Educație incluzivă: Cum funcționează noul model de sprijin pe trei niveluri pentru copiii din grădinițe

Noua metodologie privind incluziunea în învățământul timpuriu, lansată de Ministerul Educației, introduce o schimbare de paradigmă prin implementarea unui model progresiv de intervenție, structurat pe trei niveluri de sprijin. Această abordare graduală este concepută pentru a oferi un răspuns personalizat și eficient la nevoile diverse ale copiilor.

Nivelul 1: Sprijinul Preventiv și Intensificat. Acesta este primul nivel de intervenție și se adresează copiilor care manifestă dificultăți ușoare de dezvoltare, comportamentale sau semne de risc identificate timpuriu de către educatori. Intervenția la acest nivel nu necesită măsuri formale complexe, ci se concentrează pe adaptarea activităților educaționale, diferențierea sarcinilor și observarea sistemică a copilului în mediul grupei. De asemenea, implică activități de dezvoltare socio-emoțională și consilierea părinților. Rolul principal în aplicarea acestui sprijin revine educatorului, în colaborare cu specialiștii instituției, dacă aceștia există.

Nivelul 2: Sprijinul Țintit și Intensificat. Acest nivel este destinat copiilor cu dizabilități deja confirmate sau celor pentru care sprijinul preventiv s-a dovedit insuficient. Aici, intervenția devine mai structurată și necesită o evaluare complexă realizată de Serviciul de Asistență Psihopedagogică (SAP). În baza acestei evaluări, se stabilește categoria de cerințe educaționale speciale (CES) și se elaborează un Plan Educațional Individualizat (PEI). Serviciile de suport pot include intervenția cadrului didactic de sprijin, a psihologului și a logopedului, iar activitățile sunt adaptate nevoilor individuale ale copilului.

Nivelul 3: Sprijinul Extins. Cel mai înalt nivel de suport este rezervat cazurilor complexe, respectiv copiilor cu dizabilități severe sau cu dificultăți persistente de dezvoltare, care nu înregistrează progres semnificativ. Acești copii beneficiază de toate măsurile de la nivelul 2, la care se adaugă servicii suplimentare și, adesea, prezența unui asistent personal. Acest model marchează o trecere de la un sistem reactiv, bazat pe etichetare, la unul proactiv, care prioritizează sprijinul timpuriu și adaptat pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a fiecărui copil.