Lupta pentru integritate: Fostul ministru Mircea Dumitru, despre confruntarea cu „fabricile de plagiat” și costurile politice

CHIȘINĂU – Integritatea academică și lupta împotriva plagiatului au reprezentat una dintre cele mai mari provocări pentru acad. Mircea Dumitru, atât în calitate de rector al Universității din București, cât și ca ministru al Educației. În cadrul unei dezbateri publice, acesta a vorbit deschis despre presiunile și dilemele morale întâmpinate în gestionarea acestui fenomen endemic în România.

Dumitru a povestit cum, în 2012, în calitate de rector, s-a confruntat cu un caz de plagiat de înaltă vizibilitate, care a fost publicat în reviste internaționale de prestigiu precum Science sau Nature. El a descris presiunea de a nu acționa, venită inclusiv din partea unor colegi care se temeau că universitatea va fi instrumentalizată în jocuri politice. „Nu poți să prezinți că nu știu care om politic care acuma clamează (...) chiar îi pasă ce se întâmplă cu învățământul și cu cercetarea. Nu, în primul rând folosește asta ca un argument politic”, a explicat Dumitru. Cu toate acestea, el a insistat că miza era mult mai mare: credibilitatea internațională a Universității din București și a întregului sistem academic românesc. „Care era credibilitatea universității din București în lumea largă? Cum se vor duce studenții noștri cu Erasmus sau la doctorat mai departe cu această etichetă?”, a întrebat retoric fostul ministru.

Problema, a arătat el, este una culturală și profund înrădăcinată. El a relatat o discuție cu studenți care nu înțelegeau gravitatea plagiatului, normalizându-l prin prisma experienței din liceu, unde copierea referatelor era o practică acceptată. „Acolo eram atunci”, a spus Dumitru, subliniind necesitatea unei confruntări oneste cu realitatea. „Este sarcina unui filozof public de a pune o oglindă în fața societății și a spune: «Domnule, aici suntem»”.

Ca ministru, a continuat această luptă, lansând o evaluare a școlilor doctorale și anunțând disponibilitatea de a desființa instituțiile care funcționau ca „fabrici de plagiat”. Deși a reușit să impună anumite standarde, el a recunoscut că, ulterior, unele decizii de retragere a titlurilor de doctor au fost anulate în instanță pe baza unor prevederi legale care instituiau un termen de prescripție, permițând persoanelor acuzate să-și păstreze titlurile. Această experiență ilustrează dificultatea de a produce schimbări durabile într-un sistem în care lacunele legislative și presiunile politice pot submina eforturile de reformare a eticii academice. Lupta pentru integritate, a sugerat Dumitru, este una continuă și esențială pentru construirea unei societăți bazate pe cunoaștere și încredere.