„Știm exact ce simte un părinte”: Vocea pacienților și a supraviețuitorilor, motorul schimbării în tratamentul cancerului la copii
În spatele cifrelor și strategiilor care au adus în Moldova Platforma Globală pentru medicamente oncologice se află poveștile cutremurătoare, dar și pline de speranță, ale familiilor care luptă cu cancerul infantil. Vocea lor, purtată de asociații de pacienți și de supraviețuitori, a fost un motor esențial al acestei transformări istorice pentru sistemul de sănătate.
Natalia Vâlcu-Bajurean, președinta asociației „Viață fără Leucemie”, a vorbit din perspectiva unui părinte care a trăit incertitudinea și frica. „Știm exact ce simte un părinte atunci când întreabă medicul: «Dar pentru următoarea cură de chimioterapie, avem toate medicamentele necesare?». Aceasta este o frază care sfâșie sufletul”, a mărturisit ea. Fondată în 2007 de părinți care au trecut prin experiența cumplită a diagnosticului, asociația a luptat neîncetat pentru a schimba realitatea, conștientă că teama de a nu avea acces la tratament împinge multe familii să caute soluții costisitoare peste hotare. Pentru ei, lansarea platformei înseamnă sfârșitul unei stări de neliniște și începutul unui viitor în care tratamentul acasă devine o opțiune sigură și comparabilă cu cea din țările dezvoltate.
O mărturie la fel de puternică a venit de la Ivan Chetrean, un tânăr care a învins leucemia acută și care acum este student în anul IV la Universitatea de Medicină. Diagnosticat după clasa a IX-a, Ivan a parcurs drumul dificil al tratamentului, iar astăzi este un simbol al speranței. „Vreau să le mulțumesc tuturor celor implicați. Voi insuflați speranță tuturor familiilor și copiilor bolnavi. Ei se uită pe geamurile spitalului la copiii sănătoși și le este greu. Vor să se facă bine cât mai repede și să revină la o viață normală. Datorită vouă, acest lucru devine posibil”, a spus Ivan, vizibil emoționat.
Povestea sa, de la pacient la viitor medic, ilustrează perfect miza acestei inițiative: nu doar salvarea de vieți, ci și redarea viitorului unor copii care, la rândul lor, vor putea contribui la binele societății. Eforturile conjugate ale părinților, supraviețuitorilor și medicilor au demonstrat că implicarea civică și dialogul constant cu autoritățile pot genera schimbări sistemice profunde, transformând suferința în acțiune și speranța în realitate.