Ilie Chirtoacă: Bună dimineața, cred că putem începe. Stimați participanți, bine ați venit la cea de-a doua zi a forumului anual „Reformarea Justiției și Combaterea Corupției”. Ziua 2 este la fel de interesantă ca și ziua 1. Vom discuta despre evaluarea externă a justiției, există viață după vetting, după care discutăm despre rezultatele combaterii corupției, iar ultima sesiune, dar nu cea din urmă, se referă la recuperarea activelor ilicite.

Îmi face o deosebită onoare să expun pe scurt participanții din panelul numărul 1 al zilei a doua. Vom vorbi cu reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, reprezentanții Comisiilor de Evaluare, Pre-Vetting, Vetting și Comisia de Evaluare a Procurorilor, și, nu în cele din urmă, avem un invitat special, iarăși din Albania, care se va referi la legislația și eforturile de reglementare a procesului de vetting din Albania.

Începem sesiunea, tradițional, cu un Vox Populi și o prezentare elaborată de către colegii de la CRJM. Propun să începem cu prezentarea, câteva date informative care ne vor ajuta să intrăm în esența subiectului. Colegi, avem prezentarea?

Rezultatele procedurii de evaluare: potrivit Ministerului Justiției, conform unor date colectate până în luna noiembrie 2025, prin procesul de evaluare externă (cumulat vetting, pre-vetting, judecători, procurori) au trecut aproximativ 287 de subiecți ai evaluării. Rata de promovare a acestui exercițiu este de circa 36%. În același timp, am avut cel puțin 32% de retrageri, fie demisii, și 32% din persoane care nu au promovat exercițiul. Dacă e să facem o comparație, practic o treime din subiecții care au fost partea a vetting-ului au promovat acest exercițiu.

Sprijin pentru adoptarea legislației de vetting: conform sondajului CRJM realizat de compania Magenta în 2025, în fiecare profesie juridică a fost întrebată despre legislația cu privire la evaluarea externă. Observați din date că circa 34% din judecători, 21% din procurori și 57% din avocați privesc favorabil legislația vetting. Cifrele sunt un pic diferite atunci când au fost întrebați profesioniștii din justiție despre disponibilitatea de a trece evaluarea, și aici cifrele stau un pic diferit. Circa 81% din judecători și 70% din procurori au afirmat că, dacă ar fi subiect al acestei evaluări, sunt dispuși să treacă evaluarea. Vedem o diferență între rata de aprobare a așa-zisei legislații versus posibilitatea sau disponibilitatea de a trece vetting-ul.

În 2024 am organizat un panel similar la care am discutat despre provocările procesului de vetting și am compilat, grație paneliștilor din acel an, câteva din motivele sau argumentele care au fost date pentru „de ce vetting-ul durează atât de mult”. Am vrut să punem acest slide aici să vedem ce se întâmplă peste un an, cât de valabile mai sunt unele din aceste provocări. Poate ele au fost soluționate sau, dacă nu au fost soluționate, care pot fi discuțiile din acest panel și cum, până la urmă, putem să avansăm.

Lipsa de personal, dependența de alte instituții în vederea obținerii de informații, candidați necooperanți, schimbarea unor politici, precum politica de păstrare a informațiilor de către Poliția de Frontieră, necesitatea traducerilor, contestațiile, dar și presiunile. Și nu în ultimul rând, am compilat la fel recomandările vorbitorilor din anul precedent. La fel, ne-am dori să aflăm la sfârșitul acestui panel câte din constatările pe care le prezentăm acum mai sunt valabile.

Discutau vorbitorii de la anul precedent despre consolidarea etapelor evaluării externe, despre finalizarea procedurii de pre-vetting (cu verde vedeți lucrurile care se pare că deja s-au îndeplinit: avansarea vetting-ului, operaționalizarea colegiilor de disciplină și evaluare) și, de exemplu, mai multă transparență, comunicare mai clară, menținerea resurselor umane în sistem și, foarte important, o strategie de exit. Cum poate fi transferat know-how-ul, cum poate fi consolidat CSM-ul, CSP-ul, ANI-ul, ca instituțiile acestea să preia responsabilitățile după încheierea activității comisiilor. Acestea au fost informațiile și o să dau legătura acum către Liliana Barbăroșie, care va modera acest panel. Liliana, mulțumim.

Liliana Barbăroșie: Mulțumim, Ilie. Bună dimineața. Se aude? Eu sunt Liliana Barbăroșie și am o deosebită plăcere să moderez acest panel. Suntem în a doua zi a forumului, deci ne putem permite astăzi mai puțină politețe. Vetting-ul e în derulare, aproape de final pentru unele segmente. Avem rezultate, dar, totodată, avem goluri, avem controverse, avem presiune pe sistem. Așa că întrebarea cheie, întrebările cheie ale acestei sesiuni: Ce urmează după vetting? Cine preia atribuțiile? Cum evităm diluarea standardelor?

Dacă răspunsul este CSM și CSP, vrem să știm dacă au capacitatea reală. Dacă răspunsul este ANI, vrem să știm dacă are mandat și resurse. Dacă răspunsul este un mecanism separat, vrem să știm cine îl creează și când. Această sesiune, așadar, este despre viața după vetting, nu despre „e justificat sau nu vetting-ul”. Suntem în a doua zi a forumului, deci nu reluăm aici diagnosticul, mergem direct la soluții. De aceea, o să rog invitații mei să fie foarte direcți și foarte conciși. Dar mai întâi, începem cu realitatea din sistem, așa cum este ea percepută de cetățeni. Avem un vox, o să-l ascultăm, după care o să trecem la discuții. Colegi, avem prezentarea?

Vox Populi (Cetățean 1): Am auzit, dar nu sunt la curent cu toate chestiile...

Vox Populi (Cetățean 2): Nu, n-am auzit. De asta că nu prea ultimul timp m-am, chiar n-am ascultat.

Vox Populi (Cetățean 3): Nu prea sunt mulțumit, adică nu suntem mulțumiți. Nu numai eu, adică multă populație. Cu judecătoria, cu corupția, cu chestiile... îs mari întrebări.

Vox Populi (Cetățean 4 - Vorbitor de limbă rusă): Я считаю, что идея сама по себе хорошая, но ей можно очень сильно манипулировать. В том плане, что власть имеет теперь рычаги давления на систему правосудия. Что не очень хорошо. То есть идея хорошая, но реализация очень плохая.

Vox Populi (Cetățean 5): Așa, nu prea bine, dar merge. Când merge, dar nu prea bine. E de dorit să fie mai rapid făcut tot lucrul.

Vox Populi (Cetățean 6): Eu socot că vetting-ul ăsta, oricum îi... judecătorii îs în comă, dar într-adevăr, erau de-amu corupți peste măsură. Și eu socot că vetting-ul ăsta oleacă așa... care-s ai noștri trec, cu noi; care nu-s ai noștri...

Vox Populi (Cetățean 7): Țin mai dur, la toate, în toate domeniile. Un cetățean de rând, Doamne, acolo îi pedepsit la greu. Dar în justiție, în chestiile astea, ei acolo se joacă unul cu altul. Asta este problema la noi.

Vox Populi (Cetățean 8): Cred că ambele. Cum își fac munca, cât de cinstit, și evident de unde au atâtea averi, ce bani.

Vox Populi (Cetățean 9 - Vorbitor de limbă rusă): Я думаю, что и то, и то. Очень важно. 100%.

Vox Populi (Cetățean 10): Da, chiar accentul trebuie și mare pus pe averrea lor. Că de-amu atâta averi nu se mai poate de chinuit lumea.

