Reforma sportului profesionist: Cluburile ar putea funcționa ca entități comerciale
O inițiativă legislativă menită să reformeze statutul juridic și financiar al cluburilor sportive profesioniste din Republica Moldova a fost prezentată în cadrul Comisiei pentru mediu, climă și tranziție verde. Proiectul de lege, înaintat de deputatul fracțiunii PAS, Maxim Potârniche, propune modificarea cadrului legal actual pentru a permite cluburilor sportive să funcționeze ca entități comerciale, nu doar ca asociații obștești non-profit.
În prezentarea sa, deputatul a subliniat o contradicție fundamentală în legislația în vigoare. Legea 110/2025 definește cluburile sportive profesioniste exclusiv ca organizații necomerciale, o clasificare care, potrivit autorului, le limitează drastic capacitatea de a se dezvolta. Această restricție le blochează accesul la finanțare bancară, împiedică atragerea de investitori privați și nu permite vânzarea de acțiuni sau oferirea de cote-părți partenerilor. „Practic, cluburile se plafonează la investițiile unui singur fondator,” a explicat Potârniche.
Paradoxal, același act normativ, la articolul 33, definește sportul profesionist ca fiind o activitate sportiv-comercială, orientată spre obținerea de profit. Propunerea legislativă urmărește să elimine această „formulare duală” și să alinieze statutul juridic al cluburilor cu realitatea economică a sportului de performanță, inspirându-se din practica mondială și europeană unde sportul este considerat o parte a industriei de divertisment.
O a doua componentă importantă a proiectului vizează modificarea condițiilor de acordare a indemnizațiilor viagere pentru antrenori. Legislația actuală prevede că un antrenor poate beneficia de această indemnizație fie după 20 de ani de activitate, fie la atingerea vârstei de pensionare. Inițiativa propune înlocuirea conjuncției „sau” cu „și”, impunând astfel un caracter cumulativ celor două condiții. Modificarea este argumentată prin necesitatea de a asigura sustenabilitatea fondului de indemnizații și echitatea în raport cu alte categorii de contribuabili. Autorul a exemplificat că, în condițiile actuale, un sportiv care își încheie cariera la 25 de ani și devine antrenor ar putea, teoretic, să solicite indemnizația viageră la vârsta de 45 de ani, o situație considerată inechitabilă.