Pentru a fi durabilă, pacea trebuie să fie ancorată în fiecare dintre noi. În astfel de mod ca fiecare dintre noi să devină ambasadorul firesc al păcii.
Acest slogan UNESCO a devenit foarte și foarte actual în ultimele zile. Și acest slogan UNESCO, racordat la patrimoniul cultural, ne face ca foarte multă lume bună, foarte multă lume profesionistă să lucreze împreună, să își consolideze eforturile, anume pentru a deveni ambasadorii păcii prin conservarea, protejarea patrimoniului cultural.
Doamnelor și domnilor, onorată asistență, excelențele voastre, stimați oaspeți, suntem extrem de onorați de a găzdui cea de a doua ediție a trainingului regional UNESCO consacrat combaterii traficului ilicit de bunuri culturale ucrainene. Scopul acestui training fiind acela ca să ne facă pe noi cu dumneavoastră ambasadori ai păcii, să ne ajute să ne consolidăm eforturile interinstituționale și să devenim cei care știm noi a fi mai buni.
În acest sens, am onoarea să o invit în fața dumneavoastră pe doamna Krista Picat, directoarea pentru cultură în situații de urgență UNESCO, care ne va saluta de la acest ecran. Doamna Krista, vă așteptăm.
[Krista Picat] Good morning from Paris. Bună dimineața din Paris. Excelențele dumneavoastră, doamna Nicolaescu Onofrei, președinta Comisiei Cultură, Educație, Cercetare, Tineret, Sport și Mass-Media, domnule ministru Prodan, domnule ministru Tocițki, dragi colegi, parteneri, doamnelor și domnilor, este o onoare să mă adresez dumneavoastră în numele UNESCO la deschiderea acestui atelier regional.
Aș vrea să încep prin a vă mulțumi, a mulțumi guvernului Moldovei și personal domnului ministru Prodan și Svetlanei pentru că au organizat această întâlnire regională importantă. De asemenea, aș vrea să mulțumesc Ministerului Culturii și Comunicațiilor Strategice pentru cooperarea dumneavoastră și pentru încrederea dumneavoastră în UNESCO.
Și vreau să mulțumesc tuturor experților, oaspeților care au venit la Chișinău, dar și celor care sunt conectați online. Colaborarea dumneavoastră arată cât de puternice sunt aceste eforturi care implică mai multe părți, care sunt cruciale pentru a aborda provocările cu care ne confruntăm astăzi.
După cum ați spus, Liliana, la primul atelier din Varșovia din ianuarie 2023, am avut parteneri din alte institute culturale. Astăzi suntem uniți de o misiune comună, aceea de a proteja patrimoniul cultural în fața crizelor.
Această misiune nu a fost niciodată mai urgentă și mai relevantă pentru că întreaga situație din Ucraina ne-a adus doar la suferință umană imensă, dar a adus și la pagube patrimoniului cultural care este imposibil de înlocuit. UNESCO a văzut daune pentru 492 de site-uri culturale, 252 de clădiri de interes istoric, artistic, monumente religioase, 18 librării, biblioteci și în contextul războiului, acest patrimoniu cultural nu este doar distrus, dar este și traficat.
Aceste acte au un impact de lungă durată. Acestea șterg memoria și identitatea culturală și subminează eforturile de reziliență. Dar pierderea patrimoniului cultural nu este doar o pierdere pentru o națiune, este o pierdere pentru întreaga umanitate.
De la izbucnirea războiului la scară largă din 2022, UNESCO a lucrat cu comunitățile și autoritățile din Ucraina, precum și cu partenerii internaționali pentru a proteja patrimoniul cultural din Ucraina. După cum am spus, primul atelier a fost organizat în Varșovia în ianuarie 2023 și acolo au fost implicate diferite autorități.
Și după distrugerea barajului din Ucraina, noi am sprijinit documentarea acestor site-uri terestre și luarea de măsuri urgente pentru a mitiga efectele. De asemenea, UNESCO a lucrat la digitalizarea și documentarea colecțiilor ca măsuri importante pentru pregătire pentru muzee, cum ar fi Muzeul Arheologic din Odesa.
Și mâine vom afla mai multe despre aceste eforturi de la colegul nostru care este șeful biroului UNESCO din Ucraina. Războiul din Ucraina ne-a reamintit de importanța și vulnerabilitatea culturii.
Multe țări din această regiune prioritizează acum eforturile lor de a documenta patrimoniul și se pregătesc pentru a proteja patrimoniul în situații de război inclusiv. Dar pentru a ne pregăti, trebuie să și consolidăm cooperarea regională, cooperarea între țări, sectoare, instituții, atât la nivel de poliție și alte instituții, dar și la nivel de teren.
Deci, în următoarele trei zile veți analiza diferite instrumente legale internaționale și vom vedea cum se face această implementare în regiune. De asemenea, aș vrea să laud eforturile tuturor țărilor implicate în protecția patrimoniului cultural prin ratificarea Convenției din 1954, precum și prin ratificarea Convenției din 1970 privind modalitățile de interzicere și de prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate asupra bunurilor culturale.
De asemenea, veți explora și instrumentele normative și diferite alte instrumente împotriva, de care sunt folosite împotriva traficului și jafurilor. Vom afla despre această experiență din partea reprezentanților Ucrainei ca să vedem care sunt provocările cu care încă se confruntă și care sunt nevoile urgente.
Apoi vom auzi părerea sistemelor judiciare, sistemelor, serviciilor vamale și de control al frontierei și vom vedea care sunt măsurile preventive care ne vor ajuta să ne mișcăm de acum înainte. Noi vom promova un răspuns regional mai puternic, unul care să pună fundamentul pentru o recuperare și pentru a face lucrurile ca să fie mai bune după această reconstruire.
Aceasta este o provocare globală și răspunsul nostru trebuie să fie holistic și inclusiv. Acțiunile noastre sunt cele mai de succes când se bazează pe dialog și solidaritate și încredere.
De aceea, cooperarea regională este esențială. UNESCO este foarte mândru și este hotărât să fie alături de dumneavoastră pe această cale. Vă doresc un atelier de succes.
Mulțumesc foarte mult pentru atenție.
Distinsă doamnă Krista Picat, vă mulțumim foarte mult pentru efortul dumneavoastră și pentru sprijinul constant pe care îl oferiți în susținerea proiectelor elaborate de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Și vorbind despre aceste proiecte, constatăm că în ultimii ani Republica Moldova a modificat considerabil cadrul normativ în domeniul protejării patrimoniului cultural.
Și în acest sens, o avem pe un adevărat ambasador al culturii în Parlamentul Republicii Moldova. O invit în fața dumneavoastră pe doamna Liliana Nicolaescu Onofrei, președintele Comisiei Parlamentare pentru Cultură, Educație, Cercetare, Tineret, Sport și Mass-Media, care de fiecare dată este persoana cea mai implicată în proiectele elaborate de către Ministerul Culturii. Vă rog frumos.
Stimate doamne director Picat, stimate domnule ministru Prodan, stimate domnule ministru Tocițki, stimată doamnă director, stimați prieteni, sunt onorată să fiu astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă transmite în primul rând un călduros salut din partea colegilor mei din Comisia Parlamentară pentru Cultură, Educație, Cercetare, Tineret, Sport și Mass-Media, dar și din partea tuturor colegilor din Parlamentul Republicii Moldova.
Vreau să prezint sincere mulțumiri atât colegilor din Ministerul Culturii, așa cum bine spunea doamna Pociumban, în ultima perioadă colegii din Ministerul Culturii ne-au cam dat de lucru în Parlament. Am avut mai multe legi peste care a trebuit să ne aplecăm cu seriozitate și acum avem două dintre ele probabil pentru următoarea ședință de Parlament.
Vreau să adresez din start sincere mulțumiri echipei pe care o conduce doamna Pociumban, pentru că serviciul de evidență și circulația bunurilor culturale mobile, chiar dacă nu are o experiență lungă temporală ca instituție, dar are o experiență deja fructuoasă, aș zice eu, care aduce rezultate, inclusiv din punctul de vedere al problemelor care vor fi abordate de către dumneavoastră. Mulțumiri tuturor instituțiilor din țările participante care au găsit timp pentru a participa la acest eveniment.
Din punctul meu de vedere, eu fiind educaționalist, venind din educație, cred că o mare parte sau cea mai importantă parte a activității pe care o veți avea dumneavoastră și în această a doua ediție este cea de formare, pentru că nevoia de formare a tuturor specialiștilor din toate agențiile, entitățile implicate în procesul de salvgardare a bunurilor culturale, a bunurilor culturale mobile, a patrimoniului ucrainean în situație de criză, cu toată tristețea, dar sunt lucruri pe care trebuie să le învățăm, sunt importante pentru formare, trebuie să știm cum să reacționăm, să ne creștem capacitățile de reacție și de reziliență în asemenea situații.
