Scandalul salariilor demnitarilor: Ministrul Pîslaru neagă acuzațiile și prezintă dovezi. „Propunerea a venit de la partide, printr-un email”

Confruntat cu un val de critici privind majorarea salariilor pentru demnitari în noua lege a salarizării, ministrul Dragoș Pîslaru a negat vehement că ar fi autorul acestei inițiative, numind acuzațiile „o minciună și o înfățișare complet greșită a realității”. Într-o declarație tranșantă, Pîslaru a dezvăluit că propunerea de creștere a coeficienților pentru demnitari a venit direct de la liderii partidelor politice din Parlament.
Ca dovadă, ministrul a făcut referire la un email primit pe data de 21 mai, la ora 17:17, de la Camera Deputaților, care conținea modificările pentru grilele de salarizare ale demnitarilor (anexele 8 și 9). Acesta a precizat că documentul a fost rezultatul unui acord politic la care au participat reprezentanți ai tuturor partidelor, inclusiv fostul său coleg Florin Manole și secretarul de stat Băcaru. „Acest lucru este rezultatul unui acord politic. Nu este o grilă stabilită de mine printr-un act subiectiv, ci o grilă agreată la nivelul partidelor”, a insistat Pîslaru.
În urma reacției publice negative, ministrul a explicat că a primit mandat de la prim-ministru să negocieze cu Comisia Europeană posibilitatea de a nu aplica aceste majorări. Negocierile au avut succes, iar Pîslaru a anunțat o victorie importantă: Comisia Europeană nu va obliga România să majoreze salariile demnitarilor, oferind libertatea de a aplica o înghețare sau o eșalonare a creșterilor.
În consecință, recomandarea tehnică pe care ministrul o va înainta va fi o eșalonare a acestor majorări pe o perioadă de cinci ani, până în 2031. „Rolul meu este unul tehnic și de mediere. Aceasta este analiza profesională pe care o vom înainta”, a declarat el. Pîslaru a criticat dur atitudinea partidelor care, deși au fost parte a înțelegerii, acum lansează atacuri publice, numind comportamentul lor „manipulări cinice folosite în scop politic”. Astfel, responsabilitatea pentru controversata propunere este plasată ferm în tabăra liderilor politici din Parlament, ministrul poziționându-se ca un tehnician care a implementat o decizie politică și care, ulterior, a găsit o soluție pentru a calma nemulțumirea publică.