Tezaurul dacic, acasă: Coiful de la Coțofenești și brățările regale, dezvăluite la MNIR într-un moment istoric

După o lungă așteptare, publicul din România poate admira din nou Coiful de aur de la Coțofenești și două dintre brățările dacice regale, piese de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul național și universal. Acestea au fost dezvăluite marți, 21 aprilie 2026, în cadrul unei conferințe de presă emoționante, organizată la sediul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) din București.
Evenimentul marchează revenirea acasă a artefactelor care au fost sustrase în urmă cu peste un an de la Muzeul Drents din Assen, Olanda, unde erau parte a unei expoziții temporare. Momentul dezvelirii a fost unul solemn, încărcat de o bucurie vizibilă pe chipurile oficialilor și ale publicului prezent. Directorii celor două muzee, Cornel Ilie de la MNIR și Robbert van Langh de la Muzeul Drents, au fost cei care au îndepărtat materialul ce acoperea vitrina, gestul lor fiind urmat de aplauze prelungite.
Mihaela Simion, director adjunct al MNIR, a descris evenimentul ca fiind un „moment cu o încărcătură simbolică și o semnificație absolut deosebită”. Ea a subliniat că aceste piese reprezintă mai mult decât simple obiecte arheologice; ele sunt parte a identității naționale și a istoriei antice a României, având o importanță excepțională nu doar pentru cultura română și europeană, ci pentru întreaga cultură universală.
Coiful princiar getic din aur de la Coțofenești, datând din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., este una dintre cele mai faimoase piese ale tezaurului românesc. Alături de acesta, cele două brățări dacice regale din aur, parte a unui set mai mare descoperit în Munții Orăștiei, completează imaginea unei civilizații antice rafinate și puternice.
Revenirea acestor comori nu încheie o poveste, ci, conform oficialilor muzeului, deschide un nou capitol în relația dintre instituții, specialiști și public. Este un moment de reconectare a societății cu reperele sale culturale fundamentale, o oportunitate de a reafirma valoarea inestimabilă a moștenirii istorice și de a mobiliza eforturi comune pentru protejarea acesteia pentru generațiile viitoare. Emoția și bucuria generate de acest eveniment subliniază legătura profundă pe care comunitatea o are cu trecutul său.