[00:00:15] — Speaker 1
Pregătește sania vara și căruța iarna. Bunicii noștri știau răspunsul: borcane cu magiun, lemne puse la adăpost, o cămară plină pentru iarnă. Asta e reziliența, un cuvânt nou pentru un obicei vechi.
Azi îi spunem primele 72 de ore. Nu e o prognoză și niciun semn că ceva se va opri. Este un interval practic de reziliență. Uniunea Europeană recomandă același nivel de pregătire cetățenilor săi.
Trei pași simpli. Unu: informează-te. Ghidul de reziliență pentru familii îl găsești pe cnmc.gov.md. Doi: pregătește esențialul: apă, mâncare care nu se strică și medicamente pentru trei zile și un rucsac de urgență, ca trusa medicală din mașină: lanternă, radio, baterii, încărcător portabil, produse de igienă. Pune pauză și verifică câte ai deja acasă. Trei: urmărește sursele oficiale. Activează modulul Alerte din aplicația EVO, iar în orice urgență sună la 112, ca în toată Uniunea Europeană.
Noile ghiduri europene de pregătire spun același lucru: fiecare să știe ce are de făcut, cum își protejează familia și cum îi ajută pe ceilalți. În Moldova, serviciile nu au fost și nu vor fi deconectate pentru 72 de ore. Doar te informăm ce este bine să ai la îndemână în cazul unei situații neprevăzute. Salvează videoclipul, distribuie-l celor dragi și spune-ne care este primul lucru pe care l-ai pune în rucsacul de urgență. Moldova pregătită. Devenim mai puternici împreună.
În ultimii ani, Moldova a trecut prin încercări pe care puțini și le-ar fi putut imagina. La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia de COVID-19. Din acel moment, viețile noastre s-au schimbat. Medicii au luptat pentru fiecare viață. Instituțiile au fost nevoite să găsească rapid soluții, iar oamenii au învățat să aibă grijă de cei dragi într-o lume cu totul diferită. Peste 12.000 de oameni și-au pierdut viața în țara noastră.
La 24 februarie 2022, Federația Rusă a declanșat invazia militară pe scară largă, neprovocată și nejustificată împotriva Ucrainei, încălcând suveranitatea și integritatea teritorială a acesteia, precum și principiile fundamentale ale dreptului internațional. Războiul a ajuns la hotarul nostru. Milioane de oameni au fost obligați să-și părăsească locuințele și să caute siguranță. Peste 2,4 milioane de treceri ale refugiaților din Ucraina au fost înregistrate prin Republica Moldova. În fața unei tragedii atât de mari, Moldova și-a deschis frontierele, casele și inimile. Instituțiile publice, autoritățile locale, organizațiile, întreprinderile, voluntarii și cetățenii au lucrat împreună. O țară mică a arătat cât de mare poate fi solidaritatea ei.
A urmat criza energetică, presiunile economice, amenințările hibride, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare. Nu am avut întotdeauna toate răspunsurile, dar de fiecare dată am găsit puterea de a continua. Fiecare criză ne-a făcut mai conștienți de riscuri, dar și mai încrezători în ceea ce putem realiza atunci când acționăm împreună.
Astăzi, Moldova are mai multă experiență, instituții mai bine pregătite și comunități care cunosc valoarea solidarității. Dar a fi rezilient nu înseamnă a fi invulnerabil. Înseamnă să învățăm din fiecare criză, să anticipăm riscurile, să ne pregătim din timp, să avem încredere unii în alții și să acționăm împreună atunci când contează cel mai mult. Înseamnă instituții capabile, comunități unite, întreprinderi implicate și cetățeni informați.
Cu un război la frontieră și într-o lume aflată în schimbare, Moldova continuă să reziste, să se transforme și să înainteze cu demnitate pe drumul său european. Am trecut prin multe. Am pierdut, am învățat, ne-am ridicat și am continuat să construim împreună. Pentru că reziliența nu este absența fricii sau a vulnerabilității, este puterea de a merge înainte. Timpurile îi schimbă pe oameni, dar și oamenii pot schimba timpurile. Viitorul aparține celor care au curajul să construiască azi timpurile mai sigure, mai unite și mai bune. Moldova, țară rezilientă.
[00:04:58] — Speaker 2
Excelențele Voastre, stimați reprezentanți ai autorităților publice, stimați reprezentanți ai mass-media, ai societății civile, ai mediului academic, ai mediului de afaceri, stimați parteneri de dezvoltare, dragi invitați, bună dimineața și bine ați venit la primul Congres Național de Reziliență și la lansarea primei campanii naționale de pregătire a populației în situații de criză, eveniment care inițiază Programul Național „Moldova pregătită”.
În ultimii ani, știm cu toții, Moldova a trecut prin multiple crize, de la pandemie, crize energetice, gestionarea fluxului de refugiați, atacuri cibernetice, perioade dificile pentru aprovizionarea cu apă. Chiar și ultimele două zile ne-au arătat cât de important este să fim pregătiți pentru situații neplanificate. Deci scopul întâlnirii noastre este simplu. Nu este un scop sau o întâlnire care ar trebui să provoace îngrijorare, ci din contra, o întâlnire care ar trebui să inițieze discuții calme, concrete, la subiect, despre ce poate face fiecare dintre noi în cazul unor situații de criză.
Evenimentul are o agendă plină. Vă vom invita pentru început la lansarea campaniei de pregătire a populației și a ghidului de reziliență pentru familii, comunități și cetățeni. Apoi vom trece un pic și prin lansarea rucsacului de urgență și vom afla ce trebuie să conțină un rucsac de urgență pe care fiecare gospodărie ar trebui să îl aibă și cum ne putem informa prin modulul Alerte din EVO. Ulterior o să vă invităm la două exerciții practice care vor aborda diferite scenarii, unul de pandemie și unul de atac cu dronă. Apoi vom discuta în cadrul a două paneluri despre colaborarea dintre autoritățile locale și mediul de afaceri, dar și despre rolul mass-mediei și al mediului academic și al societății civile. Vom prezenta și vom lansa platforma pentru reziliență comunitară, iar după-amiază, în cea de-a doua parte a zilei, colegii de la UNHCR o să invite instituțiile reprezentate la un exercițiu practic.
Deci este un eveniment plin și mesajul cu care vă vom invita să plecați acasă este simplu: pregătirea înseamnă să știm din timp ce trebuie să avem cu noi, ce trebuie să avem pregătit, de unde trebuie să ne informăm și care sunt sursele din care ne putem lua informații de încredere. Este important să avem un plan pentru cei apropiați și un plan care ne va ajuta, la rândul nostru, să îi ajutăm pe alții.
Pentru început, pentru deschiderea acestui eveniment, am onoarea să îl invit alături de noi pe prim-ministrul Republicii Moldova, domnul Vasile Tofan.
[00:08:08] — Vasile Tofan
Bună ziua. Bună ziua, dragi prieteni, Excelențe, ambasadori, dragi colegi din Guvern. Bună ziua, domnule Diaconu, omul care ne-a adunat pe toți astăzi aici pentru un eveniment foarte important.
Noi, moldovenii, avem un proverb că paza bună trece primejdia rea. Și acest proverb este mai actual astăzi ca oricând, pentru că este o povață, o lecție, dacă vreți, pentru vremurile pe care le trăim: să ne pregătim din timp, să fim atenți și să avem grijă unii de alții.
Astă-marți, alaltăieri, dronele care au survolat țara noastră, inclusiv cea care a trecut deasupra capitalei, ne-au reamintit că pericolul este foarte aproape. Tot în acea noapte, după, am avut un cutremur în care mulți din noi au fost prinși pe nepusă masă, inclusiv eu. Nu știam neapărat cum trebuie să reacționăm. La 112 au parvenit peste 900 de apeluri într-un timp record de scurt. Efectiv, sistemele au fost bulversate. Și astfel de exemple ne spun că trebuie să fim pregătiți pentru ele. Nu putem să contăm doar pe improvizații. Trebuie să fim pregătiți.
Cât de complicată n-ar fi situația, nu trebuie să fim în același timp mânați de frică atunci când ne confruntăm cu provocări. Frica nu este un sfetnic bun și acum este multă frică inclusiv în societate. Pentru că frica ne poate tulbura judecata și ne poate împinge să răspândim să răspândim zvonuri sau să luăm decizii pripite.
Avem nevoie de calm anume în astfel de situații, să urmărim informațiile autorităților, să le verificăm și să știm ce avem de făcut. Anume despre asta este evenimentul de astăzi și campania care pornește astăzi.
A vorbi despre riscuri înseamnă să ne pregătim. Au circulat în ultimele zile zvonuri – și nu doar zile, săptămâni, luni – și falsuri că autoritățile ar urma să ne oprească lumina și apa. Este un zvon foarte popular astăzi în Moldova și vreau să spun limpede cu această ocazie: nu pregătim oprirea acestor servicii. Pregătim oamenii să știe ce au de făcut dacă, din orice cauză, un serviciu esențial se întrerupe. De aceea lansăm astăzi această campanie, Moldova pregătită, și ghidul de reziliență pentru familii, comunități și cetățeni.
Prea des în istoricul nostru am amânat pregătirea, spunând că nu este momentul. Adevărul însă este că niciodată momentul nu va fi potrivit. Întotdeauna vor fi motive de ce să n-o facem acum. Amintesc că pregătirea pentru astfel de situații de criză este o bună practică deja ancorată în experiența altor țări. Franța, Japonia, Norvegia, Suedia, zeci de alte țări, toate au astfel de ghiduri, toate au astfel de campanii, pentru că sunt state responsabile. Trebuie și noi să învățăm să fim un stat responsabil.
Recomand cu tărie ca acest ghid să fie citit cu seriozitate și nu doar răsfoit în grabă. Să recunoaștem, mulți dintre noi stăm pe telefoane atunci când un avion trebuie să decoleze. Nu neapărat tragem atenția la ce spune însoțitoarea de bord în ce ține de regulile de securitate, da? Cam aceeași situație este cu aceste ghiduri. Nu trebuie să lăsăm reacția noastră la improvizare. Trebuie să ascultăm, trebuie să citim, trebuie să ne informăm ca, în momentul de criză, atunci când trebuie să luăm deciziile foarte rapid, să fim pregătiți, să nu lăsăm loc pentru experimente și improvizații.
Ghidul ne ajută să răspundem la întrebări concrete: Ce facem dacă se întrerupe curentul sau apa? Unde ne întâlnim dacă nu putem comunica? Cine îi ia pe copii? Cum ne asigurăm că un vecin în vârstă sau o persoană care are nevoie de sprijin nu rămâne singură?
Primele 72 de ore nu sunt ore în care ne putem permite greșeli. Sunt cele mai importante ore în care trebuie să avem repere clare de pregătire. Câteva rezerve de bază, un plan de familie și informația despre sursele oficiale ne pot ajuta să trecem mai bine peste începutul unei crize. Iar când gospodăriile sunt pregătite, echipele de intervenție se pot concentra asupra celor aflați în cel mai mare pericol.
Subliniez: pregătirea nu înseamnă să avem cu toții aceleași rezerve sau același plan. Familiile noastre sunt diferite și au și nevoi diferite. Unii au copii mici, alții îngrijesc de părinți în vârstă, persoane cu dizabilități sau animale de companie. Ghidul ne îndeamnă să ne gândim la aceste nevoi din timp și să facem un plan care poate fi implementat în realitate. Chiar și câțiva pași mici, cunoscuți din timp, ne pot da mai multă siguranță. Și o spun din propria experiență – și nu am asta scris în notițele mele –, dar eu am fost în Ucraina pe 24 februarie 2022, când toată lumea vorbea că acest război s-ar putea începe, și totuși, pe cât de mult nu am fi crezut atunci că eram pregătit, nu am fost pregătit în această dimineață, în acea dimineață pe care nu o vom uita cu toții niciodată.
Doamnelor și domnilor, ultimii ani ne-au pus la grea încercare. Am trecut prin pandemie, crize energetice, atacuri cibernetice, campanii de dezinformare și presiuni generate de războiul brutal la hotarul nostru. Lumea se schimbă repede, iar riscurile pot lua forme diferite. În aceste încercări, oamenii Republicii Moldova au dat dovadă de solidaritate și putere și trebuie să spun, în anumite momente din video-ul care a fost arătat la început, am fost emoționat. Cred că am fost cu toții emoționați.
Acum trebuie să transformăm această solidaritate și într-o deprindere a pregătirii. Instituțiile statului trebuie să prevină riscurile, să comunice clar și să fie gata să intervină. Autoritățile locale trebuie să-și cunoască comunitățile și nevoile oamenilor. Companiile, școlile, organizațiile civice și mass-media au, la rândul lor, un rol important. Nicio comunitate nu trebuie lăsată să se descurce singură. Nicio familie nu trebuie lăsată să se descurce singură, iar statul are datoria să ofere informații accesibile, să coordoneze instituțiile, să sprijine oamenii care au nevoie de ajutor suplimentar.
În acest sens, evenimentul de astăzi trebuie, înainte de toate, să dea un semnal clar: avem nevoie de exerciții, de colaborare între instituții și comunități, de planuri verificate și de informații care ajung la oameni. Moldova pregătită trebuie să devină o practică de zi cu zi.
Dragi prieteni, pe drumul nostru european alegem să construim o țară în care viața omului contează, instituțiile lucrează pentru cetățeni, iar solidaritatea se transformă în fapte. Pentru că avem datoria morală să rămânem de partea bună a istoriei, de partea păcii, a libertății și a democrației. Iar acest deziderat îl putem împlini doar printr-un efort al întregii societăți.
Am spus cândva că suntem o țară mică cu inimă mare. Astăzi trebuie să spunem că suntem o țară mică cu inimă mare, dar și o țară bine pregătită. Paza bună primejdia... Paza bună trece primejdia rea. Vă mulțumesc.
[00:16:51] — Speaker 2
Vă mulțumim frumos, Excelență. Mulțumim frumos, domnule Tofan.
În continuare, am onoarea să invit la microfon pe Excelența Sa, doamna Iwona Piórko, Ambasadoarea Uniunii Europene în Republica Moldova, șefa Delegației Uniunii Europene.
[00:17:13] — Iwona Piórko
Bună dimineața. Bună dimineața, stimate domnule prim-ministru, dragi oaspeți, Excelențe.
De fiecare dată când eu am o alocuțiune, eu deschid acest lucru cu următoarea frază: în primul rând, trebuie să mulțumesc organizatorilor pentru evenimente care sunt oportune. Și trebuie să menționez că astăzi, spunând această frază, este foarte important, deoarece am venit din Bruxelles două zile în urmă și practic am trecut printr-o violare a spațiului aerian al Republicii Moldova și un cutremur. Și cred că acest eveniment este foarte oportun și vreau să-i mulțumesc lui Sergiu Diaconu și altor colegi din alte agenții pentru această invitație.
A fost menționat acum de prim-ministrul că, câteva zile în urmă, câteva drone au violat spațiul aerian al Republicii Moldova doar într-o singură zi și una a zburat peste Chișinău. Câteva s-au prăbușit pe teritoriul Republicii Moldova și, la primele ore ale dimineții, am avut și un cutremur. Pentru mulți, acest lucru a fost ceva inedit, pentru că a fost într-adevăr ceva inedit. Dar aici, în Chișinău, mă simt ca acasă și niciun incident cu drone sau cutremur nu va schimba atitudinea asta. Dar prin aceste incidente putem învăța o lecție: nu putem alege crizele care vin în fața noastră, dar putem să alegem cât de pregătiți suntem pentru acestea.
Foarte multe din riscurile cu care se confruntă Republica Moldova originează din afara țării: drone care violează spațiile aeriene, atacuri cibernetice care sunt menite să facă societatea mai dispersată, mai tulburată. Dar vreau să fiu foarte clară cu privire la o idee și știu că sunt foarte multe discuții în societate: neutralitatea nu presupune să lăsăm țara neapărată. Deci nu este un scut. O dronă nu citește Constituția țării. Uniunea Europeană respectă neutralitatea Republicii Moldova și iată de ce noi vă ajutăm să vă protejați. Și o țară fără apărare nu este neutră, este expusă, iar o țară neutră are dreptul – și orice drept – și responsabilitatea să își protejeze cetățenii. Iată de ce Uniunea Europeană și, bineînțeles, statele membre deja au oferit peste 370 de milioane de euro din Fondul de Pace al Uniunii Europene și prin numele acestui program este clară destinația și în cadrul acestui suport foarte multe lucruri deja au fost oferite din punct de vedere al capacităților de apărare antiaeriană, dar reziliența trebuie să fie pregătită pentru orice pericol. Reziliența este despre instituții și despre cetățeni care cunosc ce au de făcut atunci când lovește o criză. De asemenea, cunoaștem că această informație, inclusiv și dezinformarea despre aceste evenimente, au scopul de a exploata aceste situații vulnerabile și nu există o coincidență. Cei care se află în spatele acestor evenimente vor ca oamenii să fie speriați, divizați și să nu aibă încredere în instituțiile statului. Dar o populație informată și pregătită este cel mai bun răspuns la aceste incidente.
Iată de ce acest eveniment de 72 de ore contează atât de mult. Primele 72 de ore într-o anumită criză sunt critice. Familiile care știu cum să se protejeze și să aibă produse esențiale în situații de urgență contează foarte mult pentru a salva viața. Având apă, medicamente, telefoane încărcate și un plan pentru fiecare familie nu reprezintă o panică, reprezintă responsabilitate. Un ghid de pregătire a familiei reprezintă o necesitate stringentă, pentru că acesta reprezintă un instrument care va transforma conștientizarea în acțiune și aceste informații trebuie să ajungă în fiecare colț al Republicii Moldova, nu doar în capitală.
Uniunea Europeană stă alături de Republica Moldova. Din 2023 Republica Moldova face parte din Mecanismul de protecție a UE, un principiu care se bazează că nicio țară nu trebuie să se confrunte cu situații de urgență de una singură. Am văzut această solidaritate în acțiune atunci când a fost poluat Nistrul în martie, când România a oferit echipament specializat pentru a controla deversările și alte țări au oferit generatoare și alte mijloace de asistență. Și în timpul crizei energetice am ajutat ca să oferim serviciile de urgență. Și solidaritatea este o cale spre două sensuri. Noi întotdeauna ne ajutăm unii pe alții să combatem, spre exemplu, incendiile de pădure în Grecia. Moldova a făcut acest lucru. Și noi am făcut tot posibilul ca să ajutăm să consolidăm Centrul Național de Criză prin echipament, asistență, prin capabilități, prin comunicare de criză, prin misiunea noastră de parteneriat.
Dragi colegi, cei care nu vor să vadă Moldova o țară de succes încearcă să vă intimideze. Dezastrele naturale vă pot testa reziliența, iar puterea unei țări nu se măsoară prin existența unor amenințări, dar prin abilitatea de a rezista la aceste amenințări. Și această putere începe cu cetățeni pregătiți, instituții capabile și o societate care este împreună, este unită. Este viitorul pentru care Moldova se pregătește și Uniunea Europeană vă ajută să faceți acest lucru.
Și vreau să revin acum la zborul meu din Bruxelles, unde eram împreună cu alți moldoveni care erau împreună cu președintele țării, care au participat la o reuniune la nivel înalt și vreau să vă spun că președintele Comisiei Europene, von der Leyen, a spus un mesaj foarte clar. A spus că i-a spus întregii lumi că foarte mulți oameni în Uniunea Europeană, de fapt, pot învăța de la cetățenii Republicii Moldova cum să fie rezilienți. Probabil noi nu cunoșteam că într-o zi sau două zile după aceste mesaje au fost câteva lecții într-adevăr practice, dar vreau să repet cuvintele doamnei von der Leyen: și în momentul în care noi vă ajutăm pe voi, noi învățăm totodată de la Moldova și vă mulțumesc că împărtășiți aceste lecții cu noi. Și domnul prim-ministru a vorbit despre planuri pentru fiecare familie în situație de criză. UE este o familie de asemenea. De asemenea, acesta este un plan care este prielnic și util pentru noi. Vă mulțumim.
[00:24:28] — Speaker 2
În continuare am onoarea să invit alături de noi pe doamna Yeşim Oruç, coordonatoarea rezidentă a Organizației Națiunilor Unite în Republica Moldova.
[00:24:39] — Yeşim Oruç
Bună dimineața. Bună dimineața, excelențe, domnul Tofan, doamna Piórko, domnilor miniștri și reprezentanți ai organizațiilor guvernamentale, al poliției și colegul și prietenul meu Serghei Diaconu. Mulțumesc pentru această invitație de a ne alătura acestui eveniment din partea Națiunilor Unite.
Reziliența se începe acasă. Aceasta este tema acestei zile pentru reducerea riscului internațională, marcând un cadru de acțiune pentru 2015-2030. Multe țări din Europa și din toată lumea au inițiat niște campanii de pregătire în ultimele săptămâni din partea Națiunilor Unite și sunt foarte bucuroasă să văd acest congres de reziliență convenit astăzi, bazat pe tema pregătirii, concentrându-ne pe punctele importante, adică oamenii, familiile, copiii și bărbații și femeile în cadrul lucrului.
S-a menționat, riscurile nu vin câte unul și impactul nu rămâne doar pe anumite sectoare sau nici doar pe anumite țări. Avem cazuri și legate de drone și de cutremure, inclusiv tulburările în sistemul Microsoft, deversările în râul Nistru. Toate acestea sunt diferite riscuri, au diferite origini, dar au aceleași lecții. Nu putem prevedea următoarea criză, dar putem să ne pregătim așa încât aceste riscuri nu ne debalansează și consecințele nu înlătură succesele noastre. Putem să ne pregătim să fim rezilienți.
Pregătirea funcționează atunci când instituțiile publice, școlile, afacerile, comunitățile și cetățenii se unesc pentru a identifica riscurile și de a se pregăti pentru ele. Acesta funcționează atunci când informația adevărată ajunge la toată lumea, în special cei care sunt supuși la mai mare risc: persoanele cu dizabilități, în vârstă, refugiați și alții. De aceea, eu încurajez ca în acest congres să avem niște simulări practice care vor testa coordonarea, luarea deciziilor în comunicarea cu publicul.
Națiunile Unite este mândră să sprijine Moldova. Împreună cu Organizația Mondială a Sănătății, Fondul de Populație al Agenției ONU și alte organizații aportă efort acestui congres. Alături de autoritățile publice și guvernul, lucrăm pentru a susține structurile Moldovei la toate nivelurile. Acum urmărim acest cadru și tratatele internaționale, inclusiv Tratatul de pregătire pandemic, Acordul privind mediul de la Paris și alte acorduri internaționale, dar și, desigur, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.
Reziliența se măsoară prin faptul că instituțiile continuă să lucreze, comunitățile rămân împreună și nimeni nu este lăsat în urmă în timpul unei situații de criză. Pentru acest congres și lansarea rucsacului de urgență și modulelor de alerte și a ghidului, cred că Republica Moldova și Centrul Național de Management al Crizelor, mulțumesc și încurajez sprijinul continuu pentru Moldova, dar trebuie să începem de unde este cel mai important: oamenii. Mulțumesc.
[00:29:06] — Speaker 2
Mulțumim frumos, doamna Oruç. La fel cum mulțumim și domnului prim-ministru și doamnei ambasadoare pentru mesajele de deschidere. Înainte să purcedem la primul segment de conținut de pe agenda de astăzi, aș vrea să vă invit, dacă aveți posibilitatea, să vă ridicați în picioare pentru tradiționala fotografie de grup a primei ediții a Congresului Național de Reziliență. Mulțumesc.
Vă mulțumim frumos. Așa cum ați aflat astăzi, campania „Moldova Pregătită” pornește de la ideea simplă care presupune că toți trebuie să știm ce avem de făcut, de unde găsim informațiile sigure și cum putem avea grijă de noi și de cei apropiați. Ghidul de reziliență propune un reper practic, să știm cu toții unde avem și cum să facem să avem la îndemână lucrurile strict necesare pentru primele 72 de ore în cazul unei situații neprevăzute, a unei situații de criză, și scopul de astăzi este să transformăm acest reper într-un reper obicei pentru fiecare familie, comunitate, cetățean și să aducem acest obicei împreună în casele fiecărei persoane din Republica Moldova, într-un efort comun al instituțiilor, comunităților și cetățenilor.
Pentru a prezenta Programul Național „Moldova Pregătită” și pașii prin care acesta va ajunge în comunitățile din întreaga țară, am onoarea să-l invit la microfon pe domnul Serghei Diaconu, directorul general al Centrului Național de Management al Crizelor.
