Argumente juridice: Sesizarea privind IDNP-ul se bazează pe Constituție și convenții europene

Sesizarea depusă la Curtea Constituțională de către fracțiunea „Alternativa” se fundamentează pe un set complex de argumente juridice, invocând atât legislația națională, cât și tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Autorii contestă prevederile articolului 5, punctul 28 și ale articolului 163 din Codul Fiscal, precum și punctul 24 din Regulamentul cu privire la Registrul unic al echipamentelor de casă și control.

În esență, deputații susțin că aceste norme legislative contravin direct mai multor articole din Constituția Republicii Moldova. Este vorba despre articolul 28, care garantează dreptul la viața intimă, familială și privată, și articolul 54, care stabilește că restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate afecta existența dreptului în sine. Potrivit sesizării, obligativitatea de a afișa IDNP-ul pe bonurile fiscale constituie o ingerință disproporționată în viața privată a cetățenilor.

Pe lângă Legea Supremă, demersul face referire și la convenții europene. Este invocat articolul 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care protejează dreptul la respectarea vieții private și de familie. De asemenea, este menționată Convenția nr. 108 a Consiliului Europei pentru protecția persoanelor referitor la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, un document cheie în domeniul protecției datelor la nivel european.

Autorii sesizării subliniază că legislația contestată intră în contradicție și cu Legea nr. 133 din 2011 privind protejarea datelor cu caracter personal, care stabilește principii clare pentru colectarea și prelucrarea acestor date. Prin solicitarea adresată Curții Constituționale, se cere nu doar declararea neconstituționalității normelor, ci și atragerea atenției Parlamentului asupra obligației de a găsi soluții legislative rezonabile, care să asigure un echilibru între necesitățile fiscale ale statului și protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor.