Președintele Nicușor Dan comentează acuzațiile de influență politică asupra votului CCR privind pensiile magistraților

WASHINGTON, D.C. – Confruntat cu o întrebare legată de controversele politice interne, Președintele Nicușor Dan a abordat, în marja vizitei sale în Statele Unite, subiectul sensibil al presupusei influențe politice asupra unei decizii a Curții Constituționale a României (CCR) referitoare la pensiile speciale ale magistraților. Întrebarea a vizat speculațiile din spațiul public conform cărora un judecător al Curții și-ar fi schimbat votul în urma unor discuții pe care liderii coaliției de guvernare le-ar fi avut.

În răspunsul său, șeful statului a oferit o perspectivă nuanțată. El a reamintit că judecătorii CCR sunt numiți de către instituții politice – Parlamentul și Președinția – însă a minimalizat ideea unei influențe directe exercitate prin discuții informale. „Mai puțin niște chestiuni absolut informale, nu cred că putem vorbi de influențe la nivelul judecătorilor Curții”, a afirmat președintele, sugerând că mecanismele formale și independența judecătorilor ar trebui să primeze.

Cu toate acestea, Nicușor Dan a adăugat o dimensiune sociologică rolului de judecător constituțional, afirmând că aceștia nu activează într-un vid. El a subliniat că magistrații Curții „trăiesc în mijlocul societății” și, prin urmare, ar trebui să fie receptivi la dorințele și așteptările cetățenilor. Potrivit președintelui, în situațiile în care o lege permite multiple interpretări, este legitim ca judecătorii să ia în considerare și pulsul societății. „În chestiuni în care interpretarea poate să fie într-o parte sau alta, trebuie să te uiți și la societate ce dorește”, a conchis el.

Această declarație, făcută pe pământ american, aduce în prim-plan tensiunile dintre independența justiției și realitățile politice din România. Deși a evitat să confirme sau să infirme direct acuzațiile de presiune politică, răspunsul președintelui deschide o dezbatere despre echilibrul delicat dintre litera legii, voința politică și sentimentul public în deciziile care modelează statul de drept.