În afară de importanța pentru formare, pentru creare de capacități, sunt foarte sigură că e și partea de importanță culturală a activității pe care o să aveți dumneavoastră în aceste trei zile și nu doar din punctul de vedere al subiectelor pe care le veți aborda, dar vreau să vă încurajez insistent să aveți și timp pentru interacțiune culturală și pentru socializare și înțeleg că serile vor fi speciale pentru asta. Vreau să vă încurajez să vedeți acest element cultural din Republica Moldova care chiar cred că este și un element de mândrie națională pentru noi, evident dacă este bine dozat. La ce mă refer, dumneavoastră o să vedeți în serile următoare.
Deci, importanță de formare, importanță culturală. Vreau să vă fac o mărturisire și vreau pe final să prezint scuze traducătorilor, pentru că voi folosi un cuvânt care probabil nu se poate traduce ușor, de aceea va trebui să îl lase așa, românește. Dragobete.
Unii dintre dumneavoastră care simt românește în această sală știu ce este Dragobete. Pentru oaspeții noștri care poate nu au această tradiție, vreau să vă mărturisesc că în familia mea, eu și soțul avem această sărbătoare, aveam această sărbătoare Dragobete, care este o sărbătoare a dragostei și în familia noastră era mai importantă decât 8 Martie, decât Ziua Femeii, decât 1 Martie, Ziua Primăverii, decât Saint Valentine's, decât ce vreți dumneavoastră. Cea mai importantă sărbătoare în familia mea.
Etimologic sunt foarte multe tratări cum anume se descifrează. Drag înseamnă, evident că e de origine slavă și înseamnă drag, da, apropiat. Dragobete, se zice că ar putea să însemne și dragobrat, frate drag.
Nu știm. La noi e sărbătoarea dragostei. Vreau să vă mărturisesc că de ceva timp noi nu o mai avem în familie și nu o sărbătorim și nu o putem sărbători.
O să înțelegeți și de ce, dar vreau să vă rog ca dumneavoastră în aceste zile să vă gândiți la aceste aspecte, la ce înseamnă pentru noi personal niște valori culturale, bunuri culturale mobile, imobile, pentru că afectează starea de bine a noastră a tuturor. Noi nu mai avem Dragobete în familie pentru că data Dragobetului este 24 februarie.
Și din 2022 noi nu o mai sărbătorim. Eu vreau să ajung într-un moment când vom putea sărbători, dar nu știu cât de ușor va fi. De aceea, mulțumiri tuturor, tuturor echipelor, cum ziceam și cred că e bine să încercăm să folosim această ocazie pentru învățare, pentru schimb cultural, dar și pentru tot ce putem face noi, așa cum ziceau și colegii și cum a zis și doamna Picat, pentru ca să fim ambasadori ai păcii.
Vă mulțumesc.
Vă mulțumim tare mult, stimată doamnă Liliana Nicolaescu Onofrei. Eu voi reveni un pic la cadrul normativ. Ziceați despre acele proiecte de legi care sunt acum în Parlamentul Republicii Moldova.
Unul aș vrea să îl numesc îndeosebi. Este vorba despre modificarea Legii 280 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil și acest proiect de lege își propune să transpună Directiva 60 din 2014 al Uniunii Europene cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat. O directivă foarte importantă pentru întreg spațiul european și un proiect de lege foarte ambițios pentru Ministerul Culturii din Republica Moldova.
Îl invit în fața dumneavoastră pe domnul ministru Sergiu Prodan, care a pus umărul la acest proiect în special și la toate celelalte proiecte pe care noi le promovăm.
Mulțumesc mult, doamna Pociumban. Thank you very much for this occasion to have a short speech. Vă mulțumesc foarte mult pentru ocazia de a ține un discurs scurt.
Stimate domnule ministru Tocițki, stimată doamnă Nicolaescu Onofrei, stimată doamnă Pociumban, doamna Picat, sper că încă este alături de noi. Este o adevărată onoare pentru Republica Moldova să fie gazda celei de a doua ediții a instruirii regionale a UNESCO privind lupta împotriva traficului ilicit a bunurilor culturale ucrainene.
După succesul primei ediții din Varșovia, suntem bucuroși să vă urăm bun venit aici la Chișinău pentru a continua să lucrăm împreună pentru a proteja patrimoniul cultural, în special în astfel de vremuri provocatoare. Această instruire este foarte importantă pentru că ne ajută să avem capacități instituționale și profesionale mai bune și să avem o cooperare mai bună între autoritățile naționale.
De asemenea, vom putea să lucrăm mai bine împreună pentru a pune capăt traficului ilicit în contextul războiului din Ucraina. Ne bucurăm să avem aici participanți din România, Ucraina, Polonia, Ungaria, Slovacia și bineînțeles, Moldova și bineînțeles, reprezentanți ai UNESCO.
Rolul dumneavoastră ca ofițeri vamali, ofițeri de aplicare a legii, experți sunt foarte importante. Dumneavoastră nu protejați doar niște obiecte, dumneavoastră salvgardați identitatea, istoria și demnitatea. În Moldova, deși nu avem încă un departament special pentru investigarea infracțiunilor legate de bunurile culturale, avem mai multe instituții care sunt implicate.
Inspectoratul General de Poliție, Inspectoratul General de Investigații, Serviciul Vamal și Procuratura Generală. Ministerul Culturii este responsabil pentru lansarea investigațiilor și pentru colaborarea cu partenerii internaționali pentru a recupera bunurile culturale care au fost exportate ilegal. Pe parcursul anilor, noi am avut progrese pentru a ne alinia legislația la standardele internaționale.
De când ne-am alăturat Convenției împotriva infracționalității transnaționale în 2005, Moldova a continuat să își consolideze cadrul legal în acest domeniu. Acum un an, de fapt în 2023, am creat registrul, serviciul privind circulația bunurilor culturale care se concentrează pe monitorizarea, clasificarea și digitalizarea patrimoniului cultural și care cooperează îndeaproape cu Serviciul Vamal și cu agențiile de aplicare a legii.
Astăzi facem un pas important înainte. Este primul eveniment internațional dedicat circulației și protecției bunurilor culturale. Noi considerăm că relațiile construite în timpul acestui atelier vor duce la o coordonare mai bună și la o cooperare pe termen lung între noi.
În final, aș vrea să mulțumesc UNESCO pentru sprijinul continuu și leadershipul său pentru protejarea patrimoniului cultural în întreaga lume. Noi facem schimb de cunoștințe și prin responsabilitate, prin încredere putem să creăm soluții de durată pentru a proteja cultura în regiunile noastre. Mulțumesc foarte mult.
Mulțumim, domnule ministru. Stimați oaspeți, excelențele voastre, ne bucurăm de fiecare dată când avem atât de mulți oaspeți în Republica Moldova. Cunoașteți, noi suntem un popor ospitalier și ne place să recunoaștem și noi de fiecare dată acest lucru.
Și foarte tare ne-ar plăcea ca întrevederea de astăzi să fi avut un alt subtext. Din păcate, noi discutăm astăzi în special despre acele măsuri pe care urmează să le întreprindem în combaterea traficului ilicit de bunuri culturale ucrainene. Și pe parcursul acelor trei zile vom discuta despre aceste provocări și vom încerca, pe măsura puterilor noastre și a competențelor noastre, să stabilim acele momente cheie prin care putem contribui la depășirea acestei situații.
Cu mare respect, îl invit în fața dumneavoastră pe domnul ministru Tocițki, care este oaspetele de onoare al evenimentului de astăzi.
Bună ziua. Before I will start my speech, I would like to thank Mr. Sergiu Prodan, my colleague, Mrs. Liliana, Mrs. Svetlana for this invitation. Înainte să îmi încep discursul, aș vrea să mulțumesc domnului Sergiu Prodan, colegului meu, doamnei Liliana, doamnei Svetlana pentru această invitație.
Sunt aici nu doar în calitate de ministru și prieten al domnului Sergiu, ci am venit, după cum a spus și Liliana cu mândrie, ca cineva care nu este doar un vecin, ci cineva care știe ce înseamnă să fii frate. Noi avem ace, noi suntem din aceeași regiune a Carpaților, suntem cei care respectăm această națiune și credem că frații noștri sunt cei din Republica Moldova și avem o istorie, o cultură care ne unește de asemenea.
O să vă spun un secret care încă nu a fost discutat cu domnul Sergiu. Ne-am dori to share with our neighbors, with our friends, both Romania and the Republic of Moldova, special presentations to UNESCO, which will have a cultural element. Să împărtășim cu vecinii noștri, cu prietenii noștri, atât România cât și Republica Moldova, niște prezentări deosebite UNESCO, care va avea un element cultural.
