Lupta pentru accesibilitate: Societatea civilă cere un Fond Național și acțiuni concrete, nu doar rapoarte

În ciuda rapoartelor optimiste prezentate de autorități, realitatea de zi cu zi pentru persoanele cu dizabilități din Republica Moldova rămâne una plină de bariere fizice și sistemice. Aceasta a fost concluzia dură a intervențiilor reprezentanților societății civile în cadrul audierilor parlamentare privind drepturile persoanelor cu dizabilități, unde s-a cerut o abordare mai pragmatică și crearea unui Fond Național de Accesibilitate.

Discrepanța dintre Rapoarte și Realitate

Irina Revin, mamă a unui copil cu dizabilități și activistă civică, a criticat tendința autorităților de a prezenta rapoarte formale, în timp ce problemele concrete persistă. „Să nu mai spunem că nu avem fonduri și că s-ar fi bine să avem. Haideți să le găsim!” a fost îndemnul său tranșant. Ea a subliniat că, deși există cote legale pentru angajarea persoanelor cu dizabilități, acestea nu sunt respectate, iar sancțiunile lipsesc. Inspirându-se din modelul românesc, Revin a propus crearea unui fond național de accesibilitate, finanțat din contribuțiile angajatorilor care nu îndeplinesc cota de angajare. Aceste fonduri ar putea fi apoi direcționate către adaptarea spațiilor publice și administrative.

Galina Klimov, o altă voce a societății civile, a adus în discuție experiența personală a unui părinte, descriind dificultățile tinerilor cu dizabilități după absolvirea școlii. „După 12 clase, tinerii noștri rămân izolați și invizibili pentru sistem,” a spus ea, subliniind necesitatea urgentă a centrelor de zi pentru tineri și adulți, care să le ofere servicii și perspective, nu doar un lux sau un proiect-pilot.

Bariere Zilnice: De la Transport la Instituții Publice

Problemele de accesibilitate sunt omniprezente. De la rampe de acces construite neconform, la unghiuri periculoase, la lipsa balustradelor și a scurgerilor de apă la trecerile de pietoni, fiecare deplasare devine o provocare. Transportul public, chiar și cel modernizat, prezintă obstacole: stațiile sunt adesea parcate prea departe de bordură, făcând imposibilă urcarea pentru o persoană în scaun rulant sau cu mobilitate redusă. Mai mult, s-a semnalat că noua lege a transportului interurban, care elimină rutele pe distanțe mici, va izola și mai mult persoanele din sate, care nu vor mai avea acces la centrele raionale.

Reprezentanții societății civile au accentuat că o persoană cu dizabilități nu trebuie privită ca o povară, ci ca un potențial economic nevalorificat. Accesul la educație, la un loc de muncă și la o viață independentă financiar sunt drepturi fundamentale. „Nu vă cerem compasiune, vă cerem respect. Nu vă cerem favoruri, vă cerem șanse de a fi egali,” a concluzionat Galina Klimov, subliniind că nivelul unei democrații se măsoară prin modul în care sunt protejați cei mai vulnerabili membri ai săi.