este nevoie de multă răbdare pentru a trece dincolo de refuzuri și pentru a ajunge la adevărata poveste a oamenilor”, a menționat Slobodcikova.

În domeniul Investigației, un accent deosebit s-a pus pe demascarea dezinformării și a manipulărilor externe. Premiul a fost acordat pentru ancheta complexă „Armata digitală a Kremlinului”, o serie de materiale care a expus mecanismele de influență politică și propagandă desfășurate la Chișinău, București și Moscova.

La secțiunea Podcast, trofeul a revenit producției „Miau Podcast”, realizată de activiștii civici și jurnaliștii care au abordat teme sociale și politice într-un format accesibil și inovator. De asemenea, redacția Moldova.org a fost menționată pentru creativitate și impact în mediul online.

Simbolul galei din acest an – mărul – a fost reinterpretat de organizatori nu ca „mărul discordiei”, ci ca un test al măiestriei, similar legendei lui Wilhelm Tell.

„Jurnalismul adevărat nu lovește la nimereală. El țintește bine și asumat. De peste 30 de ani, Centrul pentru Jurnalism Independent este alături de cei care nu doar pun întrebări, ci le țintesc bine, chiar și atunci când răspunsurile întârzie să apară. Anul 2025 nu a fost ușor pentru presă, fiind plin de breaking news-uri matinale și crize, dar ați demonstrat că puteți face față cu demnitate”, au transmis gazdele evenimentului.

Evenimentul a subliniat rolul crucial pe care presa independentă îl joacă în menținerea sănătății democratice a Republicii Moldova, mai ales în contextul amenințărilor hibride și a polarizării sociale.

Despre Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

Centrul pentru Jurnalism Independent este una dintre primele organizații de media constituite în Republica Moldova, având o activitate neîntreruptă de 30 de ani. Misiunea CJI este de a sprijini presa independentă, de a promova standardele etice și de a contribui la educația media a publicului, militând pentru o informare corectă și echidistantă a cetățenilor.

[Countdown voice] 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1.

[Audio montage] Rog, apropiați-vă de ecrane. Vă rog, ecranele să le apropiați.

Libertatea de exprimare la noi în țară este foarte respectată. Dumneavoastră, ca jurnaliști, trebuie să ne dați dreptate.

Un proiect de lege cu privire la statutul agenților străini în Republica Moldova. Cică... 16 televiziuni ale căror licențe au fost suspendate s-au retras. Sediul de la Radio Moldova a fost din nou vandalizat. În autonomia Găgăuză, mass-media independentă se confruntă cu presiuni. În onoarea și memoria jurnaliștilor ucraineni.

Ziarul de buzunar. Vă îndemn... Domnule procuror, de la el ați mers și ați scăpat. Bună ziua! Cine va arăta videoul?

[Protest sounds and overlapping voices]

Este o neobrăzare ordinară! Sunteți niște lași care ați fugit! Asta înseamnă că noi, oamenii de rând, trebuie să ne închidem gura și să nu mai vorbim?

Dar noi o să vă găsim! Și pe cei de la CALDOR-le media critic, ca o ajutor, care se ocupă cu cenzura. USAID! Organizație criminală organizată. Grantoedă. O adevărată sărbătoare pentru o mână de frustrați politici de la noi. 860.000 de euro. Dar măcar ceva, măcar un proiect, ceva care l-ar... Ce-ați făcut cu acești bani? Să pui tu să-i ucizi. Eu vorbeam cu ceva, dar tu ai apucat știi tu cu tine. Ne putem imagina foarte bine ce-ați făcut cu acești bani. Corupția ucide! Evghenia Guțul a fost reținută.

Cetățeanul Nistroschi. Direcția Cultură, mesaj.

Creativ... i-am ales numele... Nu ne-am descărcat.