Ne-am întrunit cu toții aici, reprezentanți din Moldova și România și Ucraina și vrem să prezentăm UNESCO elementele noastre deosebite culturale care au o denumire în română Cucuteni, iar în ucraineană Trypillia. Cred că va fi o altă, un alt exemplu de Dragobete, acel dragobrat.
Înainte să încep să vorbesc despre semnificația ședinței de astăzi, nu voi înceta să repet și să spun că războiul este cu adevărat o tragedie. Din 2014 până în ziua de astăzi avem 1 milion 700 de mii de artefacte sub ocupație rusească și care sunt expuse traficului ilicit.
Am obținut 1 milion 500 de mii de pe front, dar astăzi avem 2223 de elemente din muzee care, deci, situri, locuri care au fost distruse în acești 10 ani de război. Și întotdeauna mă voi întoarce la ceea ce a spus doamna Nicolaescu.
Războiul nu înseamnă doar acapararea de teritorii, artefacte și așa mai departe, ci se referă și la furtul identității. Trebuie să think that the neighbor we have is a neighbor who does not only put his eye on territories, does not only target territories, buildings and human lives, but tries to destroy the identity of the people. Ne gândim că vecinul pe care îl avem este un vecin care nu pune ochiul doar pe teritorii, nu țintește doar teritorii, clădiri și vieți umane, ci încearcă să distrugă identitatea a poporului. Și întotdeauna trebuie să ne gândim la asta, trebuie să ne conservăm identitatea.
Voi începe din nou, voi continua să vorbesc despre subiectul reuniunii de astăzi. Domnule ministru Sergiu Prodan, dragi colegi, doamna Svetlana și Liliana, cultural goods are not just artifacts or works of art. Bunurile culturale nu sunt doar artefacte sau opere de artă.
Bunurile culturale sunt o moștenire vie a istoriei. Aceasta este esența, substanța identității, este necesitatea internă de a exista și un simbol al unității civilizației umane. Am menționat tocmai că cele trei națiuni vecine vor present the Cucuteni culture or Trypillia in Ukrainian. Prezenta cultura Cucuteni sau Trypillia în ucraineană.
Și acolo trebuie să începem prin patrimoniul cultural. Națiunile și generațiile reușesc să se cunoască unele pe altele și de acolo am început și asta trebuie să conservăm. Valorile din trecut sunt unite cu prezentul, iar prezentul este legat de viitor.
Cu toate acestea, istoria a fost plină de tragedii. Secolul al XX-lea a fost marcat de două războaie și de distrugerea culturii. Pierderea moștenirii culturale.
Astăzi, în secolul XXI, Ucraina din nou vede această distrugere barbară și o demonstrație a modului în care vecinul nu poate supraviețui fără a-l distruge pe celălalt. Instruirea de astăzi este prin urmare, în primul rând, este foarte oportună și necesară pentru a înțelege ce trebuie să faci, ce trebuie să facem, pentru că suntem într-un context deosebit din punct de vedere geopolitic.
Bineînțeles, Ucraina nu doar își respectă obligațiile internaționale, ci combate și traficul ilicit al bunurilor culturale prin cooperare internațională. Am menționat deja câte artefacte sunt sub control rusesc.
Cu 300 de ani în urmă le-au pus pur și simplu în niște muzee din Moscova și Sankt Petersburg, iar acum le trafichează, le trimit în alte teritorii. Și ultimul artefact care a fost restituit recent din SUA avea un ambalaj special pe care scria că sunt piese pentru grătar.
Era un artefact din secolul al XIX-lea din regiunea Herson. Pentru ei acestea sunt doar elemente pentru grătar, pentru ucraineni, moldoveni, polonezi, români, asta e clar că acele elemente au fost create în secolul al XIX-lea. Noi suntem o națiune care face parte dintr-o Europă mai mare, dintr-o cultură mai mare, pentru ei aceste elemente sunt pur și simplu o parte dintr-un grătar.
Pentru ruși noi nu suntem o națiune. Și trebuie să fim onești. Înțeleg că este o organizație internațională UNESCO în care sunt mai multe țări membre, dar să spui pur și simplu războiul din Ucraina fără să menționezi cine a început războiul nu este corect, nu este adevărat.
Pentru noi ca națiune, pentru noi ca oameni care lucrăm în domeniul culturii, trebuie să folosim noțiunile corecte. Cine a început războiul? Cine a început alte războaie, nu doar în Ucraina, ci și în Moldova cu 33 de ani în urmă, în Georgia, chiar și în Azerbaijan.
Cine a început războaie cu sute de ani în urmă și așa mai departe. Dragi colegi, suntem foarte recunoscători tuturor organizațiilor internaționale, guvernelor, partenerilor care au oferit asistență Ucrainei, pentru că ca să faci față unei astfel de situații ai nevoie de sprijin, pentru că nu este ușor. Reprezentanții națiunilor care din prima zi a agresiunii deschise au fost deschiși, avem conexiuni cu parteneri, cu viceministrul și respect foarte mult vecinii noștri care ne-au ajutat nu doar să ne apărăm, ci și să ne protejăm patrimoniul nostru cultural.
Au deschis frontiera pentru arta noastră, pentru expozițiile noastre, pentru transportare în siguranță, ajutând oamenii să supraviețuiască inclusiv. Protejarea patrimoniului cultural nu se referă doar la conservarea trecutului, ci la asigurarea viitorului nostru.
Se referă la conservarea comunităților noastre. Ministerul Culturii și Comunicații Strategice al Ucrainei cooperează în mod activ cu UNESCO, Interpol, FBI și Europol pentru prevenirea traficului ilegal cu artefacte culturale ucrainene. Și voi repeta, 1 milion 700 de mii de artefacte ucrainene sunt sub control rusesc.
Și asta nu înseamnă că ele pur și simplu sunt puse în muzee rusești sau se spune că Lenin a creat Ucraina. Am mai auzit astfel de teorii și în legătură cu alte țări, dar acest lucru se referă la trafic. Și aceasta este una dintre cele mai mari tragedii ale oricărei națiuni în situație de război.
Credeți-mă, războiul nu este doar despre teritorii. În mare parte războiul înseamnă identitate, atac asupra identității și trebuie să îți protejezi identitatea prin protejarea acestor elemente culturale. Susținerea a fost oferită și de organizații din cadrul Uniunii Europene și aș vrea să mulțumesc Uniunii Europene cu această ocazie, care a susținut, a oferit susținere nu doar în acești trei ani de agresiune deschisă, ci și atunci când Agenția USAID a părăsit Ucraina, Uniunea Europeană a decis să susțină Ucraina în dimensiunea culturii, în dimensiunea mass-media și în proiecte umanitare.
Și trebuie să ne gândim la organizațiile care vă vor ajuta în viitor și trebuie să mergeți în această direcție și nu în alta. Scuze, sunt un pic emoționat, dar am ajuns în seara trecută după comemorarea a trei ani după distrugerea Irpin și Bucea. Am văzut trei ani în urmă, era 1 aprilie ca și azi.
Am văzut drumurile, am văzut întreaga natură de ucidere reprezentată de ruși. Și au trecut trei ani de atunci. Pot să vă spun că sunt mândru de națiunea mea, de vecinii mei care ne-au ajutat să restaurăm, să reconstruim după ce prezența rusă a dus la distrugerea a 75% din clădirile, cluburile, teatrele, centrele de muzică au fost distruse.
Și vă spun asta tuturor ca să vă fac să înțelegeți că identitatea dumneavoastră, cultura dumneavoastră, națiunea dumneavoastră reprezintă unul dintre cele mai importante elemente spre care trebuie să fiți orientați. Trebuie să vă asigurați că nimeni nu poate veni să vă oblige să schimbați una sau alta, pentru că sunteți națiuni extraordinare și culturi extraordinare.
Sunteți o națiune care a creat, sunteți națiuni care au creat Europa. În 2022, în colaborare cu Consiliul Internațional al Muzeelor, am elaborat un sistem, am înțeles de ce avem nevoie pentru a asigura transporturile de pe linia de front. Dar oricum, în orice caz, trebuie să ne gândim la modul în care asigurăm acest lucru.
Ne referim la transport, un loc de siguranță, adăpost care pot fi cu uz dublu. În perioadă de război sunt folosite aceste spații în situație de urgență, iar în perioadă de pace sunt folosite pentru alt scop. Și vreau să vă doresc din tot sufletul să aveți întotdeauna pace și nu război.
Noi în Ucraina am înțeles că în orice caz, orice veți face, oricât de multe adăposturi ai avea, trebuie să ai și mai multe, pentru că nu e vorba doar despre vieți omenești, ci e vorba despre viitor, artă, artefacte pe care trebuie să le conservezi, pentru că fără acestea nu vei avea un viitor. Colegi, reuniunea de astăzi este despre ajutorul în prevenirea și lupta împotriva traficului ilicit și creșterea conștientizării cu privire la patrimoniul cultural ucrainean.
