Stimați oaspeți, vreau să vă rog să luați loc. Noi o să începem în unu sau două minute.
[Iulian Groza]
Stimați oaspeți, dragi colegi, bine ați venit la evenimentul de lansare a cărții, în cadrul Forumului de Securitate a Moldovei, „Lebedele negre în Marea Neagră”. Aceasta este cartea pe care o s-o discutăm astăzi, în această după-amiază. Eu mă bucur să vă văd pe toți aici, cu această ocazie.
Eu mă numesc Iulian Groza, sunt directorul IPRE. Noi suntem unul din co-organizatorii Forumului de Securitate a Moldovei, împreună cu George Scutaru, partenerul nostru pe termen lung din România. Noi avem fericirea de a vă prezenta această carte, care a fost lansată un pic mai devreme în acest an la Forumul de Securitate Balcanică din București.
La fel, mă bucur foarte mult să spun bun venit colegilor de la Intact Software, care ne-au ajutat să co-organizăm acest eveniment, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe. În următoarele două zile, noi vom găzdui, cred că, unul din cele mai mari evenimente de securitate din Moldova. Cu siguranță, este deja a treia ediție și noi suntem foarte recunoscători pentru cele peste 20 de parteneriate pe care am reușit să le facem la forumul acesta.
La fel, vreau să-i spun bun venit lui Vlad Guștov și Daniela Vidaicu de la Fundația Soros, partenerii noștri din Republica Moldova care ne ajută să ne ajută să întreținem această discuție. Deci, „Lebedele negre în Marea Neagră” este cartea pe care vrem să v-o prezentăm astăzi. Noi avem două voci care au contribuit, și eu am contribuit, dar eu voi avea rolul de moderator aici.
Și la fel, vom avea discuții libere. Eu am să vă prezint pe unul câte unul, dar mai întâi, George Scutaru, vă rog să vă alăturați aici în panel. La fel, am plăcerea să invit pe domnul Vakhtang Kapanadze din Georgia, Ian Brzezinski, colaborator superior de la Consiliul Atlantic. Pentru prima dată în Moldova este aici. Eu sper că o să vă placă și șederea aici în Moldova.
Tina Tin Akhvediani de la CEPS, colegii noștri și partenerii noștri din Bruxelles, și Niklas Balbon de la DGAP, este un think tank german care discută foarte multe lucruri și exerciții în proiectele noastre mai noi, în Horizon, dar și colegii noștri de la CAS au făcut niște exerciții cu dumnealor și noi vrem să vă prezentăm și dumneavoastră această discuție, fiindcă „Lebedele negre” sunt despre scenarii, despre scenariile cele mai rele și cum să ne pregătim de ele. Asta este planul pentru azi. Așa că, cu asta, vreau să dau cuvântul lui George să prezinte cartea, efortul și după aia vom continua.
[George Scutaru]
Mulțumesc foarte mult, Iulian, pentru că ne găzduiți această prezentare a cărții noastre „Lebedele negre în Marea Neagră”. Eu mă bucur să avem al doilea eveniment de lansare aici în Chișinău, deoarece vom avea și câteva articole, avem, de fapt, câteva articole în cartea noastră referitor la securitatea Republicii Moldova.
Noul Centru de Strategie este un centru strategic în România și anul trecut noi am încercat să aducem pe masa de discuții, de fapt, în fiecare an încercăm să aducem pe masa de discuții o carte importantă pentru strategia de securitate a Mării Negre. Anul trecut a fost una referitor la libertate de navigare în Marea Neagră, proiecte colective, iar anul acesta noi ne centrăm pe scenariul lebedelor negre. Lebedele negre în Marea Neagră este un bun titlu. Este bun pentru jurnaliști, dar în același timp se referă și la multe scenarii care afectează mediul de securitate în Marea Neagră.
De ce contează lebedele negre? Adică, de ce contează Marea Neagră? De fapt, de ce este ea importantă? Noi avem 17 contribuții din nouă țări: Moldova, Ucraina, Turcia, Bulgaria și România, țările Mării Negre, și la fel din Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania, deoarece aceste patru țări joacă un rol important în NATO. Franța și Germania în Uniunea Europeană și toate ele au un interes specific în regiunea Mării Negre.
Marea Neagră este importantă pentru conectivitate. Din punct de vedere energetic, în 2027, de exemplu, România o să fie cel mai mare producător de gaz în Uniunea Europeană, fiindcă noi vom începe să exploatăm gazul nostru din Marea Neagră. Și eu văd acuma în public o uniformă germană. Mulțumesc frumos pentru ei. Germania va începe să importe gaz din Marea Neagră anul viitor. O parte din securitatea energetică a Germaniei o să fie asigurată cu gazul românesc din Marea Neagră.
Și, la fel, Germania este, într-un fel, pe jumătate conectată cu Marea Neagră prin Dunăre, fiindcă noi știm că Marea Neagră are două intrări din partea Turciei și din partea Dunării. Franța este importantă pentru noi, fiindcă Franța este țara conducătoare a grupului NATO în Europa și ea se referă foarte mult la libertatea de navigare. Dacă vă țineți minte, Marea Britanie a luptat în secolul XIX cu rușii pentru libertate de navigare și noi avem trei decenii de mediu calm în Marea Neagră datorită acestei victorii. Am avut, adică.
Și eu mă bucur foarte mult să fiu la acest eveniment împreună cu prietenul meu, Ian Brzezinski, un atlantist adevărat și la fel, unul din promotorii celor mai mari valuri de extindere a NATO, când România a devenit și ea o țară NATO. Și mulțumesc frumos pentru suportul dumneavoastră la acel moment. Știți, noi acum ne aflăm în mijlocul unui mediu internațional foarte imprevizibil.