[00:31:20] — Serghei Diaconu
Bună ziua tuturor. Probabil voi face skip la prima parte a intervenției mele, pentru că s-a prezentat deja din partea antevorbitorilor. O să prezint doar cele trei instrumente ale programului: Ghidul de reziliență pentru familii, comunități și cetățeni, care oferă recomandări pentru pregătirea familiei; Rucsacul de urgență este un model pe care îl poate adapta fiecare pentru propria gospodărie; iar modulul Alerte din EVO permite transmiterea mesajelor autorităților direct pe telefonul cetățeanului.
Colegii mei vor prezenta pe rând aceste produse și fiecare instrument pe care ni-l propunem ca să-l prezentăm în cadrul campaniei „Moldova Pregătită”. Însă, înainte de aceasta, aș vrea să spun că în spatele acestor instrumente este munca multor și multor echipe.
Vreau să le mulțumesc, în primul rând, colegilor din instituțiile statului pentru mobilizare, pentru că au pus laolaltă experiența echipelor lor și au lucrat la recomandări pe care oamenii să le poată urma. La fel, le mulțumesc partenerilor de dezvoltare pentru sprijinul acordat în pregătirea programului. Mulțumesc, de asemenea, organizațiilor societății civile, mediului de afaceri, comunității academice, creatorilor de conținut și reprezentanților mass-media, care au fost alături de noi și au contribuit nu doar la această lansare, dar și la crearea conținutului ghidului.
Pentru noi, următorul pas este să vedem cum sunt folosite aceste instrumente. Vrem să aflăm ce este util pentru oameni, ce întrebări mai au și unde trebuie să explicăm mai clar. Asta ne va ajuta să îmbunătățim programul pe măsură ce îl ducem mai departe. Cei dintre dumneavoastră care lucrați direct cu oamenii ne puteți ajuta să înțelegem unde mai avem de lucru.
Crize vor mai fi. Între timp, putem face câteva lucruri simple care ne pot ajuta când va fi nevoie. După prezentările colegilor, vă invit să alegeți un prim pas pe care îl puteți face în zilele următoare și să vorbiți despre el cu cei apropiați. Când știm ce avem de făcut și cum ne putem sprijini unii pe alții, putem trece printr-o criză cu mult mai mult calm și încredere. Vă mulțumesc.
[00:33:27] — Speaker 2
Mulțumim frumos, domnule Diaconu. În continuare vreau să aducem mulțumiri GIZ Moldova și invitând-o alături de noi pe doamna Claudia Hermes, care ne va spune de ce GIZ Moldova a decis să sprijine organizarea Congresului Național de Reziliență și căreia, de fapt, îi mulțumim pentru susținerea expertizei necesare elaborării Ghidului de reziliență pentru familii, comunități și cetățeni. Doamna Hermes, aveți cuvântul.
[00:33:57] — Claudia Hermes
Bună dimineața, distinși oaspeți, excelențele voastre. Aș vrea s-o fac cât mai scurt posibil. Vreau să mulțumesc, sunt recunoscătoare că sunt parte a acestui congres, unde avem oportunitatea de a vă sprijini în dezvoltarea acestui ghid, dar, de asemenea, am ocazia să vă împărtășesc experiența mea din partea cetățenilor Germaniei.
În 2021 am avut inundații în Germania. 130 de oameni au murit și, desigur, erau notificări de alertă, dar nu au ajuns la timp și a fost o provocare pentru oameni care, chiar dacă au primit alertele, nu au înțeles ce ele reprezentau. Deci, sunt foarte recunoscătoare că putem să vă sprijinim pentru acest program de primele 72 de ore pentru familii și comunități. Și cred că nu este doar o broșură, dar este ceva care va aduce oportunitatea de a face decizii mai bune familiilor și comunităților. Și când am avut oportunitatea să mă uit peste acest ghid, cu siguranță sunt lucruri care putem să le facem, și acest tip de ghid, de asemenea, va fi primit de foarte mulți moldoveni. Și este un ghid unde putem vedea cum putem să pregătim cetățenii Moldovei. Și sunt foarte recunoscătoare să fiu parte din această inițiativă, care nu cred că este doar un set de aplicații și o campanie de informație, dar este o șansă de a construi o cultură a pregătirii și, prin urmare, corporațiile germane sunt alături de dumneavoastră pentru progresul în viitor. Mulțumesc mult.
[00:36:07] — Speaker 2
Pentru lansarea primului instrument pe care îl prezentăm astăzi, Ghidul de reziliență, o invit pe scenă pe doamna Cristina Voroneanu Drăgălin, experta care a contribuit la elaborarea acestui ghid, pentru a-l prezenta. Doamna Cristina, vă așteptăm aici pe scenă. Da.
[00:36:34] — Cristina Voroneanu Drăgălin
au arătat cât de important este să ne pregătim și să ne susținem reciproc. Această experiență a inspirat Ghidul de reziliență pentru comunități, familii și cetățeni. Ghidul adună recomandări practice despre cum ne pregătim și ce facem în primele ore ale unei situații de criză.
Acest ghid explică ce este o situație de criză și care sunt potențialele consecințe, pentru ce trebuie să ne pregătim: ce facem în cazul în care s-a deconectat apa sau nu funcționează curentul electronic; ce facem dacă nu funcționează anumite servicii, cum ar fi, spre exemplu, plățile electronice, sau dacă nu ne putem conecta la internet; ce facem în cazul în care are loc un cutremur, o inundație sau vedem o dronă. Toate aceste recomandări, alături de faptul cum ne pregătim cu familia noastră, cum arată un plan de reziliență pentru gospodărie, cum lucrăm cu comunitatea noastră, vecinii, cum lucrăm împreună cu angajatorul și colegii de la locul de muncă, se regăsesc în Ghidul de reziliență pentru familii, comunități și cetățeni.
Faptul că aceste recomandări se regăsesc în acest ghid nu înseamnă că vom avea nevoie de absolut toate recomandările, dar înseamnă că suntem pregătiți ca, atunci când are loc o anumită situație neprevăzută, să putem să acționăm cu mai calm și mai organizat. Este important să ținem cont că autoritățile sunt pregătite și sunt gata să intervină din primele ore a oricărei situații, dar este și responsabilitatea noastră comună să avem grijă de cei din jurul nostru, de persoanele care au nevoie de un ajutor suplimentar din comunitatea noastră, pentru că atunci autoritățile se pot concentra să intervină și să acorde asistență celor care au cea mai mare nevoie de această asistență.
Ghidul este rezultatul unui efort comun și săptămâni de documentare și de discuții pe care le-am avut. Am pornit de la strategiile și documentele europene, ne-am uitat în legislația națională a Republicii Moldova, am analizat bunele practici pe care le-am acumulat în ultimii ani, dar, în același timp, ne-am uitat și la colegii noștri din statele Uniunii Europene care au experiență în gestionarea crizelor și în pregătirea la nivel de întreaga populație pentru astfel de situații. Ulterior, conceptul și componentele acestui ghid au fost consultate cu peste 500 de reprezentanți din societatea civilă, din mediul de afaceri, al autorităților naționale și locale, dar și mass-mediei. Cu fiecare consultare, cu fiecare discuție pe care am avut-o, am înțeles mai bine ce trebuie să conțină acest ghid și cum trebuie să adaptăm informațiile și recomandările din el, astfel încât să răspundă la întrebările pe care le are o familie, indiferent dacă această familie locuiește într-o gospodărie la bloc sau într-o gospodărie la țară, la casă pe sol; să răspundem la nevoile și grijile pe care le au o persoană în etate sau un părinte; inclusiv să putem să comunicăm astfel încât și copiii să înțeleagă ce le recomandăm în acest ghid.
Mulțumim mult tuturor autorităților și instituțiilor publice care au fost receptive și ne-au oferit recomandări și sugestii despre cum să adaptăm acest ghid, astfel încât să acoperim cele mai importante domenii, cum ar fi sănătatea, educația, asistența socială, dar și alte domenii care ne afectează viața noastră de zi cu zi. Ghidul respectiv este o platformă care reunește toate recomandările oficiale pentru cele mai importante situații care se pot întâmpla în viața noastră de zi cu zi, situații neprevăzute. Și acest ghid oferă o bază de recomandări și informații care ulterior ne va permite să dezvoltăm noi instrumente și noi materiale de comunicare pentru pregătirea populației.
Ne propunem, împreună cu partenerii noștri de dezvoltare, dar și cu partenerii din societatea civilă, din mediul de afaceri, din mediul academic, să dezvoltăm suplimente la acest ghid care să fie adaptate pentru diferite categorii. Spre exemplu, un supliment pentru copii și elevi sau un supliment pentru mediul de afaceri. Aceasta ne va permite ca ghidul respectiv să fie adaptat și util pentru diferite categorii în funcție de rolul, vârsta sau activitatea pe care o desfășoară.
Acum am plăcerea și onoarea de a vă invita să analizați acest ghid împreună cu noi, să scanați codul QR pe care îl vedeți pe ecran și vă rugăm să salvați această sursă, să reveniți la ea ulterior împreună cu familia, rudele, vecinii, împreună cu angajatorul și colegii de la locul de muncă. Pentru că atunci când ne pregătim împreună devenim o societate cu adevărat rezilientă, mai rezilientă decât am demonstrat până în prezent că putem să fim.
O să descoperiți în acest ghid că una din principalele recomandări este că există o serie de obiecte și produse esențiale pe care este bine să le avem acasă, indiferent ce nu s-ar întâmpla, că s-a deconectat curentul electric sau că este un cutremur. Iată de ce este important ca aceste obiecte esențiale să se afle la îndemâna noastră și să poată fi ușor luate cu noi dacă avem nevoie. Respectiv, vă recomandăm să puneți aceste obiecte esențiale într-un rucsac, un rucsac pe care noi îl numim rucsacul de urgență. Cum arată un astfel de rucsac de urgență și ce trebuie să conțină unul o să ne prezinte colega noastră Cătălina Ceban, coordonatoare asistență externă și relații internaționale de la Centrul de Management al Crizelor. Vă mulțumesc mult.
[00:42:14] — Cătălina Ceban
Mulțumesc foarte mult, Cristina. Mulțumim tuturor pentru atenție.
Deci eu vreau să pornesc de la chestii foarte simple, care de fapt sunt cunoscute probabil de toți. Am avut cu toții mai multe momente în viață când trebuia să ieșim de urgență de acasă: fie că trebuie să luăm noi copiii de la grădiniță, fie că întârziem la serviciu — chestii de genul se mai pot întâmpla —, fie că avem nevoie de un produs foarte, foarte tare și trebuie să plecăm de urgență la magazin ca să-l luăm. Iar în aceste situații probabil mai mulți au avut circumstanțele în care nu putem găsi cheia de la casă, cineva a luat cheile de mașină și noi nu cunoaștem unde sunt, banii cash nu cunoaștem unde este locul în care sunt păstrați. Iar acum să ne imaginăm ce se întâmplă atunci când, de fapt, această situație este una de urgență, în contextul în care are loc o criză și trebuie să ne evacuăm din casă. Tocmai din această perspectivă și pornește ideea unui rucsac de urgență.
Rucsacul de urgență trebuie să conțină chestii nu care sunt sofisticate, dar chestii care deja le avem la îndemână acasă. Este vorba despre apă, primul ajutor, trusa cu medicamentele care sunt necesare, adaptate fiecărei familii. Este vorba de cash în numerar, bani atâta cât ar fi necesar pentru noi să avem cu noi timp de trei zile, un radio micuț, compact, pentru a auzi informațiile oficiale în caz că nu putem să le accesăm în alt mod, documentele de identitate pentru a ne putea identifica oriunde plecăm, alimente, preferabil să fie neperisabile și care trebuie să fie verificate constant în conformitate cu termenul lor de valabilitate și înlocuite la necesitate, o baterie externă ca să putem încărca telefonul, să putem telefona pe cei dragi, să avem grijă de comunitatea noastră, o lanternă ca să vedem pe timp de zi și de noapte totul ce are loc în jurul nostru și o pătură ca să ne simțim la călduț, în siguranță.
Acest rucsac de urgență este foarte important să îl avem la îndemână acasă, într-un loc în care toți din gospodăria noastră cunoaște unde el se află, astfel încât, în caz că este o situație de urgență, rapid putem să-l luăm, suntem siguri că copiii care sunt în casă, că persoanele în etate sau care au nevoie de necesități speciale au toate cele necesare acolo și sunt sigure de acest fapt. Tocmai din aceste considerații trebuie să ținem cont inclusiv de faptul că rucsacul de urgență este ca o identitate aparte pentru fiecare familie și fiecare gospodărie, fiindcă avem familii care au copii mici sau mari, avem persoane care trăiesc cu animale de companie, sunt persoanele în etate și toate vin cu necesități adaptate specificului vieții acestora.
Iar dat fiind faptul că considerăm oportun să nu oferim doar recomandări, dar și să vă oferim și exemple practice, niște simulări, am lansat un apel către mai mulți formatori de opinie ca să ne arate cum de fapt ei s-ar descurca în contextul în care trebuie de urgență să iasă din casă și nu au un rucsac la îndemână. Vă invit să urmăriți împreună cu toți aici și pe online un mic teaser în care sunt prezentate secvențe și cred că noi, mai mulți dintre noi, ne vom identifica în aceste secvențe și acțiunile care ei le-au întreprins.
[00:45:54] — Speaker 3
Cinci creatori de conținut față în față cu o provocare. Fiecare din ei are doar cinci minute la dispoziție să-și adune cele mai importante lucruri într-un rucsac pentru a face față primelor 72 de ore ale unei potențiale crize.
[00:46:10] — Speaker 4
Ok, avem cinci minute. Hai, am plecat.
[00:46:12] — Speaker 5
În primul rând, trebuie să ținem cont că rucsacul de urgență nu este un rucsac de călătorie.
[00:46:17] — Speaker 4
Îi dăm start? Hai, start, haidem!
[00:46:19] — Speaker 5
Trebuie să conțină lucruri foarte utile pentru primele 72 de ore.
[00:46:23] — Speaker 6
Mamă, ce să fac?
[00:46:25] — Speaker 7
Rucsacul în sine, eu am nevoie de rucsac.
[00:46:27] — Speaker 5
Așa, avem nevoie de periuțe și pastă de dinți.
[00:46:30] — Speaker 4
Mi se pare o idee tare faină să avem asemenea plan de criză.
[00:46:33] — Speaker 6
Pentru 72 de ore?
[00:46:35] — Speaker 7
E bine să știi lucrurile de bază pe care trebuie să le faci.
[00:46:38] — Speaker 5
De asta e și nevoie ca să avem această pregătire permanentă.
[00:46:41] — Speaker 4
Avem câteva minute pentru urgență să ne adunăm din casă, tu auzi?
[00:46:48] — Speaker 6
Au început a tremura picioarele, mâinile, nu mai știam de unde să mă duc și ce să fac.
[00:46:52] — Speaker 5
De regulă, stresul îți consumă prea multă energie.
[00:46:58] — Speaker 4
Trebuie să reacționezi calm.
[00:46:59] — Speaker 7
Bă, dar nu-mi scapă nimica?
[00:47:00] — Speaker 4
Toporul, o să-mi iau toporul.
[00:47:02] — Speaker 8
Noi nu facem panică, dar știm deja organizat ce trebuie facem.
[00:47:06] — Speaker 5
Conserve, niște crupe, paste și am ton.
[00:47:12] — Speaker 4
Așa, stați un pic, hopa!
[00:47:14] — Speaker 7
Uite, n-o să ocupe prea mult loc, habar n-am.
[00:47:16] — Speaker 5
Statul nostru ne învață să ne maturizăm, să gândim cu câțiva pași înainte.
[00:47:21] — Speaker 4
Chiar dacă e urgență, nu ne panicăm.
[00:47:23] — Speaker 7
Practic toate țările din Uniunea Europeană promovează foarte des aceste activități.
[00:47:28] — Speaker 4
Băutură nu cred că luăm, n-avem nevoie.
[00:47:30] — Speaker 6
Ia o trandafirată.
[00:47:32] — Speaker 4
Din raionul Dubăsari o trandafirată, hai c-o iau.
[00:47:34] — Speaker 5
Geanta trebuie să fie ușoară.
[00:47:38] — Speaker 4
Comodă.
[00:47:39] — Speaker 5
E ușoară.
[00:47:40] — Speaker 4
Cât timp poți să cari o geantă grea?
[00:47:42] — Speaker 7
Eu îs pregătit: pașapoarte, documente avem, telefon, încărcătoare, cabluri, rucsac.
[00:47:46] — Speaker 4
Cred că e ceva foarte logic la care cu toții putem fi de acord: când ești pregătit de orice, ești mai liniștit cu tine.
[00:47:58] — Speaker 2
Ghidul recomandă și consultarea canalelor oficiale și a modulului Alerte prin aplicația EVO, accesibilă și fără autentificare. Urmează o demonstrație a acestui modul prezentată de domnul Valeriu Poia, șeful Direcției Produse și Experiență Digitală în cadrul Agenției de Guvernare Electronică.
[00:48:25] — Valeriu Poia
Bună ziua tuturor. Bună ziua. Eu aș vrea să încep cu un moment de reconciliere, pentru că este foarte greu pentru noi să venim în fața oamenilor și să lansăm o funcționalitate nouă în EVO la aproximativ o lună de la atacul cibernetic. O lună în care de foarte multe ori în spațiul public s-a pus egal între EVO și atac. Ce vreau să vă spun este că aplicația EVO nu a fost compromisă. Continuăm să muncim și să depunem tot efortul ca datele dumneavoastră să fie în siguranță și ca să puteți utiliza în continuare servicii digitale simple și intuitive.
Astăzi suntem aici să lansăm un nou modul în EVO, un modul care, din păcate, pe zi ce trece îmi dau seama că devine din ce în ce mai relevant.
Colegele de la CNMC au prezentat Ghidul de reziliență și rucsacul și, atunci când am pornit la drum, ne-am gândit ce trebuie să facem ca această informație foarte importantă să fie mereu la îndemâna cetățenilor. Și pentru noi, cei de la AGE, răspunsul este foarte simplu: pe telefonul mobil, în aplicația EVO.
Aplicația EVO este instalată pe 210.000 de dispozitive. 115.000 de utilizatori s-au autentificat în aplicație și o folosesc pentru documente, plăți, servicii, împuterniciri și notificări de la stat. Asta înseamnă că, de îndată ce lansăm acest modul, informația despre situațiile de urgență o să ajungă instant la peste 200.000 de oameni și speranța noastră este că, inclusiv datorită acestei lansări, numărul acesta o să crească exponențial.
Ce conține acest modul? În primul rând este Ghidul de reziliență: 48 de situații de criză, 477 de recomandări oficiale în buzunarul tău, disponibile în trei limbi și, cel mai important, la prima intrare în aplicație, acest modul se stochează local și este disponibil inclusiv atunci când cetățenii nu au acces la internet. Totodată, conținutul nu este cusut în aplicație. El este gestionat dinamic de către colegii de la CNMC și aceștia pot în orice moment să actualizeze recomandările și să vină cu recomandări noi. Asta înseamnă că acest ghid este viu și permanent actual. Nu vreau să diminuez din importanța printului, mai ales în contextul unei pene de curent, dar acest ghid va fi mereu cu un pas înainte pentru că va conține cele mai actuale informații.
A doua componentă este rucsacul de urgență. Avem 15 articole esențiale și nouă articole utile, iar în plus sunt liste pentru persoanele cu copii mici, cu nevoi medicale speciale, care au animale de companie și așa mai departe. Colegii deja au prezentat cam care sunt aceste lucruri. Ce este important este că în EVO aceasta devine o listă interactivă. Bifezi și urmărești progresul și știi exact câte lucruri mai trebuie să colectezi ca să ai rucsacul pregătit. Eu o să fiu sincer: încă nu am pregătit rucsacul, dar am început să adun lucrurile esențiale mai grămăjoară. Ăsta probabil o să fie următorul lucru pe care o să îl fac.
Și practic partea mai proactivă. Noi ne dăm bine seama că cetățenii nu o să stea în fiecare zi să răsfoiască acest ghid, să memoreze care sunt pașii. De asta o să încercăm să proactivizăm un pic lucrurile. Și am dezvoltat în cadrul platformei MNotify un instrument care va permite colegilor de la CNMC să își seteze șabloane de notificări și să le trimită în timp real cetățenilor, și ele o să ajungă ca notificări push în aplicația EVO. Expeditorii sau persoanele care vor trimite aceste notificări vor fi autorizați în sistem prin MPass. MNotify va trimite pe diferite canale, dar cel mai important canal și care va ajunge la cel mai mare număr de cetățeni este notificările push din EVO.
O să încerc ceva ce nici la casele mari nu se prea face. O să încerc să fac o demonstrație live a modului în care funcționează notificările push din aplicație. Este primul test pe care îl avem în producție cu un număr mare de cetățeni și nu sunt sigur dacă o să lucreze.
Câți dintre dumneavoastră au aplicația instalată? Ok. Este prima dată când încercăm să transmitem la un volum mare de cetățeni, la peste 200.000. Este? Da? Da, a apărut și la mine, da? Vedeți notificarea: „Nou în EVO: Modul Alertă”. Dacă o să deschid notificarea, o să mă autentific și voi fi redirecționat la modulul de criză din EVO.
Este important să menționez că această funcționalitate nu înlocuiește MD-Alert, care este planificat a fi dezvoltat în următoarea perioadă, dar este efortul nostru maxim de a veni cu un instrument pentru autorități ca ele să poată rapid să trimită notificări către cetățeni și nu știu dacă există o altă alternativă mai rapidă decât aceste notificări push. Eu vă îndemn să instalați EVO, să activați notificările, pentru că e foarte important ca notificările în aplicație să fie activate, și să vă pregătiți rucsacul. Vă mulțumesc mult.
[00:54:58] — Speaker 2
Mulțumim frumos, domnule Valeriu Poia. Acestea sunt instrumentele care îi ajută pe cetățeni să fie mai bine pregătiți. Acuma vom trece la două exerciții practice prin care vom vedea cum intervin instituțiile statului în cazul a două scenarii. Primul scenariu este scenariul de pandemie, iar al doilea un incident cu dronă, iar pentru mai multe detalii și pentru a conduce aceste exerciții predau microfonul doamnei Vera Valuța.
[00:55:34] — Vera Valuța
Se aude? Onorată asistență, doamnelor și domnilor, bună ziua. Numele meu este Vera Valuța și astăzi reprezint Centrul Național de Management al Crizelor. Voi modera aceste două exerciții demonstrative pe care inițial ni le-am propus să le facem aici, lângă dumneavoastră. Dar deoarece ele consumă ca timp trei-cinci ore, am hotărât să le avem filmate înainte pentru a putea fi mai ușor văzute și discutate. Dacă ați observat, în sală îi avem pe cei care au fost în partea practică a exercițiului, care s-au filmat și care sunt pregătiți să vă răspundă la întrebările pe care le aveți la aceste exerciții.
Începem prima simulare cu o situație care poate apărea în timpul oricărei călătorii. Imaginați-vă că sunteți într-un avion care urmează să decoleze, să aterizeze în Chișinău. Observați că unui pasager i se face rău, tușește, are febră. Pe cine anunțați întâi? Ce se întâmplă după aceasta? Vreau să vă spun de la început că un lucru important este că un caz suspect nu înseamnă numaidecât o pandemie. Exercițiul de astăzi verifică altceva: dacă instituțiile detectează riscul devreme, dacă noi suntem protejați și pacientul este în siguranță, și persoanele expuse sunt monitorizate în timp real și funcționalitatea serviciilor este menținută. Rugăm să fie demonstrat video pentru a vedea în practică ceea ce se întâmplă în teren.
[00:57:12] — Speaker 9
O pasageră cu simptome respiratorii se simte mai rău în timpul călătoriei. La sosire, instituțiile trebuie să-i acorde ajutor și să limiteze expunerea celorlalți călători la un eventual pericol de infectare.
[00:57:25] — Speaker 10
Temperatura este anormală. Vă rugăm să verificați.
[00:57:29] — Speaker 9
Tusea, starea de rău a pasagerei și semnalul termoscanerului atrag atenția angajatului Poliției de Frontieră. Pasagera este izolată și se solicită prin dispecerat intervenția unității medicale a aeroportului. Serviciul de securitate delimitează zona și lasă liber traseul pentru echipa medicală.
Medicul aeroportului verifică starea pasagerei, întreabă când au început simptomele și măsoară parametrii vitali. Suspectează o infecție respiratorie transmisibilă și alertează Serviciul Sănătate Publică al aeroportului, solicitând pregătirea izolatorului și ambulanța aeroportului pentru transferul intern.
Serviciul Sănătate Publică se echipează și pregătește izolatorul. Totodată, solicită prin 112 un echipaj de la Urgență pentru transferul persoanei la spital.