Și nu ne referim doar la patrimoniul cultural ucrainean, e despre patrimoniul cultural al tuturor. Rusia a bombardat recent o zonă apropiată de Odesa și au lovit 16 locuri diferite de patrimoniu care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Deci e lângă Odesa, acel loc care a fost bombardat, dar 16 situri, 16 clădiri diferite au fost construite de italieni, de germani, români, moldoveni, toți acești arhitecți din aceste națiuni.
Deci, în primul rând, e despre patrimoniu, iar prin patrimoniu răspundem la întrebarea cine sunt. Vreau să mulțumesc colegilor mei, domnului ministru, președintei Comisiei Parlamentare pentru Cultură, doamnei Svetlana care m-au invitat la acest atelier, pentru că pentru fiecare politician este esențial să existe astfel de oameni care lucrează zi de zi pentru conservarea, restaurarea și evacuarea operelor de artă, de patrimoniu. Dumneavoastră ne dați elementele necesare pentru conservarea trecutului nostru, pentru că ne gândim la viitor.
Și încă o dată vreau să mulțumesc colegilor prezenți aici pentru participare, pentru participarea la prima conferință din Ucraina despre reziliență în domeniul culturii. Noi am pornit discuțiile despre cum să conservăm patrimoniul nostru, dar trebuie să continuăm să purtăm aceste discuții, pentru că pe lângă supraviețuire trebuie să ne construim și viitorul. Și viitorul se construiește doar prin cooperare, prin înțelegerea a cine suntem și de ce trăim pe acest pământ.
Fără cultură, fără conservarea patrimoniului cultural, asta nu va fi pur și simplu dificil, ci și imposibil. Vă felicit, dragi colegi. Mulțumesc țării gazdă și vă transmit unicul mesaj cu care să rămâneți: nu încetați să vorbiți despre cultură și despre patrimoniul cultural, pentru că acestea reprezintă esența națiunii dumneavoastră și trebuie să îl păstrați, pentru că sunteți o națiune care a creat, sunteți națiuni care au creat elementele de bază ale Europei, nu doar din punct de vedere geografic, ci și din punct de vedere cultural, național, prin care națiuni care au creat cel mai mare patrimoniu al culturii europene. Mulțumesc mult.
Vă mulțumim foarte mult, stimate domnule ministru Tocițki. Eu cred că exprim convingerea noastră a tuturor că într-un timp foarte apropiat noi ne vom întruni toți împreună într-o Ucraină pașnică, într-o Ucraină integră, într-o Ucraină mai puternică cum a fost până acum. Și acestea fiind spuse, eu vreau să aduc sincere mulțumiri dumneavoastră, stimată doamnă Onofrei, stimate domnule ministru Prodan, stimate domnule ministru Tocițki, stimată doamnă Krista Picat, pentru mesajele dumneavoastră încurajatoare, pentru mesajele dumneavoastră de salut și de convingeri adresate colegilor noștri, că suntem toți colegi deja și pe parcursul acestor trei zile vom lucra împreună, împreună pentru a elabora acel proiect, acele măsuri, acele propuneri de măsuri consolidate pentru a combate traficul ilicit de bunuri culturale.
Și reieșind din realitatea Republicii Moldova, atunci când putem spune că avem anumite mecanisme naționale de protejare a patrimoniului cultural, însă aceste mecanisme nu sunt suficient de bine consolidate la nivel interinstituțional. Experiența dumneavoastră, a tuturor celor care sunteți prezenți aici, ne va ajuta pe noi cei din Republica Moldova să ne consolidăm mecanismele noastre și totodată să creăm aceste punți pentru a avea o colaborare bună și frumoasă în continuare cu dumneavoastră toți împreună. Noi acum începem sesiunea propriu-zisă.
Avem câteva prezentări până la prima pauză de cafea. Dacă dumneavoastră dispuneți de timp, noi cu cea mai mare plăcere vă avem aici lângă noi. Da, are un interviu.
Bine. În așa caz, eu o invit în fața dumneavoastră pe doamna Ziceao Ian, da, asociatul, asociatul pentru programe a Convenției UNESCO din 1970. Convenția cheie, mulțumesc.
Convenția cheie, convenția de bază atunci când vorbim despre protejarea patrimoniului cultural, în special în situații de conflicte. Doamnă, vă rog, aveți cuvântul.
[Ziceao Ian] Good morning, colleagues. Bună dimineața, dragi colegi. Mă bucur foarte mult să vă întâlnesc în persoană.
Sper că toată lumea a avut o călătorie plăcută, că s-a odihnit fiecare. Aș vrea să spun încă o dată faptul că apreciem și vă suntem recunoscători pentru tot și abia așteptăm să lucrăm îndeaproape cu dumneavoastră în următoarele trei zile. Și mă voi baza pe experiența și pe implicarea dumneavoastră.
Pentru a începe aceste trei zile de muncă colectivă și dialog, vom avea o primă sesiune referitoare la cadrul internațional legal și operațional pentru lupta împotriva traficului ilicit. Veți afla și despre chestiuni juridice cât și despre chestiuni operaționale. Înțeleg că unii dintre dumneavoastră știu foarte bine Convenția UNESCO din 1970.
Atunci aș vrea să vă rog să ridicați mâna dacă sunteți familiar cu această convenție sau dacă ați mai participat la alte ateliere, la alte instruiri referitoare la această convenție. Deci am presupus corect, mulți dintre dumneavoastră cunoașteți deja informații despre această convenție. Astăzi vom discuta despre principalele clauze și prevederi ale convenției, dar dintr-o altă perspectivă, pentru că acum avem un atelier care se desfășoară în contextul unui conflict în regiune.
Deci astăzi ne vom concentra mai mult pe cum să operaționalizăm convenția, cum să operaționalizăm instrumentele juridice pentru o cooperare regională mai eficientă în lupta împotriva traficului ilicit cu bunuri culturale. Deci prezentarea mea va fi împărțităîn trei secțiuni. Mai întâi vom discuta în general despre activitatea UNESCO în ceea ce privește urgențele și implementarea Convenției din 1970. Și apoi vom discuta împreună cum putem să operaționalizăm mai bine convenția în situații de urgență și cum să creăm o abordare robustă holistică pentru combaterea traficului ilicit. În final, aș vrea să vă prezint niște instrumente practice, precum și niște bune practici.
[Krista Picat]
După cum știți foarte bine, la nivel global, cultura se confruntă cu riscuri în creștere din mai multe motive: conflicte, dezastre și schimbări climatice, care adesea se potențează reciproc. Riscurile au un impact asupra întregului sector al culturii, după cum am văzut din evenimentele recente. Proprietățile patrimoniului mobile, siturile istorice, instituțiile și colecțiile culturale, precum și patrimoniul imaterial și industriile culturale și creative.
În timpul conflictelor și dezastrelor, riscurile de jaf și trafic ilicit de bunuri culturale sunt deosebit de ridicate. Am văzut acest lucru. Jaful și traficul ilicit sunt parte dintr-o strategie de război pentru destabilizarea comunităților și a șterge identități culturale, identitatea culturală, după cum a menționat domnul ministru. De asemenea, sunt tot mai multe dovezi care demonstrează sau sugerează că rutele de trafic pentru antichități, obiecte sunt adesea aceleași cu cele pentru traficul de ființe umane, resurse.
Și datorită naturii sale lucrative, traficul ilicit uneori contribuie direct la finanțarea conflictelor, la mai mult terorism, la mai multe arme. Îmi cer scuze, încă mă obișnuiesc să folosesc acest dispozitiv.
De aceea, lupta împotriva traficului ilicit a fost recunoscut ca de comunitatea internațională ca o îngrijorare legată de o îngrijorare umanitară și de securitate. După cum ați văzut, au fost adoptate unele rezoluții ale Consiliului ONU pentru securitate, inclusiv rezoluția 2199, care a interzis traficul bunurilor culturale din Irak și Siria. Și rezoluția 2347 din 2017 este un alt punct important, pentru că este o altă rezoluție care se concentrează exclusiv pe patrimoniul cultural și recunoaște rolul central al UNESCO, precum și rolul partenerilor și al statelor membre.
Pentru a lupta împotriva traficului ilicit sau lupta împotriva traficului ilicit este la baza mandatului UNESCO. Și este pe agenda culturală și în 2022, 150 de ministere s-au reunit în City of Mexico și au emis, au adoptat o declarație. Și au subliniat impactul asupra memoriei, identității și viitorului oamenilor. Această declarație a arătat angajamentul statelor membre UNESCO pentru a combate aceste infracțiuni și a dus la un dialog deschis și inclusiv pentru returnarea și restituirea bunurilor culturale. Deci, această chestiune este sus pe agenda culturală.