Noi avem imprevizibilitatea rusă, imprevizibilitatea turcă și, la fel, o linie foarte imprevizibilă care este Statele Unite datorită președintelui lor. Noi așteptăm o nouă postură militară, fiindcă ea va influența foarte mult mediul de securitate pe întreg flancul de est și nu doar în Marea Neagră. Fiindcă dacă noi vom continua să avem un deficit enorm de capabilități între zona Baltică și zona Mării Negre, acest deficit de capabilități va fi o invitație reală pentru domnul Putin să acționeze, să fie mai agresiv în Marea Neagră.
Noi am văzut ultimul incident în zona exclusivă economică din Bulgaria, în zona exclusivă economică a României. Aceasta este o strategie a lui Putin. Pas cu pas, el încearcă să vadă care sunt limitele noastre, ne testează, și când să înceapă să acționeze. Și asta nu este de fapt acoperit de articolul 5, fiindcă astea nu sunt ape teritoriale. Dar cum să protejăm noi infrastructura noastră critică? Fiindcă asta este un scenariu în cazul unui atac al Rusiei. Eu am menționat asta la forumul de securitate din România.
Această regiune va avea suficient gaz nu doar să ne asigurăm noi necesități în România, dar și să ajutăm multe țări din jurul nostru, în primul rând Republica Moldova. Și cum vom proteja noi infrastructura critică a noastră, fiind sub asediul din partea Federației Ruse? Cum vom proteja noi Republica Moldova? Toate aceste incidente care au avut loc în ultima perioadă ne arată intențiile Rusiei să verifice limitele, dar nu doar limitele Moldovei, dar și limitele noastre ca țări ale UE și NATO.
Fiindcă dacă ne uităm pe hartă, da, țările Baltice, Suedia, România, Polonia sunt țări NATO. Noi încă credem în articolul 5 și noi sperăm că, în fine, va veni acest al cincilea nucleu, da? Să dea Domnul. Dar ce se va întâmpla cu Republica Moldova dacă aceste drone cu jet, cu motoare cu jet chineze, fiindcă China livrează 3000 de motoare cu jet pentru Rusia, China foarte mult susține Rusia. Ce se întâmplă dacă o dronă va exploda și 10 cetățeni moldoveni o să fie omorâți de dronele rusești?
Și un alt scenariu: o oboseală a UE în Moldova și în Ucraina. Noi avem nevoie de o Ucraină stabilă. Pentru România este important să vadă și să aibă în Ucraina o țară stabilă, o țară previzibilă, foarte bine integrată în instituțiile Uniunii Europene. Imaginați-vă, vă rog, o țară cu 30 de milioane care nu este stabilă din punct de vedere politic, militar, economic.
Noi, un an în urmă, am sărbătorit 30 de ani de la acordurile Dayton. Dar uitați-vă la situația din Bosnia și Herțegovina și ce probleme ei încă mai au. Și Ucraina instabilă va fi o problemă de securitate pentru vecini și pentru alte țări din Europa. Din acest motiv și este necesar să susținem Ucraina. Și la fel, în Marea Neagră, noi avem Turcia. Este imposibil de discutat fără Turcia despre securitatea din bazinul Mării Negre, fiindcă ei tot au politica de proprietate, într-un fel, cum o numesc ei, ei zic că Marea Neagră este a lor.
Este necesar de gestionat securitatea în Marea Neagră între țările Mării Negre, în primul rând. Dar, vă rog, să nu încercați să delegați întreaga responsabilitate în Marea Neagră către Turcia, fiindcă și NATO trebuie să aibă ceva responsabilitate în Marea Neagră, și Uniunea Europeană, și unele țări concrete, cum ar fi Franța și Germania, și Marea Britanie, și Statele Unite ale Americii. Pentru anume din acest motiv, în fiecare an, noi încercăm să explicăm, să facem advocacy în Bruxelles, Berlin, Londra, Washington, să explicăm de ce este importantă Marea Neagră și cât de important este să ne uităm la această zonă.
Eu înțeleg, de exemplu, Germania, fiindcă sunteți atât de preocupați de zona țărilor Baltice, dar cu adevărat, dacă vreți să fiți o putere reală și dumneavoastră în parlamentul dumneavoastră să fiți cei mai puternici, la fel trebuie să aveți un fel de abordare mai strategică față de întreaga Europă. Fiindcă interesul dumneavoastră, ca Germania, într-adevăr este în zona țărilor Baltice, dar este și în zona Mării Negre. Din acest motiv, noi încercăm să vă convingem să ținem linia asta împreună în Washington, în Berlin, în Bruxelles, în Paris, în Roma și în alte capitale importante. Să ținem această linie împreună și să continuăm să susținem Ucraina, să continuăm să susținem Republica Moldova și, în fine, să oprim Rusia, fiindcă eu mă rog la Dumnezeu ca, în fine, să văd iarăși flagul, steagul ucrainean deasupra Sevastopolului și să văd că Rusia și militarii ruși au fost opriți de toți noi. Eu mă opresc aici și după aia putem să continuăm cu comentarii și întrebări.
[Iulian Groza]
Mulțumesc foarte mult, George, pentru această privire generală asupra scenariilor discutate în carte. Eu vreau să mă aprofundez un pic, să vorbesc despre contribuția domnului general Kapanadze. Georgia este o țară importantă din bazinul Mării Negre. Da, acum sunt problemele geopolitice care se întâmplă acolo, dar totuși contribuția pentru bazinul Mării Negre continuă. Și spuneți-ne, vă rog, care sunt opțiunile pe care le-ați oferit dumneavoastră.