Nu te juca cu votul, că vei pierde totul! 20 de milioane de lei. Finanțarea ilegală a formațiunilor politice. Cine-o să vrea să facă... Moldova Mare, condus de Victoria Furtună, a fost exclus... Inima Moldovei a fost exclus din cursa electorală. 74 de persoane au fost reținute într-un dosar privind pregătirea dezordinilor în masă.

Am primit banii! Țâț! Țâț! S-a terminat alegerea. Guvernarea PAS este în panică. Moldovenii s-au smuls din ghearele lui Putin și au ales calea pe care vor s-o continue, cea europeană. Noi vom face veselie! Medvedev? Toată țara! Rolul nostru de a sta la viceu... Ambițiile și rânza moldovenească. A venit tata în parlament. Ești sănătos? Nu-ți ghici mai departe nasul, nu ne mai întrerupeți! Se numește Guvernul în următoarea componență...

[Host] Podcastul cu mere. E podcastul jurnaliștilor care n-au ratat ținta. E podcastul tău.

Doamnelor și domnilor, colegi și colege, bună seara și bine ați venit la Podcastul cu mere!

Da, știu că, de regulă, obișnuiți să ascultați podcasturile în căști, pe drum, în automobil, cât stați în trafic sau în timp ce editați un material scurtuț de câteva pagini sau de vreo 12.000 de semne. Însă, de această dată, asistați la un podcast mai special: live, interactiv și cu public care știe să pună întrebări incomode.

Ne aflăm într-o sală plină de oameni care cunosc presiunea deadline-urilor, care cunosc ce înseamnă să fii amenințat, farmecul conferințelor de presă fără răspuns, dar și adrenalina celor 10 secunde până la live. Așa că, în următoarea oră, eu vă rog să nu ne grăbim. Să vă opriți, să respirați adânc și să vă uitați în urmă la anul care a trecut și la oamenii care nu au ratat ținta.

2025 n-a fost un an ușor pentru presă. A fost plin de breaking news-uri matinale, am avut alegeri, am avut crize și redacții care au rezistat. Unele mai puțin din bani și mai mult din entuziasm. Dar asta este doar partea vizibilă, iar astăzi vreau în cadrul podcastului nostru să discutăm despre partea invizibilă, despre ceea ce a rămas în culisele reportajelor care au schimbat și care au mutat lucruri. Poate nu au mutat munți, dar au mutat întreaga societate.

Așadar, bine ați venit la Gala „Jurnaliștii Anului”, organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent!

Nu este o gală obișnuită. Este una cu 30+, cu experiență și cu suficiente povești cât pentru mai multe sezoane de podcast. De peste 30 de ani, Centrul pentru Jurnalism Independent este alături de cei care nu doar pun întrebări, ci le țintesc bine, iar simbolul galei a rămas un măr ciuruit de o săgeată. Nu pentru dramatism, ci pentru precizie, pentru că jurnalismul adevărat nu lovește la nimereală. El țintește bine și asumat.

De peste 30 de ani, Centrul pentru Jurnalism Independent este alături de jurnaliștii care pun întrebări chiar și atunci când nu primesc răspunsuri sau atunci când răspunsurile vin sub forma unei limbi arătate de către unii aleși ai poporului. Astăzi, la 30 de ani, Centrul pentru Jurnalism Independent este prezent în această seară cu un podcast la care vor participa mult mai mulți invitați decât de obicei.

[Music] Podcastul cu mere. E podcastul jurnaliștilor care n-au ratat ținta. E podcastul tău.

Și pentru că tot suntem la un podcast, la unul serios, de gală, cu decorațiuni foarte frumoase, iar anul 2025 a fost unul complicat, cu foarte multe alegeri, cu provocări, foarte multe provocări, cred că este timpul să vorbim despre gândirea critică, pentru că acesta, acest lucru l-am făcut tot anul. Și în acest... aceasta a fost misiunea jurnaliștilor. Iar pentru asta avem nevoie de cineva care nu doar vorbește despre gândirea critică, ci și o antrenează, episod cu episod.

