Haos în datele despre pădurile Moldovei: Auditul relevă discrepanțe uriașe și lipsa unui inventar național

Republica Moldova se confruntă cu o incertitudine majoră privind suprafața sa forestieră, un indicator cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice, conform unui audit de performanță prezentat de Curtea de Conturi. Raportul subliniază discrepanțe semnificative între diferite surse oficiale de date și atrage atenția că inventarul forestier național, un instrument esențial pentru o evidență credibilă, nu a fost încă realizat.

În timp ce angajamentul strategic al țării este de a extinde suprafețele împădurite până la 15% din teritoriu, datele actuale sunt contradictorii și creează confuzie. Pe de o parte, datele din cadastrul funciar, la 1 ianuarie 2025, indică un fond forestier de 378.000 de hectare, ceea ce reprezintă aproximativ 11,5% din teritoriul țării. Pe de altă parte, datele colectate prin proiectul Collect Earth al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), prezentate de Agenția Moldsilva, estimează o suprafață împădurită de 549.000 de hectare, echivalentul a 16% din teritoriu.

Această discrepanță majoră indică lipsa unei evidențe credibile a fondului forestier și face imposibilă stabilirea cu exactitate a progresului înregistrat. Fără date veridice și unificate la nivel național, autoritățile nu pot evalua eficacitatea programului de împădurire ca instrument de adaptare la schimbările climatice.

Problema este agravată de dificultățile în înregistrarea corespunzătoare a noilor terenuri împădurite. Auditul a constatat că, din 112 loturi de teren cu o suprafață totală de peste 7.000 de hectare, destinate împăduririi în cadrul a 78 de proiecte, doar 9 loturi, totalizând 141 de hectare (sau 1,8% din total), au fost înregistrate în registrul bunurilor imobile ca fond forestier. Această situație afectează monitorizarea suprafețelor împădurite la nivel național și pune în pericol durabilitatea pe termen lung a acestor investiții.

Experiența anterioară, menționată în raport, arată că terenurile împădurite care nu sunt gestionate corespunzător și nu dispun de amenajamente silvice nu aduc beneficiile așteptate. Lipsa unui inventar forestier național complet și a unui mecanism eficient de înregistrare a noilor păduri subminează eforturile de a atinge ținta de 15% acoperire forestieră și reduce capacitatea țării de a-și demonstra contribuția reală la captarea emisiilor de carbon.