[Vakhtang Kapanadze]
Mai întâi, mulțumesc foarte mult, George, pentru oportunitatea de a mă afla aici printre experți distinși și colegi respectați. Eu aș vrea să mă centrez asupra sau să vorbesc despre Caucazul de Sud, nu doar Georgia, dar Caucazul de Sud, ca parte importantă a bazinului Mării Negre, regiunii Mării Negre, și să vă explic de ce am ales scenariul intervenției Rusiei prin Georgia spre Armenia ca cel mai rău caz, scenariul din cel mai rău caz.
Eu vreau să prezint acest scenariu referitor la Rusia, Georgia și Armenia, în particular unde Rusia folosește influența sa în Georgia și Armenia, să explice situația din Caucazul de Sud. Capitolul, da, trebuie să fie înțeles ca scenariu din cel mai rău caz, elaborat pentru simularea conflictului. Asta nu este o prevedere că anume așa se va întâmpla în realitate. Scopul este să testăm cum o criză potențială s-ar putea dezvolta, ce factori ar putea să influențeze și care ar putea să fie consecințele posibile politice și economice.
Un moment important este că un scenariu efectiv trebuie să fie realist. Asta include geografie realistică cu condițiile și forțele efective care sunt disponibile pentru părțile oponente, limitările economice, factorii politici și opozițiile țărilor vecine și aliate. La fel este important să luăm în considerație factorii politici și presiunea creată în timp.
Referitor la Caucazul de Sud, el este o regiune relativ compactă, cu careva datorii strategice limitate, dar are importanță strategică. Eu nu vreau să folosesc o țară mică ca Georgia sau Azerbaidjan, fiindcă, de exemplu, Georgia este mai mare decât 20 de țări din interiorul Uniunii Europene și cu o populație cam ca și în Mongolia. Compact, eu cred că este un cuvânt potrivit.
Această geografie face din Caucazul de Sud o conexiune importantă dintre Europa, Rusia, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Regiunea la fel simte careva provocări serioase politice. Este această confruntare politică dintre Rusia și Ucraina are consecințe și este un mediu fragil între Armenia și Azerbaidjan și există și importanța tot mai mare a coridorului de mijloc și rolul strategic de transport al energiei și infrastructurii energetice. Și asta importă un alt factor important datorită interesului strategic în regiune.
Prin urmare, Caucazul nu mai poate să fie examinat pur și simplu ca o regiune de periferie. El devine tot mai mult parte a unei competiții strategice tot mai largi. Rusia este actorul cel mai important în acest scenariu. În primul rând, Rusia influențează Caucazul de Sud și asta poate părea mai că influențează mai puțin decât în anii trecuți, dar asta nu înseamnă că Rusia este absentă. Ea continuă să aibă influență politică în regiune, inclusiv prezență militară în Georgia, ocupând Abhazia.
Asta este important pentru scenariu din cauza poziției geografice. Din perspectivă militară, Rusia a început o campanie mare, convențională, pentru a exercita influența. Ea poate folosi o combinație de prezență militară, presiuni politice și instrumente economice și alte forme de activitate hibridă. Asta înseamnă că amenințarea din scenariu nu este pur și simplu o operațiune sau campanie militară simplă, este o combinație de instrumente convenționale și neconvenționale.
O altă întrebare este de ce joacă Georgia un rol atât de important într-un scenariu care, de fapt, se centrează pe Armenia. Conectivitatea geografică: Georgia este amplasată între Armenia și Turcia și oferă o conexiune importantă între Marea Neagră și regiunea Mării Caspice și este o rută importantă de transport între est și vest. Asta face din Georgia o țară strategică importantă nu doar din punct de vedere politic, dar și economic și militar. Infrastructura de transport, căile ferate, țevile, sistemele de comunicare și infrastructura energetică pot deveni strategic de importante în timpul unei crize.
Din acest motiv, acest scenariu tratează Georgia nu pur și simplu ca o țară sau cultură amplasată între Rusia și Armenia, dar ea este considerată ca un punct strategic, într-un punct de presiune. Dacă căile date vor fi deteriorate, rezultatele ar putea sau consecințele ar putea trece mai departe de Georgia, ar afecta Azerbaidjanul, Turcia, Armenia, Asia Centrală și piețele europene. Acum aș vrea să trec la partea centrală a capitolului și, foarte important este că, atunci când a fost scris acest capitol, scenariul a prevăzut o perioadă de instabilități politice în Armenia, în particular în jurul alegerilor din această țară.
O altă temă importantă este încetarea focului între Rusia și Ucraina. Motivul pentru această sumare este simplu: dacă se oprește lupta cu Ucraina, Rusia ar putea să elibereze, cumva, militari și să-i direcționeze spre alte priorități strategice. În aceste condiții, scenariul din cel mai rău caz propune că Rusia ar putea să exploateze instabilitatea politică din Armenia. Obiectivul ar fi să susțină forțele antiguvernamentale și să creeze condiții pentru schimbarea guvernului de la Erevan.
O evoluție importantă din acest scenariu este folosirea infrastructurii militare existente a Rusiei, în particular scenariul se referă la prezența militară rusă, cele una sau două baze militare rusești din Armenia. În același timp, este la fel important cu timiditatea și ezitarea guvernului din Georgia, poziția militară a Rusiei în Georgia ar putea potențial să folosească aceste operațiuni pentru a pune presiuni pe regimul dat. Rezultatul nu neapărat ar fi o invazie tradițională a Rusiei. Scenariul implică o operațiune mult mai complexă care implică destabilizare politică, presiune militară, influență politică și susținerea forțelor care se opun guvernului armean.
Conform scenariului, Rusia potențial va urmări câteva obiective. Primul ar fi politic: schimbând orientarea politică a Armeniei, Rusia ar putea să-și restabilească o parte a influenței pe care a pierdut-o în Caucazul de Sud. Guvernul care ar fi mai mult aleat cu Moscova ar putea să creeze parteneriate alternative de securitate. Al doilea obiectiv ar fi strategic: consolidându-și poziția în Armenia, menținând în același timp prezența militară pe teritoriile ocupate din Georgia, Rusia ar putea să-și crească influența generală în tot Caucazul de Sud.