O invit alături de mine pe colega mea, Ana Sîrbu, moderatoarea podcastului „cu minte”, podcastul Centrului pentru Jurnalism Independent, unde întrebările nu sunt doar puse, ci și întoarse pe toate părțile.

[Ana Sîrbu] La, la, la, la, la, la...

[Host] Bună. Ana, ai observat că ți-am furat și masa?

[Ana Sîrbu] Vezi, poți să...

[Host] Și microfoanele.

[Ana Sîrbu] Poți să le furi, dar nu le poți pune cum trebuie.

[Host] Și scaunele. Și pe tine te-am furat. După atâtea episoade „cu minte”, mai există vreun titlu de știre care poate să te șocheze sau care te poate păcăli?

[Ana Sîrbu] Bun, ca pe toți noi, mai sunt titluri care mă mai gâdilă așa, încetișor, să mă uimească sau să mă șocheze, dar cred că majoritatea sunt mai inventive și merită Oscar doar pentru ficțiune.

[Host] Dacă vorbim de ficțiune, îmi plac subiectele de ficțiune, în special anul care a trecut a fost plin. Dacă ar trebui să faci un podcast „cu minte” despre promisiunile electorale, cât ar dura? Vreo cinci minute sau ți-ar ajunge cam pentru un sezon de „Dr. House”?

[Ana Sîrbu] Bun, promisiuni. Ele sunt scurte și e un trailer. Dacă să vorbim de dezamăgiri, seriale lungi.

[Host] Uite, vorbim de gândire critică, vorbim de falsuri. Care este momentul când jurnalistul uită de gândirea critică? În momentul unui breaking news, când vine un deadline, când trebuie să prezinte rapoarte, sau cu 10 secunde înainte de live?

[Ana Sîrbu] Eu cred că atunci când e breaking news îți tremură mâna, când e deadline-ul îți tremură mintea, dar iată când e gândire critică, nu trebuie să ne fim influențați și nici să nu ne părăsească niciodată.

[Host] Deci, la gândirea critică nu trebuie să-ți tremure absolut nimic.

[Ana Sîrbu] Nu, nu, nu.

[Host] La tine a tremurat vreodată? Dar așa, sincer.

[Ana Sîrbu] Gândirea, da, câteodată, dar critica nu.

[Host] Podcastul „cu minte”. „Cu minte”. Parcă este un titlu bun.

[Ana Sîrbu] Parcă.

[Host] Noi ne-am inspirat de acolo, eu m-am inspirat de acolo.

[Ana Sîrbu] E foarte bun.

[Host] Dar e prea cuminte. E foarte bun, dar e prea cuminte. Și vreau să te întreb, dacă te-ai uita prin jur, dacă te-ai uita prin internet, ce titluri de podcast mai deocheate așa și mai neobișnuite îți vin acum în minte, le-ai observat, s-au tipărit în minte, s-au tipărit în ochii acestor oameni frumoși și muncitori?

[Ana Sîrbu] Dacă neordinar, l-am văzut pe Vlaicuș, cred că „Miau”.

[Host] Dar hai noi „miau” și „ham” și absolut toate animalele să le lăsăm la o parte, pentru că suntem la o gală. Și pentru că avem foarte mulți parteneri care ne susțin de fiecare dată, transmitem inimioare partenerilor. Nimeni din această seară nu o să plece fără cadouri, fără surprize, fără torbițe, fără calendare și tot așa mai departe. Vreau să te rog să tragi un bilețel din acest minunat bol, care, puteți să vedeți, sunt multe, multe cadouri o să avem. Să vedem cât ești de norocoasă astăzi și, în spiritul transparenței, să ne spui ce ai câștigat.

Nu-l pune înapoi, te rog. Tu îl iei cu tine. Ai câștigat un măr verde.

Hei, cu mărul, cu o păcătoasă ești, da. Dar uite, din partea mea, îți mai dau...

[Ana Sîrbu] O mandarină?

[Host] Și te rog să-ți iei toate vitaminele tale în mâinile tale și să treci în sală și să fii cuminte.