Vox Populi (Cetățean 11): Lucru, lucru, lucru.

Vox Populi (Cetățean 12 - Vorbitor de limbă rusă): Мне кажется, что мы сами внутри еще не совсем справляемся с тем, чтобы самим привести правосудие в норму. И наверное, если мы движемся в сторону Европы, то стоит привлекать европейских экспертов, которые должны быть независимыми в этом плане.

Vox Populi (Cetățean 13): Pentru asta sunt oamenii, adică competenți, care sunt profesionaliști, care-s în domeniul ăsta, adică care să-i controleze. Ei mai bine știu.

Vox Populi (Cetățean 14): Trebuie de făcut anumite training-uri cu experți din alte țări ca să vedem ce mecanisme se folosesc în alte țări și sunt într-adevăr efective.

Vox Populi (Cetățean 15 - Vorbitor de limbă rusă): Мне кажется, что с иностранными специалистами это будет более прозрачно и тем самым более эффективно. Потому что когда в самой стране это всё делается, ну, мы понимаем, к чему это может приводить, да?

Vox Populi (Cetățean 16 - Vorbitor de limbă rusă): Очень важно, чтобы у работников правосудия были достойные зарплаты, чтобы у них не было соблазна участвовать в коррупционных схемах. И очень важен контроль в течение многих-многих лет.

Vox Populi (Cetățean 17): De schimbat omul, să-i deie salariu normal ca el să poată trăi bine și să nu aibă așa rezerve [tentanții].

Vox Populi (Cetățean 18): Probabil mai multe training-uri sau mai multe sesiuni de informare. Probabil cei care sunt oarecum pedepsiți sau infractori sau vinovați de anumite fărădelegi să fie mai publicați.

Vox Populi (Cetățean 19): Eu personal am o încredere destul de înaltă în sistemul judecătoresc. Cred că măsurile de verificare sunt destul de [unclear].

Vox Populi (Cetățean 20): La o anumită perioadă de ani ar trebui din nou să treacă prin filtre de-astea, poate nu atât de serioase, dar așa, ceva la nivel de bază.

Vox Populi (Cetățean 21): Eu cred că da, doar că nu știu... Oricum o să persiste corupția pentru că are rădăcini prea adânci.

Vox Populi (Cetățean 22): Să sperăm, dar nu știu. Adică, deja sunt toți speranțe, votăm de zeci de ani de când tot lumea speră, speră ca să fie schimbări, dar nu prea se văd.

Vox Populi (Cetățean 23 - Vorbitor de limbă rusă): У меня, как у гражданина Молдовы, не появится больше доверия к судьям после того, как они пройдут тест. Потому что у меня нет доверия самому тесту, к этому веттингу.

Vox Populi (Cetățean 24): Eu sper. Avem o guvernare și ar trebui să mergem să punem la capăt justiția asta ca să putem să ne integrăm și noi în lumea asta care trăiește mai bine.

Liliana Barbăroșie: Minunat materialul video. Mă minunez de fiecare dată cât de bine surprind cetățenii procesele. E foarte clar că așteptările publicului sunt ridicate, iar presiunea timpului este resimțită, iar aceste percepții vor servi drept un reper important pentru discuțiile noastre.

Așadar, invit participanții la acest prim panel. Vă rugăm: Sergiu Caraman, președintele Consiliului Superior al Magistraturii; Dumitru Obadă, președintele Consiliului Superior al Procurorilor; Nadejda Hriptievschi, Comisia Pre-Vetting, membra Comisiei de evaluare a procurorilor; Andrei Bivol, președintele Comisiei Vetting; Virginia Moraru, vicepreședinta Comisiei de evaluare a procurorilor. Și, prin legătură telefonică, sper că o avem deja, este Edmond Ahmeti, director Direcția Programe, Standardizare și Armonizare a cadrului de reglementare în cadrul Ministerului Finanțelor din Albania.

Așadar, o să începem acum seria prezentărilor. Cum vă spuneam, am să vă rog să aveți intervenții scurte și la subiect. Domnule Caraman, aveți întâietatea. 5-7 minute, vă ascultăm.

Sergiu Caraman: Bună dimineața. Stimată doamnă moderatoare, stimați colegi, distinși parteneri de dezvoltare, doamnelor și domnilor. Însăși întrebarea care structurează acest panel de discuții: „Dacă există viață după vetting?” nu trebuie să fie una retorică. Deci este o întrebare de maturitate instituțională, este o întrebare de onestitate politică, dacă vreți, și mai ales de responsabilitate față de viitorul justiției acestei țări. Permiteți-mi să afirm din capul locului că da, există viață după vetting. Și nu oricare viață. Există o viață pe care o construim lucid, o viață pe care o construim coerent și cu implicație instituțională, reieșind din lecțiile acestui exercițiu fără precedent care se numește vetting.

Evaluarea externă a judecătorilor și a procurorilor a fost un răspuns excepțional la o criză excepțională de imagine și de încredere. El nu a fost în sine un scop și nu a fost un substitut pentru organele de autoadministrare judecătorească și nu poate deveni un mecanism permanent, asta este cert. Vetting-ul, deci, este un instrument de resetare, este un filtru de integritate, este un semnal clar către societate, dar și către partenerii externi, că justiția din Republica Moldova este dispusă să-și asume costuri pentru a-și recâștiga încrederea cetățenilor.

Dar orice mecanism excepțional, așa cum este și acest mecanism, dacă este prelungit artificial, el își pierde atât din legitimitatea sa, cât și din eficiență. Din această perspectivă, întrebarea corectă nu trebuie să fie „dacă a fost necesar vetting-ul” în general, ci „ce trebuie să facem noi când acest exercițiu excepțional se va încheia”.

Vetting-ul ne-a oferit câteva lecții dure, dar extrem de valoroase. Prima: că integritatea nu poate să fie evaluată exclusiv retrospectiv. Un sistem sănătos trebuie să prevină derapajele, nu doar să le sancționeze. A doua: lipsa de claritate normativă și de predictibilitate procedurală slăbește încrederea inclusiv a celor care sunt de bună credință. Trei: instituțiile de autoadministrare judecătorească nu pot funcționa eficient dacă sunt percepute ca simpli verigi administrative și nu ca niște centre de responsabilitate reală. Și poate cea mai importantă lecție care ne-a dat-o acest exercițiu este că integritatea nu se importă, ea nu se externalizează și nu se menține prin excepții permanente. Ea se construiește zilnic prin reguli, prin instituții puternice și prin oameni competenți.

Pentru Consiliul Superior al Magistraturii, perioada post-vetting în realitate va fi adevăratul test. Un CSM matur trebuie să îndeplinească simultan trei roluri esențiale: Primul: el trebuie să fie un garant al integrității continue. El trebuie să fie arhitect al politicilor de carieră judiciară. Și apărător al independenței, dar și responsabil pentru a responsabiliza sistemul.

Aceasta presupune mecanisme interne de verificare a integrității bine ancorate legal, evaluări periodice bazate pe criterii clare și transparente, previzibile, proceduri disciplinare ferme, dar echitabile, și transparență decizională reală, nu una formală. Altfel spus, trecem încet de la acest proces de evaluare externă la responsabilitate internă.

Un risc major al acestei perioade care va urma post-vetting este fragmentarea reformelor. Evaluarea externă nu va produce efectul scontat și durabil dacă ea nu va veni la pachet cu reforma managementului instanțelor judecătorești, digitalizarea reală a proceselor judiciare, reforma Institutului Național al Justiției și politici salariale și de resurse umane predictibile. Un judecător integru, dar supraîncărcat, subplătit și lipsit de suport administrativ nu este o soluție pe termen lung. De aceea, Consiliul Superior al Magistraturii va susține o abordare integrată, adică integritate plus competență, plus condiții adecvate de exercitare a funcției de către judecători.

