Proiectul rampelor pentru persoanele cu dizabilități, aprobat în CMC pe fondul unor dezbateri aprinse

Consiliul Municipal Chișinău (CMC) a aprobat, în ședința de joi, un proiect de decizie privind instalarea rampelor portabile sau mobile în scările blocurilor de locuit pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilități. Decizia a fost luată după dezbateri intense, marcate de acuzații politice și discuții procedurale, culminând cu un vot de 22 de consilieri „pentru”.

Proiectul, prezentat de consiliera Irina Baran, subliniază necesitatea urgentă de a alinia infrastructura locativă a capitalei la prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de Republica Moldova în 2010. Raportoarea a argumentat că, în ciuda legislației existente, accesibilitatea rămâne o problemă gravă în Chișinău, în special în blocurile vechi, cu cinci etaje, care nu sunt dotate cu ascensoare. Au fost prezentate cazuri concrete, inclusiv șase adrese unde persoane cu dizabilități, unele imobilizate în scaun cu rotile de ani de zile, sunt practic captive în propriile locuințe, incapabile să iasă din clădire fără ajutor.

Inițiativa propune ca Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare, în colaborare cu preturile de sector și direcțiile de asistență socială, să prezinte un raport lunar privind numărul de solicitări pentru instalarea rampelor și să efectueze un calcul estimativ de cost pentru fiecare caz. Un amendament aprobat prevede ca acest calcul să fie finalizat anual până la 1 decembrie, pentru a putea include cheltuielile în bugetul municipal.

Dezbaterile au scos la iveală și tensiuni politice. Consilieri din opoziție au acuzat că proiectul este o manevră politică și că problemele ar fi putut fi rezolvate prin demersuri directe către instituțiile responsabile, fără a mai fi nevoie de o decizie a CMC. Consilierul Serghei Afanasenco, el însuși utilizator de scaun cu rotile, a criticat abordarea, afirmând că proiectul a fost elaborat fără consultarea asociațiilor de profil și a persoanelor direct vizate. El a subliniat complexitatea implementării, menționând că legislația actuală necesită acordul a 100% dintre locatari pentru astfel de modificări, un consens adesea imposibil de atins.

În replică, susținătorii proiectului au acuzat blocaj birocratic și lipsă de voință politică din partea executivului, argumentând că, deși legislația obligă autoritățile să acționeze, în practică, solicitările cetățenilor rămân fără răspuns sub pretextul lipsei de fonduri. În ciuda controverselor, proiectul a fost votat, reprezentând un pas înainte, cel puțin la nivel declarativ, în soluționarea unei probleme sociale stringente.