[Ana Sîrbu] Eu mă duc în sală, încerc să fiu cuminte.

[Host] Și pentru că într-un podcast multe lucruri se pot întâmpla spontan, haideți să aflăm de la Vlaicu Bunduc dacă dragostea față de pisici e chiar atât de mare. Așadar, vă rog să-l primim cu aplauze pe autorul podcastului „Miau”.

[Music]

Vă rog să răspundeți, dar sincer. Pe o scară de la „miau” la „mrrr”, cât de mult te ajută pisicile să vorbești despre război și despre dezinformare atât de calm?

[Vlaicu Bunduchi] Noroc la toți. De regulă, eu așa încep „Miau Podcast”. Cine n-a privit, „Miau” se scrie inclusiv prin cratimă, pentru că mi-au povestit, mi-au zis și de ce nu și mi-au-nat felin. Dragostea pentru pisici... nu știu cum a sunat a doua întrebare. Cum poți discuta calm despre război? Eu cred că... foarte mulți oameni nu se iau foarte în serios. Există subiecte super complicate, dar ca să ținem piept și să ne putem mobiliza cumva, trebuie să fim cumva stăpâni pe noi înșine. Să nu luăm viața chiar, cu toate problemele care sunt, mult prea în serios, dar în același timp nu trebuie să scăpăm de vigilență, așa că... mi-am propus să fim consecvenți.

[Host] Noi am văzut în retrospectiva anului și, cum am văzut la început, foarte multe redacții au existat practic cu foarte bani puțini sau fără bani, au fost nevoiți să-și facă lucrul mai mult din entuziasm. Tu ai avut momente când te-ai uitat la cifrele rezultate de la podcasturile tale pe care le-ai făcut și să te gândești: „Băi, dar când, cum să transform aceste cifre în bani?”

[Vlaicu Bunduchi] Dar eu am transformat niște cifre în bani. Eu am avut anumite colaborări și eu le sunt foarte recunoscător celor care au susținut proiectul „Miau” și podcastul și inițiativa. Este adevărat, am în interiorul meu un așa, un fel de datorie, pentru că eu de vreo șase săptămâni n-am scos episod, pentru că m-am focusat anume pe a face un pic de a strânge capital, pentru că vin sărbătorile de iarnă și trebuie din ceva de trăit. Și este o realitate dură, este o realitate tristă, dar până la urmă eu îmi dau seama că iată, anume această realitate ne provoacă și ne face să găsim soluții creative. Și atunci îți dai seama dacă ceea ce faci este cu adevărat ceea ce simți sau faci doar pentru că cineva ți-a spus sau cineva așteaptă ceva de la tine.

[Host] Uite, noi bani nu dăm, a fost un an plin de crize, dar partenerii noștri au dat. Partenerii noștri, cărora le transmitem iarăși o inimioară...

[Vlaicu Bunduchi] Trimiteți și o inimioară...

[Host] ...și le mulțumim mult că ne susțin în fiecare an, au oferit mai multe cadouri și, ca și Ana, te rog să tragi și tu un bilețel.

Eu tare sper că aici este o carte. Și să-l citești, în spiritul transparenței, să ne spui... Amestecă bine, amestecă bine. Eu sper că aici este Lumix S1 Mark 2. Să sperăm. Ori plazmă. Una din două.

Am câștigat un măr pentru cel mai bun podcast.

[Host] Doamnelor și domnilor, ați auzit, în cadrul unui podcast, am oferit măr pentru cel mai bun podcast al anului!

Este un moment poate simbolic și eu aș spune chiar poetic. Vlaicu, te rog să iei din această livadă de mere un măr și ai ale tale 30 de secunde de faimă la acest microfon.

