Studiu național dezvăluie necesitatea unei abordări integrate în combaterea violenței: De la dosare separate la un sistem unificat

O cercetare aprofundată, prezentată miercuri, scoate la iveală lacunele sistemice în modul în care Republica Moldova răspunde violenței în familie și subliniază necesitatea urgentă a unei abordări integrate. Studiul, realizat de compania de consultanță Tspunago în cadrul unui program comun UNICEF-UNFPA, demonstrează cu date concrete că violența împotriva femeilor și cea împotriva copiilor sunt fenomene inseparabile, care necesită un răspuns coordonat, nu fragmentat.

Metodologie complexă pentru o problemă complexă

Masumi Yamashina, cercetătoare în cadrul Tspunago, a prezentat online metodologia studiului, care a combinat o abordare mixtă pentru a surprinde complexitatea problemei. Au fost realizate sondaje online cu peste 1150 de prestatori de servicii, interviuri calitative aprofundate cu 83 de specialiști și discuții în focus-grupuri. De asemenea, a fost efectuată o cartografiere a legilor, politicilor și intervențiilor existente, comparându-le cu standardele internaționale, precum Convenția de la Istanbul. Această analiză multidimensională a permis identificarea nu doar a prevalenței fenomenului, ci și a factorilor de risc, a impactului și a lacunelor din sistemul de răspuns.

De la fragmentare la integrare

Una dintre cele mai importante constatări ale studiului este fragmentarea răspunsului instituțional. În prezent, sistemul tratează violența împotriva mamei și cea împotriva copilului ca pe două probleme distincte, gestionate prin dosare și protocoale separate. „Am văzut cum se lucrează cu dosare separate pentru mamă și copil, cu instituții diferite și responsabilități fragmentate”, a menționat Viorica Țîmbalari, șefa Agenției Naționale pentru Prevenirea și Combaterea Violenței. Studiul recomandă o schimbare fundamentală: crearea unui protocol național multisectorial care să ghideze profesioniștii să vadă legătura directă dintre cele două forme de violență.

Cercetarea a identificat șase tipuri de intersecții între violența domestică și cea asupra copiilor, de la factori de risc comuni (sărăcie, consum de alcool) și norme sociale dăunătoare, până la consecințe comune și cumulative. De exemplu, s-a constatat că femeile cu copii în întreținere se confruntă cu un risc mai mare de violență, iar copiii care sunt martori la violență fizică sau sexuală devin ei înșiși vulnerabili. Mai mult, studiul evidențiază că, deși cadrul legal este în mare parte aliniat la standardele internaționale, implementarea acestuia este deficitară, iar serviciile de suport, în special cele de sănătate mintală și psihosociale, sunt insuficiente și greu accesibile, mai ales în mediul rural. Aceste constatări oferă o foaie de parcurs clară pentru reformarea sistemului de justiție și protecție socială, cu accent pe un răspuns unificat și centrat pe nevoile reale ale victimelor.