O întrebare extrem de pragmatică: unde merg competențele, expertiza și infrastructura care a fost creată pe parcursul evaluării externe? Răspunsul meu este clar: ele nu trebuie să fie risipite. Statul a investit resurse considerabile, expertiză internațională și capital de încredere. Această experiență trebuie să fie integrată în mecanismele naționale de verificare a integrității, trebuie valorificată în cooperarea Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiului Disciplinar, Colegiului de Evaluare, ANI și alte instituții de resort. Trebuie utilizată în instruirea continuă a magistraților. Nu sub forma unui nou vetting, dar mai degrabă sub forma unei culturi instituționale de integritate.

Un mesaj esențial pentru perioada post-vetting este acesta: că independența justiției nu este incompatibilă cu responsabilitatea. Dimpotrivă, ele cumva se condiționează reciproc. Și un sistem care cere independență, dar evită responsabilitatea, își subminează propria legitimitate. Consiliul va continua să apere ferm independența judecătorilor, dar în același timp va insista pe standarde etice clare, reacții instituționale rapide la orice derapaj și comunicare onestă cu societatea.

Ne apropiem de finalul strategiei de reforma justiției 2022-2025 și intrăm într-o etapă nouă care este marcată de negocierile de aderare la Uniunea Europeană. În acest context, justiția Republicii Moldova nu mai este evaluată doar intern, ci mai degrabă comparativ, european. Asta înseamnă instituții previzibile, asta înseamnă proceduri stabile și mecanisme interne funcționale. Deci, vetting-ul a fost un pod, iar noi trebuie să construim în continuare drumul.

Și în concluzie: există viață după vetting, dar aceasta n-o să fie mai simplă. Aceasta o să fie mai responsabilă. Ea va cere mai puține excepții, mai multă coerență și mai multă asumare instituțională. Consiliul Superior al Magistraturii își asumă acest rol nu defensiv, nu formal, ci unul proactiv și vizionar. Noi înțelegem că adevărata reformă a justiției nu se măsoară prin numărul de proceduri de evaluare finalizate, ea se măsoară prin încrederea recâștigată și încrederea menținută în justiție. Mulțumesc.

Liliana Barbăroșie: Mulțumim și noi, domnule Caraman. Menținem ideea dumneavoastră și revenim la ea imediat ce începem discuțiile despre cine preia verificarea. Acum mergem la o altă perspectivă, din partea Consiliului Superior al Procurorilor. Dumitru Obadă, vă invităm.

Dumitru Obadă: Bună dimineața, doamnelor și domnilor, dragi colegi. În continuarea gândului care mi-a plăcut, afirmația domnului Caraman, vetting-ul este doar un pod și drumul îl construim noi. Voi spune că altă afirmație, deci drumul spre iad este construit cu intenții bune, da? De asta este important să nu avem doar intenții bune, dar să vedem finalitatea acestui drum și unde ne dorim să ajungem și să fim extrem de precauți la etapele ulterioare, subsecvente vetting-ului.

Există sau nu viață după vetting? Există viață și până la vetting, și după vetting, și în timpul lui. Dar calitatea vieții se poate schimba în dependență de rezultatele vetting-ului. Cu referire la procesul de vetting în sine, vreau să spun că vetting-ul nu este panaceea sau soluția de bază pentru asanarea justiției și obținerea încrederii sociale. Este una dintre mecanismele sau unul dintre mecanismele sau instrumentele care contribuie și este îndreptat spre acest rezultat. Îl putem privi ca o sabie cu două tăișuri. Aici sunt avantaje și riscuri.

În primul rând, de ce cu două tăișuri? Pe de o parte, filtrăm evident exponenții judiciarului care nu corespund criteriilor de integritate etică și financiară. Pe de altă parte, noi ne dorim calitatea investigațiilor respective financiar-economice, de etică din partea comisiei, dar asta evident implică timp și resurse. Cealaltă parte a tăișului este timpul. Deci, toate procedurile astea durează. Și, evident, anumite procese, inclusiv de evaluare a procurorilor și judecătorilor, de angajare a noilor procurori și judecători, de desfășurare a concursurilor de numire pe post sunt determinate de rezultatele procedurii de vetting care este pusă pe umerii Comisiilor 2 și Comisiei 3.

Deci, de asta, cu cât mai mult trenăm în timp, da, durează. De asta vedem și impactul ăsta sau cumva se diminuează încrederea socială în rezultatul procedurilor de vetting și în general a reformei justiției. Dar este evident, nu putem diminua din calitate în detrimentul așteptărilor sociale, dar și calitate versus cantitate. Noi ne dorim calitate, asta e unul din dezideratele și așteptările de bază. Trebuie să luăm și riscurile care sunt cauzate în procesul de vetting. De asta, pe de o parte este vetting, pe de altă parte este timpul și efortul considerabil care trebuie să fie depus pentru a avea rezultatul scontat.

Câteva date actualizate. Deci, ați vorbit și ieri, și astăzi se va vorbi despre datele... în procuratură, în jur de 25 de procurori au demisionat ca rezultat al notificărilor Comisiei Vetting. Noi la CSP avem 10 rapoarte deja confirmate pozitive, trei confirmate negative, unul pozitiv restituit spre, hai să-i spunem, reinvestigare și judecare, și altul negativ la fel restituit. Este important și cu alți parteneri spuneam, dialogul între exponenții organelor de autoadministrare și comisia, în cazul CSP-ului, Comisia 3. Noi avem acest dialog, periodic abordăm problematica cu care ne confruntăm, evident fără a intra pe fondul cauzelor care sunt pe rolul Comisiei numărul 3. Ne-am propus să avem discuții pentru a înțelege standardul minim de probațiune în cadrul investigațiilor, da, să nu avem abordări diverse în diferitele complete ale Comisiei 3 și să avem cumva uniformizat standardul probei. Deci, ce reprezintă o probă atunci când acest subiect vine și confirmă sau infirmă anumite situații faptice? Pentru a avea o înțelegere comună și unică de către toate completele, a avea rapoarte cumva nu stereotipizate, dar cu o înțelegere comună, astfel încât nici CSP-ul să nu fie pus în dificultate de a vedea o practică neuniformă.

Ne dorim evident și suntem siguri că Comisia 3 lucrează la turații maxime, având în vedere și dificultățile care au fost pe durata ultimei perioade, anul 2024-25. Soluții eventuale... Comisia 2 vedem că în mare parte finalizează activitățile preconizate și subiecții care au fost supuși evaluării. Nu știu, ca o idee năstrușnică ar fi eventual preluarea a unei părți din sarcina Comisiei 3 în sarcina Comisiei 2, dar asta o să ne spună domnul Bivol și deja colegii din Comisia 3, pentru a veni și a consolida eforturile și a impulsiona ca timp, ca calitate, au experiența necesară. Și de asta, de ce nu, să vedem să pornim toate motoarele pentru a scoate în 2026 toți subiecții care cad sub incidența Legii 252. Asta ar fi una dintre soluții.