[Vlaicu Bunduchi] Bun, eu n-am să mint, eu credeam că am să iau premiul la altă categorie, dar asta nu înseamnă că „Miau Podcast” nu merită premiu. Eu apreciez tare mult și este o persoană căreia vreau să-i mulțumesc în mod special. Asta este Ilinca. Ea a fost mereu cumva susținătoarea din spatele proiectului, mereu mi-a zis: „Hai, dă-i bătaie, fă ce trebuie de făcut”. Și „Miau Podcast” în primul rând a venit ca un fel de suport pentru mine însumi. Eu, din discuția cu oamenii pe care-i chem la podcast, e un fel de sesiune de terapie prin care ei îmi rezolvă dilemele mele personale. Eu overthinkuiesc, mie îmi place să-mi pun multe întrebări, uneori reușesc să găsesc răspunsuri, alteori mai puțin, dar mă bucur că oamenii sunt deschiși să vină, să comunice cu mine deschis, într-un anturaj foarte și foarte democratic, deschis, liber și... mai pe scurt. Priviți, ascultați „Miau Podcast” și urmăriți oameni de calitate.

[Host] Miau! Mersi mult! Te rog să iei bilețelul. Îți mulțumim mult!

[Music and award announcement] Valentina Basiul, Natalia Zaharescu, Felicia Tătaru și Victor Moșneag de la Ziarul de Gardă, la categoria Investigație, pentru investigațiile „Armata digitală a Kremlinului” și investigația „Oamenii din spatele operațiunii speciale Diaspora: Bani și conexiuni, inclusiv politice, la Chișinău, București și Moscova”. Îi invit la podcast. Vă rog! Să luăm loc. Să discutăm.

Unde sunt colegii tăi?

[Felicia Tătaru] Suntem la Ziarul de Gardă, știi, da.

[Host] Unde sunt colegii tăi? Trebuie să-i căutăm, pentru că este o muncă de echipă.

[Felicia Tătaru] E adevărat, e adevărat.

[Host] Întrebarea care cred că a plutit în aer foarte mult timp. În investigații, colegii tăi au spus că au primit bani, i-au acceptat. Întrebarea: unde-s banii ăștia? Unde-s banii?

[Felicia Tătaru] Tot ce pot să vă spun este că nu au mers în buzunarele reporterilor sau în contul Ziarului de Gardă, deci din acest punct de vedere puteți sta liniștiți. Dar poate îi găsim pe ei și o să ne povestească ce au făcut cu banii, dar mă îndoiesc, mă îndoiesc că-i găsim.

[Host] Dacă nu, e problema lor. Trebuie să vină la timp. Dacă investigația pe care ai făcut-o tu ar fi un film, de ce gen ar fi: thriller, comedie, melodramă, telenovelă?

[Felicia Tătaru] Cred că ar fi un serial cam lung și ar fi o dramă, mă gândesc. Mă gândesc că ar fi o dramă, pentru că noi am scris despre observatorii, așa-zișii observatori din diasporă, și da, era un scenariu destul de trist ceea ce se pregătea la momentul respectiv.

[Host] Și o întrebare din pură curiozitate: ce-i mai greu de găsit, un document sau un loc de parcare în centrul Chișinăului?

[Felicia Tătaru] Un loc de parcare în centrul Chișinăului.

[Host] Eu acum vreau, am vrut să spun: „Vreau să vă bucurați”, dar vreau să te bucuri de rezultatele tale și ale echipei tale și, te rog, să păstrezi mărul și ale tale 30 de secunde de faimă.

[Felicia Tătaru] Este o mare responsabilitate acest premiu și este și mai mare responsabilitatea să vorbesc din numele tuturor colegilor care au muncit pentru aceste investigații. Să știți că ne onorează și vă mulțumim foarte mult pentru că și în acest an v-ați împărtășit cu un măr din livada voastră.

[Host] Merită toate aplauzele! Nota doi pentru membrii echipei.

