Schema "Iazurilor Piscicole": Cum au lăsat în urmă sute de cratere companiile de construcții sub paravanul legii

România s-a transformat în ultimul deceniu într-un "paradis al craterelor" din cauza unei lacune legislative exploatate la scară largă de companiile de construcții, a dezvăluit vineri, într-o conferință de presă, ministrul Mediului, Diana Buzoianu. Sub pretextul amenajării de iazuri piscicole, numeroși dezvoltatori au obținut avize pentru a extrage, în realitate, agregate minerale necesare în infrastructură, abandonând ulterior terenurile sub forma unor gropi periculoase.

Potrivit datelor prezentate de ministru, în ultimii 10 ani au fost emise aproximativ 1.200 de avize de gospodărire a apelor pentru amenajarea de iazuri piscicole. Dintre acestea, însă, mai puțin de 10%, adică doar 102 obiective, au fost finalizate conform scopului declarat. Restul de peste 90% din proiecte au servit, în fapt, drept acoperire pentru extracția de pietriș și nisip, lăsând în urmă un peisaj dezolant și pericole ecologice majore.

"Vorbim despre o practică în care legea este folosită ca un paravan pentru interesele constructorilor. Pe hârtie, România este raiul iazurilor piscicole. În realitate, este raiul craterelor", a declarat Diana Buzoianu. Aceste exploatări abandonate reprezintă un pericol semnificativ pentru mediu și pentru siguranța comunităților locale. Printre consecințele grave se numără destabilizarea solului, afectarea regimului hidrogeologic și contaminarea pânzei freatice. Ministrul a menționat existența unor cazuri în care comunități întregi s-au trezit fără apă în fântâni din cauza acestor exploatări.

Mai mult, aceste cratere abandonate, adesea umplute cu apă, devin capcane mortale. Au fost înregistrate cazuri de înec în astfel de iazuri neamenajate corespunzător. Alte gropi au fost folosite pentru depozitarea ilegală de deșeuri, care ulterior au fost acoperite cu pământ, creând adevărate bombe ecologice. Costurile pentru refacerea mediului și pentru gestionarea acestor probleme sunt, în cele din urmă, transferate de la dezvoltatori către comunitate și stat. Această situație scoate la iveală o problemă sistemică, în care profitul imediat al unor companii a primat în fața responsabilității față de mediu și a siguranței publice, totul sub protecția unei legislații permisive și a unui control deficitar din partea autorităților.