Din perspectiva noastră, ce facem noi ca CSP? Și care este sarcina noastră primordială? Noi avem în martie anul ăsta lansate Colegiile de disciplină și etică, selecție și evaluare. A durat procesul, inexistența acestor două colegii pe durata anilor 23-24 a fost determinată de lipsa pre-vetting-ului în privința subiecților care deja sunt membri ai colegiului. Asta a dus la ce? A dus la faptul că nu au fost concursuri, nu au fost evaluări și noi nu avem la ziua de astăzi niciun procuror evaluat potrivit noilor criterii.

Ca și cale de consecință, CSP-ul nu poate desfășura concursuri pentru numirea pe post. Mai întâi sunt etapele de evaluare, înscrierea în registru, după care noi putem realiza concursurile și numi în funcție procurorii în republică. La moment, toată republica este interimară. Sarcina noastră primordială este finalizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de procuror șef, șef adjunct, potrivit noii organigrame în sensul ajustării la harta judiciară. Cunoaștem că anul ăsta noi am dat curs demersului Procurorului General și am venit să uniformizăm harta procuraturilor cu cea judiciară.

În situația în care noi reușim și la moment Colegiul de selecție și evaluare implementează noul regulament în care, similar Comisiei 3, verifică criteriile de integritate etică și financiară. Aceste modificări au fost introduse în august. Noi am scris noul regulament al CSEP-ului, l-am aprobat. Ei au notificat în jur de 90 de procurori, 85 sunt la moment în procedură de evaluare extraordinară a performanțelor potrivit criteriilor noi de evaluare a performanțelor, dar și a criteriilor de integritate etică și financiară. Au fost interpelate în jur de peste 60 de instituții publice și private pentru a acumula material probator și a analiza în vederea evaluării acestor 85 de persoane. Ei sunt cei care își doresc să ocupe funcții de procuror șef, șef adjunct în republică.

Dacă noi reușim, și o să reușim, în primul semestru anului 2026 să realizăm evaluarea plus la asta concursurile, îi numim pe post pe acești procurori și peste 50 de locuri în republică, în procuraturi teritoriale, devin vacante. Respectiv, backlog-ul sau restanța audienților INJ care stau în rând pentru a ocupa funcții, noi o putem valorifica din contul acestor funcții. De asta, în primul rând, prioritar, CSEP-ul realizează evaluarea, desfășurăm concursul, eliberăm funcții pentru tinerii care își doresc să devină procurori. Toate chestiile astea cu așteptatul, cu anii de la rând nu se angajează în procuratură, descurajează și demotivează. Plus la asta, diminuăm din competențele celor în care noi am investit efort, timp, nervi, bani și speranță. Și ei totuși doresc să obțină această calitate și să contribuie la înfăptuirea justiției. De asta și noi ca CSP suntem focalizați pe anume pe această prioritate.

În rest, răbdare, înțelepciune colegilor din comisiile Vetting. CSP-ul, CSM-ul sunt alături pentru a susține, favoriza și impulsiona astfel încât să avem calitate și cantitate concomitent. Mulțumesc frumos.

Liliana Barbăroșie: Și noi vă mulțumim, domnule Obadă, și pentru date actualizate și pentru soluții propuse. Și pentru că ați fost foarte direct și ați creionat acest tablou realist, iar ați ridicat subiectul acesta al vitezei, mergem la Nadejda Hriptievschi ca să-l continuăm.

Nadejda Hriptievschi: Sper că se aude. Eu vreau să fac o precizare de la bun început. Astăzi am fost invitată aici în calitate de membră a Comisiei Pre-Vetting să vorbesc aici, deși sunt membră și a Comisiei 3. Colega mea va vorbi despre activitatea Comisiei 3. Eu mă voi referi doar la, în alocuțiunea mea, doar cu privire la activitatea Comisiei Pre-Vetting. Și este o bună ocazie pentru că mandatul Comisiei Pre-Vetting oficial s-a finalizat la data de 7 noiembrie, atunci când Curtea Supremă de Justiție a emis ultima decizie pe cazurile, pe deciziile adoptate de Comisia Pre-Vetting. Și acum putem să facem niște totaluri.

Și chiar am să încep cu viteza, pentru că viteza sau activitatea Comisiei Pre-Vetting a fost probabil una din cele mai mari critici aduse permanent cu privire la activitatea comisiei, pentru că atunci când a fost adoptată legea, se spera una și realitatea a arătat că o evaluare calitativă durează mult mai mult decât ne putem poate imagina atunci când începem ceva.

Comisia Pre-Vetting a fost creată în aprilie 2022, fără nicio experiență de evaluare externă anterioară în Republica Moldova. Și până în august 2023, adică timp de 17 luni, Comisia Pre-Vetting a reușit să evalueze 67 de candidați. Eu cred că dacă noi acum am face o comparație, este un ritm foarte bun, chiar bun, având în vedere că am început totul de la zero. Și evaluările nemijlocite le-am început de fapt în iulie 2027 [2022], cu cinci persoane în secretariatul comisiei. A fost o muncă enormă, da, a durat, a stârnit multe discuții, dar eu cred că a fost o muncă esențială de fapt pentru a pava și drumul celorlalte comisii, dar și pentru a arăta unde suntem de fapt cu privire la integritatea financiară și etică în sistem și ce putem face mai departe.

Din păcate am avut și experiența destul de neplăcută, dar asta este realitatea, pe 1 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a anulat 21 de decizii ale Comisiei Pre-Vetting. Pentru informație, Comisia Pre-Vetting în total a evaluat 69 de candidați, pentru că doi au fost transmiși în august 2023 și i-am finalizat după ce, în paralel cu evaluările reluate. Deci, din 69 de candidați, 26 au susținut evaluarea, ceea ce reprezintă 38%. Fiind 17 din candidați pentru CSM și 9 pentru CSP.

Desigur că valul sau reacțiile evident au fost destul de dureroase, pentru că a fost primul proces. Deși consecințele juridice ale eșuării sau a nepromovării evaluării nu au fost deloc relevante pentru cariera candidaților. Din 28 de decizii ale Comisiei Pre-Vetting care au fost contestate în instanța de, la Curtea Supremă de Justiție, doar două au fost menținute inițial până în februarie 2023. În mai puțin de două luni toate celelalte au fost examinate pe parcursul la mai multe luni. Cea mai lungă examinare a durat 13 luni, dar asta a fost în mare parte datorită blocajului care a intervenit la Curtea Supremă de Justiție după demisia în masă. Deci, practic, Comisia Pre-Vetting din septembrie 2023 până în februarie 2025 am examinat 22 de reevaluări și o reevaluare a doua oară. Și din februarie 2025 până în noiembrie am așteptat ultima decizie. Cam asta este activitatea. Eu cred că noi putem deja să vedem o schimbare enormă, pentru că modul de examinare a contestațiilor în prezent, să zicem așa, la Curtea Supremă de Justiție este mult mai rapidă. Respectiv, nu cred că nu vom mai avea examinări atât de prelungite. Și desigur, reevaluările au durat atât de mult pentru că noi ca membri a comisiei am avut o dilemă foarte mare. Este principiul res judicata, respectiv nu poți să iei o decizie decât dacă este foarte bine argumentată, dacă ai fapte noi, dacă ai argumente noi, în special fapte noi, și de asta asta a durat foarte mult. Reevaluările care Comisia 2 și 3 urmează să le facă, până la urmă deocamdată sunt, cel puțin ce eu cunosc, sunt doar decizii ale CSM sau ale CSP, care sunt de o altă natură decât a Curții Supreme de Justiție. Cred că depunem cu toții un efort maxim pentru asigurarea drepturilor procedurale și a aplica legea astfel ca să prevenim decizii de trimitere la reevaluare care sunt foarte, foarte, de fapt, durează foarte mult.

