Președinta Curții de Conturi trage un semnal de alarmă: Salariile necompetitive pun în pericol capacitatea instituției

Președinta Curții de Conturi a tras un semnal de alarmă cu privire la riscul major de a pierde personal calificat din cauza salariilor necompetitive, o problemă care, în opinia sa, subminează direct capacitatea instituției de a-și îndeplini eficient mandatul de supraveghere a banilor publici. Avertismentul a fost lansat în cadrul ședinței Comisiei parlamentare pentru controlul finanțelor publice, unde s-a discutat raportul de evaluare al SIGMA, care a identificat, de asemenea, autonomia financiară ca fiind o provocare persistentă.

Potrivit șefei Curții de Conturi, deși s-au înregistrat progrese în ceea ce privește autonomia funcțională, independența financiară deplină rămâne un deziderat. Aceasta a subliniat că problema salarizării este una „subtilă, dar extrem de importantă”, având consecințe directe asupra stabilității și profesionalismului instituției. „Un auditor public nu este un simplu salariat, ci o persoană certificată în domeniu, a cărei pregătire durează între 8 și 10 ani. Pierderea acestor specialiști în favoarea sectorului privat reprezintă o pierdere enormă a investiției publice”, a declarat președinta.

Aceasta a criticat actualul proiect de lege privind salarizarea, susținând că acesta nu oferă o soluție echitabilă și nu garantează o remunerare competitivă pentru angajații Curții, în ciuda responsabilităților complexe pe care le au. „Nu cerem salarii exorbitante, dar cerem corectitudine și echitate, ținând cont de sarcini, atribuții și responsabilități. Salariile noastre trebuie să fie competitive, nu mai mici decât ale celor pe care îi audităm”, a adăugat ea. Președinta a argumentat că bugetul Curții de Conturi reprezintă o fracțiune infimă din bugetul public național (aproximativ 0.05-0.06%), iar asigurarea unei remunerări adecvate nu ar constitui o povară, ci o investiție necesară în buna guvernanță.

În replică, președintele comisiei parlamentare, Petru Burduja, deși s-a arătat solidar cu poziția Curții, a adoptat o atitudine realistă, menționând reticența frecventă a Ministerului Finanțelor în a accepta astfel de majorări. Discuția evidențiază o tensiune sistemică între necesitatea consolidării instituțiilor de supraveghere și constrângerile bugetare, ridicând întrebări cu privire la prioritățile strategice ale statului în domeniul reformei administrației publice și al combaterii utilizării ineficiente a fondurilor publice.