Aș vrea să descriu ce facem împreună pentru a lupta împotriva traficului ilicit, pentru că noi creăm ecosisteme în care fiecare are propriul său rol. Sistemul este cuprinzător și holistic. Asta înseamnă că eforturile și acțiunile se leagă între ele în timp. Trebuie să ne pregătim de dezastre pentru a putea răspunde la criză și pentru a planifica o reconstruire mai bună. Apoi, de asemenea, este vorba despre un lanț lung de acțiuni de la protecție.
Asta înseamnă protecție juridică, protecția patrimoniului cultural, precum și prevenția, prevenirea importului, exportului ilicit și trecerea peste graniță a bunurilor culturale. Implică investigarea și sechestrarea bunurilor implicate, punerea sub acuzare și apoi returnarea și restituirea bunurilor culturale către țara de origine. Este un ecosistem care ține de mai multe sectoare și mai multe părți implicate. Toată lumea are un rol în acest sistem: cei care creează politicile, profesioniștii, cei care sunt în domeniul pieței artei, autoritățile din domeniul judecătoresc și procuraturii, agențiile de aplicare a legii, forțele umanitare și de menținerea păcii, cei care au mandatul de a proteja patrimoniul cultural.
Și la fel de important, comunitățile care, de obicei, sunt gardianul patrimoniului cultural și aceștia sunt, de obicei, primii care fac acest lucru atunci când apare o criză. Aș vrea să spun și că lupta pentru combaterea traficului ilicit are mai multe straturi. Discutăm de mai multe direcții de acțiune, cum ar fi cadrul legal național. De exemplu, Ministerul Culturii, Ministerul Justiției colaborează cu Parlamentul pentru a dezvolta cadrul legal. Mecanismele internaționale, de exemplu, elaborarea unor instituții specializate, cum ar fi instituția Svetlanei pentru înregistrarea și monitorizarea circulației bunurilor culturale. Aplicarea legii și controlul privind importul și exportul și opera, măsuri operaționale de nivel tactic, cum ar fi crearea unor inventare naționale, a unei liste de obiecte care sunt supuse controlului la export. Și pentru toate acestea, cooperarea internațională este cea care poate aduce împreună toți actorii și toate aceste straturi sau niveluri, direcții de acțiune.
[Zichiaoyan]
Cum poziționăm Convenția UNESCO din 1970? Eu o văd ca un instrument juridic internațional esențial care a pus baza pentru un ecosistem holistic de combatere a traficului ilegal. Poate unii dintre dumneavoastră cunoașteți convenția, dar aș vrea să subliniez câteva aspecte pentru implementarea convenției, mai ales în situații de urgență. Și aici pe ecran vedeți o hartă cu ratificarea convenției. 137 de țări au ratificat convenția și țările cu roșu sunt cele cu care încă colaborăm pentru ratificare.
Mai întâi aș vrea să spun că această convenție din 1970 ar trebui să fie implementată în sinergie și complementaritate cu alte instrumente juridice regionale și internaționale. Astfel vom avea o coerență în sistemele de justiție penală, administrativă, etc. Svetlana a menționat legislația UE și eforturile continue ale țării pentru a adopta noi legi cu privire la protejarea patrimoniului cultural. Și pe parcursul zilei veți auzi mai mulți experți vorbind despre aceste instrumente juridice. De exemplu, Convenția din 1955, Convenția privind lupta împotriva infracționalității transnaționale, Convenția Consiliului Europei de la Nicosia. Și împreună, dacă sunt implementate la nivel național și regional, acest instrument, aceste instrumente se completează reciproc și ajută țările să abordeze traficul ilicit de bunuri culturale într-un mod mai eficient și cuprinzător.
Dar aș vrea să spun că această convenție din 1970 este de asemenea o convenție internațională din perspectiva faptului că este foarte operațională. Veți vedea că această convenție se concentrează mult pe măsurile de protecție și de prevenție pentru protecția bunurilor culturale și prevenirea importului și exportului ilicit. Am pus pe ecran câteva dintre articolele principale legate de măsurile de protecție ale convenției. Sunt aici câteva elemente pe care aș vrea să le subliniez. Primul se referă la export.
De fapt, cred că este la certificatele de sau criteriile privind certificatele de export. Pentru că aici avem informații, standarde care trebuie să fie create de către țara respectivă și făcute cunoscute tuturor țărilor învecinate, astfel încât serviciul vamal, poliția, procuratura, toate instituțiile să știe care sunt criteriile în ceea ce privește obiectele exportate ilegal. Și, în al doilea rând, datele sunt foarte importante.
O să schimb slide-urile, nu merge așa de bine, aveți răbdare cu mine. Deci, când vorbim despre date, vorbim despre inventare, un inventar național privind bunurile culturale, dar și de a avea o listă cu obiecte care se supun controlului la export. Asta înseamnă că exportul obiectelor de pe această listă va duce la o mare pierdere pentru patrimoniul cultural al acestei țări. De asemenea, este important să avem o bază de date națională cu obiectele furate și acolo ar trebui să fie informații care pot fi împărtășite cu alții, cum ar fi cu Interpolul.
Și o să vedeți aici un articol privind instituțiile specializate și aici aș menționa niște aspecte și probabil colegii mei vor vorbi mai mult despre asta în prezentările lor. Este vorba despre cooperarea intersectorială, pentru că deseori veți vedea că atunci când poliția sau serviciul vamal pun sechestru pe un obiect, nu au sprijinul necesar sau expertiza necesară din partea instituțiilor culturale pentru a examina aceste obiecte, să fie siguri de unde vin aceste obiecte, să înțeleagă dacă au fost exportate ilegal. Deci, trebuie să fie aceste instituții care se ocupă cu examinarea, cu controlul importului și exportului de bunuri culturale. Și știu că în unele țări, ca bune practici, sunt niște birouri de examinare privind importul, exportul bunurilor culturale și acestea colaborează îndeaproape cu organele de aplicare a legii.
Și se ocupă și în punerea în ceea ce privește investigațiile privind bunurile furate. Și în sesiunile următoare, experții vor vorbi mai mult, pentru că ei sunt experți pe partea operațională: Frontex, Interpol și din partea carabinierilor, care vă vor oferi informații foarte interesante despre cum fac controlul la frontieră, folosesc bazele de date și cum folosesc aceste tehnologii pentru monitorizarea și urmărirea obiectelor.
Puteți vedea pe ecran câteva articole din convenția din 1970 și acest articol se referă la serviciile naționale, consultarea acestora și cum, aici sunt niște articole despre patrimoniul arheologic și aici sunt articolele despre certificatele pentru export, despre care am vorbit deja. De asemenea, trebuie să vorbesc despre cum ar trebui să operaționalizăm convenția prin prin mecanisme de cooperare internațională sau regională. Se pot crea acorduri regionale sau pot fi create mecanisme bilaterale mai flexibile, pentru că cred că mecanismele de cooperare, acordurile, în opinia mea, sunt instrumentele cele mai puternice existente, prevăzute în convenția din 1970, care pot fi implementate și utilizate în situații de urgență. Putem, de exemplu, să identificăm puncte de contact, persoane de contact pentru schimb rapid de informații cu diferite țări. Putem de asemenea să planificăm o monitorizare la frontieră sporită, schimb de informații.
Și de asemenea, uneori, prin acorduri bilaterale și acorduri regionale, putem facilita returnarea și restituirea bunurilor culturale, de exemplu, prin stabilirea unor documente standard, unor cereri standard. Adică să existe niște reguli cu privire la proveniență și stabilirea unor reguli pentru restituire. Adică să existe o anexă cu o listă sau cu categorii de obiecte culturale care pot fi returnate în mod automat în țara de origine. Și de asemenea, putem să ne gândim la consolidare de capacități, inițiative de schimb de informații comune dintre diferite sectoare și dintre diferite țări din regiune.
Și în cele din urmă, vreau să subliniez articolul 11 al Convenției UNESCO din 1970. Este un articol care uneori este trecut cu vederea, dar cred că este foarte relevant pentru situațiile de urgență, pentru că stipulează că sunt considerate ilicite operațiunile de export și transfer de proprietate al bunurilor culturale realizate prin constrângere, operațiuni ce derivă direct sau indirect din ocuparea unei țări de către o putere străină. Acest articol completează convenția de la Haga din 1954 și cele două protocoale adiționale. Convenția din 1954 interzice predarea sau furtul bunurilor culturale în caz de conflict armat.
Și obligă statele să returneze aceste bunuri în situație de conflict armat. Și articolul 11 face acest sau califică acest transfer în conflict armat ca ilicit. Acest articol de asemenea oferă o bază juridică pentru restituire în situații de urgență. Deci cred că acesta este un articol important de subliniat în cadrul acestei convenții din 1970.