Acum, pentru că astăzi subiectul este de fapt ce facem mai departe, eu aș vrea să continui ceea ce a menționat domnul Caraman și domnul Obadă. Cred că cel mai bine înțelegem care este calea de mai departe dacă facem o mică analiză a problemelor care au fost identificate. Și printre problemele cele mai des întâlnite care au dus la nepromovarea evaluării, care au fost identificate de Comisia Pre-Vetting, sunt următoarele (eu încerc să fac un sumar foarte scurt):

Avere nejustificată. Avere nejustificată este direct competența Autorității Naționale de Integritate. Dacă Autoritatea Națională de Integritate face, va avea capacitatea și dedicația de a face evaluări detaliate, evaluări calitative cu privire la stabilirea dezechilibrului de avere. Și da, în cadrul comisiilor deja avem o experiență foarte bună, care eu cred că ar fi absolut o pierdere dacă nu s-ar prelua metodologia de către Autoritatea Națională de Integritate. Aici o să-mi permit să-mi exprim opinia personală: eu nu cred că colegiile CSM și CSP ar trebui și au capacitatea - iertați-mi să-mi fie îndrăzneala - de ce? Pentru că acum noi am făcut un exercițiu extraordinar și eu vă zic ca jurist, așa, a trebuit să învăț ce înseamnă și cum calculez și cum să intru în esență, ce înseamnă de fapt analiza veniturilor, analiza cheltuielilor. Să întărești capacitatea să facă așa ceva și colegiile CSM și colegiile CSP este o investiție enormă de bani și de timp. ANI are capacitate, dar urmează să fie mai, să zicem, consolidată și poate mărit personalul, astfel ca să se asigure o evaluare mai detaliată și în același timp să se spere, eu să se termine cu evaluările astea care n-au niciun rezultat formalist, care doar verifică dacă s-a depus declarația și atât, care este o pierdere totală de timp. Faci doar evaluări este sau nu este dezechilibru, nu că a depus declarația fără a intra în esența ce conține acea declarație. Nu este atât de util, eu cred că pentru nimeni. Și sunt sigură că și membrii, și cei din ANI simt frustrarea asta când te uiți formal.

O altă problemă care este, care a fost foarte des întâlnită este utilizarea unor prețuri derizorii pentru contracte de procurare de bunuri, imobile sau altfel, și lipsa sursei pentru a le procura. Eu cred foarte mult că, de fapt, activitatea Comisiei Pre-Vetting a arătat cât de, din păcate, cât de răspândită este practica asta absolut nocivă de a încheia contracte cu prețuri false, care de fapt nu duce la altceva decât la ascunderea impozitelor, da? Ascunderea prețurilor reale. Acum aceste activități iarăși, atât ANI poate să le analizeze și sper eu să nu mai avem în continuare acceptarea, dacă este contract, atunci ăsta este probă, pentru că atunci când contractul este evident disproporționat comparativ cu prețurile medii de pe piață, nu poți să utilizezi asta ca și probă ultimă. Dar aici este și aspect etic care cred eu și colegiile pot să aibă un rol important.

Am avut, din păcate, destul de multe situații în care au fost identificate probleme, din punctul nostru de vedere care ridică atât probleme etice din partea candidaților, dar și disfuncționalități majore din partea CSM-ului și CSP-ului. Iarăși, iertați-mi să-mi fie îndrăzneala, dar au fost programe prin care s-au atribuit locuințe judecătorilor și procurorilor și în mai multe cazuri am văzut o lipsă de transparență, alocare neclară sau chiar prin încălcarea legii sau privatizarea locuințelor care trebuiau să fie locuințe de stat sau alocarea loturilor de teren care, de fapt, nu era prevăzută de lege. Aici cred că este important ca aceste aspecte să se analizeze cu seriozitate. Da, deseori aceste beneficii au fost utilizate pentru a cumva încuraja cei din sistem, pentru că erau salariile joase. Dar cred că este foarte serios ca, din punct de vedere, așa, a viziunii pe viitor, să se acorde salarii corecte. Dacă se acordă beneficii, aceste beneficii trebuie foarte clar acordate, pentru că trebuie să înțelegem: cineva plătește pentru asta. Dacă acolo este făcut ceva incorect, chiar și acel teren alocat de primărie, el se alocă contra la ceva sau prin anumite contracte. Nu am să intru în multe detalii acum. Și până la urmă statul și cetățeanul este cel care este în pierdere.

Și alte încălcări de genul neplata impozitelor. Din păcate, atunci când un judecător sau un procuror sau un avocat nu plătește impozitele, fie pentru activitatea profesională, fie pentru vânzare de bunuri, cum să ne așteptăm că un cetățean ordinar își va respecta obligația fundamentală de plată a impozitelor? Acestea sunt doar, așa, am vrut să le punctez câteva. Și am stabilit și aspecte importante ce țin de activitatea nemijlocită a judecătorilor. Spre exemplu, încălcarea flagrantă a drepturilor persoanelor implicate în proces sau încălcări ce țin de conflicte de interese, contractarea, adică, spre exemplu, un judecător examinează cazurile în care apare un avocat cu care are un contract, da? Este un conflict de interese vădit și atunci când nimeni nu se abține. Sau atunci când se încalcă vădit standardele CEDO cu privire la aplicarea arestului preventiv, când se prelungește fără nicio justificare. Sau atunci când judecătorul încalcă termenile de examinare a cazurilor care duc la încălcarea drepturilor deținuților fără iarăși fără nicio justificare. Aici cu siguranță este rolul colegiilor și atât evaluarea performanțelor, cât și procedurile disciplinare.

Eu cred că astea sunt lecții care sunt importante de învățat și este important de a lua în considerare cu privire la care sunt pașii următori. Lecția principală pe care Comisia Pre-Vetting a învățat-o e faptul că dacă vrei să faci un lucru calitativ, asta necesită și timp și asta necesită și investiții în personal. Și aici sunt absolut de acord cu ceea ce a zis domnul Caraman, da, nu poți să activezi, ai nevoie de un personal pregătit și bine remunerat, atât judecători, dar cât și personalul nemijlocit din instanțe sau din procuraturi. Noi am apreciat enorm cooperarea din partea instituțiilor publice, dar și private. Și vreau să accentuez acest lucru: Comisia Pre-Vetting, eu cred că am spart gheața, dar după asta celelalte două comisii au îmbunătățit mult mai bine metodologia. E un lucru de lucru și de acumulare a datelor. Noi am început cu 28 de instituții, acum sunt peste 50 cred că instituții. Noi am discutat cu alți colegi, Republica Moldova e una din foarte puținele țări care are acces la informația bancară. Asta noi trebuie să apreciem cumva, să fim mândri de acest lucru, dar asta ne arată și faptul că în societate este o deschidere și noi vrem cu toții să avem o un sistem judiciar integru și profesionist.

Și un alt aspect care este important dacă vrem să înțelegem cu tot în complexitate acest proces. Vreau să vă reamintesc că a fost o recomandare foarte fermă din partea Comisiei de la Veneția de a nu publica deciziile Comisiei Pre-Vetting decât cu acordul candidaților. Asta ne-a limitat enorm capacitatea noastră de a comunica, de fapt, de ce o anumită persoană nu a susținut vetting-ul și altă persoană a susținut. Și din păcate, foarte multe denaturări au avut loc în spațiul public cu privire nemijlocit la conținutul acestor decizii. Dar cred că ar fi foarte util dacă cei cu adevărat interesați ar citi măcar deciziile Curții Supreme de Justiție, pentru că ele sunt toate publice, care de fapt pot, sunt o resursă extraordinară să arate de fapt care sunt problemele din sistem ca să înțelegem cum le putem soluționa.

