Paradoxul exporturilor agricole: Moldova vinde materie primă și importă produse alimentare, înregistrând un deficit istoric

Creșterea exporturilor de bunuri înregistrată în a doua jumătate a anului 2025, deși aparent un semn de vitalitate economică, ascunde o vulnerabilitate majoră pentru Republica Moldova: dependența aproape totală de exportul de materii prime agricole, în detrimentul produselor procesate cu valoare adăugată. Această tendință a culminat cu o situație paradoxală și îngrijorătoare: pentru prima dată în istoria sa, țara se confruntă cu un deficit comercial în sectorul produselor agroalimentare.

Analistul economic Veaceslav Ioniță a explicat că revenirea exporturilor de bunuri se datorează în proporție de 100% agriculturii. Însă, motorul acestei creșteri nu este reprezentat de produse finite, ci de materii prime precum semințele de floarea-soarelui și rapița. În același timp, exportul de ulei de floarea-soarelui, un produs procesat tradițional, s-a prăbușit. Cifrele sunt grăitoare: exporturile de ulei au scăzut de la aproximativ 376 de milioane de dolari la doar 81 de milioane, atingând un minim al ultimilor ani. Practic, Moldova a renunțat la rolul de exportator de produs finit pentru a deveni un furnizor de materie primă pentru alte țări.

„Din păcate, structura și calitatea creșterii lasă de dorit. Ne-am transformat din exportatori de producție finită cu valoare adăugată înaltă în exportatori de materie primă”, a subliniat Ioniță. Această strategie economică pe termen scurt are consecințe negative profunde. Cea mai frapantă este apariția unui deficit în balanța comercială cu produse alimentare.

Anul 2025 se va încheia cu un deficit de aproape 300 de milioane de dolari în acest sector, ceea ce înseamnă că Republica Moldova importă produse alimentare de o valoare mai mare decât exportă. Doar în primele trei trimestre, deficitul a atins 250 de milioane de dolari. Această situație este cu atât mai paradoxală cu cât țara are o vocație agricolă pronunțată.

Această involuție structurală lovește direct în industria prelucrătoare autohtonă și subliniază necesitatea urgentă a unor politici guvernamentale care să stimuleze procesarea internă a materiilor prime. Fără o reorientare strategică spre producția cu valoare adăugată, economia rămâne vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor internaționale ale materiilor prime și pierde oportunități semnificative de dezvoltare și creare de locuri de muncă.