Obiectivul al treilea ar fi economic și logistic. Acest scenariu propune că Rusia ar putea încerca să deterioreze sau să obțină transport asupra rutelor de transport de la est spre vest. Asta este important, fiindcă regiunea devine tot mai importantă ca o conexiune dintre Azerbaidjan, Georgia și Turcia și dintre Asia Centrală și Europa. Al patrulea obiectiv ar fi militar: consolidarea influenței militare a Rusiei în Caucazul de Sud, opunându-se flancului de sud al NATO. Moscova ar obține mai multă putere operațională și și-ar aduce capacitățile militare mai aproape de Orientul Mijlociu.
Asta este important după pierderea dominației în Marea Neagră. Asta ar putea să-i ofere o conexiune mai puternică între Rusia și Iran. De aceea, noi descriem această idee esențială de a omorî doi iepuri cu o singură piatră. Aici evaluăm un alt element major al scenariului: Rusia și Iran. Operația propusă ar putea să creeze potențial condiții pentru o conexiune logistică între Rusia și Iran. Asta e una din cele mai semnificative implicări strategice ale scenariului.
Dacă Rusia își crește influența în Armenia, creându-și acest coridor prin Georgia și Azerbaidjan, în același timp, ea ar putea să beneficieze de un mediu energetic mai favorabil. Pentru Rusia, asta ar putea avea și implicații mai departe de Caucaz. O conexiune mai puternică logistică cu Iran ar putea să-i dea Moscovei mai mult acces spre Orientul Mijlociu și ar putea parțial să compenseze dificultățile strategice cauzate de pierderea influenței în alte domenii, în particular în Siria. Deci, eu voi încerca să fiu foarte scurt și vreau să vă arăt, am vrut să vă arăt ideea principală de ce am ales acest scenariu.
Eu consider că această lecție mai pe larg ar fi că Caucazul nu trebuie să fie examinat ca un grup de conflicte izolate, dar trebuie să fie examinat ca un mediu strategic interconectat, unde puterea politică, militară, geopolitică se influențează una pe alta. Asta ar permite factorilor de decizie să se întrebe nu doar ce s-ar putea întâmpla, dar și ce condiții ar face posibil ca asta să se întâmple, ce semnale de alarmă ar apărea și cum am putea noi să ne pregătim înainte ca aceste crize să devină un conflict. Deci, mulțumesc pentru atenție.
[Iulian Groza]
Mulțumim mult, domnule Kapanadze, pentru prezentare și pentru părerea dumneavoastră cu referire la această lucrare. Bineînțeles că am vrea, am fi vrut ca mai mulți colegi care au contribuit la carte. Avem deja opiniile lui George și a domnului Kapanadze. Această carte este aici în sală. Puteți să o verificați, puteți să o citiți, dar în același timp eu propun să continuăm discuțiile și vom avea timp pentru întrebări și răspunsuri din partea auditoriului.
Dar aș vrea să discutăm un pic cu oaspeții și vom începe cu Ian, să discutăm lucrurile din perspectiva Washingtonului. Chiar dacă nu ați contribuit la carte, vrem să vedem ce părere aveți dumneavoastră dacă Marea Neagră încă este pe harta atenției americane în regiune și cum va evolua situația în anii următori, așa cum a spus George.
Microfonul, vă rog, să îl porniți. Acuma se aude? Da, da, acuma e bine.
[Ian Brzezinski]
Mersi frumos, Iulian, pentru că m-ai inclus la acest eveniment și în acest grup. Mersi foarte mult pentru această publicație. Este la un moment foarte oportun. Procesul de extindere încă nu este finisat și eu mă uit la colegul nostru că sper că într-o zi și Georgia, și Ucraina vor fi parte din NATO, la fel ca și alte țări. Această carte apare într-un moment foarte oportun.
Dar, pe de o parte, doar captează un moment care a reprezentat o lungă perioadă de escaladare a agresiunii ruse din această regiune. Regiunea Mării Negre mereu a fost, din ziua 1 de la prăbușirea Uniunii Sovietice, a fost în permanență locul moale, sensibil al comunității europene și acest lucru a fost reflectat prin starea continuă de conflict. Cineva ar putea spune că conflictul a venit în regiune în 2007 cu invazia Georgiei de către Rusia.
Eu aș zice că a început din prima zi după eșuarea, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Eu eram voluntar în Ucraina în anul 1993 și în 1994 și în '93 îmi amintesc că m-au adus ucrainenii în orașul Sevastopol și am petrecut timp acolo cu căpitanul rus pe nava lui, care era o navă, pur și simplu o cutie de o navă de transport veche, ruginită, de vreo 40-50 de metri, nu chiar mare. Dar misiunea lui era să transporte spetsnaz rusesc în Transnistria și din Transnistria, în 1993. Deci, această agresiune a fost persistentă și este în proces de escaladare deja de timp de trei decenii.
Este o zonă de o importanță în creștere, nu doar din cauza agresiunii rusești, dar și din vitalitatea economică în creștere a regiunii, a resurselor vaste de gaz în această regiune. Asta, rușii conștientizează acest lucru și pentru că au trimis și drone și au exploatat una din platformele românești. Și această zonă, ca și o mare parte a Europei astăzi, este zona de atacuri rusești asupra, atacuri asupra industriei de apărare, interferențe în campanii, sabotarea infrastructurii și tot așa. Deci, totul escaladează. De aceea, cartea aceasta a apărut la un moment foarte potrivit.
Pentru mine, accentele sunt foarte importante. Probabil ați cerut nu opinia mea, dar cum vede Washingtonul această carte. Din partea Washingtonului avem păreri pe termen scurt și pe termen lung. Cea pe scurt este dominată de administrația actuală care întreprinde eforturi susținute de a reduce angajamentele SUA față de Europa. Cu regret, în Washington avem o administrație care se depărtează de cele opt decenii de principii care au determinat politica națională de securitate americană.
Nu sunt convinși ei că în Europa există interese vitale americane. Administrației nu-i pasă ce se va întâmpla cu războiul în Ucraina. Strategia națională de securitate și care diluează angajamentul american de a merge înainte. Concluzia este din războiul Primul și al Doilea Război Mondial, americanii credeau că nu vor ajunge, mai ales după Primul Război Mondial, credeau că nu ajunge un război la ei acasă. Dar, în Războiul al Doilea Mondial, s-a constatat că acest lucru nu este adevărat.
Acum, americanii reduc prezența lor și deciziile urmează să fie făcute în decembrie și cred că vor fi reduceri considerabile a participării americanilor. Dacă ne uităm la zona Mării Negre, administrația americană la moment se uită la aceasta ca o prioritate europeană și nu americană, o problemă europeană și nu americană. Dar aceasta este această administrație. În noiembrie urmează să aibă loc alegeri.
Probabil va aduce un congres revitalizat care își va exercita mai asertiv prerogativele sale pe politica externă și va reflecta mai mult perspectiva că Europa este vitală pentru Statele Unite. Dar trebuie să luați aminte că președintele, din cauza Constituției sau datorită culturii noastre, are, tinde să aibă predominanță în securitatea noastră națională și, poate, nu o să vedem atât de multe corecții pe cât mi-ar plăcea mie. Dar, pe termen lung, în permanență trebuie să luați în calcul că modul în care președintele Trump vede lumea, vede violența în această regiune și, în general, în universul de securitate, nu este o opinie răspândită în SUA, este o opinie minoritară și nu este reflectă, nu reflectă o politică ireversibilă a sau inevitabilă a strategiei americane de securitate.
Dacă vă uitați în Congres, în ambele camere și publicul american, această politică este transatlantică, este mai extinsă și aș și consider că avem interese vitale în Europa. Cred în importanța NATO. Cam 70% din publicul american consideră că NATO este o alianță în care americanii trebuie să-și sporească angajamentele. Majoritatea doresc să ne menținem prezența în Europa, noi 56% din cei cu chipiurile roșii care îl sprijină pe președintele Trump consideră că noi trebuie să ne sporim prezența în Europa, Europa de Est. Și, chiar dacă ei nu dau atenție acestei zone cât ar trebui, după alegerile din noiembrie lucrurile se vor schimba. Va fi mai multă volatilitate.
[Iulian Groza]
Mersi, Ian. Cum vedeți dumneavoastră lucrurile astea? Bineînțeles că noi am avut discuții extinse despre strategia de securitate a UE și tot așa. Dar, în discuțiile actuale care au loc acum în UE despre noua strategie de securitate, cum vedeți dumneavoastră lucrul ăsta?
[Tina Tin Akhvediani]
Da, o întrebare mare, Iulian. Mersi. Vreau să-l felicit pe George pentru această carte minunată, care arată bine și ne dă foarte multe idei. Mersi, Iulian, că ne-ai adunat. Eu, dacă mă uit așa la titlul cărții, „Lebăda neagră”, eu mă simt ca o lebădă neagră, fiindcă sunt unica femeie. Dar foarte scurt, că Bruxellesul m-a învățat să fiu succintă. Însuși faptul că Bruxellesul a elaborat strategia de securitate la Marea Neagră este un semn că această zonă este recunoscută ca o zonă importantă pentru UE. Importanța regiunii întotdeauna a existat.
Acum e vorba despre recunoaștere. Recunoașterea vine ca urmare a invaziei la scară largă a Rusiei și, iarăși, noi trebuie să vedem lucrurile care se întâmplă aici, toate problemele cauzate de război, perturbări de tranzit de energie, perturbări la infrastructură critică și multe, schimburile comerciale și altele. Și ăsta nu este un teatru de la periferie, este o arenă importantă de ambiții geopolitice. Bruxellesul a văzut lucrul ăsta și a elaborat strategie.
Strategia tinde să creeze pace, prosperitate și securitate în această regiune care este destul de densă din punct de vedere geopolitic, toate bazate pe valorile UE. Da, o intenție foarte bună, dar dacă ne uităm la strategie, pentru mine ca expert, întrebarea este cât de fezabil este ca această strategie să fie implementată, în special implementată cu viteza în care vrem ca UE să acționeze în viitorul apropiat. Și trei principale lucruri pe care le văd acolo ca Bruxellesul să lucreze mai departe sunt următoarele.
Deci, primul, dacă vrem să asigurăm stabilitatea regiunii, e mult de făcut pentru a îmbrățișa conectivitatea și infrastructura critică. Și trebuie să fie făcut într-un fel încât infrastructura să existe, iar UE să poată, de fapt, să o protejeze, și nu doar să o protejeze, dar atunci când apar atacuri într-o parte a regiunii Mării Negre să nu genereze toate vulnerabilitățile în cascadă, nu doar în regiunea Mării Negre, dar și în restul Europei. Spun asta pentru că în timpul zborului la Chișinău, două, două zile în urmă, în Marea Neagră o navă românească a naufragiat, două persoane au fost omorâte în România, apoi Bulgaria. Deci, ce facem asta? Bineînțeles că există efecte de spillover ale războiului ucrainean și trebuie să vedem cum reacționăm, cum reacționează NATO. Eu răspunsuri nu am, poate Ian are, poate știți dumneavoastră ce planifică NATO în acest sens și vedem cât de serios și grav este și vedem cum UE și NATO, care ar fi trebuit deja să știe cum să reacționeze la lucrurile care deja se întâmplă în regiune.
