Sursa „secretă” a bugetului transnistrean: Cum gazul rusesc a finanțat regiunea și de ce modelul nu mai funcționează

Modelul economic al regiunii transnistrene, care i-a permis timp de decenii să mențină taxe scăzute și cheltuieli sociale relativ ridicate, se baza pe o „sursă secretă” de finanțare: veniturile din vânzarea gazului natural rusesc neachitat. Conform analizei expertului economic Veaceslav Ioniță, acest mecanism este cheia înțelegerii atât a funcționării, cât și a crizei actuale a regimului de la Tiraspol.

Mecanismul este simplu: regiunea primește gaz de la Gazprom, însă nu plătește pentru el. Datoria istorică, care se ridică la miliarde de dolari, este înregistrată formal pe numele companiei Moldovagaz și, implicit, a Republicii Moldova. Administrația de la Tiraspol, prin intermediul companiei locale Tiraspoltransgaz, vinde acest gaz populației și agenților economici la un preț stabilit local. Veniturile astfel colectate, care nu sunt transferate către Gazprom, sunt vărsate într-un fond special și folosite pentru a acoperi deficitul bugetar masiv al regiunii.

Expertul susține că suma deficitului bugetar „corespunde cumva” cu veniturile încasate de Tiraspoltransgaz. Această infuzie de capital „gratuit” a permis regimului să subvenționeze masiv economia și să mențină o pace socială relativă, fără a avea o bază economică reală și sustenabilă. Practic, întregul sistem funcționa ca o schemă de finanțare externă mascată.

Totuși, crizele recente, inclusiv cele de pe piața energetică, par să fi afectat acest model. Reducerea consumului și posibilele modificări în aranjamentele de livrare au diminuat această sursă de venit, ducând la o criză bugetară acută. Incapacitatea de a mai acoperi deficitul la nivelul anterior forțează administrația de facto să planifice reduceri de cheltuieli pentru 2026, ceea ce demonstrează vulnerabilitatea extremă a unui model economic dependent în totalitate de un factor politic extern și de o sursă de finanțare nesustenabilă pe termen lung.