[00:58:23] — Speaker 11
112, ce urgență aveți?
[00:58:26] — Speaker 9
Operatorul transmite cererea dispeceratului medical. Între timp, ambulanța aeroportului duce pasagera la izolator cu sprijinul Poliției de Frontieră. Echipa medicală predă informațiile necesare ca evaluarea să aibă o continuitate.
Serviciul Sănătate Publică completează fișa epidemiologică, clarifică itinerarul și contactele din timpul călătoriei. Simptomele și istoricul ridică suspiciunea de sindromul respirator MERS. Confirmarea necesită teste de laborator. Compania aeriană și Poliția de Frontieră sprijină identificarea persoanelor potențial expuse. În paralel, operatorul de handling identifică valiza pasagerei, o prezintă la controlul vamal și o predă Serviciului Sănătate Publică după eliberare.
Echipa aeroportului transmite către echipajul de la Urgență informații despre starea pacientei și datele epidemiologice. Echipajul reevaluează pacienta și o transportă la Spitalul de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”.
Echipajul spitalului preia pacienta și continuă îngrijirile în salonul boxat. După transfer se igienizează izolatorul și ambulanța, iar specialiștii implicați se dezechipează. Serviciul Sănătate Publică solicită administrației aeroportului dezinfecția zonelor utilizate în terminal.
Serviciul Sănătate Publică al aeroportului transmite nota și fișa epidemiologică. Centrul Operațional al ANSP informează telefonic Camera de Criză din cadrul CNMC și transmite raportul de alertă către Ministerul Sănătății și către CNMC. Prin centrele teritoriale de sănătate publică, ANSP transmite medicului de familie datele necesare pentru monitorizare.
CNMC recepționează raportul de alertă și reunește instituțiile pentru a analiza intervenția, capacitatea de testare, tratament și monitorizarea persoanelor care ar fi putut avea contact cu subiectul infectat. Participanții stabilesc măsurile comune și cine răspunde de implementarea lor.
Medicul de familie verifică telefonic starea persoanelor apropiate a pasagerei și stabilește cum va continua monitorizarea. În cadrul vizitei desfășurate cu sprijinul polițistului de sector se verifică respectarea regimului de izolare temporară la domiciliul stabilit de exercițiu.
Ce puteți face în timpul și după călătorie? Dacă vă simțiți rău în avion, anunțați imediat un membru al echipajului. În terminal, adresați-vă personalului aeroportului și spuneți unde vă aflați. Dacă aveți simptome respiratorii, acoperiți-vă gura și nasul când tușiți sau strănutați. Igienizați-vă mâinile și purtați o mască, dacă o tolerați. Urmați indicațiile personalului medical.
Dacă simptomele apar după întoarcere, contactați medicul de familie. Spuneți istoricul călătoriei și când au început simptomele. Dacă echipa de sănătate publică vă contactează, cooperați pentru a completa ancheta epidemiologică. Pe durata monitorizării, respectați măsurile recomandate, inclusiv izolarea, și păstrați legătura cu medicul de familie. Adresați-vă la medic sau sunați 112 imediat dacă apar simptome sau dacă starea se agravează.
[01:01:51] — Vera Valuța
Mulțumim celor care au fost în teren și au donat o zi din activitatea lor pentru a prezenta acest video în fața dumneavoastră. Vreau să-i invit acum să vorbim pe viu pe doamna Iuliana Garam, secretar de stat, Ministerul Sănătății, domnul Nicolae Jelamschi, directorul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, domnul Ion Prisăcaru, director interimar, Centrul Național de Asistență Medicală de Urgență Prespitalicească, și domnul Levco Eugen, șef adjunct al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Vom vorbi despre primele decizii la aeroport, despre ce se schimbă dacă apar mai multe cazuri și vă invit să-i ascultăm.
Domnule Levco, o să mă adresez întâi dumneavoastră. Spuneți, vă rog, ce ați recomanda pasagerilor, la ce să fie atenți când văd că o persoană prezintă simptome evidente de infecție și cui să transmită informația de imediat ce o observă.
[01:02:57] — Eugen Levco
Cred că în primul lucru care aș spune, el deja a fost menționat în cadrul acestui eveniment, este important să ne păstrăm calmul în orișicare situație. Elementul numărul doi deja este să ne uităm la felul cum persoana se simte și dacă constatăm că situația este destul de gravă și persoana de sine stătător nu poate să comunice cu echipajul. Avem posibilitatea în situația dată, nu este nevoie să așteptăm nemijlocit contactul cu polițistul de frontieră. La bordul aeronavei sunt însoțitorii de bord care trebuie să fie informați. Aceștia deja, în dependență de gravitatea situației, pot să ia decizii cu privire la cum se gestionează situația în cauză. În momentul aterizării, deja o să fie întreprinse toate măsurile care au fost inclusiv descrise în acest spot video, dar mesajul cheie este, cum am spus: autoritățile au protocoalele prestabilite pentru lucru, știm ce trebuie să facem, avem nevoie de asistența și înțelegerea dumneavoastră atunci când exercităm atribuțiile de serviciu. Mulțumesc.
[01:04:01] — Vera Valuța
Vă mulțumesc tare mult. Deci informația a fost recepționată, acum urmează să apelăm la serviciile dumneavoastră. Domnule Prisăcaru, cum se acționează coordonat în acest moment? Sunt proceduri, protocoale concrete și dacă sunt stabilite reguli de transmitere a informației între instituții și ce angajați instruiți ca să reacționeze în asemenea situații?
[01:04:25] — Ion Prisăcaru
Da, absolut. De fapt, cheia succesului în această situație este anume coordonarea tuturor acțiunilor și activități după anumite protocoale, proceduri operaționale. În general, în sistemul medical noi avem foarte multe protocoale clinice pentru fiecare tip de patologie, nozologie, pentru diferite situații, iar fiecare instituție medicală le adaptează prin protocoale clinice instituționale deja pentru specificul fiecărei instituții. Și dacă vorbim de Serviciul de Urgență Prespitalicească, de Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească, aicea este evident cel mai important acest lucru să fie foarte bine stabilit, dar și personal bine instruit. Noi în cadrul CNAMUP avem și un centru de instruire unde aceste scenarii sau diferite situații sunt foarte bine simulate și permanent toate echipele de urgență prespitalicească sunt instruite în acest sens, iar informațiile pe care le primim în diferite situații de urgență și informațiile prin care noi notificăm instituțiile medicale despre anumite situații când aducem un pacient de urgență la spital sau, ca în acest caz, în caz de o infecție respiratorie, obligatoriu informăm spitalele, transmitem datele necesare. Iar acuma și vreau să menționez faptul, de fapt, că toate aceste proceduri sunt foarte bine stabilite, este instruit personalul medical. Noi am ajuns la niște indicatori foarte buni acuma: avem o medie de 12 minute de reacție pe țară în toate situațiile, adică mai ales când vorbim de o situație de urgență la aeroport sau una cu prioritate, atunci, desigur că acest timp de reacție este foarte mic, deoarece avem și stații, puncte de asistență medicală urgentă la o rază de 25 de km în toată țara, cu echipaje bine pregătite și, respectiv, noi putem reacționa foarte rapid în acest sens și transmite notificările, transmite informația către spitale, către Agenția Națională Sănătate Publică și alte instituții responsabile, inclusiv de a transporta pacientul în condiții de siguranță, că avem toate echipamentele pentru a izola atât echipele medicale, cât și pacientul în acest sens. Respectiv, cel mai important, menționez încă o dată, este faptul că aceste protocoale sunt nu doar aprobate, dar și implementate și tot personalul este instruit în acest sens.
[01:06:58] — Vera Valuța
Vă mulțumim mult, domnule Prisăcaru, și acum mă adresez către dumneavoastră, domnule Jelamschi. În fiecare iarnă cresc cazurile de infecții respiratorii. Ce semnale arată autorităților că începe o situație ieșită din comun și când ar trebui publicul să fie informat?
[01:07:15] — Nicolae Jelamschi
Deci dacă să luăm infecțiile respiratorii, să facem o legătură cu acest caz, deci în cazul în care o persoană trece frontiera sau vine din altă țară și prezintă niște simptome de infecții respiratorii, este necesar să se adreseze către autoritățile, după cum a fost arătat și în acest clip, autoritățile competente sau la punctul medical, să se protejeze personal, să-și astupe căile respiratorii, să nu strănute în public, să informeze deci despre simptomele. Eventual, personalul din cadrul structurilor sau aeroportului sau alt punct de trecere a frontierei informează Agenția Națională pentru Sănătate Publică despre identificarea unui caz suspect și colegii din cadrul serviciilor teritoriale Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în baza anchetei epidemiologice, în baza datelor clinice, după caz și datelor de laborator, deci stabilesc dacă există sau nu un risc sau un pericol pentru sănătate, sănătate publică la general, dacă acest risc prezintă careva capacități de extindere sau capacități pandemice, ceea ce am trecut noi prin infecția COVID. Deci eventual, în cazul în care există o persoană care prezintă astfel de riscuri, persoana este izolată, persoana este spitalizată. Agenția Națională pentru Sănătate Publică lucrează cu medicii de familie din teritoriile deservite, identifică contactele care au fost expuse cu această persoană, deci monitorizează aceste contacte și chiar în cazul în care în contact au fost persoane care au plecat în altă țară, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, prin intermediul punctului focal național al Regulamentului Sanitar Internațional, înștiințează sau notifică țara de destinație a acestor persoane pentru a fi monitorizate, deci pentru a putea evalua riscul, pentru a-l putea deci localiza și întreprinde măsurile sanitar-igienice. Pentru populația generală este evident că deci populația trebuie să fie în primul rând informată despre riscuri, populației trebuie să i se dea foarte clar care sunt măsurile de protecție, cum a fost arătat și în acest filmuleț, ce trebuie să respecte, care sunt lucrurile permise, lucrurile nepermise, deci unde pot fi, unde pot solicita ajutor medical sau informații suplimentare pentru a se proteja de aceste riscuri.
[01:10:12] — Vera Valuța
Da, vă mulțumesc foarte mult. De fapt, ați răspuns la cealaltă întrebare pe care o aveam și ați venit cu sfaturi pentru populație. Doamna Garam, în ce moment o astfel de situație are nevoie de o coordonare la nivel național și cum sunt protejate educația, economia și serviciile esențiale?
[01:10:29] — Garam
Da, mulțumesc pentru întrebare. De fapt, am să continui. Cum ați înțeles, Agenția Națională de Sănătate Publică este, de fapt, punctul cheie în orice răspuns la urgență de sănătate publică. Ați văzut un caz, deci nu schimbăm și nu activăm tot sistemul în cazul când este o singură persoană. Deci este foarte important, coordonăm cu Agenția Națională de Sănătate Publică și pe baza riscurilor evaluate de ANSP și a situației epidemiologice care ne informează ANSP, deja la nivel de Ministerul Sănătății coordonăm răspunsul pe sectorul de sănătate. Ce înseamnă aceasta? Cunoaștem care sunt capacitățile de spitale, capacitățile în resurse umane, stabilim în care localități este nevoie de extindere de paturi, cunoaștem unde putem extinde, stabilim fluxurile în așa fel ca și în paralel avem pacienții cronici, avem pacienții care au nevoie de urgență și este foarte esențial, și mai ales am prins lecțiile din COVID, mergem în paralel și asigurăm accesul la servicii esențiale pentru cei cu boli cronice și cei care au necesitate și asigurăm extinderea de capacități a sistemului de sănătate, inclusiv vorbesc nu doar de paturi, vorbesc de resursele umane implicate, vorbesc de laboratoare pentru diagnosticare. Deci dacă nu le avem capacitățile la nivel de stat în laboratoarele noastre, deja stabilim la care laboratoare private mergem, asigurăm transportul probelor și toate aceste aspecte le luăm împreună. Deci pe baza informației care vine de la ANSP, de la instituțiile medicale, capacități, ce disponibilități au, la nivel de Ministerul Sănătății se stabilește traseul, unde se duc cât mai aproape și stabilește deja instituția medicală care are capacități, stabilim pacienții de acolo unde îi redresăm ca să asigurăm atât răspunsul la urgență, cât și menținerea serviciilor esențiale. Deci practic suntem în colaborare cu, primim informația zilnică și pe baza informației stabilim cum reacționăm în așa fel ca toată lumea să aibă acces la servicii de sănătate.
[01:12:41] — Vera Valuța
Da, vă mulțumesc foarte mult și am auzit care este rolul fiecărei instituții. Cu siguranță ați văzut că au fost implicate mai multe instituții cărora le mulțumim pentru suportul acordat în realizarea acestui video și vreau să reiterez că Centrul Național de Management al Crizelor este autoritatea care coordonează la nivel național managementul crizelor. Avem o cameră de criză care ați văzut-o și care recepționează toate informațiile. Centrul nu ia decizii medicale, nu înlocuiește nicio instituție, dar poate să adune la masă toți decidenții pentru a genera măsuri concrete în orice situație. Vă mulțumesc mult și vă invit să luați loc.
Vom continua cu al doilea exercițiu, după care iarăși vom avea o rundă de discuții. Rugăm să fie rulat video.
[01:13:56] — Speaker 12
Informare. A fost semnalată o încălcare a spațiului aerian național. Distanța 140 km. Azimut 140 de grade, înălțimea 1200 m. Viteza 450 km/h.
[01:14:10] — Speaker 9
Un aparat de zbor fără pilot este detectat prin mijloacele de supraveghere aeriană ale Ministerului Apărării. Totodată, o patrulă a Poliției de Frontieră observă drona și transmite informațiile către structurile competente. Un cetățean care observă drona căzută pe un câmp apelează serviciul 112 oferind informații despre locul și circumstanțele incidentului.
[01:14:36] — Speaker 11
112, ce urgență aveți?
[01:14:39] — Speaker 9
Apelul este preluat și transmis serviciilor responsabile de intervenție.
[01:14:45] — Speaker 13
1134 către Alfa. Vă deplasați extravilanul satului Negrești.
[01:14:50] — Speaker 14
Arde vegetație uscată, a căzut o dronă în câmp.
[01:14:55] — Speaker 15
V-am auzit bine, se deplasează autospeciala MAN cu cinci persoane.
[01:15:10] — Speaker 9
Informațiile parvenite din teren și de la instituțiile implicate sunt centralizate și analizate la nivelul Ministerului Afacerilor Interne. Datele sunt transmise factorilor de decizie, iar prin intermediul Camerei de Criză a Centrului Național de Management al Crizelor este asigurat schimbul de informații între instituțiile responsabile. După prăbușirea aeronavei, primul echipaj de poliție ajuns la fața locului evaluează situația, delimitează zona și limitează accesul persoanelor neautorizate.
[01:15:43] — Speaker 16
Safir 1, 1134. Este necesară intervenția grupei operative la fața locului.
[01:15:54] — Speaker 9
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență intervine pentru gestionarea focarului de incendiu și evaluarea pericolelor generate în apropierea depozitului de substanțe radioactive.
[01:16:07] — Speaker 17
Granit pentru Centrul 11.
[01:16:08] — Speaker 18
La recepție.
[01:16:10] — Speaker 17
Incendiul este lichidat. La fața locului s-a depistat un obiectiv radiologic. Solicit echipa CBRN pentru evaluarea situației.
[01:16:18] — Speaker 9
Având în vedere riscul unor eventuale scurgeri de substanțe radioactive, echipa IGSU solicită intervenția specialiștilor CBRN și a Agenției Naționale de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice. Pentru verificarea aeronavei și identificarea eventualelor dispozitive periculoase sunt mobilizați specialiștii tehnico-explozivi ai poliției și geniștii Ministerului Apărării.
[01:16:53] — Speaker 19
02 la recepție.
[01:16:55] — Speaker 20
Careva substanțe sau dispozitive explozive nu au fost depistate. Zona este sigură pentru a continua cercetarea.
[01:17:00] — Speaker 9
După verificările de specialitate, componentele aeronavei sunt documentate și ridicate pentru cercetarea cazului. Exercițiul demonstrează modul în care instituțiile statului își coordonează acțiunile, își valorifică resursele și intervin potrivit responsabilităților fiecăreia. Obiectivul comun este protejarea populației, limitarea riscurilor și gestionarea eficientă a situațiilor care pot pune în pericol siguranța oamenilor.
[01:17:33] — Speaker 21
Stimați cetățeni, dacă observați o dronă prăbușită sau fragmentele acesteia, nu vă apropiați și nu atingeți aparatul ori componentele sale. Nu încercați să le deplasați sau să le ridicați. Păstrați o distanță sigură față de obiect de cel puțin 200-300 de metri. Apelați imediat numărul unic de urgență 112. Informați-vă doar din surse oficiale. Nu distribuiți informații neverificate și neconfirmate de autorități, care ar putea provoca panică în societate. Respectați recomandările și indicațiile autorităților. Protejați-vă pe voi și pe cei din jur, respectând regulile de siguranță personală și contribuind la securitatea publică.
[01:18:36] — Vera Valuța
Dacă primul exercițiu pe care l-am vizualizat avea o durată, să zicem, mai lungă de manifestare, vedem că un incident cu dronă poate să aibă loc în câteva minute. În asemenea situații noi ne punem firesc trei întrebări: Ce poate face statul când drona este încă în aer? Cum ne putem proteja pe noi și pe cei dragi în asemenea situație? Și ce se întâmplă dacă drona cade în apropierea unei locuințe sau a unei infrastructuri critice? Invităm aici alături de noi să discutăm despre aceste situații pe următorii paneliști: domnul Alexandru Lupan, șef adjunct al Inspectoratului General al Poliției; domnul Eugen Levco, vă rog din nou, ca reprezentant al Poliției de Frontieră; domnul Alexandru Tatarov, șef adjunct al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Ministerul Apărării, domnul Andrei Curcimit.
Luați loc, vă rog.
Am văzut cu toții cum echipele lucrează la sol. În film însă nu se vede ce se întâmplă pe partea cealaltă, când drona este în aer. Domnule Curcimit, începem cu dumneavoastră. Cum este detectată o dronă care intră în spațiul aerian al Republicii Moldova și ce se întâmplă din momentul în care a fost observată?
[01:20:02] — Andrei Curcimit
În primul rând, am onoarea să vă salut. Sunt șef secție aviație și apărare antiaeriană din cadrul Statului Major al Apărării. Și da, provocarea dronelor în Republica Moldova a devenit tot mai intensă și observăm intensitatea acestor survoluri ilegale pe teritoriul național tot mai des, chiar începând cu anul 2026. În 2026 sunt calificate 82 de încălcări a spațiului aerian al Republicii Moldova. Procedurile pe care le aplică Ministerul Apărării în vederea detectării dronelor este desfășurată printr-un sistem integrat de supraveghere a spațiului aerian al Republicii Moldova, prin care sunt atrase mijloace de cercetare prin radiolocație și alte sisteme de supraveghere aeriană, precum și executăm un schimb de informații zilnic cu autoritățile locale și cu partenerii externi.
[01:20:56] — Vera Valuța
Da, vă mulțumesc mult și o altă întrebare firească care apare: De ce nu o doborâți?
[01:21:03] — Andrei Curcimit
Da, întrebarea într-adevăr este firească și de ce nu se doboară dronele. După câte cunoaștem, teritoriul Republicii Moldova este o zonă geografică care este des populată și, având în vedere că pentru această acțiune sunt necesare sectoare stabilite de foc și prin aceste sectoare care ar permite în siguranță executarea focului și doborârea acestor drone. După câte cunoașteți, chiar și ultimele cazuri care au fost pe data de 17, drona care a survolat deasupra centrului administrativ Chișinău se afla într-o zonă nesigură pentru executarea focului și atunci paguba sau provocările, dacă ar putea cădea această dronă într-o zonă locativă, sunt evaluate mult mai mari și, din punct de vedere acesta, se face o evaluare printr-o analiză amplă și prin elemente de cercetare se iau decizii clare pentru a împiedica acest pericol pentru populația civilă. Pentru noi protejarea vieții oamenilor este o prioritate în primul rând. Celelalte drone care la fel au fost în zonele pe teritoriul național observate, unele din ele au survolat doar câteva minute, altele câteva secunde, având în vedere că zona utilizată pentru aceste drone este zona de est a Republicii Moldova, sud-sud-est, utilizând zona buffer, zona transnistreană.
[01:22:43] — Vera Valuța
Da, vă mulțumim mult. Cu adevărat este greu să faci această balanță între unde și pe cine ar putea lovi dacă noi o doborâm. De aceea este important să mergem pe procedurile stabilite pe care practic merge tot spațiul european și cu siguranță le aveți.
[01:22:59] — Andrei Curcimit
Întocmai. Da, deci ce ține de procedurile standard pe care le aplică Ministerul Apărării, sunt proceduri bine chibzuite și, având în vedere că dacă nu este o zonă sigură pentru executarea focului, nu se aplică arma cinetică și se utilizează alte tipuri de mijloace, cum ar fi mijloace de război electronic, mijloacele non-cinetice care pot devia zborul acestor drone de la traseul aplicat. Ce pot menționa, că dronele în majoritatea cazurilor pe care zboară pe teritoriul național folosesc aceste trasee, în special ca drone de momeală, utilizând încărcarea sistemului de apărare al Ucrainei și utilizează anume sectorul ăsta de zona est a Republicii Moldova.
[01:23:57] — Vera Valuța
Vă mulțumim. Cât timp avem un război la frontieră, cu siguranță vom mai auzi despre aceste aparate care ne trec neautorizat spațiul aerian. Vă mulțumim. Domnule Lupan, aș vrea să trecem la dumneavoastră. Dacă un cetățean observă o dronă căzută sau fragmente care ar putea proveni de la aceasta, ce trebuie să facă și ce informație trebuie să spună atunci când sună la 112?
[01:24:22] — Alexandru Lupan
Bună ziua tuturor. Vă mulțumesc pentru invitație și onorat să particip la această sesiune și într-adevăr să transmitem un mesaj clar pentru cetățenii Republicii Moldova, anume condițiile și acțiunile care urmează să le întreprindă în cazul apariției de drone. Colega mea în video a expus destul de clar ce trebuie să facă un cetățean în cazul în care a văzut o dronă care cade la sol. Dar, pe lângă aceasta, apelând la 112, numărul de urgență, obligatoriu trebuie să ofere operatorului cât mai multă informație clară despre situația la fața locului, pentru ca operatorul să orienteze și resursele alocate să fie deja pregătite să acționeze, să aibă deja acele tactici să intervină în dependență de cazul concret. De exemplu, drona poate fi localizată într-un câmp. E o anumită acțiune. Într-un spațiu sau unde sunt mai mulți oameni sau lângă un obiectiv radiologic. Respectiv, din aceasta se pun în aplicare diferite planuri situaționale care deja noi le avem aprobate la nivelul instituțiilor noastre.
[01:25:40] — Vera Valuța
Da, vă mulțumim. Pot fi speriați acei părinți care își închipuie că o dronă poate cădea lângă o grădiniță sau lângă un spital. Dumneavoastră pentru aceste persoane aveți o informație sau un apel către aceste persoane, ce trebuie să facă în așa situație?
[01:26:00] — Alexandru Lupan
Eu aș vrea să indic că noi să nu schimbăm un like pe TikTok pe viața și sănătatea noastră. Asta-i prioritar ce trebuie să facem. Cât mai repede să ne îndepărtăm de zona cu focar sau locul unde a căzut drona. Respectiv, la instituțiile de învățământ zona se izolează, imediat toți se evacuează de la locul unde a avut loc impactul cu drona. Toate comunicările se realizează prin intermediul canalelor oficiale de comunicare pe care le realizează poliția, inclusiv și cu autoritățile locale, cu școlile. La nivelul claselor deja informația se transmite prin diriginți către elevi, către părinți. Un singur lucru este că părinții, când auzim de asemenea informații, să nu se streseze și să fugă repejor la școală, dar să urmeze instrucțiunile, căci învălmășeala, pe lângă faptul că sunt și copii, învălmășeala lor să nu blocheze și serviciul de intervenție, calea și activitatea să o desfășurăm în siguranță.
[01:27:14] — Vera Valuța
Deci iarăși auzim că a fi calm într-o situație de criză este un lucru important și salvează vieți, timp și resurse. Mulțumim. Domnule Levco, cele mai dese situații când auzim că a fost survolat spațiul aerian este în proximitatea frontierei. Cum sunt asigurați sau este asigurată în aceste puncte siguranța cetățenilor aflați în punctele de trecere a frontierei de stat, a personalului pe care îl aveți dislocat acolo?