Al doilea lucru despre care ziceam este că strategia la Marea Neagră pentru Bruxelles conectează țări care au diferite traiectorii ale politicii externe. Aici, evident, avem România, Bulgaria, care sunt membre ale UE, membre NATO, partea de vest a Mării Negre. Deci, interfața, avem Ucraina și Moldova, două țări candidat, care avansează destul de rapid cu agenda de extindere. Bineînțeles, pentru Moldova, toată munca pe care o faceți aici, Iulian, este cu adevărat remarcabilă.
În același timp, avem țări din Caucazul de Sud care, evident, însăși țara este foarte diferită în dezvoltarea traiectoriilor de politică externă. Georgia are este un stat capturat la moment, Azerbaidjan care nu are nicio înțelegere cu UE și relația se bazează pe cooperarea în domeniul energetic. Vreau să vă zic lucrurile astea pentru că țările au diferite traiectorii ale politicii externe. Nu este chiar atât de ușor să-i aduci pe toți la o masă și am uitat și de Turcia, apropo, scuze. E o țară, tehnic, candidat a UE, dar este mai mult un parteneriat strategic cu ei decât o țară candidat și, evident, că nu putem vorbi despre regiunea Mării Negre fără să discutăm și despre Turcia.
Dar ideea care este? Este foarte greu să avem o strategie de securitate la Marea Neagră implementată aici, respectând valorile, având în vedere că țările au traiectorii diferite de politică externă, diferite de politica externă a UE. Deci, sugestia mea pentru Bruxelles este să fie îndrăzneț atunci când poate, mai ales în raport cu Ucraina și Moldova. Întrebarea este: poate UE să integreze țările pe care nu le poate proteja? Nu prea cred.
Dacă extinderea devine o realitate, UE trebuie să aibă un plan cum să se apere pe sine și pe candidații săi care sunt expuși. Și, de asemenea, dacă ne uităm la, trebuie să identificăm scenarii fezabile, să consolidăm infrastructura, să creăm nouă infrastructură care să fie protejată și pentru asta e nevoie de bani. Pentru a consolida securitatea și pentru a asigura că securitatea construită aici este protejată, pentru asta e nevoie de mulți, mulți bani. Și vedem cât de multe resurse financiare sunt acum necesare pentru Ucraina și vestul și UE continuă să sprijine Ucraina și are loc reconstrucția de urgență în țară odată ce infrastructura este distrusă. Acum este o mare, mare întrebare pe care UE trebuie să o ia în calcul: cum finanțăm?
[Iulian Groza]
Mersi. Mersi că ați arătat cu degetul la punctele sensibile. Da, Niklas, Berlin. Dumneavoastră știți, sunteți cunoscut pentru exercițiile de prognozare pentru că George a menționat Berlinul ca un actor foarte important.
[Niklas Balbon]
Mersi pentru invitație. Sunt foarte recunoscător că am o posibilitate să mă adresez. Felicitări cu ocazia cărții, care e motiv pentru care ne-am adunat acum. Eu aș vrea să vorbesc un pic despre previziuni și valoarea acestuia și anumite valori pe care George ni le-a prezentat. Dacă vorbim despre obsesia germană cu securitatea în Marea Baltică și ziceam că acest tip de gândire poate să ne arate relevanța altor arene și asta ne arată cum previziunea poate să ne arate alte direcții, alt viitor pentru care să ne pregătim. Și acesta este deja un exemplu foarte bun.
Și, mai general, dacă gândim în scenarii, lucrul ăsta este util pentru că ne ajută să gândim inovativ, să gândim altfel, pentru că noi cu toții suntem afundați în ceea ce se întâmplă astăzi și este o tendință, foarte umană, tendința să extrapolăm de la o zi la alta situațiile și te gândești la potențialele lebede negre, dar putea să fie foarte util pentru a fi mai bine informați pentru viitor, dar și să fim gata pentru lucrurile care ar putea să ne surprindă. Gândirea de scenarii este destul de comună în ceea ce ține de profesioniștii în domeniul securității și eu cred că este o valoare aici.
Cartea arată abordarea pe care putem să o avem, abordarea lebădă neagră, dar sunt și alte lucruri pe care puteți să le faceți, alte abordări de scenarii, alte previziuni. Și, de fapt, noi am făcut acest lucru și ne vom promova fără de rușine pentru că am organizat un alt exercițiu cu unul din co-organizatorii forumului de securitate, Fundația Konrad Adenauer, și aici întrebam mai extins despre celelalte scenarii de securitate în 2030 și am prezentat diferite varietăți ale scenariilor, altele cum sunt lebedele negre, destul de pesimiste, altele nu atât de pesimiste, cumva mixte.
Dacă ne gândim la viitor din ziua de astăzi, eu cred că este util să ne gândim la potențialul con al viitorului, adică în mijloc este ceva ce continuă la fel cum este, adică lucrurile continuă la fel cum sunt. Și pe de o parte sunt evenimentele lebădă neagră și pe altă parte speranțele astea care nu prea sunt probabil să se realizeze. Și noi încercăm cumva să nu mergem în extreme, dar să găsim un mijloc cumva pentru securitate din regiune. Eu vreau să vă încurajez să citiți și acest material. Cartea este foarte utilă și toate acestea, bineînțeles că ne lasă cu întrebarea ce e de făcut până la urmă.
Fiindcă dacă avem mai multe scenarii de tip lebădă neagră, avem unele scenarii plauzibile. Iar problema cea mai mare pentru decidenții politici este să știe pentru ce să se pregătească. Pentru noi, acest lucru este stimulativ din punct de vedere intelectual, să ne gândim la scenarii, să le discutăm, dar le prezentăm decidenților politici și ei au resurse limitate, timp limitat și ei trebuie să știe câte din cele viitoare prezentate pentru câte ele trebuie să se prezinte. Acuma, una din întrebările dificile este ca să facem comparație cu diferite scenarii și să vedem ce lucruri care se întâmplă pe fundal sunt cumva interconectate.