Aș vrea să-mi închei intervenția mea doar cu un subiect care probabil este foarte discutabil și cu siguranță, dar cred că este momentul să-l menționez. Orice reformă are impact atunci când ea este dusă până la capăt. Eu nu sunt sigură că noi suntem la etapa de finalizare a vetting-ului. Eu cred că, da, pre-vetting-ul, ceea ce țin de colegii, ceea ce țin de CSM și CSP și, de fapt, componența CSM și CSP și activitatea este rezultatul principal al Comisiei Pre-Vetting și pentru noi tot ce faceți dumneavoastră e cumva ne arată dacă a fost sau nu de succes acest exercițiu. Dar ceea ce ține de vetting, noi avem două sisteme diferite: avem sistemul judiciar și avem sistemul procuraturii. Acum, în sistemul judiciar și în sistemul procuraturii pe vetting s-a mers pe ideea doar evaluăm vârfurile, să zicem așa, nu pe toți, pentru că nu, nu se reușește.

Eu cred că în procuratură argumentul ăsta merge pentru că până la urmă procuratura este un sistem ierarhic și da, este independența procurorilor, dar este absolut diferită de de independența judecătorilor. Cât privește sistemul judiciar, eu nu sunt foarte sigură, deloc nu sunt sigură că evaluarea doar a unei părți, adică a Curții Supreme de Justiție și a unei părți de, sper măcar Curtea Supremă de Justiție să fie toți să se reușească să se completeze. În Curțile de Apel nu cred că avem mai mult de 50% din judecători care au fost evaluați, deci rămâne un număr foarte mare de vacanțe. Și prima instanță deloc.

Acum întrebarea este: putem vorbi oare și conta pe un impact al acestei reforme atunci când sunt mai puțin de, așa, aproximativ undeva doar 30% din judecători au fost au trecut prin acest exercițiu sau nu? Asta este o întrebare cred că cheie pentru moment. Eu nu cred că noi avem un răspuns definitiv la acest subiect, dar eu cred că este foarte important să ne punem această întrebare, pentru că dacă vrem un impact, trebuie să înțelegem și de unde am pornit, ce am făcut ca să ajungem la acel impact. Vă mulțumesc mult.

Liliana Barbăroșie: Mulțumim și noi și revenim neapărat la subiectele pe care le-ați punctat în partea a doua dedicată discuțiilor. Acuma mergem spre Andrei Bivol, președintele Comisiei Vetting. Domnule Bivol, vă rog, cât de succint e posibil.

Andrei Bivol: Bună ziua. Mulțumesc pentru prezentare. Eu mă numesc Andrei Bivol, sunt președintele Comisiei de evaluare a judecătorilor. Alături de mine în sală sunt colegii mei, domnul Marcel van den Vethering, vicepreședinte al comisiei, și domnul Iulian Rusu, membru național al comisiei.

Comisia și-a început activitatea în anul 2023 și mandatul primordial al comisiei a fost evaluarea judecătorilor în funcție și candidaților la funcția de judecător a Curții Supreme de Justiție. În scurt timp după începerea activității comisiei, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Legea 252 cu privire la evaluarea judecătorilor și procurorilor, prin care comisia a fost mandatată suplimentar să evalueze judecătorii Curților de Apel, președinții, vicepreședinții și vicepreședinții judecătoriilor și toți candidații pentru aceste funcții. De asemenea, comisia a preluat sarcina de pre-vetting a tuturor candidaților care nu au fost evaluați și care și-au depus candidaturile pentru a fi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii și membri ai colegiilor Consiliului Superior al Magistraturii după 1 septembrie 2023.

Deci, din septembrie 2023, comisia are în procedură trei procese paralele de evaluare pentru trei tipuri, în baza a trei legi diferite. Până în prezent, comisia a inițiat 185 de proceduri de evaluare. Inițierea sau notificarea subiecților a fost urmată de 65 de demisii sau retrageri din concursuri. Patru subiecți promovase pre-vetting-ul la Comisia numărul 1 și au fost scutiți de evaluare repetată. 103 proceduri au fost finalizate prin rapoarte. 64 de rapoarte au fost de promovare, 39 de nepromovare.

Referitor la viteza procesului, statistica arată că comisia a emis cam un raport pe săptămână, ceea ce în viziunea mea, având în vedere volumul dosarelor, este o viteză destul de bună. La moment avem 11 evaluări pendinte și două reevaluări a candidați... este vorba de candidați acolo. Rata de promovare... că asta este un subiect care suscită cel mai mult interes. Noi calculăm rata de promovare în baza tuturor procedurilor finalizate într-un fel sau altul, pentru că procedura poate să se finalizeze prin demisie, prin retragere sau prin raport emis de comisie.

Din 168 de proceduri finalizate, 48 s-au finalizat cu demisie, 17 s-au finalizat cu retrageri. Pot să se retragă doar candidații care aplică la anumite poziții în CSM, la CSJ sau la Curțile de Apel. 39 de rapoarte au fost de nepromovare și 64 de promovare. Și aceste cifre includ toate reevaluările operate de comisie, pentru că noi am decis că o evaluare, indiferent dacă este evaluare sau reevaluare, trebuie să fie calculat un singur raport și pentru că e o singură procedură de evaluare. Deci, în cifre absolute, 64 de rapoarte au fost pozitive, ceea ce reprezintă 38%. Deci rata de promovare a evaluării este de 38% la moment, pe toate trei, pe toate cele trei categorii de subiecți.

La Curtea Supremă de Justiție, am inițiat și am avut 50 de subiecți, cinci judecători în funcție care mai erau în funcție în 2023, plus 45 de candidați. Din aceștia, trei promovase pre-vetting-ul și au fost scutiți de evaluare repetată. Au fost 12 demisii sau retrageri. 18 rapoarte de promovare și 12 rapoarte de nepromovare. Plus doi subiecți care s-au retras în timpul reevaluării. Și atunci, dacă subiectul s-a retras în timpul reevaluării, nu există niciun fel de raport la acel moment în vigoare, deci nu se emite un raport. La moment avem cinci evaluări pendinte pentru cinci candidați care au fost transmiși cred că în luna noiembrie de către CSM.

Pentru sarcina noastră legată de pre-vetting, am primit 35 de candidați pentru Consiliul Superior al Magistraturii și pentru colegii. Am avut și acolo patru retrageri și am emis 12 decizii de nepromovare și 19 decizii de promovare.

Curțile de Apel, un cred că probabil cel mai complex grup de candidați pe care l-am avut. Am primit 76 de subiecți, 63 de judecători în funcție și 13 candidați. Au urmat, după cum bine cunoașteți probabil, 39 de demisii, ceea ce este un pic mai mult de 50% din subiecți, 39 de demisii. Un candidat promovase anterior procedura de pre-vetting și a fost scutit de evaluare repetată. Au fost emise 12 rapoarte de nepromovare și 22 de rapoarte de promovare. Mai avem la moment două reevaluări pendinte, care sunt legate de doi candidați la funcția de judecător a Curților de Apel.

La capitolul instanțe de prim nivel sau judecătorii, este ultima categorie de subiecți care au fost notificați pentru evaluare. Am primit de la CSM 24 de subiecți. 10 subiecți și-au dat demisia imediat ce au fost notificați. Până în prezent, comisia a emis opt rapoarte pe judecătorii din prima instanță. Cinci rapoarte de promovare, trei de nepromovare. În la moment sunt pendinte patru rapoarte, deci pe dosare unde a avut loc deja ședința publică și suntem în proces de elaborare a rapoartelor. Și mai avem două evaluări pendinte pe care urmează să fie finalizate anul viitor.

