Noua lege a monumentelor: Între protejarea patrimoniului și haosul urbanistic
Dezbaterea publică asupra noii legi a monumentelor istorice a scos la suprafață o problemă sistemică majoră care amenință eficiența oricărui cadru legislativ: lipsa unui mecanism clar pentru legalizarea construcțiilor ridicate neautorizat în zonele istorice și absența Planurilor Urbanistice Generale (PUG) actualizate în numeroase localități, inclusiv în Chișinău. Participanții la consultări, în special din mediul de afaceri, au subliniat că, fără rezolvarea acestor probleme de fond, aplicarea noii legi riscă să fie inechitabilă și ineficientă.
S-a discutat pe larg despre necesitatea de a crea o procedură de „intrare în legalitate” pentru miile de clădiri construite de-a lungul anilor fără respectarea normelor, propunându-se o divizare clară între cele care au un impact negativ evident asupra patrimoniului și cele care pot fi integrate în peisajul urban. „Avem o sumedenie de obiecte care au fost construite și trebuie divizate: care au impact negativ și care nu au”, a menționat un expert, arătând că legea trebuie să ofere o soluție pentru această realitate.
În strânsă legătură, a fost criticată situația în care multe localități nu dispun de documentație de urbanism aprobată, ceea ce creează un vid legislativ. În lipsa unor PUG-uri clare, care să stabilească regimul de înălțime, funcțiunile permise și alte reguli, orice decizie privind intervențiile în zonele istorice devine arbitrară și dependentă de interpretări punctuale. Reprezentanții Ministerului Culturii au recunoscut că aceste situații complexe necesită, cel mai probabil, hotărâri de guvern ad-hoc pentru a oferi soluții de derogare de la legea actuală, dar au insistat că noua lege trebuie să fie una universală, aliniată la standardele europene.
Presiunea timpului este un alt factor important, având în vedere că proiectul de lege face parte din programul național de aderare la UE și are ca termen limită de adoptare luna august a acestui an. Dezbaterile au relevat astfel o dilemă fundamentală: pe de o parte, urgența de a adopta un cadru legislativ modern și european, iar pe de altă parte, necesitatea de a rezolva problemele structurale din domeniul urbanismului, fără de care noua lege ar putea rămâne parțial inaplicabilă. Soluția pare să fie o combinație între o lege-cadru clară și mecanisme legislative separate, care să abordeze punctual și pragmatic situațiile de „intrare în legalitate”.