O, eu sper că va fi și o a doua ediție a cărții care să includă și un capitol la sfârșit care să facă comparații dintre diferite scenarii, pentru a vedea care lucruri care din lucruri sunt consecvente între scenarii sau, cel puțin, ce lucru se repetă de la un scenariu la altul sau, cel puțin, se aseamănă, ca să avem posibilitate să dezvoltăm acele lucruri, acele schimbări. Pentru că altfel, atunci când ne gândim la toate lucrurile astea, putem să ne simțim compleșiți de pluralitate, de simpla pluralitate a viitoarelor care stau, ne stau în față. Da, asta e tot.
[Iulian Groza]
Mersi, Niklas, pentru prezentarea acestor abordări metodologice și scenarii și previziuni și mersi foarte mult pentru eforturile colegilor de la CAS. A fost și un duș rece, dar a fost util. Mulțumesc. Mai sunt comentarii în sală? Întrebări, vă rog.
Thank you very much for your opinions because you mentioned the tax on ships from Romania and Bulgaria, attacks on ships from Romania and Bulgaria with fatalities. And this morning, the rescue mission stopped without finding anyone, so we're talking about at least two people dead. Plus all the sailors who were on the other ship. I think this is a new step in the escalation of the entire conflict and I think we have seen steps of escalation in recent weeks regarding the drone incidents. Here in the airspace of Romania, Moldova, we have seen attacks in Bulgaria, facilities in Bulgaria, we have seen situations on the roads near the Neptune base. And I think this is a new step of escalation and I want to focus on an interesting point. These ships, at least two of them that sank, they were on their way from Ukraine to carry grain, wheat in particular, to places where they are more needed, like Africa, for example. And I think because, as you said, it's a new step of escalation, because it's like the first attack on the exclusive economic zone of a NATO country and NATO citizens were killed, including a Turkish citizen. The question is, what is the next step? And I think on the one hand it's a political question because if this grain doesn't reach Africa, Egypt, where it's urgently needed, the political pressure might be more on Ukraine because they are the weak side. If you have to decide between Russia and Ukraine, first of all. And of course, it's also a matter of income for Ukraine. And as we see this whole evolution, I wonder if the next step could be an attack not only on the Black Sea, but as you said, there are always two ways to enter the Black Sea, through Turkey or through the Danube River. We could see attacks there too, on other grain transport routes as a next step, and I don't know how European countries or NATO countries will react. Maybe you have an idea. Thank you.
[George Scutaru]
De fapt, situația este chiar mai rea. Corabia care a naufragiat, ea era cu flagul Togo și ea nu venea din Ucraina. Ea venea din Egipt spre portul Sulina din România. Ea a fost lovită la 3:00 dimineața în România, s-a rupt în jumătate și a naufragiat. De fapt, situația este chiar mai rea.
Noi putem să sperăm că rușii au greșit, dar ei au lovit în aceeași noapte două corăbii, practic în aceeași zonă. Și așa nu există așa greșeli. De fapt, eu sunt absolut de acord, fiindcă asta arată ca o escaladare majoră. În august am avut la fel trei incidente cu atacuri asupra corăbiilor. Ele n-au naufragiat, dar au fost atacate de dronele rusești. Și știți că noi avem și ape teritoriale, avem o zonă contiguă și o zonă exclusivă economică.
Ultimul atac a fost în zona noastră contiguă, numai 20 de mile nautice de la mal, mai aproape de mal. În al doilea rând, noi avem acest canal Sulina care leagă portul Dunărea din România și Ucraina cu Sulina și cu Marea Neagră. La ce pot eu să mă aștept, fiindcă prin România noi avem 50% de exporturi de cereale, noi ne așteptăm să avem activitate de sabotaj pe teritoriile noastre și la fel, contra infrastructurii portuare a noastre. Țineți minte de acest incident.
Noi nu știm, la 5 iunie am avut o dronă ucraineană care a explodat în interiorul portului Constanța, care e cel mai mare din Ucraina și asta a fost pentru prima dată că din partea Rusiei, ei cumva au încercat să o miște în portul Constanța, la 1 km de partea dreaptă, noi aveam 900 de tone de amoniac. Imaginați-vă care ar fi fost consecințele dacă drona în cauză ar fi căzut pe depozitul acesta de amoniac, 900 de tone de amoniac. Și aceasta a demonstrat foarte bune capacități în ceea ce privește telecomanda din partea Federației Ruse.
Și ce este necesar să facem acum ca să transferăm în Marea Neagră mai multe capabilități ISR ca să putem avea posibilitatea să vedem mai bine ce se întâmplă și capabilități de anti-dronă. Eu înțeleg că fiecare țară are această problemă, fiindcă dezvoltarea tehnologică este foarte mare. Dar dacă vreți să transmiteți un semnal puternic lui Putin, țineți minte că Rusia și Putin respectă doar limbajul forței. Eu cred că din partea Rusiei, pentru ei, a fost o reacție uimitoare a României când au fost doborâte trei drone Shahed împreună într-o zi și când în următoarea zi a fost doborâtă o altă dronă rusă pe teritoriul nostru.
Este foarte bine de încercat de distrus cât mai multe sisteme armate rusești deasupra teritoriului nostru și la fel, dacă este posibil, să mutăm reacțiile noastre deasupra zonelor economice exclusive. Altfel, Rusia va continua și va muta și reacția noastră. Noi trebuie să facem mai multe. Să le arătăm că noi suntem angajați să acționăm cu mai multe capabilități, cu o densitate mai mare de instrumente de doborâre. Și în România, în Bulgaria, fiindcă știți, din punctul de vedere al rușilor, întreg flancul de est este un front. Ei nu au o viziune separată, ei nu au o altă abordare față de zona Baltică și o altă abordare față de Marea Neagră. Pentru ei este un singur front. Haideți să avem aceeași abordare. Să nu avem o prezență diferită în Marea Baltică, în Marea Neagră și în altă parte să fie iarăși diferită. Este aceeași linie de front.