Acestea sunt principalele direcții de acțiuni susținute de UNESCO și prin asta UNESCO poate susține țările din regiune pentru combaterea traficului ilicit în situații de urgență. Avocație și și sensibilizare, coordonare și încurajarea eforturilor internaționale. Cred că acest atelier de astăzi este foarte important pentru coordonare dintre țări, elaborare de sau dezvoltare de capacități, consolidare de capacități și asistență tehnică, răspuns rapid și evaluarea necesităților și a impactului. La UNESCO desfășurăm evaluarea necesităților și impactului dezastrelor.
Iar jefuirea și traficul cu bunuri protocoale cu bunuri culturale au fost introduse în aceste evaluări. Veți auzi despre asta din partea colegei noastre de la Kiev mâine, despre cum am evaluat potențialele riscuri de jefuire și trafic în urma distrugerilor barajului din Ucraina. Și o altă acțiune sau direcție de acțiune este reconstruirea mai bună, adică îmbunătățirea cadrului juridic și consolidarea capacităților instituționale.
Aș vrea de asemenea să vă prezint câteva proiecte și instrumente de ale noastre ca să le cunoașteți, că sunt la dispoziția dumneavoastră pentru a vă susține activitățile. Unul dintre cele mai importante proiecte ale noastre este Muzeul Virtual al obiectelor culturale furate. Acesta este un muzeu, primul muzeu din lume, al cărui obiectiv este să se golească muzeul, pentru că în muzeu sunt expuse doar obiectele culturale furate, jefuite, prădate. Și principalul obiectiv al acestui muzeu virtual este să sensibilizăm generația tânără despre importanța luptei împotriva traficului ilicit cu bunuri culturale și restituirea și returnarea acestora țara de origine.
Prima fază a muzeului va fi lansată în iunie sau iulie anul acesta, deci încurajez ca țările, dacă încă nu au depus o listă de obiecte care vreți să apară în acest muzeu, să ne contactați și noi vă vom ajuta să facilităm și vom și vom facilita procesul. De asemenea, avem o bază națională de date la UNESCO, pentru că atunci când este sechestrat un obiect, această bază de date este utilă. Acolo se poate verifica țara de origine, de destinație. Putem verifica reglementările și legislația țării de origine, mai ales în materie de export a bunurilor culturale.
De asemenea, avem niște instrumente juridice, inclusiv modelul UNIDROIT și UNESCO din 2011 de dispoziții legislative privind proprietatea de stat asupra obiectelor culturale nedescoperite. Este un instrument puternic care poate proteja îndeosebi obiectele arheologice. Avem de asemenea orientările operaționale ale UNESCO pentru punerea în aplicare a Convenției din 1970. Este un instrument practic atunci când aveți dubii despre prevederile, implementarea prevederilor Convenției din 1970. Acolo puteți găsi linii directoare cu privire la implementarea convenției. Și de asemenea, suntem în proces de elaborare a dispozițiilor tip privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de bunuri culturale, care poate fi un instrument bun în elaborarea legislației naționale pentru asigurarea coerenței cu standardele internaționale.
Acest instrument este mai degrabă pentru sistemul judecătoresc și organele de urmărire penală. Am elaborat un ghid, un manual pentru autoritățile din domeniul justiției și urmăririi penale. Cu sprijinul Uniunii Europene a fost elaborat acest manual. De asemenea, UNESCO are un sistem internațional de alerte în care, pe lângă multe alte lucruri, se postează aceste alerte, informații despre obiectele, artefactele furate pentru a crește gradul de sensibilizare în rândul principalelor părți interesate, îndeosebi de pe piața artei.
Și la final, vreau să vă prezint un studiu de caz interesant din Cambodgia, în Kokler. Știți că Cambodgia s-a confruntat cu cu decenii de conflicte interne și una dintre consecințele conflictului sunt minele terestre care au rămas în urma conflictului. Și în 2023, această zonă din Kokler a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Și s-au făcut eforturi pentru deminarea terenurilor și pentru sporirea rezilienței siturilor de importanță culturală mondială. Am lucrat cu o echipă, cu companii de deminare pentru a înlătura minele de pe acest teritoriu, care a protejat comunitățile și satele, sătenii care locuiau acolo. Și era imposibil pentru acei oameni care locuiau acolo să folosească terenurile pentru agricultură, iar deminarea a le-a oferit acces mai mare și mai sigur la teritoriul respectiv. De asemenea, am vorbit cu comunitățile și cu părțile interesate despre lupta împotriva traficului cu bunuri culturale în acea zonă. UNESCO de asemenea a susținut autoritățile naționale în elaborarea unui plan de management al riscurilor de dezastre care includ traficul ilicit și jefuirea bunurilor culturale. Și prin acest studiu de caz puteți vedea că acest această dimensiune poate fi integrată în subiecte precum adaptarea la schimbările climatice, acțiuni umanitare, managementul riscurilor de dezastre. Și asta poate proteja comunitățile și le poate chiar și scoate din sărăcie uneori.
Aici se încheie prezentarea mea. Mulțumesc mult din nou pentru sprijinul și disponibilitatea dumneavoastră și aștept cu nerăbdare să lucrez cu dumneavoastră în următoarele trei zile. Mulțumesc.
[Liliana Nicolaescu-Onofrei]
Vă mulțumesc foarte mult pentru această prezentare plină de substanță, care ne-a adus în interiorul acestei convenții 1970, pe care Republica Moldova, desigur, a ratificat-o. Și aș remarca aici această inițiativă de ultimă oră UNESCO cu Muzeul Virtual. Vă mulțumim că ați transmis această invitație și către noi. Republica Moldova a prezentat propunerile sale. Noi avem elaborat un registru. Acest registru se numește Registrul Bunurilor Culturale Furate, Distruse sau Dispărute din Republica Moldova și el la ziua de astăzi conține șapte elemente: șase bunuri culturale care au fost furate din Muzeul Național de Artă al Moldovei în anul 1996 și un obiect care a fost furat din colecția Muzeului Național de Istorie în anul 2010. Problema este că dintre aceste șapte obiecte furate, unul dintre ele nu are imagine și, evident, el nu va fi, nu va putea fi inclus în muzeul respectiv. Celelalte șase dispun de imagini în calitatea corespunzătoare la momentul furtului. Și această situație ne convinge o dată în plus cât de important este să avem digitizate bunurile noastre culturale, cât de important este să avem făcută această selecție de bunuri culturale și acest Red List ICOM, care este inclusiv și în Moldova în vigoare și este pus pe site-ul nostru. Deci, elementul cheie de digitizare a colecțiilor muzeale, a colecțiilor publice și a colecțiilor private, el, inclusiv prin intermediul convenției de la 1970, este și mai actual. Noi avem în continuare un expert care se conectează online.
Este vorba despre doamna Marina Schneider, responsabil pe partea Convenției UNIDROIT. Vreau să știu că suntem în regulă cu conexiunea și putem asigura, putem asigura prezentarea. Între timp, fac doar o mică paranteză, dacă Convenția din 1970 a fost ratificată de către Republica Moldova în anul 2017, Convenția UNIDROIT nu a fost ratificată de către noi. Deci, această întrunire de astăzi este un element în plus pentru a ridica acest subiect în dezbatere și în țara noastră.
Văd că avem expertul deja pe ecran. Stimate doamnă, bună ziua, vă salutăm. Vă mulțumim că sunteți aproape de noi și vă invităm cu prezentarea.
[Marina Schneider]
Mulțumesc mult. Bună dimineața tuturor. Mă auziți?
Nu vă aud.
Mai auziți?
[Marina Schneider]
Bine. Mulțumesc mult. Mulțumesc mult pentru invitație. Bună dimineața. Mulțumesc pentru invitație de a participa la acest atelier. Trebuia să vin, să fiu acolo cu prezență fizică, dar din păcate nu am putut să plec în această săptămână. Este o plăcere să vă prezint Convenția UNIDROIT din 1995, care este cu referire la bunurile culturale furate sau exportate ilicit. Situația din Ucraina, după cum știm, este cea care este și Ucraina lucrează cu UNESCO și alți parteneri pentru a face apel către public pentru oprirea furtului bunurilor culturale. Asta facem cel puțin pe pe social media. Pentru cei care nu cunosc, UNIDROIT este Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat. Este o organizație veche, vom sărbători anul viitor 100 de ani de la fondare. Sediul este la Roma și organizația noastră nu face parte din Națiunile Unite. Este o organizație interguvernamentală independentă cu 65 de state membre. Majoritatea țărilor în Europa sunt state membre ale convenției, cu sisteme juridice, economice peste tot în lume. Obiectivul nostru este să armonizăm și să coordonăm dreptul privat al statelor și să elaborăm norme, reguli uniforme. Asta am făcut prin Convenția din 1995, creând norme juridice minime uniforme pentru restituirea și returnarea obiectelor culturale.
