Sistemul de asistență socială din Chișinău, în pragul colapsului din cauza salariilor mici și a lipsei de personal

Sistemul de asistență socială al municipiului Chișinău, care deservește anual sute de mii de beneficiari, se confruntă cu o criză acută de personal, alimentată de salarii „discriminatorii” și condiții de muncă dificile. Avertismentul a fost lansat de Marina Buga, șefa adjunctă a Direcției Generale Asistență Medicală și Socială (DGAMS), în cadrul prezentării unui raport detaliat în fața Consiliului Municipal.

Conform datelor prezentate, întregul efort de a oferi peste 100 de tipuri de servicii sociale este susținut de doar 333 de specialiști, în condițiile în care schema de personal prevede 600 de unități. Acest deficit de aproape 50% pune o presiune enormă pe angajații rămași, care sunt nevoiți să preia un volum de muncă considerabil mai mare.

„Factorul principal este salariul lucrătorilor din sfera protecției sociale, salarii care sunt cele mai mici din grila de salarizare bugetară. Este un salariu neadecvat și chiar discriminatoriu”, a declarat Marina Buga. Această subfinanțare cronică a resurselor umane duce la un fenomen îngrijorător de „abandon al profesiei”, pierderile de personal fiind net superioare capacității sistemului de a atrage noi specialiști.

Implicațiile acestei crize sunt profunde. În spatele cifrelor impresionante – peste 380.000 de beneficiari anual, programe unice în țară și zeci de mii de intervenții – se află o realitate sumbră. Angajații sunt demotivați, epuizați și, paradoxal, se confruntă cu aceleași vulnerabilități ca persoanele pe care ar trebui să le ajute. „Pe alocuri, unii colegi de-ai mei au aceeași vulnerabilitate pe care o au nemijlocit beneficiarii pe care îi deservesc”, a mărturisit Buga, subliniind o problemă sistemică gravă.

Această lipsă de personal calificat și motivat periclitează calitatea și continuitatea serviciilor esențiale pentru persoanele cu dizabilități, vârstnici, familii vulnerabile și alte grupuri defavorizate. Raportul DGAMS a fost, astfel, nu doar o prezentare a realizărilor, ci și un semnal de alarmă adresat autorităților centrale, cerând implicit dezvoltarea unor noi politici de motivare și retenție a personalului din domeniul social. Fără o intervenție urgentă pentru a asigura o salarizare decentă, întregul edificiu al asistenței sociale din capitală riscă să se prăbușească sub propria greutate.