[Ian Brzezinski]
So how is it that the Russians could... A coalition of the willing countries would be difficult, but it's not impossible. It already exists. It's not as assertive as I would like, but the structure is there. The British, in the UK, they just didn't exercise, maybe at the end of this week or next week, they're finalizing exercises in Poland, testing an apparatus of what would be the peacekeeping force after the finalization of the war in Ukraine. In fact, this exercise transmits a false message to Russia. I don't know how seriously Putin sees these things, but the coalition exists. It just needs to expand its mandate and exercise its capabilities. The capability exists. And in closing, I just want to say that we have to think not only what you can do to protect yourself from Russian aggression and to deter Russia. The main focus is on a coordinated, comprehensive strategy to defeat the invasion of Ukraine on Ukrainian terms. And here there are four or five elements. First, economic sanctions that destroy the Russian economy. We haven't done that. Neither the US, nor the EU have done that, and this assumes not only reducing... this amazes me, billions of dollars in commercial exchanges. Now the US is discussing acquiring potash from Belarus. It's unproductive. And dealing with Russia's supporters, like China. But this will be much more serious than a war in Europe. The second thing is our military assistance to Ukraine must be greater, including ours, the Americans', to be significant for Ukraine. Not just increasing our assistance, but also consolidating the capabilities of the Ukrainians to use the assistance when they deem it appropriate. The third thing is to get into Putin's court, to expand our information campaigns, to penetrate the truth beyond the Iron Curtain, so that people can see the brutality of the regime. We don't do these things today. We have a plethora of tragic information that we can present to the people in Russia who have destroyed practically a million and a half of their future. The brutality of this regime. We have to show all these things in full force. And then, accelerating Ukraine's path towards Euro-Atlantic integration. The Europeans can come and say, "You can join the EU, but not NATO." No, they must accelerate full accession, integration of Ukraine so they have the same privileges as other members. The same thing with NATO. We have long hinted that the path to NATO for Ukraine is open, but accession to NATO is not. And the balance of power needs to be changed. We need to think, "What strategy do I have?" We need to show the will to act.
[George Scutaru]
Da. Mulțumesc, Ian. Chiar dacă e o discuție lungă, eu cred că e necesară. Așa cum am spus, Ian, să redeschidem discuțiile despre zona fără de zboruri în vestul Ucrainei, în raza de 20-30 de kilometri, în apropierea de frontiera dintre Ucraina și România. Pentru mine este foarte important pentru porturile, exporturile ucrainene și porturile din România. Două, cele două incidente când cetățeni UE au fost răniți de dronele Shahed. Dar problema este că între Galați și frontiera cu Ucraina avem doar 10 km. Nu avem timp să răspundem. În cazul dronelor Shahed, doar 30, două minute, și Geran 4 sau 5, 30 de secunde. Practic, nu ai timp să reacționezi. Eu cred că este necesar să redeschidem discuțiile la nivelul NATO și să arătăm rușilor că putem să impunem o zonă fără de zboruri în deasupra Dunării și, de asemenea, deoarece Moldova are multe probleme în ultima perioadă cu dronele, trebuie să ne gândim despre coaliția celor care voiau să nu se implice NATO sau UE ca organizație, dar să oferim și mai bune instrumente anti-dronă pentru Moldova și să stabilim o misiune pentru a proteja cerul Moldovei. Acestea ar putea să reprezinte instrumente reale de descurajare. Atunci când vom continua să închidem drone, maritime și în Marea Neagră, Rusia ne va percepe altfel. De altfel, rușii vor continua.
[Iulian Groza]
Da, mersi, George. Ultimul cuvânt, da, doar foarte scurt să mai adaug la lista lucrurilor posibile pe care putem să le facem în afara de zona aceasta no-fly, fără zboruri, și fără confruntări directe. Eu mă gândesc, dar de ce noi nu ajutăm Ucraina să-și securizeze frontiera de nord, în Ucraina toată lumea trebuie să se teamă că ar putea să mai aibă loc încă o invaziune din Belarus în orice moment. Și Ucraina trebuie să folosească capabilități ca să prevină acest lucru. De ce nu facem asta în locul militarilor ucraineni ca ei, ucrainenii să-și elibereze capabilități militare? Asta nu ne va pune în în luptă directă, da? Ca exemplu. Da, mersi mult. Eu aș sugera să încheiem aceste discuții care au fost foarte interesante, cu multe idei care au fost foarte constructive, ne-au dat de gândit multe. Am început cu scenariile lebede negre, dar am ajuns la concluzii foarte concrete: descurajare, voință, capabilitate. Și eu cred că acest lucru este ceva ce noi cu toții vrem să vedem. Și de asemenea, apreciem foarte mult rezumatul a ceea ce trebuie să facem, așa cum a spus Ian, în ceea ce ține de sprijinul pentru Ucraina cu referire la niște acțiuni foarte concrete de descurajare din partea UE și a NATO. Vă mulțumesc pentru discuții. Eu cred că a fost un teaser, o introducere bună pentru următoarele două zile. Mersi foarte mult, George, pentru acest parteneriat și mulțumesc foarte mult partenerilor noștri de la Direct Software. Vă mulțumim tuturor că sunteți alături de noi și ați contribuit la discuțiile aceste extraordinare. Vă mulțumesc foarte mult tuturor paneliștilor. Și putem continua discuțiile la sesiunea de networking.