Și asta este foarte important pentru lupta împotriva traficului ilicit cu bunuri culturale. Bineînțeles, Ucraina și alte țări prezente la această reuniune au legislație relevantă și am citit despre cum Moldova consolidează cadrul juridic în acest sens. Și Ucraina de asemenea. În Constituția Ucrainei se spune că statul va lua măsuri pentru returnarea bunurilor culturale furate. Noi știm că legislația națională este fundamentală, dar nu este suficientă, pentru că bunurile sunt traficate internațional.
Există convenții internaționale care sunt foarte importante. Bineînțeles, convențiile UNESCO, în principal am auzit despre Convenția din 1970. Convenția UNIDROIT este complementară și există și alte convenții importante ratificate de Ucraina și mă bucur să că am aflat că săptămâna trecută președintele Zelenski a semnat legea pentru ratificarea Convenției de la Nicosia. Există o interdependență crescândă în acest sens și am auzit această dimineață, doamna Picat a vorbit despre o viziune holistică. Noi trebuie să lucrăm cu toții împreună și să folosim instrumentele potrivite pentru situații specifice. Ucraina a ratificat multe convenții UNESCO, îndeosebi primul protocol la Convenția din 1954 și convenția cu privire la patrimoniul cultural.
Principalele convenții pentru combaterea traficului ilicit sunt cele din 1970 și cea din 1995. Bineînțeles, e important să existe instrumente între organizații care să fie compatibile și să fie și complementare, pentru că nu elaborăm convenții, e nevoie de timp, de foarte mult timp. Deci nu elaborăm convenții dacă nu sunt necesare. Vom vedea așadar cum Convenția UNIDROIT consolidează Convenția UNESCO din 1970 în mai multe aspecte legate de restituirea obiectelor culturale.
Obiectele părăsesc țările noastre din mai multe motive. Ar putea fi în urma unui furt, un export ilegal, o excavare ilegală și apoi se trece prin mai mulți intermediari. Ar putea să aibă loc mai multe activități, sunt puse pe piață, sunt vândute și sunt achiziționate de către cineva. Am auzit că există o mare colaborare dintre serviciul vamal, poliție și alte organe de drept pentru a opri furtul, dar în primul rând vreau să spun că Convenția UNIDROIT intră în vigoare atunci când trebuie restituite aceste obiecte, atunci când obiectul furat a fost achiziționat.
Punctul de pornire al Convenției UNIDROIT este Convenția din 1970 a UNESCO, care are trei piloni de bază: prevenire, restituire și cooperare. De la bun început, bineînțeles, această convenție este fundamentală și toate țările dumneavoastră au ratificat această convenție, dar slăbiciunile în aspectul de restituire au apărut și asta a fost aplicat de alți colegi. Această slăbiciune a fost recunoscută de UNESCO și de statele membre. Convenția din 1970 are nevoie de o legislație de implementare pentru a fi operațională. Asta înseamnă că există există principii care pot fi implementate doar prin legi naționale. Deci, Comitetul UNESCO a cerut UNIDROIT să lucreze pe aspectele de drept privat cu privire la restituire și îndeosebi restituirea bunurilor culturale.
În Convenția din 1970, ca un obiect să fie returnat, el trebuie să fie furat dintr-un muzeu sau dintr-o instituție similară. Trebuie să fie pe lista de inventar al acestei instituții și în acest caz returnarea poate fi cerută cumpărătorului inocent. Dar ce se întâmplă atunci când nu au fost furate din muzeu aceste bunuri culturale, pentru că nu sunt acoperite în acest caz de convenție? Și ce se întâmplă dacă nu sunt pe lista de inventar? Și știm că există multe probleme în materie de inventariere la aceste instituții. Și nu există mecanisme, criterii în materie de compensare justă pentru cumpărător.
Ar fi lucrurile mai simple dacă țările nu ar fi fost atât de diferite. Deci, pentru a, deci noi trebuie să găsim o soluție pentru două situații: export ilegal și furt. Problema cu furtul este că ar putea fi cumpărat bunul de către o persoană care spune că este de bună credință. Și cu excepția situației în care țara nu poate dovedi rea-credința acelei persoane, nu poate fi recuperat bunul. În cazul bunurilor culturale exportate ilegal, bunurile pot intra legal pe teritoriul altei țări, pentru că nu există extrateritorialitate a aplicării legii în unele cazuri. Deci, acestea sunt cele două scenarii pe baza cărora am lucrat.
Și repet, legislația națională e diferită în diferite țări și hoții, traficanții cunosc foarte bine legislația și ei pot să aducă un obiect care a fost furat sau exportat ilegal într-o țară care are fie o legislație slabă, fie protejează cumpărătorul de bună-credință, pentru că o vinzi, vinzi obiectul, îl vinzi a doua oară și apoi se pierde originea ilegală a obiectului. De aceea, Convenția UNIDROIT vrea să consolideze această parte de circulație și acest mecanism este holistic.
Ucraina și celelalte țări care sunt reprezentate astăzi au participat fie la au participat la elaborarea convenției prin Comitetul de Experți Guvernamentali și au participat la Conferința Diplomatică din Roma din 1995. Dar Ucraina nu este încă parte la convenție și convenția este aplicată în 56 de țări. Ultimele două pentru care convenția intră în vigoare anul acesta sunt Uruguay și Yemen. Alte țări lucrează sau sunt în ultima etapă a ratificării și vedeți că sunt țări care se întind de la Orientul Mijlociu la Africa, Asia și Europa. Este foarte important să ne protejăm patrimoniul cultural, dar și patrimoniul cultural al vecinilor. Deci, rolul statelor învecinate Ucrainei este foarte important. Și vedeți pe acest slide țările învecinate care sunt deja părți la convenție și care sunt state semnatare. Deci, rolul lor este foarte important.
Convenția, ca toate instrumentele internaționale, nu se aplică retroactiv. Se va aplica pe viitor, după ce statul ratifică convenția. Ce este important este că această convenție are un articol specific care spune că ceea ce a fost greșit rămâne greșit. Și asta nu, fiindcă Ucraina sau altă țară, deci nu se pierde dreptul de a revendica aceste obiecte. Bineînțeles, aveți datoria de a le revendica, dar asta se va face în afara convenției și există mecanisme pentru acest lucru. Ministerul sau ministrul Culturii din Ucraina a spus că este important să păstrăm, să protejăm trecutul și să ne asigurăm un viitor sigur. Să nu uităm că țările noastre au încă multe obiecte pe teritoriul lor și trebuie să le protejăm de furt și de export legal. Și în caz că acest lucru se întâmplă, să le putem recupera.
Deci, pentru furt, obiectul trebuie să fie furat și apoi trecut ilegal peste graniță. Ce exporturi sunt acoperite de convenție? Aceleași ca cele din Convenția din 1970. Deci, suntem cu toții familiari cu aceste obiecte. Dar vor fi implicate mai multe obiecte, pentru că acestea nu trebuie să fie menționate specific de stat, așa cum este cazul cu Convenția UNESCO. Bineînțeles, Ucraina și toate țările dumneavoastră au definiția obiectelor culturale. Acestea sunt diferite. Important este ca acestea să se potrivească cu instrumentele internaționale. Și convenția creează niște mecanisme speciale pentru furt și pentru exportul ilegal. Este important pentru că nu spune care va fi legea aplicabilă, pentru că aceste legi vor fi diferite în funcție de țară, dar trebuie să existe o legislație care să fie identică în toate țările care sunt parte la convenție.
Cum rămâne cu cazurile de furt? Dacă avem de-a face cu un furt, obiectul trebuie returnat fără nicio condiție, chiar dacă a fost furat dintr-o casă privată și dacă nu este în inventar. Și posesorul va avea dreptul la compensație, dar conform regulilor stricte că respectivul poate a demonstrat că a demonstrat diligența necesară atunci când a cumpărat acest bun. Deci, este vorba despre comportamentul activ al posesorului și sarcina probei este în sarcina posesorului. Trebuie să arate care a fost diligența necesară. Și aici vorbim despre articolul 4, paragraful 4. Ce este diligența necesară? Să pui întrebări, să verifici proveniența obiectului înainte să îl cumperi, să consulți registrul cu obiecte furate, să obții informațiile accesibile, să faci tot ce poți pentru a înțelege de unde vine obiectul, dacă vine dintr-o țară care se știe că este victimă furturilor, cum este cazul Ucrainei, de exemplu. Acest lucru este foarte important. Și vedeți pe slide unele instrumente care au fost elaborate de partenerii noștri pentru a ajuta posesorii sau viitorii cumpărători să facă această diligență necesară.
