Comemorarea deportărilor: o paralelă dureroasă cu agresiunea Rusiei în Ucraina

Evenimentul de comemorare a victimelor deportărilor sovietice, desfășurat vineri la Chișinău, a fost marcat de o paralelă tulburătoare între atrocitățile staliniste și agresiunea militară actuală a Rusiei împotriva Ucrainei. Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a adus în discuție suferința prezentă, subliniind că lecțiile trecutului sunt mai relevante ca oricând.

În discursul său, oficialul a afirmat că „cel mai rău lucru pe care îl trăim, din păcate, și noi astăzi, este că încă mai există astfel de regimuri autoritare și criminale în proximitatea noastră”. El a făcut o legătură directă între deportarea în masă a copiilor și familiilor din Basarabia în secolul trecut și crimele de război comise în prezent în Ucraina, menționând în mod specific răpirea miilor de copii ucraineni de către forțele ruse.

„Gândul meu se duce la Ucraina. Mă gândesc la miile de copii, tineri, care au fost răpiți, furați”, a spus Grosu, evocând o întâlnire recentă cu mame din Ucraina ai căror copii au dispărut în timpul ocupației ruse. Una dintre acestea i-a povestit cum fiul ei de 16 ani a ieșit din casă în 2022 și nu s-a mai întors, soarta lui rămânând necunoscută. Această mărturie, a sugerat Grosu, oglindește tragedia a nenumărate familii moldovenești despărțite de regimul sovietic.

Paralela a fost menită să sublinieze nu doar continuitatea metodelor regimurilor totalitare, ci și urgența de a condamna ferm astfel de acțiuni și de a păstra vie memoria victimelor. Conectarea istoriei cu prezentul a conferit o încărcătură emoțională suplimentară evenimentului, transformând comemorarea într-un act de solidaritate cu poporul ucrainean și un avertisment puternic despre pericolele care persistă în regiune. Mesajul transmis a fost clar: amintirea suferințelor provocate de deportări nu este doar un exercițiu istoric, ci o datorie morală față de prezent și viitor, pentru a nu mai permite repetarea unor astfel de tragedii.