O notă este doar o cifră, până devine un destin: Gabi Bartic despre impactul ascuns al evaluării

O notă școlară este mult mai mult decât o simplă cifră; ea poate deveni o etichetă, un verdict care definește parcursul unui copil și îi poate limita potențialul. Aceasta a fost ideea centrală a prezentării susținute de Gabi Bartic, directoare executivă a platformei educaționale Brio.ro din România, în cadrul evenimentului „Educația care transformă”, organizat sâmbătă la Chișinău.

În discursul său, Bartic a argumentat că frica multor copii față de școală nu este legată de clădire sau de profesori, ci de procesul de evaluare și de consecințele acestuia. „O notă pare un lucru simplu, de la 1 la 10, dar pentru un copil, acea cifră poate însemna încredere sau, dimpotrivă, un drum închis”, a subliniat ea.

Pentru a-și ilustra punctul de vedere, Gabi Bartic a împărtășit două povești personale emoționante. Prima a fost despre Mihai, un elev de etnie romă dintr-o familie cu mulți copii, care era considerat un elev de nota 5. Cu puțin ajutor individualizat, Mihai a reușit să rezolve o problemă complexă de matematică la tablă și a obținut nota 9, demonstrând că potențialul său era mult mai mare decât o sugera eticheta sa școlară. „Mihai nu era un copil de 5. Era un copil căruia nimeni nu-i explicase matematica”, a explicat Bartic, sugerând că nota reflecta o lipsă de oportunitate, nu o lipsă de capacitate.

A doua poveste, la fel de puternică, a fost despre Christoph, un alt copil rom, etichetat cu cerințe educaționale speciale și izolat de restul clasei. Impactul negativ al acestei etichetări a culminat cu un moment dureros, când, în absența sa, clasa a sărbătorit „ziua fără Christoph”. Ulterior, transferat la o altă școală, o profesoară i-a descoperit și încurajat pasiunea pentru artă, transformându-i complet traiectoria și inspirându-l să-și dorească să devină el însuși profesor de artă.

Concluzia prezentării a fost un apel direct către cadrele didactice. Gabi Bartic a subliniat că o notă, în sine, nu ajută pe nimeni dacă nu este însoțită de feedback constructiv. Scopul evaluării, a argumentat ea, nu ar trebui să fie judecata, ci ghidarea. „Singurul rost corect al notei este să-i explice copilului unde trebuie să crească și cât de mult poate să crească”, a afirmat ea.

În final, a îndemnat profesorii să „spună povești” prin notele pe care le acordă – povești care să ofere copiilor o cale de urmat și instrumente pentru a se dezvolta, în loc să le ofere verdicte care le pot închide drumul spre viitor.