Aplicarea legii. Cred că după mine va fi o prezentare din partea Interpolului în ceea ce privește bunurile de altă furate. Eu nu voi explica acum aceste lucruri, dar este important ca în țările dumneavoastră, când un bun este furat, acest lucru să se se raporteze poliției și să se includă în data de bază cu lucruri care trebuie găsite. Ni s-a spus despre această listă roșie pentru Ucraina. Este un instrument foarte important, nu despre obiecte furate, dar care sunt supuse riscurilor pe piață și care sunt protejate de lege. Diligența necesară are un impact foarte mare, pentru că e vorba de prevenție. Înainte să cumpăr ceva, trebuie să văd ce trebuie să fac. De asemenea, ajută la elaborarea unei jurisprudențe standardizate.
Diferența dintre cele două convenții: un obiect furat se va întoarce oricum, chiar dacă nu este în inventar și sarcina dovezi este în sarcina posesorului. Există protecție specială pentru produsele săpăturilor arheologice clandestine. Se consideră că un obiect este furat dacă statul este posesorul subteranului și există prevederi pentru a proteja acele obiecte care nu pot fi protejate în baza Convenției din 1970, pentru că nu sunt în inventar și nu sunt în muzee. De aceea, împreună cu UNESCO, am elaborat niște prevederi standard pentru în ceea ce privește proprietatea de stat și am găsit în legea privind protecția obiectelor arheologice faptul că aceste obiecte sunt în protecția statului, dar nu atunci când sunt încă în pământ. Și Ucraina ar trebui să analizeze aceste aspecte.
Obiectele exportate ilegal. Dacă aveți o legislație care interzice exportul, se presupune că aceasta va fi încălcată. Și e vorba și despre export temporar. Dacă obiectul nu se întoarce, se consideră că este export ilegal. Atunci statul trebuie să arate că obiectul avea o importanță culturală semnificativă pentru el și apoi obiectul se va întoarce în statul de origine și va fi compensat acel proprietar care nu știa că era un obiect exportat ilegal. Este important să existe certificate pentru obiectele care au voie să părăsească țara dumneavoastră. Și e important să faceți publice aceste informații. De aceea, trebuie să existe aceste lucruri în datele de bază cu informație, fie în cele ale UNESCO, fie pe proiectul nostru academic pe site-ul nostru, pentru că este o obligație conform Convenției UNIDROIT să se declare care este legislația privind exportul. Ucraina are astfel de legislație și certificatul de export este obligatoriu. În caz contrar, exportul este interzis. Deci, aveți deja fundamentul.
Apoi, convenția ne spune cine poate să facă aceste solicitări și este important ca convenția să poată fi folosită de un proprietar privat care și-a pierdut un obiect sau de către un stat pentru cazurile de furt și de export ilegal. Și convenția poate fi folosită și împotriva unui proprietar privat și aici este partea exclusivă a acestei convenții. Convenția spune și cât timp putem să facem aceste revendicări, pentru că legislația națională e diferită și s-ar putea să fie imposibil să mai revendici un obiect într-o țară, dar în altă țară s-ar putea să fie posibil, pentru că limitările în unele țări pot să fie mai scurte. De aceea, convenția are o regulă care spune că traficanții nu pot să selecteze o anumită țțară.
Pentru anumite categorii de obiecte, cum ar fi colecțiile publice sau cele din instituțiile culturale religioase sau alte lucruri arhitecturale, nu există o limită. De asemenea, se menționează care este procedura, cum trebuie depusă această revendicare.
Există mai multe canale, se poate face prin instanță sau prin canale consulare. Și este important pentru că celelalte țări vor înțelege că dacă vor să revendice o țară, un obiect dintr-o țară, vor vedea cum trebuie să depună această solicitare.
Eu menționez toate aceste lucruri pentru că știu că avem avocați în încăpere. Există un articol pentru facilitarea, recunoașterea și aplicarea hotărârilor judecătorești.
Și obiectul poate fi revendicat acolo unde se află. Și legislația UE a adoptat aceeași soluție. Am auzit în dimineața aceasta că Republica Moldova încorporează în prezent directiva UE din 2014 privind restituirea obiectelor exportate ilegal.
Doar asta, nu se referă și la furt. De aceea am vrut să spun că această convenție UNIDROIT a avut un impact foarte puternic asupra instrumentelor UE.
Și dacă vă uitați la aceste două instrumente, UE s-a bazat pe această convenție. Și ceea ce nu s-a menționat în convenția din 1993, s-a menționat în cea din 2014 și e vorba de faptul că sarcina dovezi aparține posesorului.
Și unele țări care nu sunt părți ale convenției o aplică chiar, fiindcă sunt membri ale UE sau au introdus în legislația națională unele prevederi ale convenției UNIDROIT. Este cazul Germaniei, Elveției și țărilor de jos.
Și este important pentru că, de exemplu, țările de jos au ratificat convenția, dar au fost împiedicate să o implementeze. Deci oricum au aceste prevederi în legislația lor.
Dacă vă interesează, am organizat în 2020 o conferință pentru cea de a 25-a aniversare a conferinței și fostul procuror general al României a scris un articol privind accesul la justiție și convenție.
Convenția UNIDROIT se aplică direct dacă un stat o ratifică, nu are nevoie de legislație pentru a o transpune. Există declarații obligatorii care se fac în momentul ratificării și există unele declarații opționale.
Și găsiți mai multe informații pe site-ul nostru. Apoi, instrumentul trebuie să fie trimis la Ministerul Italian al Afacerilor Externe, care este depozitarul convenției și convenția intră în vigoare peste șase luni. De aceea este important să facem ratificarea cât mai rapid posibil.
Nu există rezerve în ceea ce privește convenția. Asta e important pentru că se ocupă de furt și export ilegal.
Este important ca țările să nu se abțină de la anumite articole. Și s-a spus că aceasta este una, unul dintre punctele forte ale convenției.
De asemenea, aș vrea să vă dau un exemplu de bună practică din Finlanda. Când a ratificat convenția UNESCO, Finlanda a făcut o declarație spunând că în ceea ce privește articolul 7B2, ea îl va aplica conform convenției UNIDROIT.
Asta înseamnă că nu se referă doar la muzee și la obiecte din inventar, dar că ei vor aplica prevederile UNIDROIT. Și aici se arată complementaritatea, cum o convenție poate să întărească o altă.
Proiectul academic al UNIDROIT, dar în acest proiect, dar și pe site-ul nostru am pus toate declarațiile obligatorii cât și pe cele facultative. Și vedem că România și Slovacia și Ungaria sunt parte a convenției de foarte mult timp.
Avem această matrice a declarațiilor și aici vedem toate țările și puteți să înțelegeți ce declarații au făcut acestea. Puteți să căutați mai multe informații privind aceste prevederi în raportul explicator realizat de secretariat și există și alte publicații.
Una se referă la comentariile Oxford privind legea cu referire la patrimoniul cultural și asta arată complementaritatea dintre convențiile din 1970 și din 1995. Și îmi voi încheia prezentarea prin a vă spune rapid cum putem să vă ajutăm țara.
Cei care sunt parte, să ajutăm țările cele care sunt parte la convenție, dar și pe cele care vor să devină parte. Noi facem această promovare. Este important ca la nivel înalt să discutăm despre importanța culturii, despre importanța protecției și a restituirii.
Acum facem parte din sau luăm parte la G20 în Africa de Sud și este important să fim aceste lucruri. Luăm parte la Mondiacult, unde se elaborează politicile și colaborăm la rezoluția Adunării Generale a ONU, care se întâmplă o dată la doi ani, cu privire la returnarea și restituirea bunurilor culturale către țările de origine.
Este important să se ratifice aceste instrumente internaționale. Asta va ajuta Ucraina și alte țări prezente să implementeze niște declarații importante, dar cel mai important, dacă pot să spun așa, asta îi va consolida cadrul legal și va facilita restituirea.
Sensibilizare și consolidarea capacităților. Anul trecut, la cererea Biroului General al Procuraturii din Ucraina, am făcut o prezentare pe acest subiect. Facem aceste lucruri și în universități și am fost de multe ori în Polonia anul trecut.
Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția dumneavoastră și bineînțeles sunt gata să vă ajut țările, să vă sprijinim în consolidarea cadrului dumneavoastră legal. Vă mulțumesc foarte mult.
Vă mulțumim și noi foarte mult, stimată doamnă Schneider, pentru prezentare, în special pentru scoaterea în evidență a prevederilor UNIDROIT reflectate în legislația statelor participante la evenimentul de astăzi. Vreau să felicit Ucraina pentru progresul în parcursul său de ratificare a acestei convenții.
La moment, în Republica Moldova nu ne putem lăuda cu același parcurs. Acum suntem pe finalul primei părți a sesiunii de astăzi. Vă invit la o pauză de cafea, revenim într-un sfert de oră și în acest moment, după, după pauză, vom avea o prezentare online.
De aceea v-aș îndemna să nu întârziem cu revenirea din, de la pauză. Ulterior vom discuta și anumite momente organizatorice, cum ne descurcăm pe parcursul trainingului de aceste trei zile. Vă mulțumesc și ne revedem.