[01:27:46] — Eugen Levco
Din păcate trebuie să constatăm că gradul de risc pentru funcționarii care activează la frontieră este mult mai ridicat, având în vedere în special acele atacuri cu drone care au avut loc în luna septembrie asupra punctelor de trecere ucrainene și am avut inclusiv cazuri unde infrastructura atacată a fost la o distanță de 150 de metri de punctul nostru de trecere. În acest context, noi am întreprins o serie de măsuri unde ne-am focusat pe trei paliere principale. Unu este componenta informațional-analitică. Lucrăm cu colegii de la Ministerul Apărării pentru a avea o imagine clară asupra riscurilor potențiale care sunt în proximitatea frontierei. Elementul numărul doi este informația pe care o adunăm de la patrulele Poliției de Frontieră, care au de asemenea misiunea de a supraveghea spațiul aerian. Lucrăm cu informațiile din surse deschise și platformele de alertă care sunt operate de către colegii din Ucraina și avem o cooperare foarte strânsă cu Serviciul Grăniceresc Ucrainean, în care de asemenea facem schimb de informații atunci când există un risc potențial pentru frontieră. Al doilea element este măsurile preventive. În momentul în care atestăm, pe baza cumulului de informații acumulat, că există un risc plauzibil pentru activitatea punctelor de trecere sau a călătorilor, optăm să sistăm activitatea punctelor de trecere, să evacuăm persoanele din punctele de trecere într-o zonă din proximitate care oferă un grad mai mare de siguranță și deja purcedem la echiparea angajaților noștri cu echipamentele de protecție. Totodată, înțelegând că nu tot timpul poate să fie posibilitate să asigurăm o evacuare timpurie într-o altă zonă mai sigură decât punctul de trecere, de asemenea, în comun cu colegii de la Ministerul Apărării, ne preocupăm de amenajarea locașurilor de protecție în proximitatea punctelor de trecere, care să ne permită, în eventualitatea unui risc sau unui atac iminent, să evacuăm atât călătorii, cât și personalul care activează în punctul de trecere în aceste locații pentru a oferi un grad mult mai mare de protecție. Deci ne străduim să fim proactivi în măsurile noastre. Cum a fost menționat, prioritatea numărul zero pentru noi este siguranța călătorilor și a funcționarilor care activează în punctele de trecere. Deja restul merge pe parcurs. Mersi.
[01:30:08] — Vera Valuța
Mulțumim mult. Am văzut că colegii dumneavoastră au fost implicați în informarea Ministerului Apărării și a Centrului Național de Management al Crizelor despre drona care se afla în spațiul nostru aerian. Permiteți-mi să revin la Centrul Național de Management al Crizelor. La primul exercițiu v-am spus când intervine centrul: atunci când o situație depășește mandatul unei singure instituții. Scenariul cu drona arată de ce acest lucru este esențial. Ați auzit armata, poliția, poliția de frontieră și imediat vom auzi și salvatorii. Același incident poate începe ca o problemă de apărare, dar se poate încheia ca o problemă de protecție civilă în doar câteva minute. La fel ca în sănătate, nici aici Centrul Național de Management al Crizelor nu va lua locul nimănui. Noi nu doborâm drone, nu securizăm perimetre și nu salvăm oamenii în teren. Rolul nostru este ca toți cei care fac aceste lucruri să le facă împreună și să le facă bine, știind în fiecare moment care și ce are de făcut. Republica Moldova va rămâne vulnerabilă în continuare, având în vedere efectele războiului din vecinătate. Cea mai grea dintre ele este să adăpostim oamenii și să le oferim sprijin atunci când au nevoie. Despre asta vom vorbi. Domnule Tataru, dacă o dronă este detectată în apropierea unei localități, ce recomandați oamenilor și care este astăzi situația reală a spațiilor de adăpostire?
[01:31:39] — Tataru
Mulțumesc pentru întrebare. Da, este o întrebare foarte potrivită pentru contextul zilei de astăzi și pentru realitatea zilelor de astăzi. Din perspectiva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, vreau să comunic că, iarăși, viața și sănătatea oamenilor este prioritatea, prima prioritate, și din cauza aceea noi suntem cei care, împreună cu celelalte arme și ceilalți actori în managementul situațiilor de urgență și situațiilor de criză, suntem cei care dezvoltă protocoale comune și proceduri pentru o reacție cât mai rapidă și cât mai organizată și cât mai coordonată. Referitor la protecția oamenilor în cazul în care spațiul aerian este survolat de o dronă și localitățile noastre și comunitățile sunt vulnerabile, populația are nevoie de a cunoaște unde poate să se adăpostească. Pentru aceasta, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a identificat peste 1.900 de locuri, spații potențiale de adăpostire a populației, care inclusiv au fost cartografiate și sunt disponibile publicului, în principiu, pe site-ul IGSU. Dar realitatea zilelor de astăzi spune că nu toate acele locuri care au fost identificate sunt potrivite pentru o adăpostire de lungă durată. De aceea, doar aproximativ 70 din acele obiective sunt cu condiții reale pentru adăpostire a populației pentru o perioadă mai îndelungată de timp. Noi îndemnăm acei agenți economici și administrația publică locală care are aceste obiective în subordine să le întrețină astfel încât, în timpul cel mai scurt, 24 de ore sau 72 de ore, să fie operaționale, însă realitatea spune că fiecare cetățean al nostru trebuie să se pregătească și să fie autosuficient. Din cauza aceasta, IGSU inclusiv îndeamnă pregătirea conform recomandărilor din ghidul care a fost prezentat, să aibă acasă, în gospodărie, acel rucsac de alarmă care a fost iarăși prezentat. Și noi, în cazul în care este un cetățean care e pe stradă sau într-o localitate, observă sau este informat că o dronă este în aer, noi atunci recomandăm că el nu are timp atunci să caute, să deschidă harta Inspectoratului și să caute cel mai apropiat loc de adăpostire, doar în cazul în care el a făcut asta din timp și cunoaște unde să se adăpostească. Dar noi recomandăm, anume pentru drone, să identifice clădiri solide și să se adăpostească în clădiri solide și să se ferească cât mai departe de goluri, de ferestre și de pereții exteriori, sau să identifice iarăși acele subsoluri, treceri subterane sau adânciri, deoarece scopul principal în așa caz este să se ferească de mediul deschis, care este cel mai potențial periculos pentru cetățean.
[01:34:58] — Vera Valuța
Vă mulțumim mult. Ați spus de informare. Știm că urmează să lansăm MD-Alertul. Ne puteți da careva informații și cum va ajuta acest sistem populația?
[01:35:09] — Tataru
Pe parcursul anului 2027 planificăm într-adevăr operaționalizarea sistemului de avertizare publică MD-Alert. Acest sistem de avertizare publică, luând în considerare iarăși riscurile existente și realitatea zilelor de astăzi, o planificăm să fie în termen cât mai scurt posibil realizarea sistemului, astfel încât cetățenii să fie protejați. Între timp este acea soluție prin aplicația EVO. Cu ce va fi sistemul de avertizare publică mai bun pentru oameni? Pentru că va permite informarea unui grup anumit al populației care este vulnerabil, să spun așa. Dacă o dronă survolează un anumit spațiu, atunci prin intermediul sistemului MD-Alert vom putea informa anume regiunile care sunt cel mai mult afectate, pentru a nu, să spun, afecta ceilalți cetățeni. Dar ce este important este că, datorită sistemului MD-Alert, vom putea transmite avertizări pentru toți oamenii. Va fi o acoperire de aproape 100 de procente a țării prin intermediul tuturor operatorilor, atât Orange, Moldcell, cât și Unité. Și iarăși, în contextul viitoarei promovări a sistemului de avertizare publică MD-Alert, îndemn de pe acuma cetățenii și oamenii ca să primească acest sistem cu înțelegere, pentru că în procesul de implementare a acestuia vor fi multe avertizări, dar vor fi inclusiv pe timp și de zi, și pe timp de noapte, așa cum a fost survolarea spațiului aerian cu drone, așa cum a fost cutremurul. Vom avea acele avertizări și noi cumva sugerăm și ne așteptăm ca oamenii să fie înțelegători cu aceasta, pentru că prioritatea este înștiințarea oamenilor, pentru că un om înștiințat este un om protejat, și protejarea este prioritatea numărul unu pentru noi. Și de asemenea, doar am vrut să menționez că aceasta este o practică nu doar în Republica Moldova. Noi practica asta am preluat-o din țările europene. Țările europene s-au adaptat la acest context, sunt pregătite și sunt ok cu recepționarea avertizărilor și nu reacționează panicat la acestea. Și acesta este inclusiv și scopul nostru, ca toți cetățenii, toate comunitățile să fie pregătite și în eventualitatea unor avertizări să reacționeze nepanicat, dar coordonat și pregătit pentru diferite tipuri de criză.
[01:38:01] — Vera Valuța
Vă mulțumesc. Cu adevărat nu trebuie cetățenii să fie panicați, pentru că unii dintre noi care vom primi aceste mesaje vom continua să dormim, pe când cei din serviciile care trebuie să intervină la ora 5:00, la ora 2:00 de noapte, va trebui să iasă din patul cald și să meargă pentru a ne asigura nouă un drum curățat sau să lichideze consecințele unuia sau altuia dintre incidente. La fel ca și în primul exercițiu, ați văzut că totul este un lanț, un lanț de decizii, un lanț de acțiuni. De data aceasta am văzut că armata detectează, poliția securizează, poliția de frontieră protejează frontiera, iar salvatorii ne ajută să ne adăpostim. Ați văzut că sunt cei care intervin cu serviciile medicale, serviciile Ministerului Mediului. Toți împreună putem face un lucru mare. Ca să concluzionăm, vrem să rețineți cu toții cinci lucruri: Dacă vedeți o dronă sau fragmente, îndepărtați-vă și sunați 112. Fiți preciși în declarații. Nu atingeți, nu mutați, nu fotografiați nimic. Dacă primiți o avertizare, adăpostiți-vă în cea mai apropiată clădire solidă, într-o încăpere departe de ferestre. Dacă sunt copiii la școală, lăsați-i cu profesorii și așteptați instrucțiunile. Nu împiedicați serviciile să-și facă misiunea. Și cinci: informați-vă doar din surse oficiale și folosiți la moment, până avem MD-Alertul, aplicația EVO cu modulul de alerte despre care am vorbit și a fost prezentat anterior. Cu aceasta vă mulțumesc și vă invit pe toți la o pauză până când avem următoarea sesiune.
[01:39:53] — Speaker 22
Doamnelor și domnilor, vă vom ruga să reveniți în sală peste 15 minute, când vom da start panelurilor de discuții despre rolul autorităților locale și al mediului de afaceri. Vă mulțumim.
[01:40:09] — Speaker 23
Pregătește sania vara și căruța iarna. Bunicii noștri știau răspunsul: borcane cu magiun, lemne puse la adăpost, o cămară plină pentru iarnă. Asta e reziliența, un cuvânt nou pentru un obicei vechi. Azi îi spunem primele 72 de ore. Nu e o prognoză și nici un semn că ceva se va opri. Este un interval practic de reziliență. Uniunea Europeană recomandă același nivel de pregătire cetățenilor săi. Trei pași simpli. Unu: informează-te. Ghidul de reziliență pentru familii îl găsești pe cnmc.gov.md. Doi: pregătește esențialul. Apă, mâncare care nu se strică și medicamente pentru trei zile și un rucsac de urgență, ca trusa medicală din mașină. Lanternă, radio, baterii, încărcător portabil, produse de igienă. Pune pauză și verifică câte ai deja acasă. Trei: urmărește sursele oficiale. Activează modulul Alerte din aplicația EVO, iar în orice urgență sună la 112, ca în toată Uniunea Europeană. Noile ghiduri europene de pregătire spun același lucru: fiecare să știe ce are de făcut, cum își protejează familia și cum îi ajută pe ceilalți. În Moldova, serviciile nu au fost și nu vor fi deconectate pentru 72 de ore, doar te informăm ce este bine să ai la îndemână în cazul unei situații neprevăzute. Salvează videoclipul, distribuie-l celor dragi și spune-ne care este primul lucru pe care l-ai pune în rucsacul de urgență. Moldova pregătită. Devenim mai puternici împreună.
[01:41:52] — Speaker 22
Astăzi pornim următorul segment de pe agendă, un segment care se va concentra mai mult pe discuțiile despre rolul autorităților publice, despre rolul mass-mediei, despre rolul mediului de afaceri și așa mai departe, pentru că știm cât de importantă este colaborarea între toți acești actori în cadrul unei situații de criză. Înainte de a începe primul panel, aș vrea să descoperim, să aflăm cu toții perspectiva autorităților centrale la acest subiect, fapt pentru care am onoarea să-l invit alături de noi pe domnul Alexei Buzu, secretar general al Guvernului Republicii Moldova.
[01:42:35] — Alexei Buzu
Bună ziua. Eu am să încerc să vorbesc mai informal. În 2024, atunci eram ministru al Muncii și Protecției Sociale, am avut un caz cred care a șocat toată țara, toată societatea, când un copil de 11 ani a născut un alt copil. Și copilul acela mergea la școală, îl vedeau profesorii, îl vedeau colegii, nu știu, asistentul social comunitar, autoritățile publice locale. Și oricum am avut situația când un copil a născut un alt copil în 2024. Și de ce spun acest lucru? Că după acest caz absolut șocant, în sistem și la noi la minister a început să avem această obsesie a așa-numiților copii invizibili, persoane invizibile, familii invizibile, familii care sunt în situații de criză, copii care sunt neglijați, copii în violență, copii în sărăcie, pe care noi nu-i vedem, care nu ne pășesc pragul instituției să ceară suport, ajutor și consiliere. Și am încercat și lucrăm să avem această obsesie a copiilor și familiilor invizibile și cred că asta este foarte important atunci când vorbim despre ce înseamnă o comunitate pregătită, o țară pregătită să facă față multiplelor crize. Dacă o țară, o comunitate, un sistem nu va avea capacitatea să vadă pe cei care sunt invizibili, nu o să putem să fim rezilienți, nu o să putem să rezistăm.
Și gândindu-mă și având obsesia aceasta a copiilor și a familiilor invizibile, am pornit a doua obsesie foarte importantă. Noi nu o să putem face față crizelor cu succes dacă nu o să avem obsesia și să investim în cei din prima linie. Eu lucrez deja al patrulea an în sistemul public. Cele mai multe lecții de profesionalism, de integritate, de curaj, de dedicație le-am învățat de la oamenii din prima linie: de la polițiști, de la medici, de la funcționarii publici din primării, de la asistenții sociali, de la lucrătorii sociali. Țin minte, în această iarnă, când a venit zăpada peste noi, lucrătorii sociali au mers pe frig, pe zăpadă și au fost alături de vârstnicii care erau singuri, de persoanele țintuite la pat, să le acorde acest ajutor. Asta e o lecție de curaj. Și dacă vrem să ajutăm și într-adevăr să construim comunități mai reziliente, comunități pregătite, nu putem să facem asta dacă nu investim în prima linie. Și noi foarte mulți ani la guvern am avut această abordare absolut perfidă și lașă, când un ministru, o ministră, nu știu, un guvern le putea spune: „Uite, treaba noastră e să facem legi, să facem programe frumoase, dar voi din prima linie, fără resurse, fără salarizare adecvată, fără echipamente, fără suport, fără muncă în echipă, da, o să vă descurcați”. Și cred că eu sper foarte mult că în ultimii ani lucrurile au început să se schimbe. Cu siguranță mai avem mult de lucru, dar dacă n-o să facem aceste două lucruri, n-o să ne reușească să fim pregătiți, să fim rezilienți, să avem comunități sigure și să avem o țară sigură. Obsesia să îi găsim pe toți, să îi vedem pe toți în comunitatea noastră când se întâmplă o criză, când se stinge lumina, când e un blackout, când se închide, nu știu, farmacia, se blochează drumul. Deci tot timpul trebuie să ne gândim: o vârstnică, un copil, o familie în necesitate. Și doi: obsesia să avem grijă și să investim mereu, în fiecare an, în colegii noștri din prima linie, oamenii în uniformă, care zi de zi sunt în prima linie și ei acordă acel suport.
Eu sper că inclusiv despre aceste două aspecte o să vorbim în acest panel. Vreau să mulțumesc colegilor pentru efortul imens de a organiza acest eveniment foarte bun. Mă bucur să văd o listă atât de mare de logouri. Al treilea lucru cu care vreau să închei este că niciodată n-o să ne reușească dacă n-o să fim împreună. Și în ultimii ani, cu toate aceste crize, ne-a reușit atunci când am fost grămăjoară, când am fost solidari și când am avut grijă unii de alții. Mereu suntem mai puternici, mai rezilienți când întrebăm: „Tu ești ok? Cum pot să te ajut?”, când arăți empatie. Asta, când faci asta zi de zi, asta câștigi încredere și câștigi putere. Și eu sper că toate aceste lucruri o să ne reușească. Vă mulțumesc mult încă o dată pentru posibilitatea să vă vorbesc.
[01:48:18] — Speaker 22
Mulțumim frumos, domnule Buzu. Și pentru că ați vorbit despre parteneri, să știți că avem multe de învățat de la partenerii noștri, iar Estonia este un exemplu demn de urmat în acest sens. Ne bucurăm și suntem onorați să avem astăzi alături de noi pe domnul consilier în apărare și securitate națională al președintelui Estoniei, domnul Rainer Saks. Aveți cuvântul.
[01:48:43] — Rainer Saks
Sunt foarte bucuros să fiu în Chișinău din nou. Nu mai calculez câte călătorii am făcut în Chișinău în ultimii trei ani. Și sunt foarte mândru de ceea ce s-a prezentat astăzi și ce ne-a prezentat Sergiu. Deci, într-adevăr, este un exemplu foarte bun cum practic începeți procesul vostru și cooperarea în legătură cu Centrul de Gestionare a Crizelor și trebuie să vă spun că acest lucru întotdeauna este bine să consiliezi așa gen de oameni energetici și adaptabili, care demonstrează că putem lucra împreună și putem să obținem un rezultat perfect, pentru că în țara noastră nouă nu ne reușește să facem lucrurile tocmai perfect din multe privințe și noi vedem că aici în Republica Moldova voi obțineți deja un alt nivel al calității.
Și am vrut să menționez câteva lucruri despre ce înseamnă crearea rezilienței sau ce înseamnă consolidarea rezilienței din punctul meu de vedere, și acesta ține de capacitate, de consolidarea capacității. Acestea sunt elemente care sunt absolut necesare. Deci acesta nu este un produs, acesta este un proces și, bineînțeles, că ține de instruire. Instruirea contează foarte mult. Deci, din păcate, noi trebuie să practicăm anumite lucruri zilnic ca să obținem ceva rezilient. Bineînțeles, instruirea zilnică contează foarte mult. Cât mai multe instruiri, cât mai multe antrenamente contează foarte mult. Dacă noi, spre exemplu, vorbim la nivelul cum să ne susținem unii pe alții și cum să ne consiliem, de asemenea noi vorbim despre faptul că noi împărtășim cele mai bune practici. Dar, de asemenea, trebuie să fim foarte onești. Este important să partajăm cu noi scenariile care n-au mers bine, unde am eșuat, spre exemplu, exemple unde am eșuat. Și eu practic am trecut prin aceste lucruri în Estonia de câteva ori. Deci este foarte bine când putem vorbi despre anumite eșecuri, anumite erori pe care le-am făcut, astfel încât să dăm cele mai multe consilieri sau cel mai bun sfat cu privire la erori și cum pot ele fi prevenite. Deci este ceva la care să discutăm aici în Republica Moldova.
Și în cele din urmă putem spune că managementul de succes al crizelor ține de comunicare. Și comunicarea este importantă pe intern, comunicarea este importantă în echipe, între parteneri, dar, de asemenea, când vine vorba despre mass-media. Deci, de regulă, ce facem în acest sens? Dacă vrem să evaluăm cum funcționează sistemul nostru, noi trebuie să ne punem niște întrebări de control. Și prima întrebare întotdeauna ține de dacă există o legislație, dacă legislația noastră definește clar cine și de ce este responsabil. Dacă, spre exemplu, consolidăm cooperarea cu localitățile locale, întrebarea principală este cine și ce face. Știm acest lucru sau nu? Și dacă cunoaștem acest lucru, atunci putem avea o înțelegere consolidată și după aceasta putem, practic, să ne consolidăm eforturile. Și în Estonia noi am văzut foarte multe crize unde am constatat că uneori profesioniștii, specialiștii se ocupă de o situație, dar la nivel local ajută foarte mult în aceste situații. Și uneori lipsește și coordonarea, și responsabilitatea, și cine și ce face. Și din acest punct de vedere, eficiența sau soluțiile eficiente pe teren ar putea fi influențate. Așadar, reziliența înseamnă că toate instituțiile dintr-o țară trebuie să fie conștiente despre îndatoriri, despre responsabilități și trebuie să facem o planificare de comun acord, evaluări de comun acord și trebuie să consolidăm capacitățile de comun acord în aceste scenarii.
Cea de-a doua întrebare este dacă vrem să consolidăm cooperarea cu companiile private, ceea ce este absolut important atunci când vine vorba despre asigurarea serviciilor esențiale. Din nou, cel mai important lucru din acest punct de vedere este să ne întrebăm despre ce ne învață legislația. Care sunt îndatoririle acestor companii private într-o situație de acest gen și dacă noi înțelegem problemele și cum putem noi să ajutăm în această situație.
Și următorul pas, conform înțelegerii mele, este că cel mai important și cea mai valoroasă capabilitate într-o situație de criză este să avem echipe instruite care sunt capabile să facă față la diferite situații. Deci puteți elabora foarte multe planuri. Deci în Estonia, 20 de ani în urmă, noi produceam diferite planuri pentru diferite scenarii. Deci a fost o pierdere de timp, pot să vă spun foarte sincer. De aceasta nu este valoros, nu este util. Deci am putea avea două sau trei scenarii de care trebuie să fiți pregătiți sau pentru care trebuie să fiți pregătiți. Dar dacă vă antrenați pentru diferite situații, atunci acest lucru va fi mult mai eficient pentru a produce niște planuri concludente. Bineînțeles, trebuie să aveți niște planuri de investiție, cum să consolidați anumite capabilități, cum să înlăturați anumite deficiențe, cum să îndepliniți anumite lucruri. Dar atunci când desfășurați aceste ședințe practice, întotdeauna o să aveți o înțelegere mai bună care sunt problemele și cu ce trebuie să vă ocupați. Deci acest lucru este foarte important. Deci trebuie să avem instruiri comune la fiecare nivel al oficialilor. Dacă dorim să colaborăm cu consolidarea comunității. Deci oamenii care sunt foarte rar interesați de a contribui într-o situație de criză. Noi știm, spre exemplu, că în Ucraina în 2022, când războiul a fost pornit în Ucraina, foarte mulți voluntari erau gata să se alăture trupelor armate, dar țara nu era gata să îi absoarbă pe toți. Și practic a fost nevoie de câteva luni ca a integra aceste persoane. Deci este ceva ce voi trebuie să faceți de la zero, dar este mult mai bine să aveți și societatea civilă încorporată în aceste instruiri, în aceste ședințe practice, în mod special. Este bine să aveți o organizație voluntară care deja există și care fac deja pregătiri pe bază de voluntariat, care motivează cetățenii și membrii comunităților în diferite zone pentru a avea un rol și pentru a juca un rol activ într-o situație de management a unor crize. Așadar, acest lucru este deosebit de important.
Și, în cele din urmă, comunicarea. Comunicarea înseamnă absolut totul. Este esențială și vreau să subliniez importanța unei comunicări preventive. Deci ce înseamnă, trebuie să avem o abordare proactivă, astfel încât vedem practic moldovenii fac acest lucru și acest lucru este un aspect tare pozitiv și cel mai important element al unei situații de management al crizei. Oamenii, deci voi practic consolidați încrederea cu audiența voastră, cu cetățenii și cu instituțiile guvernamentale sau instituțiile constituționale. Și acest lucru nu trebuie făcut când criza deja lovește. Trebuie făcut înainte. Iată de ce este important să aveți o comunicare strategică pe interiorul țării și ulterior, bineînțeles, aș vrea să subliniez că pentru oamenii din comunicare este important, deci pe de o parte avem impresia că oamenii din comunicare lucrează permanent în criză, deoarece ei încearcă să răspundă la diferite solicitări și cereri, dar într-o situație de criză este important să avem practic niște mesaje elaborate calitativ și dacă nu avem o instruire pe acest segment, vom eșua cel puțin în faza inițială.
Așadar, dacă revenim la ideea principală, trebuie să ne instruim corespunzător. Deci în după-amiaza zilei de astăzi voi desfășura două instruiri și cred că Moldova va menține această dispoziție de a consolida capabilitățile de gestionare a crizei și de a crește reziliența în societatea moldovenească și vă urez cel mai bun lucru în a obține acest lucru.