În acest an am decis că este cazul să analizăm și statistica candidaților recepționați și vedem că trendul nu este unul foarte îmbucurător. La Curtea Supremă de Justiție am primit 24 de candidați în anul 2023, 12 candidați în anul 2024 și doar 9 candidați în anul 2025.

Andrei Bivol: La Curțile de Apel am primit doar 13 candidați la sfârșitul anului 2024. Nu am primit niciun candidat în acest an și nu am primit până în prezent niciun candidat pentru funcțiile care sunt supuse concursului și sunt obligatoriu supuse evaluării la judecătorii.

Nu, comisia n-o să călătorească în timp, nu ne ducem în 2016, este doar o eroare a mea. Deci, activitățile previzibile pentru 2026: din volumul de lucru pe care îl cunoaștem și îl avem la moment, urmează să finalizăm cinci proceduri de evaluare pentru candidații la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. Estimăm că acestea vor fi finalizate către sfârșitul primului trimestru al anului viitor. Mai avem de efectuat două reevaluări pentru candidați la Curțile de Apel; acestea, la fel, vor fi finalizate în primul trimestru al anului viitor. Și mai avem de lucru la șase proceduri de evaluare pentru președinți și vicepreședinți ai judecătoriilor, dintre care, am spus deja, patru rapoarte sunt în proces de elaborare și mai avem doi candidați pentru care urmează să avem audieri publice, dar, cel mai probabil, procedurile vor fi finalizate și acolo în primul trimestru al anului viitor.

Totodată, am atins problema candidaților, pentru că, cel puțin din informațiile pe care noi le avem la moment, mai există 14 funcții vacante la Curtea Supremă de Justiție, 5 funcții vacante în colegiile CSM-ului, 60 de funcții vacante la Curțile de Apel, 15 funcții vacante în completul anticorupție de la Judecătoria Chișinău și încă nu este clar câte funcții vacante de președinți și vicepreședinți ai instanțelor, a judecătoriilor. Deci, noi estimăm că ar fi peste 100 de funcții vacante pentru care trebuie să evaluăm cel puțin un candidat și acest candidat trebuie să primească raport pozitiv ca funcția vacantă să fie ocupată. Deci, asta este o sarcină de lucru pe care noi putem doar să o estimăm, dar nu putem să confirmăm, că nu avem cum să știm câți candidați sau dacă vom primi, în general, candidați anul viitor.

Cam astea ar fi. Aș putea adăuga câteva chestiuni legate de provocările cu care ne-am confruntat. Cred că doamna Hriptievschi a menționat o parte din ele și ele se regăsesc și la noi. Probabil ar trebui să accentuez una: că nu există niciun fel de excepție de la secretul urmăririi penale. Și noi, de multe ori, ne-am ciocnit de faptul că cunoaștem că un subiect al evaluării a avut un statut procesual într-o procedură penală, dosarul penal este, de exemplu, deschis în anul 2016 sau 2017 sau chiar mai vechi, și este în continuare la faza de urmărire penală, motiv pentru care procuraturile refuză să ofere informația. Și noi nu solicităm această informație ca să substituim organul de urmărire penală, pentru că noi nu facem investigație penală, dar, de multe ori, organele de urmărire penală fixează anumite circumstanțe.

Noi am avut cel puțin două cazuri când comisia, în baza unor dosare care erau deja transmise în judecată, a stabilit anumite circumstanțe și anumite fapte, anumite încălcări de etică. Vă dau un exemplu simplu: interceptarea unor convorbiri telefonice dintre un judecător al Curții de Apel și un judecător de instanță de fond, în care judecătorul Curții de Apel se interesează despre un dosar aflat la judecătorie, pe care una din părți este reprezentată de soțul sau soția judecătorului respectiv. Deci, un caz de influență necorespunzătoare care nu a fost raportată nici de una din părți. Și ăsta este doar un exemplu.

O altă provocare este faptul că foarte mulți dintre subiecții noștri au cetățenie dublă, deci sunt și cetățeni ai României, și accesul la informațiile din România este destul de fragmentat și este destul de problematic, mai ales în tot ce ține de proprietăți imobiliare, autovehicule. Despre date bancare nici nu vorbesc, că nu există nicio posibilitate. Și asta este o provocare, pentru că foarte mulți dintre ei raportează în declarațiile de la ANI drept venituri alocații, tot felul de venituri și, eventual, noi putem suspecta că, pe lângă venituri, pot să existe și proprietăți și active financiare și altele, ceea ce putem noi să folosim doar accesul la datele deschise, la resursele deschise de informații.

O altă provocare, am arătat, dar asta e o provocare nu a comisiei, cred că este o provocare la care trebuie să se gândească tot sistemul și guvernarea: lipsa candidaților. Pentru că orizontul de timp în care noi funcționăm este 31 decembrie 2026. După asta nu mai există niciun fel de posibilitate de prelungire. Deci, în interiorul acestui an, noi trebuie să reușim să evaluăm un număr suficient de candidați ca să poată fi completate cel puțin — și asta e părerea mea personală, ca practician al dreptului și cetățean al Republicii Moldova — că trebuie să reușim să evaluăm cel puțin un suficient număr de candidați pentru Curtea Supremă de Justiție și pentru Curțile de Apel.

Referitor la ideea năstrușnică a domnului Obadă: teoretic este posibil, practic tot este posibil, dar este o discuție despre priorități. Totuși, comisia noastră are un focus pe justiție și, atâta timp cât în justiție sunt atâtea locuri vacante care nu au fost evaluate, îmi este greu să accept că noi trebuie să ne ocupăm acum Comisia de Evaluare a Judecătorilor cu evaluarea procurorilor și să nu mai finalizăm evaluarea judecătorilor așa cum este ea concepută. Dar totul, până la urmă, este o decizie politică. Cum va arăta legea cu privire la evaluare, așa vor fi executate ele de către Comisia de Evaluare a Judecătorilor. Vă mulțumesc.

Moderator: Da, vă mulțumim și noi. Tocmai de asta discutăm, ca să influențăm și acest proces, cum vor arăta legile în continuare. Acuma mergem spre Virginia Moraru, Vicepreședinta Comisiei de Evaluare a Procurorilor. Doamna Moraru.

Virginia Moraru: Vă mulțumesc, doamna Barboroșie. Vreau să salut și eu prezența tuturor participanților la acest eveniment și să felicit și, deopotrivă, să mulțumesc organizatorilor pentru invitația de a fi prezentă astăzi în fața dumneavoastră. Și, de fapt, este cred că, după o lungă perioadă de timp, prima prezență în fața publicului a comisiei pentru a prezenta acele rezultate, evident mai modeste decât a colegilor de la Comisia de Evaluare a Judecătorilor, dar suntem doar în creștere. Această lipsă de prezență în spațiul public a fost generată de diverse circumstanțe, de cele mai multe ori independente de voința membrilor comisiei sau de voința altor factori implicați în această reformă, care este una extrem de ambițioasă, dar și extrem de complicată, având în vedere multiplele circumstanțe care sunt prezente în fiecare zi, de la factorul uman, de la alte aspecte care țin de chestii interne sau la nivel regional sau internațional.

