Avertisment privind guvernanța sistemului de garanție-returnare: Fonduri publice de un miliard de lei, în joc

Odată cu implementarea noului sistem de garanție-returnare, apare o provocare majoră de guvernanță legată de gestionarea transparentă a unor fonduri publice estimate la peste un miliard de lei anual. Expertul economic Veaceslav Ioniță atrage atenția că banii proveniți din garanțiile nerecuperate de cetățeni nu trebuie să devină profitul unui operator privat, ci trebuie administrați în interes public, sub o supraveghere strictă a statului.

Analiza financiară arată că, în primul an de funcționare, valoarea totală a garanțiilor care vor circula în sistem ar putea depăși 1 miliard de lei. Presupunând o rată de returnare inițială de 50-55%, similară cu experiența altor țări, aproximativ 430-450 de milioane de lei vor rămâne anual în conturile administratorului de sistem. Această sumă, subliniază expertul, reprezintă bani publici, deoarece provine de la cetățenii care nu și-au returnat ambalajele. Prin urmare, este imperativ ca Guvernul să creeze un mecanism de reglementare care să asigure transparență totală și să prevină conflictele de interese.

Ioniță avertizează asupra riscului ca sistemul să fie controlat de un grup restrâns de interese, de exemplu, doar de producătorii locali, excluzând importatorii și retailerii, care sunt actori la fel de importanți în lanțul de aprovizionare. O astfel de abordare ar crea un dezechilibru de putere și ar putea duce la decizii netransparente sau la impunerea unor taxe nejustificate pentru anumiți agenți economici. Se solicită o implicare activă a Guvernului, a Ministerului Economiei și a Consiliului Concurenței pentru a garanta o guvernanță echitabilă, unde toți cei trei piloni – producători, importatori și comercianți – să aibă o voce egală.

Modelul propus este cel european, unde astfel de sisteme sunt strict reglementate. În Germania, de exemplu, există o supraveghere riguroasă din partea autorităților statului, iar în Franța tarifele sunt controlate pentru a preveni abuzurile. Apelul este ca Republica Moldova să evite crearea unei „utilități publice” gestionate privat fără un control public adecvat și să se asigure că fondurile acumulate sunt reinvestite exclusiv în dezvoltarea și eficientizarea sistemului de colectare, cum ar fi achiziționarea de automate de colectare (RVM-uri), care au un cost considerabil.