[01:58:04] — Speaker 22
Thank you very much! Vă mulțumim foarte frumos pentru că ne-ați împărtășit un pic din experiența Estoniei și pentru că ați menționat cât de important este rolul companiilor private, a mediului de afaceri. Vă invit să purcedem la panelul care unește atât perspectiva autorităților locale, cât și a mediului de afaceri, invitându-i pe scenă pe doamna Carolina Bugaian, președinta Consiliului de Administrare al EBA și directoarea generală Moldcell, domnul Alexei Percemlî, primarul comunei Bubuieci, și doamna Viorica Beregoi, primara comunei Trușeni. Moderatorul acestei discuții va fi domnul Petru Țurcanu, reprezentant al DCAF. Mulțumim frumos.
[01:59:05] — Petru Țurcanu
Se aude? Se aude. Bună ziua! Îmi face o deosebită plăcere să moderez acest panel, deși eu, vă spun sincer, mă așteptam că o să am mai mulți paneliști pentru că subiectul este extrem de important pentru noi toți.
S-a menționat despre numărul de parteneri și eu cred că am să completez ce a spus și domnul Buzu: doar împreună lucrurile pot fi schimbate, iar experiența care a fost prezentată de către domnul Saks, estoniană, este un bun exemplu pentru Republica Moldova și faptul că dumnealui vine tot mai des în Moldova și a pierdut numărul de vizite în Moldova demonstrează că avem încredere dintre cele două țări și noi ne bazăm foarte mult nu doar pe experiența estoniană și a altor state membre UE, dar și pe lecțiile învățate, pentru că știm foarte bine că ați avut multe de însușit pe parcursul mai multor ani.
Deci, în primul rând, în ultimii ani, să trecem la panelul nostru, în ultimii ani Republica Moldova a fost pusă în fața multiplelor provocări, aș spune eu, fără precedent, de la independență încoace. Am trecut prin pandemie, am învățat ce înseamnă pandemie împreună cu tot globul pământesc. Am trecut prin crize și trecem, cred eu, în continuare prin multiple crize legate de energie, sectorul energetic, afluxul de refugiați, amenințări constante hibride și perioade de incertitudine economică, socială, politică și nu doar. Toate aceste situații ne-au demonstrat un lucru, aș spune eu, extrem de important pentru noi toți. Reziliența nu se construiește exclusiv la nivel național. De cele mai multe ori, primul răspuns vine din comunitățile pe care le reprezentăm. Și atunci când apare o criză, oamenii de rând nu sună în ministere, se adresează la primării, la medici de familie, la polițiști de sector, la preoți, la antreprenori locali, la vecini, organizații ale societății civile și, din acest motiv, aș spune eu, reziliența începe în primul rând local.
Totodată, experiențele ultimilor ani au arătat că nici autoritățile publice locale și nici sectorul privat nu pot face față singuri provocărilor pe care le avem. În același timp, comunitățile care au reușit să gestioneze mai bine perioade dificile sunt, de regulă, acelea în care persistă încredere, dialog, coordonare, parteneriate funcționale între administrația publică locală, sectorul privat și cetățeni.
Astăzi tare sper eu să avem o discuție în primul rând sinceră, pentru că noi ne dorim să discutăm nu doar ceea ce merge bine sau reușitele pe care le avem, și noi chiar avem multe reușite și pe alocuri noi, cred eu, avem lacune în a comunica acele reușite către cetățeni și nu doar. Așadar, vă invit să discutăm nu doar despre probleme, ci și despre soluții care pot fi aplicate în practică și replicate în cât mai multe comunități din țară. Așadar, vom avea aproximativ 45 de minute, respectiv am să vă rog să dedicăm câte cinci minute pentru primul set de întrebări, ca să avem și posibilitatea să avem și întrebări din sală.
Deci, prima întrebare, dacă îmi permiteți, am să adresez doamnei Carolina Bugaian. Deci, reziliența este adesea percepută ca responsabilitatea doar a autorităților publice. Totuși, în ultimii ani am văzut că atunci când comunitățile sunt afectate de crize, consecințele se răsfrâng inevitabil și asupra mediului de afaceri. Din experiența dumneavoastră, de ce ar trebui o companie să investească în consolidarea rezilienței comunității în care activează și nu doar în propria continuare operațională? Și v-aș ruga foarte mult dacă ați putea oferi un exemplu concret în care implicarea sectorului privat a făcut diferența pentru comunitate sau invers, în care lipsa acestei implicări a generat vulnerabilități. Mersi.
[02:03:23] — Carolina Bugaian
Mulțumesc foarte mult pentru invitație și pentru întrebare și, în general, vreau să felicit Republica Moldova pentru faptul că a început această discuție, acest dialog și sunt cu adevărat ferm convinsă că reziliența nu este doar treaba Guvernului. Îi mulțumesc foarte mult domnului Diaconu pentru inițiativa pe care am avut-o deja prin prima ședință pe care am avut-o cu Asociația Businessului European, unde am avut o sesiune, prima sesiune de acel brainstorming, de cunoaștere, fiindcă reziliența nu este despre panică atunci când vin crizele peste noi. Reziliența, exact cum vorbea și anterior domnul din Estonia, că este despre coordonare, este despre instruire, este despre comunicare, colaborare și cât mai multe discuții deschise pentru a fi pregătiți pentru orice situație, fiindcă cu adevărat trăim vremuri foarte tumultoase, când doar prin colaborare putem face față tuturor provocărilor care vin în fața oamenilor, în fața mediului de afaceri, în fața sistemului, tuturor sistemelor care au loc în stat.
Și, cu siguranță, da, aș începe și cu experiența ultimilor ani, unde am înțeles că reziliența companiei și reziliența comunității de fapt sunt foarte interdependente. Putem avea foarte multe acele proceduri de continuitate care ne sunt impuse și prin multiplele licențe pe care le avem de diverse instituții ale statului, dar dacă angajații sunt afectați, sistemul medical este suprasolicitat, școlile nu funcționează, atunci cu adevărat nu putem vorbi și despre o reziliență la nivel de afaceri.
Aș putea să dau exemplu Moldcell, unde noi, fiind parte a acelei rețele de infrastructură critică, unde comunicarea este foarte importantă, de aceea nu poate fi limitată. Și ați făcut referință la pandemia COVID. Cu adevărat, atunci în pandemia COVID ne-am implicat foarte mult prin importul și donarea de ventilatoare, prin combinezoane, prin sprijinul pe care l-am făcut prin instrumentele de comunicare care au fost alocate atât medicilor, școlilor, profesorilor pentru acea comunicare online, pentru a avea posibilitate. Și tot atunci, împreună cu domnul Buzu, de fapt dumnealui era parte a altei instituții, am descoperit niște lacune, în mod deosebit în situația în care s-au aflat vârstnicii, unde am descoperit că ar trebui să ne implicăm mai mult în dezvoltarea abilităților digitale a vârstnicilor. Astfel a apărut acel dialog intergenerațional, unde am venit noi cu donații de telefoane și prin voluntari, care se discutau anterior, au venit cu instruiri pentru vârstnici cum să utilizeze de fapt tehnologiile pentru a nu fi rupți de ceea ce se întâmplă în societate. Am continuat și cu Universitatea Vârstei a Treia deja la Chișinău, la Cahul și la Bălți și astăzi avem deja peste 3000 de seniori deja implicați.
Acum, deja cu era digitalizării, inteligenței artificiale și a atacurilor cibernetice, iarăși împreună cu parteneriatul cu Suedia și cu Agenția de Guvernare Electronică din Suedia, am avut peste 100 de instruiri efectuate în diferite localități din Republica Moldova pentru cum să utilizăm sigur instrumentele de inteligență artificială. Anul trecut am livrat peste 100 de instruiri, anul acesta deja 50 de instruiri și tocmai astăzi avem de fapt și închiderea proiectului împreună cu doamna ambasadoare, doar în câteva ore.
O altă criză iarăși ar fi criza refugiaților, unde iarăși ne-am implicat atât cu toți operatorii din Republica Moldova, au distribuit cartele gratuite, au venit cu servicii de roaming pentru refugiații din Ucraina iarăși gratuit, care se prestează gratuit de fapt și până în prezent Aici, la Moldexpo, ne-am implicat împreună cu voluntarii, care am continuat mult timp. Deci, am reușit să coordonăm împreună cu instituțiile statului și cu primăriile din regiunile respective pentru a proteja funcțiile critice și cred cu adevărat că coordonarea, comunicarea este cel mai important în această situație. Mulțumesc.
[02:09:13] — Petru Țurcanu
Mersi mult. Mi-am făcut și eu câteva notițe care vor fi și partea concluziilor de astăzi. Mă bucur că ați menționat că reziliența nu este treaba doar a guvernului, ci este a fiecăruia din noi. Apreciez foarte mult și deschiderea guvernului atunci când apare vorba de consolidarea rezilienței naționale și acele sesiuni de brainstorming pe care le-ați menționat sunt extrem de utile. Ați menționat despre coordonare, instruire, colaborare. Eu aș mai pune aici încă trei, acele trei C-uri: cunoștințe, curaj și competențe, pentru că pe lângă colaborare trebuie să ai și competențe și cunoștințe, dar și curaj. Și apropo, acele exemple pe care le-ați oferit legate de pandemie sau criza refugiaților, după mine este și un exemplu de dincolo de responsabilitate, și de curaj.
Voi merge la următorul panelist al acestei sesiuni. Domnule Alexei Percemlî, în ultimii ani comunitățile au fost puse la încercare de crize foarte diferite, de la pandemie și criză energetică până la situații legate de securitate. Dacă priviți în urmă, care a fost momentul în care ați realizat că localitatea pe care o conduceți nu este atât de pregătită pe cât se credea? Ce nu a funcționat așa cum era planificat și ce ați schimbat ulterior pentru a evita repetarea acelorași probleme? Mersi.
[02:10:35] — Alexei Percemlî
Bună ziua. Eu am să aduc aminte ce a spus doamna Bugaian. Într-adevăr, pe pielea noastră, ultimele două crize mari pe care noi le-am simțit au fost pandemia, dar și criza energetică. Marele meu noroc atunci când a fost pandemia nu eram primar și n-am avut atâta responsabilitate, însă când a venit criza energetică ne-am dat seama cât de vulnerabili noi suntem și cât de dependenți suntem de toți factorii externi.
Ce am început noi să facem imediat după asta? Am început să construim o comunitate energetică, am început a depune la a proiecta și să încercăm să devenim cât mai independenți. Ori noi trebuie să fim pregătiți înainte de a veni crizele, nu atunci când deja suntem într-o criză și nu știm ce să facem. Însuși lecția pe care am învățat-o: că reziliența se construiește înainte de a fi în criză. Cam asta la acest subiect.
[02:11:52] — Petru Țurcanu
Mersi. Scurt, clar și laconic. Ați menționat de faptul că nu erați pe timpul pandemiei primar, dar asta nu cred că v-a scutit de anumite responsabilități în acea perioadă. Mersi mult că ați scos în evidență faptul și, de fapt, acele crize pe care le simțiți în calitate de primar. Sunteți proactiv și înțeleg că depuneți la cât mai multe proiecte, astfel încât să fiți pregătiți pentru crize. Sunt exemple foarte bune chiar și în România. Probabil ați auzit de Primăria comunei Ciugud. După mine este un exemplu de cum de gestionat o primărie în situații când nu există resurse financiare suficiente, dar când există voință și motivație de a schimba lucrurile în comunitatea pe care o reprezinți.
Voi merge la următoarea panelistă, doamna Viorica Beregoi și întrebarea mea la dumneavoastră o să fie următoarea. Se spune că reziliența unei comunități depinde de implicarea în primul rând a cetățenilor. Dar dacă oamenii nu participă, nu vin la consultări, nu răspund la apelurile autorităților locale, este aceasta o problemă a cetățenilor sau un semnal că administrația locală nu a reușit încă să construiască suficientă încredere? Cum vedeți dumneavoastră această realitate?
[02:13:05] — Viorica Beregoi
Bună ziua. Vă mulțumesc pentru invitație și de fapt cuvântul-cheie este încrederea, pentru că totul începe de aici. Oamenii au încredere în cei care ceea ce spun și fac până la urmă. Și atunci când oamenii văd o coerență între ceea ce planifici, le comunici și faci, atunci începe și dispare, de fapt, acea barieră de a nu avea încredere în liderii locali sau în primărie, așa cum ne-am obișnuit noi să le spunem. Și aici este foarte important să menționăm că implicarea oamenilor vine atunci numai dacă are încredere. Și noi încercăm, eu în calitate de primar la primul mandat, evident că nu-mi este ușor să încerc să comunic cu oamenii și să fiu cât mai aproape de ei, pentru că îmi pare bine că, de fapt, facem parte dintr-o generație a primarilor care merg lângă oameni, merg cu oamenii, dar nu stau în birouri detașați, așa cum am fost obișnuiți că la primărie mergem doar atunci când deja nu mai avem nicio soluție, dar oamenii vin la noi și atunci când tu poți să-i ajuți sau măcar poți să-i asculți, să-i îndrumi, acolo începe a crește acea sămânță de încredere și când facem un apel către comunitate, ei dau curs acestei invitații și acestor mesaje și au credibilitate. Pentru că așa cum spunea și Alexei, noi nu am fost atunci când a fost pandemia, dar foarte mult a contat cum a fost dus mesajul în societate și de către cine: de medicul de familie în care ei aveau încredere, de polițistul de sector, de liderul local și asta, de fapt, a și făcut ca să putem să-i apropiem pe oameni și să vină cu încredere la noi pentru a-i ajuta și atunci când în situația de criză ei să fie, noi să fim cei care le aducem primul mesaj, pentru că, de fapt, noi suntem primii în prima linie atunci când se întâmplă ceva.
[02:15:09] — Petru Țurcanu
Mersi mult. Foarte bine spus. Orice progres îl faci în primul rând prin încredere și mă bucur foarte mult că reușiți asta s-o faceți la dumneavoastră în comunitate. În partea ce ține de credibilitate, sunt absolut de acord și cred că lucrurile pot fi schimbate doar atunci când există încredere între oameni și când oamenii au aceleași valori sau cel puțin au aceleași obiective majore.
Cred că timpul ne mai permite pentru încă o serie de întrebări. Voi reveni la doamna Bugaian. Din experiența colaborării cu autoritățile publice locale, care sunt cele mai frecvente obstacole care împiedică transformarea bunelor intenții în proiecte concrete? Este vorba despre lipsa dialogului sau despre birocrație sau despre resurse limitate, neîncredere sau lipsa unor mecanisme clare de cooperare? Și, poate cel mai important, ce ați învățat din parteneriatele care au funcționat și ce ar trebui schimbat pentru ca administrația locală și mediul de afaceri să acționeze mai eficient împreună în beneficiul comunităților? Mersi.
[02:16:21] — Carolina Bugaian
Mulțumesc foarte mult. Am să continui acea linie despre încredere. Eu cred că asta-i baza tuturor și atunci când se vine cu bune intenții, se începe un dialog și cu siguranță pot fi deblocate orice situații. Bine, atunci când e situație de criză nu avem foarte mult timp pentru dialog și în aceste cazuri, în situația de criză, avem nevoie să fie acel punct unic de contact, o coordonare și mă bucur foarte mult că avem acest Centru de Management al Crizelor și care urmează, de fapt, să creeze o platformă unde să fie acel dialog pentru a fi listate foarte bine toate necesitățile și situațiile care pot apărea, pentru a gestiona mai bine diverse crize care pot apărea.
Iarăși, din experiența noastră, cred că aș veni cu câteva situații pe care aș vrea să mă focusez. Care ar fi acele obstacole? În primul rând, exact, lipsa unui interlocutor unic care să aibă un mandat clar. Definirea prea generală a nevoii când ar fi, da, să solicite sprijin pentru comunitate: care ar fi acel sprijin, care ar fi volumul, termenii, ca să putem să ne implicăm clar. Există cu adevărat, ați menționat despre momentele birocratice, există diferit ritm care există în autoritățile publice și cele locale și în sectorul privat, fiindcă nivelul de luare a deciziei este mult mai rapid.
Lipsa testării anumitor situații de criză, de asta ceea ce vorbea și domnul din Estonia, e nevoie nu doar de planuri, dar și acele instruiri și mă bucur și exerciții practice pe care le vom avea astăzi. Și, de fapt, în parteneriat, în situația de COVID, cum au fost destul de clar, fiindcă am avut acel contact prim cu Ministerul Sănătății, unde erau identificate foarte clar necesitățile: ce au nevoie spitalele, era nevoie de ventilatoare, era nevoie de comunicare, fiindcă medicii lucrau 24 de ore. Ceea ce am uitat să menționez, prânzurile calde care erau destinate angajaților noștri, fiindcă angajații lucrau de acasă, le-am donat medicilor. Da, era foarte clar. Din perspectiva Ministerului Educației, iarăși, ce era nevoie? Era nevoie de acces la tablete, acces la conectivitate. Iarăși, am venit cu soluții. Atunci când există deja parteneriate clare, iarăși în legătura cu seniorii, am avut acel parteneriat cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, cu HelpAge, noi deja ne-am implicat cu voluntarii noștri. Iarăși, în situația crizei cu refugiații, am avut un parteneriat foarte apropiat cu Ministerul de Interne, iarăși unde ni s-au comunicat clar de ce este nevoie. Cred că din perspectiva și Asociației Businessului European, că noi am putea să ne implicăm și aici pentru a cartografia în rândul membrilor care instituție privată cu ce fel de contribuție ar putea veni și asta ar veni deja ca o primă soluție pentru acea platformă pentru a fi pregătiți pentru următoarele crize care posibil noi nici nu ne imaginăm că ar putea fi în ziua de astăzi. Iarăși, un alt exemplu pe care aș vrea să-l dau este coordonarea cu IGP-ul în situația crizei cu fraudele bancare, da, și cu Parlamentul și Ministerul și Guvernul, instituțiile financiare, Banca Națională. Ne-am implicat foarte operativ și am venit cu investiții noi, cu soluții pentru a preveni. Iarăși factorul de comunicare a fost implicat.
De asta, da, am început discursul meu cu încredere și tot cu încredere vreau să-l închei: atunci când este deschidere și acea focusare pe o soluție comună pentru toată societatea per ansamblu, eu cred că puzzle-ul se poate foarte ușor face atunci când avem acel coordonator care să implice toate părțile necesare. Mulțumesc foarte
[02:22:03] — Petru Țurcanu
Vă
[02:22:03] — Carolina Bugaian
mult
[02:22:03] — Petru Țurcanu
mulțumesc
[02:22:03] — Carolina Bugaian
pentru întrebare.
[02:22:04] — Petru Țurcanu
mult. Ați menționat despre încredere, dar ați mai spus și o chestie foarte interesantă: bune intenții prin care începe dialogul. Și mi-am adus aminte de un, nu vreau să-i spun proverb, o zicală: „Make meaning, money later”. Și eu cred că dumneavoastră asta probabil prin experiențele care le-ați adus astăzi în discuție ați reușit și reușiți în continuare să o faceți.
Domnule Percemlî, în multe localități, autoritățile publice locale nu pot face față singure unei situații de criză. Deja cunoaștem acest lucru. Din experiența dumneavoastră, unde a făcut diferența implicarea mediului de afaceri și unde considerați că sectorul privat ar putea contribui mult mai mult decât o face astăzi?
[02:22:49] — Alexei Percemlî
În primul rând, într-adevăr, noi toți știm că lipsa banilor este cea mai mare problemă, dar eu aici aș puncta că cea mai mare problemă într-o situație de criză este câteodată că nu avem acele protocoale și nu suntem pregătiți. Și aici am văzut membrii Cancelariei de la Centrul Managementul Crizelor. Eu consider personal că noi ar trebui să avem deja, fiecare primărie, acel protocol, acel document care să știm exact ce avem de făcut și când avem de făcut. Și nu un document care să stea acolo pe un raft, dar să știm. Sunt instituțiile abilitate care împreună, organele de forță, care ar trebui împreună să trecem mai ușor, să construim acel document, să înțelegem ce este scris și când avem de reacționat, să reacționăm by default, adică ne-am trezit din somn, am avut cutremurul, da? Foarte multă lume s-a panicat. Și mai este un paradox: ați menționat dumneavoastră că în cazuri de criză vine lumea la preot, la nu știu ce. Să vă spun eu că în cazuri de probleme și de criză, lumea în primul rând se adresează la primărie. Și atunci noi, neavând acelea, și paradoxul constă într-aceea că noi nu întotdeauna, noi suntem ultimii care primim acele instrumente, ultimii care primim acele surse financiare.
Și aici, dacă avem mediul de afaceri, sper că mai sunt și în sală, aș face o provocare că noi suntem pregătiți și suntem deschiși pentru o colaborare. Și provocarea ar consta într-aceea că noi suntem cea mai mare comună din Republica Moldova și v-aș provoca, doamna Bugaian și toți cei care vin din mediul de afaceri, să facem niște pași concreți. Și anume, noi suntem gata să punem la dispoziție teren, avem experiență în administrare. Ce am dori noi din partea mediului de afaceri – cunoaștem că sursele financiare aveți întotdeauna mai ușor disponibile, aveți tehnologie, aveți transport – să găsim împreună cu Centrul de Management trei-cinci crize, să lucrăm un an de zile și anul viitor, când ne vom întâlni la acest eveniment, să venim să nu stăm aici pe scenă să povestim ce avem de făcut, dar deja să arătăm niște exemple concrete, exemple care vor putea fi preluate și de alte localități. De ce vă provoc? Noi suntem deschiși, suntem gata să fim pionieri în acest domeniu și vă așteptăm. Dar să dea Dumnezeu să nu avem așa tip de crize, dar de învățat și de pregătit trebuie să fim pregătiți.
[02:25:53] — Petru Țurcanu
Mersi mult, domnule Percemlî. Să știți că mă bucur că folosiți această oportunitate de dialog și pentru a crea punți și oportunități, pentru că eu cred că ăsta e rolul unui primar. Ați menționat de faptul că adesea lumea se adresează la primărie. Ăsta e un lucru bun, pentru că înseamnă că au încredere în dumneavoastră. Mă bucur foarte mult că ați spus și despre o problemă care probabil colegii de la CNMC ar trebui să o ia serios în considerație atunci când vorbim despre acele protocoale pentru APL-uri. Mai mult decât atât, eu cred că anul 2027 trebuie să devină anul exercițiilor în teren, pentru că cred că și experiența țărilor baltice demonstrează că doar atunci când tu anticipezi anumite situații de criză și când tu le simți, le treci prin propria piele, tu știi cum să le gestionezi mult mai bine. Respectiv, voi îndemna colegii de la CNMC să își noteze ca una din recomandări și să se gândească împreună cu mediul de afaceri organizarea unor astfel de exerciții în teren, dat fiind faptul că am înțeles că deja au oferit și teren pentru aceste exerciții. Mersi mult.
Doamna Beregoi, am și eu la dumneavoastră o ultimă întrebare. Vom încheia această rundă de întrebări și vom oferi și celor care participă la acest panel. Deci, dacă ne-ați putea da un exemplu concret în care administrația locală, cetățenii și mediul de afaceri au reușit să depășească împreună o situație dificilă, ce a făcut diferența? Liderii locali, comunicarea, încrederea care ați menționat-o anterior sau existența unor parteneriate deja funcționale?
[02:27:33] — Viorica Beregoi
Deci, dacă să mergem direct la exemple concrete, asta a fost ultima care am avut-o astă-vară: criza de pe Nistru, poluarea apei. Și atunci când toată lumea era foarte agitată, și pe bună dreptate, pentru că riscam să rămânem fără apă, Primăria comunei Trușeni din timp a pregătit terenul, neștiind că va fi această criză, dar cumva reziliența nu vine în ziua crizei, ea vine cumva cu mult înainte, de aceea și domnul primar spunea că să fim pregătiți. Noi am fost pregătiți ca să aprovizionăm toată localitatea cu apă tehnică din fântânile arteziene proprii pe care le întreținem și avem costuri suplimentare enorme, dar asta ne dă și acea independență. În caz că se întâmplă ceva, atunci noi putem oamenii să nu-i lăsăm fără apă, dar cel puțin pentru perioada de criză să avem apă tehnică la robinete sau instituțiile publice care sunt în localitate. Asta este unul din exemplele în care s-a implicat și societatea civilă, și parteneriatul public-privat pe care l-am avut cu agenți economici, dar și foarte mult a depins de noi ca localitate dacă ne-am asumat aceste resurse din timp și pentru această mentenanță a acestor fântâni arteziene.
O altă provocare pentru noi este atunci când se întâmplă ceva, noi nu avem mecanismele de a acționa prompt. Chiar dacă uneori nu este nici măcar vorba în resursele financiare pe care trebuie să le alocăm, nu avem mecanisme. Sunt niște proceduri foarte îndelungate pe care trebuie să le respectăm, să mergem pe cel puțin două luni de zile ne ia ca să ajungem într-un final să reparăm acel drum care a fost, spre exemplu, spălat de ploile abundente sau alte calamități care le-am avut anul trecut în septembrie și de aceea și aici am ruga cumva să avem acea descentralizare despre care tot vorbim, dar să avem mai multe pârghii în situații de criză. Nu vorbesc aici zi de zi, pentru că nu este corect, dar în situații de criză să le putem gestiona mai ușor, chiar și până atunci până reușesc celelalte instituții să intervină.
Și un alt exemplu pe care l-aș da este chiar și acum la moment se desfășoară, dar a început și atunci când domnul Buzu era ministru, acum foarte frumos continuă cu doamna Plugaru: asistenții sociali din cadrul primăriei ajută foarte mult oamenii să depună la acele ajutoare pentru perioada rece a anului. Aici s-a văzut și acea colaborare dintre noi ca primărie locală, dar și ca Guvern. Dumnealor au venit cu instruirile necesare pentru asistenții sociali. Noi ca primărie le-am creat toate condițiile, le-am dotat și calculatoare, le-am cumpărat și calculatoare mai bune pentru ca programele să reziste și zilnic avem zeci de persoane care vin, se adresează la primărie și noi putem ajuta ca ei să depună la acele compensații, care pentru unii s-ar părea puțin, pentru ei este foarte important. Și tot pe perioada rece a anului sau de sărbători avem foarte frumoase inițiative din partea agenților economici care merg și ajută familiile care au mult mai multă nevoie de ceva decât alții, și atunci iarăși acest parteneriat dintre agenții economici este dacă este încredere în autoritatea locală și ei știu că exact vor ajunge acolo unde este necesar cu adevărat și nu în altă parte. Și aici totuși iarăși trebuie de muncit mult, de demonstrat că suntem credibili, suntem cu bună intenție și vrem să ajutăm pe cei care au mai multă nevoie decât noi.
[02:31:10] — Petru Țurcanu
Vă mulțumesc mult. Dacă mai erau încă vreo două-trei întrebări, erau mai multe recomandări deja pentru autoritățile publice centrale și mă bucur enorm de mult că vă folosiți de această oportunitate pentru a adresa într-adevăr acele subiecte sensibile care vă frământă.
Ați menționat despre faptul că ați fost pregătiți în contextul crizei de pe Nistru. N-am să dau nume, dar am fost foarte surprins atunci când am aflat că careva din oficialii care a participat la situația, sau mai bine zis la poluarea sau managementul acelei crize, spunea că ei nu știau ce au de făcut, învățau tot din mers. Ori de la începutul războiului, cred că orice coleg din Ministerul de Interne știa exact că asta poate să se întâmple oricând, fie zi sau noapte. De asta mă bucur foarte mult și chiar vă felicit pentru faptul că ați anticipat anumite domenii critice pentru Republica Moldova, pentru că noi cumva punem chestia de râul Nistru doar ca o criză legată de, nu știu, de apă potabilă sau de apă în general, dar de fapt eu văd o criză mult mai profundă. Poate deveni o criză de securitate națională și regională.
Ați menționat despre faptul că adesea sunteți nevoiți, datorită anumitor lipse de proceduri, mecanisme, reactivi. Iarăși voi îndemna colegii de la CNMC și nu doar să fie proactivi ei în discuții cu administrația publică locală. Noi ca proiecte și cred că acel număr mare de parteneri care este pe panou este mai mult decât interesat să vă sprijine în acest aspect.
Acuma, reieșind din timp, avem 10 minute pentru întrebări din partea sălii. Da, vă rog. Dar are cineva grijă de? Haideți că
[02:33:01] — Viorel Zaporojan
Bună ziua tuturor. Mă numesc Viorel Zaporojan, administrator al Centrului de Reabilitare a Nevăzătorilor din Moldova. O provocare foarte mare în moment de criză sunt persoanele cu dizabilități, care sunt în toate localitățile. Eu știu din practică, care m-am întrebat la primari, că cam ca atare dumnealor nu știu oleacă situația. Nu știu cum de dumneavoastră, o știți ori nu știți, o hartă a dizabilității nu știu dacă aveți, dar sunt persoane imobilizate cu totul, sunt care-i mobile, sunt persoane care n-aud. Trebuie să aveți cineva să contacteze cu dânșii. Cum gândiți că vă veți descurca în chestia asta? Că unii primari spun așa, că cineva de la asistență socială acolo știe. Și o recomandare pe viitor, că noi acuma ne strângem ca să conlucrăm, să facem tot să fie bine: să faceți chestia asta, să știți. Și un moment este că trebuie întărit cineva după cei care-i imobilizați, după nevăzători, după în cărucioare care sunt, care stau culcați la pat. Vă mulțumesc.
[02:34:11] — Petru Țurcanu
Vă mulțumesc
[02:34:11] — Alexei Percemlî
Domnul
[02:34:11] — Petru Țurcanu
mult. Vă rog.
[02:34:12] — Alexei Percemlî
Zaporojan, dacă se poate eu să răspund. Dar m-am pornit să răspund, dar domnul a spus nu răspund așa că asistenții sociali într-adevăr îi cunosc pe toți. Noi în fiecare an primim listele actualizate și aici, când spun că cunoaștem, nu doar că cunoaștem adresa unde stă. Deci au la dispoziție un automobil care fac tură în permanență, chiar dacă nu se duc fizic, discută telefonic. Da, avem mult de lucru. Totuși noi reprezentăm niște localități rurale, nu avem atâta acces cum ar fi în oraș, de exemplu, semafoare inteligente sau asta. Dar toți cei care sunt cu nevoi speciale non-stop se adresează la primărie, au pentru comoditatea lor automobil special sau, iarăși, aicea vine și mediul de afaceri când, de exemplu, avem nevoie de un microbuz, da, pentru cei care au nevoie să urce cu scaune cu rotile. Totodată, când vorbim de listă, nu vorbim doar de lista că o dată în an la o zi specială noi aducem un ajutor material bănesc, care și el foarte mult contează uneori, dar suntem în permanență în contact și îi vizităm. Asistenții sociali au și un grafic care ni-l prezintă nouă periodic și îi vizitează și îi întreabă. Am să spun și aici perioada rece a anului, ce a spus doamna primar, că îi ajutăm cu partea asta pentru încălzire. Deci suntem, clar că sunt și am vrea și noi mult mai mult. Aici v-am fi rugat și pe dumneavoastră să veniți cu niște sugestii concrete, că dumneavoastră cunoașteți exact cum trebuie să funcționeze, și atunci vedem, prin fundațiile mediului de afaceri facem niște lucruri frumoase. Iarăși ajungem la mediul de afaceri, care împreună putem face lucruri frumoase pentru și persoane cu dizabilități, și nu numai.
[02:36:37] — Petru Țurcanu
Mersi mult, domnule primar. Eu cred că dumneavoastră ați punctat foarte bine și eu aș traduce ceea ce dumneavoastră ca obiectiv vă doriți: astea sunt costuri mici, dar cu impact mare și chiar îmi doresc și eu foarte mult să avem astfel de situații atunci când administrația publică locală împreună cu mediul de afaceri, cu societatea civilă, cu cetățenii de rând din acele comunități conlucrează și să conlucreze în primul rând în baza unei încrederi.
Dacă mai sunt careva întrebări din sală? Eu înțeleg că lumea așteaptă ora prânzului, dar poate totuși mai este vreo întrebare. Haideți să provocăm paneliștii de la această sesiune.
Ok, nu am să insist. Dacă nu sunt careva întrebări, dacă poate aveți dumneavoastră vreo recomandare, sugestie către așa un ultim cuvânt.
[02:37:34] — Carolina Bugaian
Recomandarea mea este să fim cât mai implicați. Știu că se pune mult și pe mediul de afaceri. Mediul de afaceri este prezent inclusiv și prin voluntarii care există în cadrul companiilor. Cred că aici e nevoie și de o campanie mai națională pe larg, cum să implicăm mai mult și mediul, societatea civilă, să continuăm să dezvoltăm acel spirit civic de implicare socială prin diverse activități și în rândul tinerilor și să găsim loc, de fapt, și pentru vârstnici să se implice, fiindcă ei sunt dornici să se implice și să contribuie și să fie de folos societății. Eu cred că proiectul pe care îl avem, acel dialogul intergenerațional împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, este cu adevărat un exemplu de a fi promovat în continuare, fiindcă doar prin dialog, prin comunicare se pot construi acele punți de încredere în timpuri bune și pentru a ne putea mobiliza mult mai operativ în timpurile de criză.
Cam asta ar fi concluzia.
[02:39:07] — Petru Țurcanu
Vă mulțumesc. Domnul Percemlî, vă rog.
[02:39:11] — Alexei Percemlî
Eu cam tot am spus ce am vrut să spun, dar totuși am să punctez. Eu până a fi primar vin și eu din afaceri și îi îndemn pe toți ca mediul de afaceri într-o primărie și într-un APL să nu fie privit doar ca un sponsor sau ca un sponsor la un eveniment special. Deci într-adevăr a punctat foarte bine doamna Carolina că trebuie să avem acea conlucrare, dar cu toți. Și cu societatea civilă, și cu cei mai în vârstnici, cu cei mai tineri, cu toți. Și încă o recomandare foarte tare care aș vrea să atrag atenția este cât mai multă comunicare și explicații la lume. Uitați-vă o situație care a fost: a comunicat Guvernul că criza, să învățăm despre reziliență, criza celor 72 de ore. A stârnit o panică enormă în localitate. Am început a primi mesaje: „Dar ce este cu 72 de ore? Când o să avem lumină, când o să avem gaz?” Cât mai multă comunicare, comunicare exactă, cum trebuie să fie. Aici avem chiar un stand cu acel rucsac de urgență. Am fi sau rugăm să îl avem și noi în toate localitățile, măcar ca un exemplu, să îl avem acolo undeva în primărie.
Comunicare și conlucrare, atât. Mulțumesc.
[02:40:32] — Petru Țurcanu
Mersi mult. Doamna Beregoi.
[02:40:34] — Viorica Beregoi
Eu ceea ce aș vrea să mai menționez este, de fapt, că reziliența, că noi tot vorbim despre proiecte, despre infrastructură, dar reziliența nu este despre lucruri materiale. Este, de fapt, despre oameni. Și noi foarte mult trebuie să mergem să instruim oamenii și să le comunicăm. Și aici doamna Carolina a zis foarte frumos despre vârstnici și vreau să vă spun că noi, în comunitatea noastră, de când sunt primar, avem atât centrul de tineret, dar avem și un centru unde vin cei mai în vârstă, care nu prea au ocupație după 70 de ani. Cu ei împreună avem șezători tematice, dar pe unde îi învățăm efectiv cum să folosească tehnologiile informaționale, cum să deslușească falsurile de adevăr și să știți că mai buni mesageri ca cei care sunt în vârstă și mai credibili nu există. Ei sunt profesorii, ei sunt medicii, ei sunt persoanele care au avut sau au încă notorietate în localitate, experiență, și întotdeauna încercăm să îi implicăm. Și aici iarăși vine mediul de afaceri, pentru că nu întotdeauna avem posibilitățile și mecanismele de a merge doar pe ceea ce ține de resursele APL. Și aici vin agenți economici care ne ajută, dar asta foarte mult îi ajută pe ei ca societate, ca comunitate să ne fie alături și în continuare.
[02:42:00] — Petru Țurcanu
Vă mulțumesc mult pentru aceste discuții, tind eu să cred, constructive. Permiteți-mi să fac și eu câteva concluzii a celor discutate astăzi și reieșind din cele ce ați menționat și dumneavoastră.
În primul rând sunt absolut de acord cu dumneavoastră că reziliența, de fapt, nu poate fi construită exclusiv prin infrastructură, echipamente sau resurse financiare. Ea depinde foarte mult de încrederea dintre instituții, încrederea și colaborarea dintre instituții, APL-urile și mediul de afaceri, da, și desigur cu implicarea cetățenilor. Or, ceea ce ați menționat dumneavoastră despre vârstnici, de fapt, paradoxal, dar ei în continuare sunt agenții schimbării.
În al doilea rând am auzit de cele mai mari vulnerabilități, care nu sunt întotdeauna lipsa resurselor financiare sau umane, ci lipsa acelor coordonări, mecanisme, proceduri, comunicare insuficientă și colaborarea care începe prea târziu, eu aș spune reactiv pe alocuri, deja când problema este deja prezentă.
Cea de-a treia concluzie este faptul că experiențele împărtășite astăzi demonstrează că parteneriatele dintre autoritățile publice locale și mediul de afaceri nu trebuie privit ca reacții punctuale la situații concret de urgență, ci ca la investiții pe termen lung în capacitatea comunităților de a face față schimbărilor și riscurilor.
Și poate cea mai importantă concluzie a acestei sesiuni este faptul că nu este responsabilitatea unei singure instituții în ceea ce ține de consolidarea rezilienței. Ea se construiește prin eforturi comune, prin planificare înainte de criză și prin capacitatea de a mobiliza resurse și oameni atunci când comunitatea are nevoie.
Și într-un final, dincolo de faptul că suntem foarte punctuali, vreau să felicit și să mulțumesc Centrului de Management al Crizelor pentru organizarea acestui eveniment, care știm că este unul foarte complex. Or, ceea ce ați menționat, faptul că odată cu lansarea sau cu mediatizarea asupra campaniei „72 de ore”, lumea a început să își pună întrebări. A fost o provocare cred că nu doar pentru dumneavoastră, dar și pentru colegii de la centru și pentru mine ca părinte care a trebuit să explic feciorului că: „Stai liniștit, că de fapt asta este o campanie de informare, de sensibilizare.” Și dacă tot avem multitudini de crize care sunt emergente și care se completează una pe cealaltă, eu cred că un astfel de forum, un astfel de congres, eu l-aș numi mai degrabă nu Congresul de Reziliență, l-aș numi Săptămâna de Reziliență, pentru că e o perioadă extrem de complicată. Și în acest context vreau să mulțumesc Centrului. Vă dorim succes tuturor și mersi mult paneliștilor pentru discuții productive. Și vă doresc o zi bună.
[02:44:59] — Speaker 22
Mulțumim frumos, domnule Țurcanu. Mulțumim frumos tuturor vorbitorilor. Vom trece mai departe la următorul panel, care este de fapt un subiect foarte important și actual în zilele noastre, la fel cum au fost toate celelalte, dar acesta ne va vorbi mai mult despre informația transmisă populației și cum trecem de la informație la acțiune. În cadrul acestui panel vom încerca să vedem care este rolul reprezentanților mass-mediei, rolul mediului de afaceri în continuare, rolul societății civile și a mediului academic în a transforma informația în acțiune și în a transmite informații corecte populației, or trăim într-o eră informațională totuși.
Pentru acest panel, de fapt încă nu dăm start panelului, pentru că avem două intervenții importante înainte de panel pentru a afla cumva perspectiva mai multor instituții în acest sens. Pentru început aș vrea să invit alături de noi pe doamna ministră Natalia Plugaru, ministra Muncii și Protecției Sociale, pentru a ne oferi perspectiva dumneaei pe tema informației în general și a cum construim noi societatea, o societate mai informată și astfel mai protejată. Mulțumim, doamna Plugaru.
[02:46:16] — Natalia Plugaru
Mă ajută? Da.
Bună ziua, dragi parteneri, dragi oameni. Atunci când vorbim de reziliență, vorbim nu doar despre instituțiile statului, dar vorbim în primul rând și în primul rând despre oameni. Despre capacitatea unei familii de a depăși o perioadă dificilă, despre siguranța unui copil, despre un vârstnic care rămâne singur sau despre o persoană cu dizabilități care are nevoie să primească ajutor în fiecare zi, dar mai ales în situații dificile.
Vreau astăzi să transmit trei mesaje de bază pe care le consider importante din perspectiva protecției sociale, care este baza rezilienței unei țări și rezilienței oamenilor. Un prim mesaj este că crizele care ne impactează nu afectează în aceeași măsură toți oamenii. O criză vine peste o societate întreagă, dar consecințele ei sunt resimțite diferit. Pentru o familie, dacă vă imaginați, cu venituri mici, o creștere a cheltuielilor, ceea ce se întâmplă și în zilele de azi, poate însemna o dificultate de a acoperi nevoile de bază sau facturile. Pentru o persoană în etate care locuiește singură, întreruperea unui serviciu poate însemna pierderea singurului sprijin pe care îl primește zilnic. Copii, persoane cu dizabilități, familii vulnerabile, persoane în vârstă, refugiații pot avea nevoie de sprijin suplimentar care este adaptat la nevoile lor. De aceea, pregătirea pentru criză trebuie să includă și perspectiva socială. Trebuie să cunoaștem cine sunt persoanele care au nevoie de ajutor, cum ajungem la ele și cum asigurăm continuitatea serviciilor esențiale în localități. Pentru că nu putem vorbi despre o comunitate pregătită dacă o parte din oamenii ei nu au resursele și posibilitatea de a se pregăti singuri.
Un al doilea mesaj pe care vreau să-l transmit este că protecția socială este o componentă esențială a rezilienței unei țări. Sistemul de protecție socială într-adevăr are un rol important nu doar în gestionarea crizelor care s-au întâmplat ca să oferim ajutor, dar în prevenirea agravării vulnerabilităților. Prin serviciile sociale pe care le avem la nivel comunitar, prin acele plăți și prestații, măsuri de sprijin, statul contribuie la stabilitatea familiilor și la capacitatea oamenilor de a depăși perioadele dificile. Noi în Republica Moldova am văzut cât de importantă este această capacitate de răspuns, mai ales în ultimii ani, în contextul crizelor energetice, al creșterii costului vieții, dar și al războiului din Ucraina. Mecanismele pe care le-am introdus de compensare a costurilor la energie, sprijinul pe care l-am oferit persoanelor refugiate, toate acestea sunt exemple ale modului în care protecția socială contribuie la reziliența societății. În același timp vreau să menționez că reforma socială „Restart”, pe care am implementat-o în ultimii ani, a făcut un pas extrem la accesibilitatea serviciilor sociale. Dacă până la reformă serviciile erau disponibile doar în unele zone ale țării, astăzi aceleași servicii sunt disponibile în fiecare comunitate, pentru fiecare persoană care are nevoie.
Un rol esențial, bineînțeles că, în pregătirea pentru crize îl au asistenții sociali și lucrătorii sociali, așa cum și s-a vorbit, pentru că ei sunt cei care cunosc oamenii din comunități, cunosc unde locuiesc, care sunt nevoile și grijile lor și ce suport au nevoie. Întotdeauna aduc exemplul din această iarnă, în februarie, când a fost ghețuș, când mulți dintre noi am lucrat și am învățat de acasă, dar lucrătorii sociali au ieșit pe acel ghețuș și au mers din casă în casă ca să ajute persoanele vulnerabile, bătrânii, să le aducă medicamentele necesare, să le ducă mâncarea necesară. Mulți dintre ei, cu regret, au avut fracturi pentru că au căzut, dar au mers și au ajuns la persoanele care au avut nevoie de ajutor. Și trebuie să găsim modalități ca să sprijinim și acești lucrători și asistenți sociali, ca ei să-și poată face munca și să ajungă la oamenii din comunități.
Și al treilea mesaj pe care vreau să-l transmit este că solidaritatea și cooperarea fac comunitățile mai puternice. Într-o situație de criză, instituțiile statului sunt pregătite să intervină, să protejeze populația, să coordoneze măsurile de răspuns, însă experiența ne-a arătat că în asemenea situații cel mai eficient, mai rapid și bine adaptat răspuns este atunci când autoritățile centrale și locale lucrează împreună cu organizațiile societății civile, voluntarii, instituțiile de învățământ, mass-media și toți cetățenii își depun efortul. Cu cât fiecare își cunoaște mai bine rolul și este mai bine pregătit, cu atât autoritățile pot interveni mai eficient, concentrând resursele și sprijinul acolo unde este nevoia cea mai mare. Responsabilitatea protejării populației rămâne, desigur, a statului, dar implicarea întregii societăți consolidează capacitatea noastră comună de răspuns.
Experiența gestionării crizei refugiaților din Ucraina ne-a demonstrat puterea acestei solidarități. Autoritățile, organizațiile neguvernamentale, partenerii internaționali și mii de cetățeni s-au mobilizat pentru a oferi adăpost, hrană, servicii și sprijin persoanelor care au fugit din calea războiului. Un bun exemplu de solidaritatea societății a fost și criza din martie de pe Nistru. Organizațiile societății civile sunt parteneri indispensabili ai sistemului de protecție socială și vreau să le mulțumesc pe această cale. Ele ajung adesea la persoane și comunități mai greu accesibile, cunosc nevoile acestora și contribuie la dezvoltarea soluțiilor adaptate la nevoile oamenilor. Mass-media la fel are o responsabilitate enormă de a informa corect, dar și de a face auzite vocile oamenilor care au nevoie de ajutor. Mediul academic poate contribui prin cercetare și analiză la identificarea soluțiilor pentru prevenire și pregătirea unui răspuns, dar și recuperare după crize.
Inițiativa „Moldova Pregătită”, care a fost lansată, ghidul pentru familii și modulul Alerte din EVO sunt instrumente extrem de importante, care vor ajuta oamenii să fie mai bine informați și pregătiți pentru situațiile de criză. Dar pentru ca aceste instrumente să ajungă la cât mai mulți oameni și să fie cu adevărat utile, avem nevoie de implicarea întregii societăți.
Pregătirea pentru crize este un exemplu concret de responsabilitate individuală, dar și solidaritate colectivă. Familiile care sunt în siguranță, își pot asigura temporar nevoile de bază, vor permite autorităților să ajungă și să-și concentreze eforturile asupra persoanelor aflate în pericol și asupra restabilirii serviciilor esențiale. În același timp este important să recunoaștem că pregătirea pentru situații de criză nu întotdeauna presupune cheltuieli suplimentare. Rucsacul de urgență poate fi pregătit în mare parte din lucruri pe care familiile le au deja la îndemână, cu câteva completări. Știm însă că nu toate persoanele au aceste resurse și posibilități. De aceea, pe parcursul celor trei ani de implementare a programului „Moldova Pregătită” ne propunem să identificăm resurse și modalități prin care să venim în sprijinul persoanelor vulnerabile, să fim mai aproape de nevoile lor și să le ajutăm să fie mai bine pregătiți pentru situații de criză.
Stimați colegi, o societate rezilientă se construiește înainte de criză. Aceasta trebuie să fie obiectivul nostru comun: o Republică Moldova în care fiecare om se simte protejat, fiecare familie știe că poate conta pe sprijin, iar fiecare comunitate să aibă capacitatea de a trece peste dificultăți împreună. Pentru că reziliența, așa cum spuneam la început, începe cu oameni, iar o societate în care avem grijă unii de alții este o societate mai sigură, mai puternică și mai pregătită pentru viitor. Mulțumesc.
[02:56:16] — Speaker 22
Așa este. Vă mulțumim frumos, doamna ministră. În continuare avem onoarea să avem un alt invitat special în cadrul acestui eveniment. Este vorba de președintele Consiliului de Administrare al Radiodifuziunii Publice Estoniene, domnul Erik Roose, care vine cu experiența Estoniei în comunicarea publică și pregătirea populației contra dezinformării. Domnule Roose, aveți cuvântul. The stage is yours, the floor is yours.
[02:56:49] — Erik Roose
Vă mulțumesc. Bună ziua, dragi prieteni, colegi. Mă bucur să fiu aici în Moldova. Am șapte minute doar, din păcate, dar de obicei când vorbesc durează două ore, dar voi încerca să o spun în doar șapte minute, așa încât să fiu mai informativ pentru voi. Am pregătit o prezentare. Deci avem o prezentare pe ecran cu comentarii din partea mea și în care vă voi spune niște pași concreți.
Deci dacă vorbim despre informarea despre crize, este important să divizăm nivelele de criză. Deci acum avem o divizare a crizelor. Noi am divizat-o în două părți, două coloane: deci, în primul rând, ce ține de infrastructura tehnică și a doua este de răspândirea informației legată de criză. Părțile implicate în această procedură în ceea ce ține de probabilitățile și necesitățile tehnice. Deci această sursă de informare este esențială și dacă nu suntem pregătiți din punct de vedere tehnic de a răspândi informarea, atunci nimeni nu va fi la curent cu o criză. Deci aceste componente sunt esențiale.
