Prăpastia economică se adâncește: Veniturile pe malul drept al Nistrului, de patru ori mai mari pe cap de locuitor decât în Transnistria
O analiză comparativă a indicatorilor economici din ultimul deceniu relevă o inversare dramatică a bunăstării între cele două maluri ale Nistrului. Dacă în 2015, regiunea transnistreană înregistra venituri și cheltuieli pe cap de locuitor superioare celor de pe malul drept, astăzi situația este complet diferită, malul drept al Nistrului depășind detașat regiunea separatistă, conform datelor prezentate de expertul economic Veaceslav Ioniță.
În 2015, veniturile bugetare pe cap de locuitor în stânga Nistrului erau de aproximativ 15.000 de lei, în timp ce pe malul drept se situau la circa 12.000 de lei. Astăzi, decalajul s-a inversat și s-a adâncit exponențial: veniturile pe malul drept sunt de patru ori mai mari pe cap de locuitor decât în Transnistria. Această discrepanță uriașă reflectă traiectoriile economice divergente ale celor două entități.
Aceeași tendință este vizibilă și în cazul cheltuielilor publice. În 2015, cheltuielile per capita în Transnistria erau de 22.000 de lei. Aproape un deceniu mai târziu, în 2024, această cifră a ajuns la doar 24.800 de lei, indicând o stagnare aproape totală în termeni reali. În contrast, cheltuielile pe cap de locuitor pe malul drept au înregistrat o creștere explozivă, de la 16.000 de lei în 2015 la 66.000 de lei astăzi. Astfel, diferența dintre cheltuielile de pe malul drept și cel stâng este acum de aproape trei ori în favoarea malului drept.
Această prăpastie economică tot mai mare demonstrează eșecul modelului economic transnistrean, bazat pe subvenții externe și izolare, și, în același timp, progresul economic înregistrat de Republica Moldova, chiar și în contextul multiplelor crize. Stagnarea din stânga Nistrului înseamnă, în termeni practici, o calitate a vieții și servicii publice semnificativ mai slabe pentru locuitorii săi, comparativ cu cetățenii de pe malul drept. Expertul subliniază că această realitate economică ar trebui să fie un factor central în discuțiile privind reintegrarea țării.