Dragi mei, ce puteți face într-o fracțiune de secundă? Uneori, nici nu poți clipi din ochi. Alteori, poți face istorie. Fotojurnaliștii din Republica Moldova fac istorie deja de mai mulți, de mai mulți ani. Ei sunt martorii tragediilor, fenomenelor naturii, evenimentelor politice, protestelor, dar și ai tăcerii satelor și energiei orașelor. Noi toți, prin obiectivul lor, vedem lucruri care niciodată, cred că, nu ne-am imaginat că, de fapt, le-am trăit.

În momentul în care noi dăm un scroll pe rețelele de socializare, noi putem să înțelegem că, printr-o fotografie pe care am observat-o, că de fapt astăzi, în Chișinău, s-a făcut istorie. Astăzi, un oarecare e la o ședință de judecată. S-a făcut istorie. Dar ce înseamnă să prinzi această istorie? Eu aș vrea să o invit în scenă să ne povestească pe Nadejda Roșcovanu, la categoria Fotografie.

Nadejda? Este Nadejda? Nu e Nadejda. Eu cred că Alecu, ca și Nadejda... Scrisorile noi le păstrăm, o să le transmiteți. O transmiteți? Pentru că sunt detalii importante. Și diploma îl așteaptă. Colegii de la CJI cred că se vor asigura și vor trimite scrisorile și toate diplomele, absolut toate diplomele vor ajunge la destinație. Și vă rog mult, mult să-l aplaudăm!

Știți, după ce am sărbătorit excelența în jurnalism, mai avem o excepțională excelență, dar de această dată în amintire. În acest an am pierdut o colegă dragă, Valentina Basiul. A plecat mult prea devreme, însă în inimile noastre va rămâne mereu o adevărată excelență. Ea mereu a pus preț pe valorile fundamentale ale jurnalismului de calitate și vreau să vă rog să ținem un moment de reculegere.

Valentina, aceste aplauze sunt pentru tine.

Jurnalism înseamnă și momente grele, cred că asta toți am înțeles de-a lungul anilor, și pierderi care ne amintesc, în primul rând, de ce noi facem această meserie, de ce am ales-o. Dar înseamnă și comunitate, faptul că ne-am adunat toți astăzi aici, înseamnă să fim împreună, să ne susținem, să mergem mai departe cu aceleași valori, să ne dăm o mână de ajutor, indiferent de unde ne-am afla, pe ce baricadă ne-am afla.

Și pentru că, eu am să revin, colegii mei au spus că trebuie să revin la podcast. Am auzit. La podcast. Pentru că totuși este un podcast responsabil, chiar și dacă unul mimat, nu de acord, asta nu eu am scris, mimat și cu decor de gală, urmează și momentul de disclaimer.

Premiile din acest an au fost acordate de un juriu desemnat de Centrul pentru Jurnalism Independent, iar premiile speciale au fost oferite de Consiliul de Asociație al CJI și Adunarea Generală a CJI. Toate conflictele de interese au fost declarate și verificate. Acest eveniment a avut loc cu sprijinul Suediei, prin intermediul Internews, în cadrul proiectului „Avansarea educației mediatice și sprijinirea mass-mediei din Republica Moldova”.

Iar acum, gata disclaimer-ul, tot ok? Încă o dată vreau să le mulțumesc partenerilor și pentru cadourile pe care le-au oferit și pentru vitaminele pentru Ana, pentru că ea degrabă în concediu nu va merge și are nevoie de vitamine. Iar acum, după ce am celebrat munca, curajul și reziliența presei din Moldova, invit toți câștigătorii din această seară să urce pe scenă pentru fotografia de grup. O imagine care să ne amintească faptul că dincolo de titluri, deadline-uri, noi toți suntem o comunitate. Vă rog să vă luați diplomele, merele, sovestea și responsabilitatea și să urcați. Vă invităm pe scenă.

Și pentru că orice poveste bună, iar am lungit de aici, pentru că orice poveste bună merită un final frumos, vă invit să ciocnim un pahar de șampanie pentru curaj. Și vreau să vă mulțumesc că ați acceptat invitația la Podcastul cu mere. Ne revedem în următoarea ediție.

Aplauze