Deci ceea ce s-a întâmplat în Estonia, în experiența noastră în Radiodifuziunea Publică, am avut o organizație care a dorit să aprovizioneze lumea cu servicii esențiale și ne-am dat seama că atunci când apare o criză adevărată, atunci acei furnizori sunt cei care vor ajuta a mitiga efectele asupra combustibilului, electricității și alte elemente. Deci mai mult de un an în urmă, în Estonia, noi am petrecut mult timp să colaborăm cu autoritățile, armata, guvernul și alte organizații, fiindcă fără această cooperare vom avea eșec. Apoi am vizitat partenerii noștri din Suedia sau Finlanda, care de asemenea au avut niște infrastructuri legate de criză deja setate, și am vizitat și Kiev în Ucraina și în Tel Aviv, în Ierusalim, ca să vedem cum colegii noștri care lucrează 24 din 7 sub amenințarea bombelor și a rachetelor. Și aceste experiențe au fost esențiale ca noi să înțelegem ce trebuie să facem.
Următorul pas: deci noi mereu avem mulți pași tehnici. O facem deja de mai bine de 10 ani. Deci noi simulăm o pană de electricitate, eșecuri de telecomunicații și altele. Facem aceste simulări, deci noi chiar stingem electricitatea timp de 24 de ore și vedem cum acționăm în această situație. Fără aceste teste și simulări reale nu putem avea succes bun, pot să vă garantez asta. Deci noi am făcut-o deja de vreo două-trei ori pe an. Este o activitate permanentă.
Deci noi, de asemenea, anul trecut noi am produs 100 de procente o simulare cu partenerii noștri din Suedia, deci un test adevărat ca să vedem dacă putem să o facem sau nu. Deci toate trei țări baltice, Estonia, Letonia, Lituania, noi, cei din radiodifuziune, ne-am pregătit și am testat abilitatea de a continua să difuzăm televiziunea în orașele noastre și, în caz că se oprește, putem folosi televiziunea din țara vecină. Deci asta a fost un caz real, că atunci când un stâlp de comunicație a fost lovit în Kiev și s-a pierdut conexiunea. Deci, de asemenea, de doi-trei ani noi facem exerciții pentru partenerii noștri din țările baltice, scandinave și alte țări europene. Simulăm timp de două zile ca să vedem timp de două zile cum procedăm ca să ne ajutăm unul pe altul și este ceva care este singurul lucru care ne face să ne dăm seama ce fel de cooperare și cât este de bună cu partenerii noștri externi.
Avem nevoie să creăm un set clar de reguli. Fiecare din voi de aici care gestionați crizele înțelegeți mai bine decât, să zicem în ghilimele, companiile normale, care nu se gândesc în fiecare zi spre situațiile de criză, dar dacă se întâmplă o criză, atunci fiecare trebuie să avem un set de reguli și datorii comune. Deci, de exemplu, în Estonia, cei care lucrează în radiodifuziune, fiecare din ei cunosc rolul lor atunci când o criză se desfășoară, inclusiv unii care știu că ei, de exemplu, trebuie să își lase casele și să intervină cu rolul respectiv. Deci activități, exerciții pe care le-am făcut noi în Estonia. Sigur, noi încă mai avem de lucrat.
La sfârșitul acestui discurs vreau să vă spun că un lucru este sigur: toate planurile eșuează, dar dacă nu avem plan, atunci eșuăm din primul minut. Dar dacă am testat, dacă am făcut simulări, exerciții, atunci noi putem fi mai bine pregătiți ca o societate și putem fi pregătiți ca mass-media să informăm cetățenii indiferent de limbaj, vârstă sau poziția geografică. Deci dumneavoastră puteți fi capabili să acoperiți toată cantitatea de informație necesară pentru cetățeni. Mulțumesc.
[03:06:10] — Speaker 22
Thank you very much for your valuable insights. Și acuma trecem la panel, panelul cu titlul „Prin informație la acțiune”. Am onoarea să o invit alături de mine pe doamna Daniela Vidaicu, directoarea executivă a Fundației Soros Moldova, care urmează să modereze acest panel și să invite vorbitorii. Vă mulțumim.
[03:06:29] — Daniela Vidaicu
Bună ziua tuturor. Mă bucur tare mult să vă văd pe toți și eu am plăcerea să invit niște colegi și niște pionieri în activitățile dumnealor. O invit pe doamna Natalia Panaghin, directoarea Departamentului de Știri Teleradio-Moldova, alături de noi. O invit pe doamna Ana Negru, directoare adjunctă PISA, alături de noi. Îl invit pe domnul Mihail Sirkeli din partea Nokta. Îl invit pe domnul Ion Brînzilă din partea Moldova pentru Pace și o invit pe doamna Mariana Ianachevici, directoare executivă AO „AVE Copiii” și membră a Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului. Mulțumesc, mulțumesc frumos. Din capul locului... Da, în ultimul scaun, da? Perfect.
Din capul locului aș vrea, în primul rând, să mulțumesc minunatei echipe a Centrului Național de Management al Crizelor pentru organizarea acestui minunat eveniment. Este un eveniment pe care societatea îl așteaptă de mult, este o campanie pe care societatea o așteaptă de mult, nu din '22, dar dintotdeauna, așa că felicitări pentru acest efort și felicitări foarte mari pentru că ați pus la un loc o agendă extrem de complexă și ați pus în dezbateri și discuții subiecte care stau pe agendele tuturor și în gândirea tuturor. Noi suntem aici să dăm răspunsuri la niște întrebări extrem de complexe, pentru că panelul nostru este un panel extrem de complex. Mulțumim doamnei ministre și domnului Roose pentru că ne-au făcut niște introduceri extrem de complexe și comprehensive acestui subiect, pentru că societatea civilă și mass-media este implicată în primul rând când o criză se întâmplă sau când o criză este previzibilă sau nu, ori societatea civilă și mass-media întotdeauna a fost atât partenerul societății, cât și partenerul autorităților publice atunci când o criză se întâmplă.
Din păcate, trăim în Moldova, și nu doar, în general la nivel internațional, un moment destul de complex și un moment destul de cu diferite crize: atât crize politice, sociale, cât și crize de mediu. Sunt crize pe care nici statele mari nu le fac față așa cum se aștepta toată lumea. Așa cum s-a menționat și aici, planificăm, avem planuri diferite de management al crizelor, avem politici naționale, avem strategii și planuri de acțiuni, dar niciodată nu știm cum aceste crize evoluează și niciodată nu știm cum aceste crize afectează diferite grupuri de oameni. Mulțumesc, doamna ministră, că ați făcut această incursiune spunând că crizele afectează și impactează diferit diferite grupuri sociale și îi mulțumesc domnului Roose care a menționat încă o dată că mass-media are un rol extrem de important să anunțe crizele, să comunice corect despre crize și să pregătească populația despre ce ar trebui să se întâmple.
Spuneam că trăim în vremuri destul de complicate la nivel internațional, mondial și local, nu doar din perspectiva crizelor, dar și din perspectiva spațiului informațional, care este foarte poluat cu diferită informație care nu neapărat corespunde realității sau informație manipulatoare, și este și asta un instrument utilizat foarte des de foarte multă lume cu bună intenție sau cu rea intenție ca să facă crizele să pară mai mari sau să facă crizele să pară mai complicate pentru populație.
Deci, stimați membri ai panelului, avem un subiect extrem de mare de discutat. Eu o să încep întrebările mele către doamna Ianachevici și o să anunț că doamna Ianachevici o să ne părăsească din considerentele că o să plece la un alt eveniment și îi mulțumesc că ați dat curs invitației pentru acest panel. O să încep cu dumneavoastră pentru că aveți o perspectivă atât națională, cât și o perspectivă la nivel global, fiind atât membra Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului într-un mandat extrem de interesant, '25-'29, în care în lume se întâmplă foarte multe lucruri complexe și interesante și în care în lume se întâmplă foarte multe crize, dar și aveți perspectiva națională, lucrând cu un domeniu foarte mare, un domeniu care are foarte multe necesități, un domeniu care se confruntă cu foarte multe necesități și un domeniu care are nevoie de foarte multă atenție atât din partea societății, dar și din partea autorităților publice.
Întrebarea mea este probabil un pic provocatoare: să analizați aspectele atât globale, cât și naționale și să ne spuneți cum societatea civilă, care lucrează cu un domeniu atât de fragil, atât de sensibil și atât de important cum este protecția socială a copiilor, cum societatea civilă din acest sector trebuie să fie implicată în gestionarea de crize, cum trebuie să participe societatea civilă într-un dialog structurat cu autoritățile publice și de ce are nevoie societatea civilă atunci când se întâmplă astfel de crize. Cum spuneam la început, crizele sunt foarte diverse, începând cu crize politice și finalizând cu crize de mediu sau criză socială sau, în cel mai rău caz, un război, și așa cum autoritățile ne spun de foarte multe ori că se bazează foarte mult pe societatea civilă de la nivel local și central, noi tot ar trebui să le spunem din partea societății civile ce avem noi nevoie din partea autorităților publice.
[03:11:30] — Mariana Ianachevici
Dragă Daniela, îți mulțumesc foarte mult și vă mulțumesc foarte mult pentru că ați acceptat să fiu prima aici. Nu am avut un plan și de fiecare dată urăsc chestia asta la colegii mei când îmi zic: „N-avem un plan”. Trebuie să-l avem. E mai ușor să ai un plan și să-l încalci decât să nu-l ai deloc și să începi să inventezi câte ceva. Trebuie să ajung la aeroport. Nu știu, n-am un plan, dar trebuie să ajung.
Eu vreau să încep cu un lucru foarte simplu. În primul și în primul rând, reziliența unei societăți și a comunităților, în general, nu ține doar de pregătirea instituțiilor publice, ține foarte mult de capacitatea comunităților de a-și proteja cei mai vulnerabili cetățeni. Și atunci când zic asta, mă refer la persoanele în etate, mă refer la persoanele cu dizabilități, dar nu în ultimul rând mă refer la copii. Or, numărul de copii de la 0 la 18 ani, asta este capitalul uman căruia trebuie să-i facă față din perspectiva de protecție o comunitate, o societate atunci când ajunge într-un prag de riscuri sau într-o situație în care ar trebui să îi pună la adăpost.
Eu, când vorbesc despre copii în general, nu vorbesc doar de reziliența sau de capacitatea de a le asigura supraviețuirea într-un caz de urgență. Mă gândesc și la alte lucruri. Mă gândesc la siguranță în primul rând, mă gândesc la continuarea educației, cum ne asigurăm că copiii își continuă o rutină a lor, cel puțin din perspectiva educației. Mă gândesc foarte mult la protecția față de violență și posibilitatea de a rămâne împreună cu părinții sau cu îngrijitorii lor pe care i-au avut până la a se întâmpla o criză sau alta.
Din această perspectivă, societatea civilă are un rol fundamental, aș spune. În primul rând, pentru că societatea civilă este acea hârtiuță de turnesol care poate să arate pulsul comunităților, pulsul societății despre cum vede criza, despre cum face față crizei și să aducă și lucrurile mai puțin plăcute, pe care s-ar putea unele instituții să nu le vadă sau să le vadă destul de superficial. Și atunci când spunem detalii și când nouă ni se spune că asta este cazuistică, ei, trebuie de fiecare dată să spun că orice caz înseamnă un om, o ființă umană. Or, am spus mai înainte, eu când vorbesc de copii, eu vorbesc despre un capital uman care este, de fapt, fondul de securitate al țării.
Experiența noastră ca și AVE Copiii, ca și organizație, în special în situația în care am intervenit, situația de criză legată de refugiații din Ucraina, mi-a demonstrat o dată în plus cât de important este și cât de eficienți putem să devenim dacă știm să construim un dialog permanent, constant cu instituțiile publice, cu comunitățile și cu organizațiile societății civile. Dacă suntem destul de deștepți și suntem destul de consecvenți, nu facem ședințe de dragul ședințelor. Ne-am adunat, am zis, am vorbit la telefon, am vorbit pe Zoom sau pe alt canal de comunicare, am stabilit regula, am stabilit ce avem de făcut și am mers înainte.
Societatea civilă nu trebuie mobilizată doar atunci când vine criza. Asta este probabil greșeala cea mai mare pe care o comit și o admit, de fapt, în mare parte comunitățile. Societatea civilă trebuie conectată la măsurile de pregătire, societatea civilă trebuie conectată și la activitățile de evaluare, de monitorizare și, ulterior, de replanificare a altor abordări sau de pregătire pentru alte situații similare.
În contextul acestei inițiative naționale privind pregătirea pentru 72 de ore, echipa mea, împreună cu UNICEF, în coordonare cu Centrul Național și cu Ministerul Educației și Cercetării, o să facem un efort într-un timp foarte scurt să încercăm să adaptăm ghidul și un șir de instrumente pe înțelesul copiilor. Vorbim despre un supliment simplu, foarte scurt, bine ilustrat, adaptat pentru trei grupuri de vârstă, adaptat copiilor, cu informațiile necesare. Vorbim de o activitate și un set de materiale dedicat cadrelor didactice și îngrijitorilor din serviciile de îngrijire alternativă, care vor face același lucru: vor încerca să învețe ei în primul rând și să învețe să-și pregătească copiii. Și nu ne dorim, nu ne-am gândit să facem un lucru în plus sau un pachet de materiale adiționale sau o dublură de materiale la ceea ce s-a făcut până acuma, ci vom încerca să ne concentrăm doar pe copii, vom încerca să ne concentrăm pe cei mai vulnerabili, vom încerca să facem ca aceste materiale să fie accesibile atât copiilor cu dizabilități, cât și copiilor, vorbeam despre copiii din îngrijirea alternativă. Și aceasta mă duce cu gândul la ziua de mâine. De ce mă duce cu gândul la ziua de mâine? Pentru că al treilea lucru într-un context de discuții despre reziliență trebuie construit pe respectarea drepturilor copilului. Mâine se împlinesc 37 de ani de când Organizația Națiunilor Unite a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Convenția nu este un document de pus pe poliță, de pus în bibliotecă, este un document, este un reper esențial, în special pentru autorități, pentru că copiii nu sunt simpli beneficiari, ci sunt titulari de drepturi.
Trebuie aici să fac o paranteză, ceea ce ar trebui să învățăm să facem. Să nu uităm că în situația de criză nu este suficient să le oferim copiilor doar hrană, doar adăpost, un pat călduț și doi oameni care să îi păzească. Trebuie să prevenim în primul rând separarea de familie. Asta este un lucru critic. Trebuie să ne asigurăm că nu există violență în locațiile în care încercăm să le oferim protecție și să ne asigurăm că nu întrerupem accesul la activitățile de educație, dar și alte servicii esențiale sau serviciile de bază. Și nu în ultimul rând, deși ni se pare bizar și deși noi, adulții, detestăm lucrul ăsta, pentru că noi suntem adulți, noi știm mai bine ce le trebuie copiilor, nu trebuie să uităm că trebuie să ascultăm copiii. Este articolul 12 din Convenție și noi suntem obligați să ascultăm și să punem în aplicare și să încercăm să tratăm opiniile copiilor dintr-o perspectivă de vârstă și de grad de maturitate. Ei ne pot spune în primul rând ce îi sperie, ei ne pot spune ce informații nu înțeleg, ei ne pot spune despre informația pe care o aud, nu o înțeleg și îi sperie foarte tare. Și pregătirea sau participarea lor face măsurile de pregătire mult mai relevante, dar și mult mai eficiente.
Aș încheia cu două idei pe care mi le-am făcut pentru tema de acasă. În primul și în primul rând, societatea civilă nu trebuie văzută drept un partener de implementare, ci un partener strategic care construiește reziliența națională. Noi suntem acei care punem umărul efectiv la această construcție deloc dificilă. Și a doua, cu atât mai relevantă exact cu o zi înainte de 20 noiembrie: nu putem vorbi despre o societate cu adevărat rezilientă dacă îi pregătim pe copii doar să supraviețuiască unei crize. Pentru că trebuie să construim o societate capabilă să își protejeze propriii copii, să le protejeze drepturile lor, siguranța și viitorul, pentru că copiii sunt, de fapt, fondul strategic al unei națiuni și al unei comunități. Vă mulțumesc.
[03:19:48] — Daniela Vidaicu
Mulțumesc tare mult, doamna Ianachevici. Dumneavoastră ați punctat două lucruri care sunt probabil tare relevante pentru a face o incursiune mai departe în discuția noastră, o să trec la partea de mass-media. Spuneați că copiii trebuie să fie informați și să consume o informație corectă și o informație care să fie explicată pe limba lor, dar pentru ca copiii să fie informați, trebuie să fie informați și părinții lor și pentru ca să fie informați părinții lor, statul și toată infrastructura de mass-media trebuie să fie și ea pregătită pentru a informa populația corespunzător. Or, în zilele noastre, informația este probabil cel mai mare instrument utilizat atât cu bună-credință, cât și cu rea-credință și informația este cel mai mare instrument care are cea mai mare circulație globală și națională în timpul nostru. Avem foarte multe instrumente de circulare a informației. Informația este foarte diferit percepută de oameni. Or, într-o criză, așa cum am văzut cu toții, cu dumneavoastră, pentru că Moldova a trecut prin foarte multe crize în ultimii ani, statul a încercat să comunice și, pe de altă parte, populația a cerut ca această informație să fie și mai bine structurată, și mai bine comunicată, și mai bine informată, și mai bine dezvoltată.
O să trec mai departe la doamna Panaghin și în contextul în care spuneam că informația este practic instrumentul de bază, aș vrea să vă întreb pe dumneavoastră, ca reprezentanta Teleradio Moldova, companie de stat, cum vedeți dumneavoastră pregătirea unei companii de stat să fie promptă, să fie acolo unde se întâmplă evenimentul de criză și să comunice corect, echidistant și să dea informația necesară populației? Cum vedeți dumneavoastră rolul acestei companii de stat și ce are nevoie compania de stat atunci când se întâmplă o anumită criză? Or, cum spunea și domnul Roose, compania de stat este cea care prima trebuie să comunice populației. Populația prima aprinde televizorul sau conectează radioul sau conectează paginile de Facebook sau alte pagini ale companiei de stat pentru a se informa. Cum vedeți dumneavoastră pregătirea?
[03:21:55] — Panaghin
Mulțumesc, doamna Vidaicu. Mult stimată audiență. În primul rând, aș vrea să fac aici o remarcă. Doamna Ianachevici a vorbit despre cum informăm copiii în situații de criză și o să încep cu un exemplu propriu. În noaptea în care a fost cutremurul, copilul meu s-a trezit și m-a întrebat: „Mama, a căzut o dronă?” Și eu zic: „De unde știi cum cade, de fapt, o dronă?” „Am văzut pe rețelele de socializare sau pe TikTok” sau și tot așa. Deci într-o familie în care noi pretindem că suntem oameni informați, documentați la zi, iată că ne confruntăm chiar noi cu o astfel de situație în care trebuie să le explici copiilor de câteva ori, dar chiar cred că și permanent, despre cum să faci diferența dintre o situație de criză sau alta.
Dacă este să revenim la reziliența ca și comunitate, acest concept nu mai este unul instituțional. Noi vorbim despre un mod de conduită al unei societăți, al unui nucleu. Noi vorbim despre cum să acționăm în comun atunci când avem situații de criză și evident că din perspectiva radiodifuzorului public, aici importanța noastră cred că este una destul de mare. De fapt, toți colegii noștri și din societatea civilă, și din autorități, și mediul de afaceri, rolul fiecăruia dintre ei este unul esențial. De ce? Pentru că noi împreună construim un puzzle. Și dacă o piesă din acest puzzle nu funcționează sau este goală, evident că atunci se rupe tot firul. Și aici intervine modul în care comunicăm pe verticală, nu neapărat verticală de sus în jos și invers, despre cum circulă această informație de la autorități în jos către populație și populația care cere la rândul ei alte precizări sau clarificări atunci când este vorba despre o anumită situație de criză.
Această lansare de campanie este una nu că binevenită, dar una vitală pentru noi, ținând cont de faptul că avem un context regional foarte complicat, ținând cont de faptul că nu suntem la prima criză în ultima perioadă de timp. Am avut pandemie, am avut, iată, în 2022 invazia rusească în Ucraina, am avut criza apei în râul Nistru. Continuăm să ne confruntăm cu diferite crize și iată că eu cred că această campanie este extraordinar de importantă și trebuie să ținem cont de faptul că nu este suficient să vorbim despre acest lucru doar azi, mâine sau poimâine. E nevoie de un efort constant, e nevoie de o continuitate și, la modul figurat vorbind, e nevoie între noi toți, actorii implicați, de un centru de comandă. E o chestie metaforică, dar e vorba, în fond, despre un mecanism de coordonare permanentă care să ne permită să aflăm informații din prima sursă, s-o diseminăm în continuare către ceilalți actori și către societate, astfel încât să nu fim nevoiți să pierdem energie și resurse pe combaterea informațiilor false și a fake-urilor, pentru că în era noastră a rețelelor sociale asta devine tot un fel de criză. Deci e o criză digitală, să zic așa, în care într-un mediu junglă, în care noi trebuie să identificăm ce este corect și ce este fals, să alegem grâul de neghină și acest adevăr să-l transmitem mai departe oamenilor, iarăși, pentru a nu crea panică și pentru a informa cetățenii să știe cum să acționeze în situații de urgență sau de criză.
Ceea ce pot să spun eu din perspectiva colegilor din mass-media este că comunicarea pentru noi cu autoritățile și cu ceilalți actori implicați este esențială. De asta, dacă ar fi posibilitatea să creăm o listă de oameni cu care noi am putea ține legătura în permanență și cu care am putea stabili exact unde sunt vulnerabilitățile și unde am putea noi să intervenim cu spoturi video, cu explicații, cu declarații din partea unei autorități sau alteia, asta cred că ar fi cea mai bună soluție.
[03:26:18] — Daniela Vidaicu
Mulțumesc, doamna Panaghin, pentru reflecțiile dumneavoastră vizavi de rolul societății civile, dar și al mass-mediei. Eu o să preiau o idee de-a dumneavoastră despre necesitatea unui centru de comandă, așa cum spuneați dumneavoastră, și o să extind acest subiect cu doamna Negru. Doamna Negru, aș vrea să discutăm cu dumneavoastră cum statul ar trebui să organizeze mai bine implicarea societății civile și a mass-mediei, dacă statul trebuie să facă lucrul ăsta sau poate există alți actori importanți care ar trebui să se autogestioneze, să se autoorganizeze și dacă avem platforme de politici suficiente pentru acest lucru, dacă avem platforme suficiente de colaborare și comunicare pentru acest lucru și cum ar trebui să se comunice între aceste platforme și cum ar trebui societatea civilă și mass-media să comunice necesitățile către stat. V-am pus mai multe întrebări, așa că alegeți care vă este mai aproape.
[03:27:15] — Negru
Da, mulțumesc pentru întrebări. Corect, sunt mai multe, o să încerc să răspund, dar m-am prins la un gând. Sunt aici de dimineață și observ un fir roșu al discuțiilor și putem să evidențiem, de fapt, câteva cuvinte-cheie pe care le auzim practic în fiecare panel. Și aici avem comunicare, cooperare, informare, necesități diferite și comunități. Intuiesc că sunt idei care se repetă, dar este mai bine să repetăm aceleași lucruri periodic pentru a le înțelege și pentru a le putea transmite mai departe. Pentru că eu, pe lângă faptul că reprezint societatea civilă, vreau să vorbesc astăzi și în calitatea simplă de cetățean care dorește să fim cu toții mai pregătiți și, în consecință, mai rezilienți. Pentru că vedem ce se întâmplă. S-a menționat deja de mai multe ori: ne confruntăm cu un șir de pericole, cu un șir de amenințări, avem vulnerabilități la adresa securității Republicii Moldova și, prin urmare, iarăși îmi vine o altă întrebare în gând: dacă noi nu vom vorbi despre reziliență, atunci cum putem să o dezvoltăm?
Și vreau să menționez că pregătirea pentru situațiile de criză trebuie să pornească în primul rând de la necesitățile oamenilor, ceea ce s-a zis și mai devreme, pentru că oamenii se confruntă cu provocări diferite, în funcție de accesul la servicii și resurse pe care îl avem, de mediul în care locuim, de vârstă, de gen, de starea de sănătate, dar și de alți factori. Toate acestea pot face mai dificilă pregătirea noastră față de crize. De aceea instituțiile trebuie să colaboreze cu organizațiile societății civile care, de fapt, au acces la aceste grupuri de cetățeni, pentru că există diferite organizații care lucrează cu copii, care lucrează cu femei, care lucrează cu persoane cu dizabilități și multe altele. Pentru că aceste organizații cunosc cel mai bine ce se întâmplă la nivel local și realitățile cu care se confruntă toate aceste persoane. Și prin astfel de colaborări societatea civilă poate ajuta instituțiile să înțeleagă mai bine care sunt nevoile oamenilor și, desigur, să adapteze măsurile și mesajele instituțiilor.
