Incertitudine în sancțiunile pentru fermieri: Propunerea „de regulă, 3%” stârnește îngrijorări

O modificare tehnică, dar cu implicații semnificative pentru fermieri, a fost adusă în discuție în cadrul consultărilor publice privind legislația agricolă. Propunerea vizează înlocuirea unei sancțiuni fixe de 3% cu formularea mai flexibilă „de regulă, 3%” în cazul anumitor nereguli.

Reprezentanții societății civile au atras atenția asupra riscurilor pe care le implică această schimbare. Principala îngrijorare este legată de ambiguitatea juridică pe care o introduce sintagma „de regulă”. S-a argumentat că o astfel de formulare lasă un spațiu larg de interpretare pentru autoritățile de control și nu respectă cutuma legislativă din Republica Moldova, care favorizează norme clare și precise, fără echivoc. „Ce înseamnă ‘de regulă’? Că se aplică în 100% din cazuri sau în 51%? Acest lucru creează incertitudine”, a explicat un participant la dezbateri.

Ca alternativă, s-a propus înlocuirea formulării cu „până la 3%”, urmată de o trimitere clară la un act normativ secundar (o hotărâre de guvern sau un regulament AIPA) care să detalieze condițiile specifice și circumstanțele în care se aplică diferitele niveluri ale sancțiunii. Această abordare ar oferi atât flexibilitatea necesară, cât și claritatea juridică cerută.

Din partea Ministerului Agriculturii, s-a explicat că modificarea este necesară pentru a transpune un regulament al Uniunii Europene. Legislația europeană prevede un sistem de sancțiuni graduale, care țin cont de circumstanțele încălcării – de exemplu, dacă neregula a depins sau nu de voința fermierului. O sancțiune fixă de 3%, aplicată în toate cazurile, nu ar fi conformă cu acest principiu. „Dacă nu introducem această modificare, nu putem transpune regulamentul european, deoarece acolo sunt prevăzute diferite tipuri de procente în funcție de situație”, a precizat reprezentantul ministerului.

Deși autorii amendamentului au arătat deschidere pentru a reevalua textul, discuția subliniază o problemă recurentă în procesul de armonizare legislativă: găsirea unui echilibru între transpunerea fidelă a normelor UE, care adesea conțin principii generale, și necesitatea de a avea un cadru legal național clar, predictibil și ușor de aplicat pentru agenții economici.