Un alt mesaj-cheie pe care aș vrea să-l evidențiez este că societatea civilă este cea care poate și face, de fapt, legătura dintre comunități și instituții, pentru că noi lucrăm de cele mai multe ori la nivel local. Cooperarea trebuie să funcționeze în ambele direcții. Prin urmare, nu doar noi să plecăm în aceste comunități și să discutăm, să livrăm anumite mesaje, dar totodată să preluăm aceste concluzii, necesități care sunt expuse din partea oamenilor și să le aducem în discursul public atunci când ne întâlnim cu diverse instituții pentru a discuta anumite probleme. Și un exemplu relevant sunt activitățile organizate în diferite localități în primii ani după invazia la scară largă asupra Ucrainei. În discuție cu oamenii revenea destul de des aceeași problemă: lipsa informațiilor relevante și neclaritatea privind persoanele sau instituțiile la care se putea de adresat. Oamenii în acea perioadă, de exemplu, aveau foarte mare nevoie să înțeleagă cu cine se poate de discutat ca să se poată implica în rezolvarea și gestionarea crizei refugiaților, ceea ce este un indicator că implicarea este un element care vine și din partea populației, nu este ceva care se impune.
Și aici vreau să ajung la o idee de bază, la informare. Ea trebuie să fie practică, consecventă și de încredere. Dar, desigur, mesajul-cheie aici ar fi că informațiile trebuie mai întâi de toate să existe. Și evenimentul de astăzi este unul foarte salutabil, pentru că vom avea acces în continuare, iată, începând cu acest ghid care a fost prezentat, și cred că este o muncă enormă făcută de toți cei implicați. Prin urmare, oamenii au nevoie și trebuie să știe cum să se informeze, cum să reacționeze la diferite situații, de unde se pot informa și care sunt canalele de încredere. Iar dacă nu se întâmplă lucrul ăsta, noi vedem consecințele zilnic. Incertitudinea și lipsa unei comunicări prompte din partea instituțiilor provoacă de obicei frica, iar această frică este foarte bine exploatată prin dezinformarea pe care noi o vedem zilnic că se întâmplă. Și iată, având aceste informații pregătite, cum ar fi ghidul, mesaje coordonate și adaptate nevoilor diferitor grupuri, societatea civilă, dar și mass-media, în parteneriat cu diferite instituții, poate ajuta oamenii să înțeleagă nu doar ce informații să urmărească, dar și ce acțiuni concrete să întreprindă.
Și iată aici aș vrea să ajung la, probabil, ultima idee de bază, este că cooperarea trebuie să fie construită nu doar pe timp de criză, dar și înainte. Și lucrul ăsta, mai mult sau mai puțin, s-a menționat și anterior. Pentru că, de exemplu, acuma, două zile în urmă, în timpul cutremurului, câți dintre noi în timpul acestui cutremur s-au gândit în același timp la unu, două, trei scenarii, dar fără a avea o claritate ce exact avem să facem? Și în același timp, câți dintre noi, sincer, aveau un plan foarte exact ce trebuie noi să facem în caz de cutremur? Și aceste întrebări, ele sunt în capul oamenilor față de diferite situații. Față, iată, de problema cu dronele și multe alte crize. Prin urmare, consolidarea cooperării presupune o coordonare interinstituțională permanentă și exerciții comune. Societatea civilă ar trebui implicată, cum s-a mai menționat și în acest panel, nu doar pentru a comunica și de a informa sau de a comunica, cum spuneam, în privința unui document care deja a fost elaborat, dar și în pregătire, în consultări și în exerciții. Și mă bucur foarte mult că, iată, în procesul de elaborare a ghidului s-au făcut aceste exerciții de implicare a societății civile, a mediului de afaceri, a mass-mediei, dar și a administrațiilor publice locale. Pentru că ulterior, desigur, fără a diminua din rolul pe care, de fapt, îl au instituțiile în procesul de pregătire a populației, societatea civilă poate să ajute aceste procese prin activități pe care le organizează, prin livrarea și explicarea informațiilor, prin contribuția la organizarea și desfășurarea exercițiilor comune. Și o frază interesantă a fost spusă la Moldova Security Forum de către un vorbitor: planurile pot exista foarte multe, bine formulate pe hârtie, dar ele se vor dovedi a fi eficiente doar dacă vor fi testate în exerciții practice, desfășurate împreună cu toate instituțiile de stat, societatea civilă, mass-media, mediul academic, pentru că astfel pot fi ajustate în baza lecțiilor desprinse din exerciții, unde fiecare își are rolul său aparte în gestionarea crizelor, dar în final cu toții urmărim același scop comun: o societate mai pregătită, consolidată și care este mai puțin vulnerabilă la dezinformare. Pentru că, nu în ultimul rând, securitatea unei țări depinde și de cât de unită și pregătită este societatea în fața provocărilor. Iar uniți putem fi prin încredere dintre oameni, prin solidaritate și capacitatea de a acționa împreună. Or, dacă noi nu vom investi în aceste lucruri pe care le-am menționat, devenim cu siguranță și mai vulnerabili.
Dar m-am mai gândit în același timp și la platforme, dumneavoastră ați întrebat. Platformele există. Eu nu cred că trebuie să inventăm ceva nou, mecanisme există. Ele trebuie doar să fie mai funcționale. Prin urmare, platformele deja existente pot fi îmbunătățite prin, iată, s-au dat idei: să avem o listă mai clară de instituții, oameni care pot să ajute în acest proces, să avem un plan de acțiuni, cine și unde se implică, și toate aceste lucruri să fie coordonate între noi.
[03:36:02] — Daniela Vidaicu
Mulțumesc frumos, tare bună idee despre coordonare și buna organizare a tuturor, atât din partea societății civile, media, dar și instituțiile de stat. Buna coordonare și comunicarea este probabil secretul tuturor proceselor eficiente.
Domnul Sîrghi, din, cel puțin din 2022, Moldova a trecut prin foarte multe crize. S-au enumerat crizele, atât crize sociale, economice, energetice, crize de mediu, criza apei, criza legată de războiul de agresiune din Ucraina condus de Rusia, criza mare de dezinformare și propagandă și interferențe externe, în mod special rusești, în spațiul informațional din Moldova, iar omul din Republica Moldova este pus în fața cel puțin a două elemente: criza propriu-zisă, cum să fac față la criza propriu-zisă, și criza de informare sau criza de manipulare și interferență informațională. Cum vedeți dumneavoastră, ce trebuie să facă Moldova și ce trebuie să facă și cetățeanul Republicii Moldova ca să fie mai rezilient? Chiar dacă noi cu toții muncim din '22 pe partea societății civile, mass-media și stat ca să îmbunătățim această reziliență, ce lipsește? Unde trebuie să punem accent?
[03:37:14] — Sîrghi
Mersi mult pentru invitație și pentru această oportunitate și pentru întrebare. Eu cred că noi încă n-am trecut de aceste crize. Ele continuă și probabil se vor amplifica și vor deveni mai sofisticate, mai grele; nu că e mai grele, dar mai complicate, să zicem așa. Și noi trebuie să gândim cum să trăim în această criză, dar nu doar să trăim, dar și să dezvoltăm și să protejăm interesele și așa mai departe.
Cea mai mare problemă, deci dacă vorbim despre mass-media, de fapt mass-media a devenit o infrastructură critică, da? Și dacă vrei într-adevăr o societate suverană, atunci trebuie să ai mass-media proprie din Republica Moldova, deci mass-media privată, mass-media publică, da? Deci media de stat nu avem, deci este interzis din punct de vedere legal. De ce? Pentru că, de exemplu, avem o regiune, și nu doar o singură regiune, avem cel puțin două regiuni unde 95 de procente de populație nu cunosc, nu vorbesc limba română, adică, da? Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că, când președinta sau când prim-ministrul sau când un ministru organizează o conferință de presă sau un briefing și comunică ceva în limba română, adică 95 de procente de populație nu înțeleg ce spune președinta sau ce spune ministrul sau ce spune prim-ministrul. Cineva trebuie să vină cu traducere. Și dacă nu există media locală sau la nivel național care să le explice acestor oameni ce se întâmplă, în primul rând să spună ce se întâmplă și apoi să explice ce se întâmplă, atunci vine Maria Zaharova, da, care traduce și care explică, da? Deci iată, și bineînțeles explicarea vine din punct de vedere al Federației Ruse. Și de fapt, în Republica Moldova mai mult timp am trăit când practic pe partea, să zicem așa, mass-mediei de limba rusă practic au avut foarte puține instituții media independente, să zicem, independente de influența Rusiei. Și aici trebuie să dezvoltăm mai departe infrastructura, pentru că, cum am spus, mass-media a devenit o parte de infrastructură critică, care vine nu doar cu informarea, dar și cu explicații ce se întâmplă, să zicem, cu războiul din Ucraina, ce se întâmplă cu războiul hibrid, și deja nu doar hibrid, da, nu numai hibrid din partea Rusiei împotriva Republicii Moldova. Și noi trebuie, în primul rând, să gândim cum facem această media să fie rezilientă și sustenabilă, pentru că sustenabilitatea mass-mediei este un lucru, o chestie aparte. Suntem o țară mică, cu piață foarte mică și nu putem asigura sustenabilitatea comercială sau financiară a mass-mediei. Și aici societatea și statul probabil trebuie să gândim împreună ce facem ca să existe mai departe media independentă care să informeze și să explice, da, ca să nu avem situații când vine cu explicația și informarea Maria Zaharova, da?
[03:41:01] — Daniela Vidaicu
Mulțumesc, domnul Sîrghi. Într-adevăr, media a fost foarte activă și atunci când a început criza refugiaților și a explicat împreună cu statul probabil multe elemente la care cetățenii din Republica Moldova niciodată nu s-au gândit. Or, Moldova nu prea s-a gândit, din câte înțeleg eu, că vreodată va trece printr-o criză a refugiaților și va fi una din țările care va primi cei mai mulți refugiați în urma unui război. Ne-a surprins pe toți acest lucru. Și societatea civilă atunci a devenit foarte activă și s-a mobilizat foarte mult ca să facă front comun cu autoritățile publice și cu mass-media, dar și cu, în general, societatea civilă din Republica Moldova și Ucraina, așa încât refugiații din Ucraina să fie adaptați în Republica Moldova și să înțeleagă cum mai departe să poată să devină și ei mai rezilienți într-o țară pe care nu o cunosc.
O să mă duc mai departe la domnul Brânzilă și, din păcate, avem foarte puțin timp ca să reflectăm cu dumneavoastră asupra subiectului. Aș vrea să vă întreb cum văd, din experiența dumneavoastră lucrând cu refugiații, cum văd refugiații, care este o categorie foarte specifică, pregătirea de crize și informarea într-o țară străină, acolo unde ei au venit prima dată?
[03:42:14] — Brânzilă
Mulțumesc, Daniela, pentru invitație și pentru întrebare. Din păcate, nu cred că o să vă pot da răspuns la întrebare din mai multe considerente. Ar fi imprudent să pot să dau un răspuns la această întrebare acum, din considerentul că mulți refugiați sunt foarte conectați cu ce se întâmplă acasă. Noi am încercat din toate răsputerile să oferim un spațiu de apartenență aici în Moldova, cu resursele limitate și cu toate nuanțele din Moldova pe care le avem. Și da, nu cred că putem. Deci pot să evidențiez diferite probleme, diferite preocupări pe care încă le vedem, inclusiv din cum ne mobilizăm și noi ca societate civilă între organizațiile societății civile, dar și la măsurile pe care statul cumva din când în când le mai aplică stângaci. Chiar linia verde pentru refugiați a fost deconectată în 1 august, dacă nu greșesc, 2026, anul acesta, și există un vid de informație în acest sens. Dar acum a apărut o nouă linie de informație, se numește „Din inimi”, dacă nu greșesc. Încă nu știm cât de aproape de refugiați este în moment. Da.
Voiam să adaug în contextul inițiativelor care au fost pe timpul crizelor, da, am avut pandemia și chiar a fost menționat că nu este clar dacă am ieșit noi din criză ori nu. Aceasta este umbra pe care multe organizații din societatea civilă încă o simt acum, dacă am ieșit noi din criză. Și acum aveam pandemia, da, atunci am fost nevoiți să ne adaptăm ad-hoc. A durat mai puțin timp dacă ne raportăm la criza refugiaților din 2022, dar a fost o chestie foarte absurdă, după mine: în municipiul Chișinău au fost stinse asistența socială, echipele mobile, da? Și atunci societatea civilă, văzând aceasta, s-a mobilizat. În contextul crizei refugiaților, știm că legea de management al crizelor era în proces de a fi elaborată atunci și, criză peste criză, probabil nu s-a reușit să învățăm toate lecțiile pe care am fi putut să le înțelegem.
Inițiativele prin care noi am trecut de mobilizare în timpul răspunsului la o criză sau alta, am observat că există dorință de a ajuta, există solidaritate și nu întotdeauna o coordonare și o conlucrare foarte eficientă. Nu din lipsă de intenție sau de voință, chiar nu suntem pregătiți și avem mai multe întrebări la modul cum ar trebui să fim pregătiți decât chiar dacă suntem pregătiți. De exemplu, eu aș vrea să întreb statul: statul este pregătit? Nu doar să întrebăm societatea cum să fim pregătiți.
Și aș lăsa pentru orice platformă de conlucrare sau de coordonare cumva spațiu de dialog, spațiu de dezacord, să putem tolera opiniile diferite, chiar dacă avem intenții bune. De multe ori rezultatele contează cu mult mai mult. Și să avem claritate în responsabilități, cine de ce răspunde, și să punem accent nu doar pe consultare, dar și participare cu influență reală. Consultări avem, platforme de consultări, cum a spus și Ana, destule. Din perspectiva multor reprezentanți ai societății civile, ele nu sunt eficiente sau funcționale și orice platformă cu care am putea să vedem cum să ne pregătim de o eventuală criză, că ele sunt foarte multe, ar trebui să lase spațiu de acest dezacord și claritate în funcționare. Mulțumesc.
[03:46:22] — Daniela Vidaicu
Mulțumesc tare mult, domnul Brânzilă. Într-adevăr, eu rezonez cu dumneavoastră că trebuie să avem discuții eficiente și care să producă rezultate concrete și aici chiar este nevoie să ne coordonăm foarte bine și să avem spațiu de discuții contradictorii și un dialog real. Sper foarte mult că colegii de la Centrul Național de Management al Crizelor vor continua aceste eforturi ca să dezvolte o platformă eficientă și reală pentru ca să coordonăm toate aceste idei și toate aceste planuri. Eu o să-mi permit să iau o întrebare din sală, totuși, chiar cu riscul de a duce mai departe. Înțeleg, domnul Diaconu, dar eu oricum o să-mi permit o singură întrebare din sală, dacă există.
Dacă nu există întrebări din sală, domnul Diaconu, vedeți, noi încercăm să fim eficienți. O să finalizez acest panel. A fost foarte puțin timp pentru noi ca să dezvoltăm într-adevăr aceste subiecte. Sunt subiecte extrem de largi, extrem de complexe, sunt subiecte care vin de la firul ierbii și sunt absolut sigură că colegii mei minunați din panel au să vă spună extrem de multe lucruri, lucrând cu foarte multe comunități, lucrând cu foarte mulți profesioniști. Gândul cu care eu plec din acest panel este că trebuie neapărat să ne coordonăm mai bine, să comunicăm mai eficient, să întrebăm statul cât de eficient și pregătit este el din punct de vedere al infrastructurii instituționale să răspundă la crize și cum poate să comunice corect și eficient cu fiecare comunitate, cu fiecare reprezentant al comunității și să poată să răspundă la necesitățile diferite ale diferitelor grupuri de cetățeni din Republica Moldova. Ultimul meu gând este că societatea civilă și mass-media este unul din cei mai importanți piloni în acest dialog. Societatea civilă și mass-media nu trebuie să fie implicată doar când se întâmplă o criză, dar trebuie să fie parte a acestor procese de la bun început, nu doar consultare, dar și implicare reală și ascultare reală, așa încât toate platformele de discuții să fie eficiente. Mulțumesc tare mult că suntem cu toții parte a acestei campanii importante și sper foarte mult ca această campanie să continue atât pe platformele societății civile, cât și mass-media, cât și pe platformele instituționale ale administrației publice centrale și locale și sper ca această campanie să fie îmbrățișată de toată lumea, pentru că este o campanie așteptată de toată lumea din Republica Moldova, și sper foarte mult ca cetățenii din Republica Moldova să fie parte activă, să pună întrebări și să caute răspunsuri pentru a fi pregătiți de orice criză care vine. Mulțumesc tare mult tuturor.
[03:49:43] — Speaker 24
Și deci venim către partea finală a Congresului Național de Reziliență, partea de panele, după care ulterior vom urma cu un exercițiu de simulare, de pregătire a instituțiilor de stat pentru a dezvolta capacitățile acestora. Dar aș vrea să spun, în primul rând, un mulțumesc mare doamnei Vidaicu pentru moderarea panelului anterior și aș vrea să revin cu anumite mesaje după cele discutate aici, este că într-adevăr înțelegem faptul că spațiul acesta nu era de ajuns și este constant nevoie ca să discutăm cu mult mai mult, să planificăm bine toate intervențiile statului având alături de noi și comunitățile, fiindcă ca să avem măsuri cât mai bine adaptate necesităților cetățenilor, este foarte important să conlucrăm cu toții împreună.
Această campanie națională de pregătire a populației, care inițiază Programul Național „Moldova Pregătită”, de fapt are în concepția sa de bază acea abordare de implicare a întregii societăți ca să fim cât mai aproape de fiecare cetățean, de fiecare comunitate, astfel în modul în care aceasta are nevoie. Însăși logoul campaniei de fapt și reprezintă întreaga societate, avem în centru „Moldova Pregătită” și fiecare petală este de fapt autoritățile publice centrale, autoritățile publice locale, mediul academic, mediul de afaceri. Este vorba inclusiv și despre organizațiile societății civile și comunitățile toate.
Avem cu noi acum pe domnul Dumitru Ciorici, purtător de cuvânt al Guvernului, și ne-am dori să aflăm de la dumnealui, din experiența proprie și reprezentând Guvernul Republicii Moldova, cum de fapt Guvernul vede cel mai oportun pentru fortificarea acestei reziliențe a cetățenilor, a comunităților noastre, ajungând la fiecare casă, astfel încât să fim și mai eficienți împreună în momentele de pregătire, prevenție, răspuns și recuperare pe timp de criză.
[03:51:50] — Dumitru Ciorici
Mulțumesc foarte mult. Nu am un discurs pregătit, am să mă refer strict la experiența personală. Îmi amintesc cele mai mari audiențe pe care le înregistram în momentul în care activam în mediul privat, în viața anterioară, înainte de a veni în serviciul public, se întâmpla, ghiciți când? În momentele de criză mare. Cele mai mari audiențe le-am înregistrat în două momente: în momentul începutului pandemiei de COVID-19 și al doilea moment, începutul războiului din Ucraina, 22 februarie 2022.
A fost o lecție foarte bună pentru toți ce înseamnă să fim rezilienți. Pentru mine a avut și niște lecții profesionale, dacă pot spune așa. Am înțeles că în momentele de criză informația este la fel de vitală precum apa, medicamentele. Dacă nu există informație corectă, validă, transmisă din surse sigure, atunci oamenii intră în panică, dau crezare zvonurilor și de multe ori și manipulării.
Deci în momentele-cheie informația trebuie tratată ca ceva esențial. Pentru ca ea să ajungă la oameni în momentele importante, în primul rând acest lucru trebuie pregătit, pentru că în momentele de criză este foarte greu să gândești tot acest pachet informativ pe care să-l transmiți cetățenilor. Și această platformă de reziliență națională este exact ce avem nevoie pentru a fi pregătiți în eventualitatea unei crize: cine transmite informația, care sunt canalele prin care se transmite informația, cine sunt actorii care participă la distribuția de informație, cine sunt actorii în care au încredere cetățenii și vor valida ușor această informație, pentru că odată cu explozia audiențelor pe rețelele de socializare, știți foarte bine că există voci care au un impact mai mare decât o instituție de stat, uneori mai mare decât a Guvernului. Nu neapărat că ponderea este la fel de grea, dar impactul poate fi de zeci sau de sute de ori mai mare. Și atunci, în momentele de criză, oamenii se întorc sau se reîntorc către sursele oficiale și caută informația acolo unde de obicei își petrec ei timpul. Și noi știm foarte bine unde sunt aceste zone. Oamenii în etate poate ascultă radioul mai des. Tinerii sau adolescenții stau mai mult pe Instagram și pe TikTok. Avem un public care preferă să citească mai mult decât să se uite la video. Avem un segment al populației care urmărește doar videouri scurte, cum sunt shorts-urile pe YouTube sau pe alte rețele de socializare. Și atunci statul, dar și actorii implicați, trebuie să se asigure că targetează și că țintește fiecare dintre aceste grupuri care are diferite zone de a se informa.
Și ca să închei gândul, ca să nu petrecem foarte mult timp aici, este important ca pe această platformă să punctăm toate aceste elemente de care am vorbit mai sus: cine sunt emițătorii de informație, care sunt canalele prin care transmitem informația și actorii care participă pe această platformă de reziliență națională: APL-urile, mediul de afaceri, ONG-urile, comunitățile, creatorii de conținut, poate influencerii pot fi o parte componentă a acestei platforme. În momentul unei crize, iată, prin această rețea, pe această platformă transmitem informațiile pentru cetățeni, pentru ca să fie informați din prima sursă. Pentru că în momentele de criză informația este la fel de vitală precum apa sau un medicament. Mulțumesc mult.
[03:56:30] — Cătălina Ceban
Mulțumim, domnule Ciorici, într-adevăr, pentru a construi o societate rezilientă este foarte important să ne informăm din surse credibile și să lucrăm împreună pentru informarea corectă a societății. Și am simțit deja acest fapt și anterior din partea comunităților, din partea mass-media, afacerilor, ONG-urilor, a spațiului academic. Am simțit acea susținere pentru o informare cât mai bine adaptată, cât mai promptă atunci când era într-adevăr nevoie în situații de criză.
Și cu perspectiva aceasta tocmai și lansăm această platformă de reziliență comunitară. Colegii din aceste entități pot să aplice folosind acest QR, va fi plasat și un link pe pagina noastră de Facebook. Criteriile de eligibilitate sunt aplicate în conformitate cu legislația în vigoare și de asemenea este o platformă care va fi publică, deschisă pentru toți și listele vor fi publicate inclusiv. Prin această platformă intenția este de fapt să lucrăm împreună, să sincronizăm eforturile naționale, să informăm cât mai transparent și să creăm aceste comunități reziliente în fața la oricare tip de crize. Și vorbim aici de întreg ciclul de management al crizelor, ceea ce înseamnă prevenție, pregătire, răspuns și recuperare. Mulțumim.
[03:57:44] — Dumitru Ciorici
Mersi.
[03:57:49] — Speaker 22
Mulțumim frumos, domnule Ciorici, mulțumim Cătălina Ceban.
Doamnelor și domnilor, dragi invitați, iată că am ajuns și la finalul agendei de astăzi. Vă mulțumim tuturor pentru participare. Le mulțumim tuturor instituțiilor, tuturor partenerilor, tuturor membrilor echipei care au făcut posibil acest eveniment. Și pentru că campania Moldova Pregătită de fapt depinde de fiecare dintre noi, vă îndemnăm să deveniți ambasadori ai mesajelor pe care le-ați auzit astăzi, iar campania, așa cum vă ziceam, continuă și în zilele următoare în zonele, în regiunile din nord și sud a Republicii Moldova, acolo unde vom continua să transmitem aceste mesaje importante care merită cunoscute de toată lumea. Pregătirea pentru ziua de mâine începe astăzi.
Vă invităm acuma la un prânz oferit de Ministerul Apărării, un prânz, apropo, în tematica congresului de astăzi și o să vă invităm să descoperiți așa, printr-o experiență gastronomică, un fel de mâncare pregătit în condiții de teren, pentru că și hrana este o componentă importantă a pregătirii și a rezilienței. Vă dorim poftă bună și mulțumim încă o dată pentru prezența la acest eveniment. Așa cum am spus-o de multe ori până acuma, vom reuși dacă suntem uniți și vom lucra împreună. Mulțumim frumos.