O să încep cu o scurtă prezentare istorică a comisiei. Evident că este întotdeauna dificil să vii să prezinți activitatea comisiei după domnul Bivol, care e reprezentant al Comisiei de Evaluare a Judecătorilor. Cu toate acestea, comisia noastră, Comisia 3, a fost înființată prin desemnarea membrilor, a cinci membri în cadrul ei, în luna noiembrie 2023. Și din acest prim pas am avut un deficit de un membru național în cadrul comisiei. Mandatul comisiei se rezumă, conform prevederilor Legii 252, de a efectua evaluarea conform prevederilor Legii 26 stabilită pentru candidații la funcții în cadrul colegiilor din subordinea CSP-ului, precum și pentru evaluarea subiecților desemnați în calitate de subiecți, procurorii prevăzuți la articolul 3 din Legea 252, care este într-un număr și calități mult mai complexe decât cei prevăzuți ca subiecți judecătorii din cadrul diverselor judecătorii.

Dacă să vorbesc despre componența comisiilor, cu toate modificările de rigoare: deci, în 23 noiembrie, la data desemnării, am avut cinci membri. Ulterior, în luna februarie 2024, a fost desemnat al șaselea membru. Ulterior, în luna aprilie a demisionat un membru, în luna mai a fost desemnat un alt membru. Și ultimul aspect care este extrem de important de menționat: acele modificări legislative care au introdus un nou complet, un număr de trei persoane în cadrul comisiei. Și, din păcate, iarăși avem o situație mai puțin frumoasă, avem până în prezent lipsa unui membru internațional în cadrul comisiei.

Un alt aspect important în activitatea comisiei, care ține nemijlocit de activitatea acesteia, se referă la secretariatul comisiei, care este acea unitate de suport și care, pentru o lungă perioadă de timp, a constituit o vulnerabilitate, periodic extrem de sensibilă pentru comisie, având în vedere numărul limitat de personal cu care și-a început activitatea comisia în luna decembrie 2024. Și pot să fac o remarcă foarte simplă: la acel moment am avut în statele de personal ale secretariatului doar doi analiști care efectiv erau implicați în activitatea de colectare și de prelucrare a informațiilor și datelor în vederea evaluării candidaților pentru funcții în cadrul colegiilor din subordinea CSP-ului.

Prioritățile care au fost stabilite, evident, în cadrul comunicării atât cu factorii implicați în reforma justiției, precum și cu CSP-ul deopotrivă pentru anul 2024: în prim plan a fost evaluarea candidaților pentru funcțiile din cadrul colegiilor. Iar ulterior, având în vedere presiunile care s-au pus și faptul de a gestiona cât mai rapid reforma, s-a trasat și sarcina de a evalua subiecții prioritari stabiliți de lege, și anume procurorii din cadrul Procuraturii Anticorupție. Ulterior venind la rând toți ceilalți menționați la fel de lege sau stabiliți de către Legea 252.

Ca să fac o statistică generală care nu este definitivă pentru perioada anului 24-25 și urmează să continue în anul 26: noi am avut și avem la această etapă 190 procurori care au fost notificați în vederea inițierii și desfășurării procesului de evaluare pentru a stabili acea conformitate cu criteriile de integritate etică și financiară, atât în baza Legii 26, cât și în baza Legii 252. La momentul inițierii evaluării prin acea notificare și solicitare de a completa și transmite către comisie actele necesare în vederea demarării procesului de analiză și colectare a informațiilor necesare, 27 de procurori au demisionat din cadrul diverselor grupe care au fost notificate la momentul inițial. 50 de procese sunt finalizate, sau în privința a 50 de procurori, procesele de evaluare sunt finalizate. Și aici fac referire atât la procurori candidați pentru funcțiile în cadrul colegiilor din subordinea CSP-ului, cât și în privința unor procurori care au fost încetată procedura de evaluare, din considerentul că fie au promovat evaluarea în baza Legii 26, fie nu au promovat evaluarea în baza unor altor legi în vederea evaluării integrității.

Precum și, la momentul de față, avem 113 procese în curs, dintre care, la momentul de astăzi, avem șapte rapoarte din aceste 113 cu procedură de audiere a subiecților. Avem în curs șapte rapoarte în elaborare și două audieri planificate pentru ziua de vineri, săptămâna curentă. Iar unul dintre subiecții care vine în această audiere este deja un subiect care a fost evaluat și audiat, dar având în vedere acele deficiențe în aprobarea raportului sau divergențe în aprobarea raportului — deoarece legea prevede foarte clar că raportul de evaluare se aprobă cu votul unanim a membrilor completului — raportul a fost scos către comisie pentru evaluare și apreciere. Astfel că vom avea primul caz, sau avem primul caz în practica comisiei, care a fost scos către comisie de la complet. De la colegi cunoaștem că ei au o experiență mai avansată în acest sens.

Rezultatele, noi le diferențiem pe grupuri de procurori separat, având în vedere că ei vin în calitate de subiecți ai evaluării și pe legi diferite. Deci, după cum am menționat, anul 2024 a fost axat prioritar pe evaluarea și finalizarea procesului de evaluare până în decembrie 2024 a tuturor celor 32 de candidați la funcțiile de membru în cadrul colegiilor. Dintre aceștia, 15 au promovat evaluarea – aveți niște cifre mai exacte: 11 candidați în Colegiul pentru selecția și evaluarea procurorilor, 3 candidați în Colegiul de disciplină și etică și 1 candidat a candidat pentru funcții în ambele colegii ale CSP-ului. De asemenea, din acest număr de 32 procurori, 17 nu au promovat evaluarea. Și vreau să atrag atenția la prima cifră: 9 procurori care, din punctul meu de vedere și din cadrul discuțiilor cu colegii, totuși este o cifră semnificativă, având în vedere că nu au promovat evaluarea în baza criteriilor de integritate atât etică, cât și financiară. Deci conduita și acțiunile procurorilor, atât în viața privată, cât și în viața profesională, au denotat acele deficiențe care au dus la nepromovarea. Și asta este un lucru, din păcate, nu atât de frumos. Totodată, la fel ca și colegii de la Comisia 2, avem în acest grup de procurori 4 procurori care nu au promovat evaluarea din considerentul că fie nu au prezentat acele acte pe care le solicită comisia la momentul inițierii evaluării, precum și 3 dintre aceștia s-au retras din concurs. Dar, conform prevederilor legale, deciziile care s-au emis în privința lor la fel sunt de nepromovare a evaluării, deoarece aceasta prevede legea.

Provocarea pentru comisie în cadrul acestor evaluări a fost extrem de mare. Menționez faptul că am lucrat pe parcursul unui an de zile în condiții în care am avut fluctuația de membri de comisie, am avut insuficiența și un număr redus de personal în cadrul secretariatului, dar totodată provocarea a fost și contestațiile pe care le-au depus urmare a deciziilor de nepromovare a evaluării care au fost emise în privința acestor candidați. Am avut 11 contestații depuse la Curtea Supremă de Justiție. Și lucrul care este remarcabil și de fiecare dată o să-l menționez este faptul că Curtea a menținut toate cele 11 decizii de nepromovare în vigoare. În mare parte, cred că în proporție de peste 80%, argumentele comisiei fiind luate în considerare. Faptul care noi îl apreciem din perspectiva calității lucrului pe care l-am făcut, din perspectiva obiectivității pe care am manifestat-o și imparțialității în procesul de evaluare a subiecților.

A doua componentă de evaluare pe care o realizează comisia se referă la evaluarea în baza Legii 252. Și prima categorie de subiecți care au fost notificați în conformitate cu prevederile Legii 252 sunt procurorii anticorupție, având în vedere că legea stabilește expres că aceștia constituie prioritatea în procesul de evaluare în baza Legii 252. Deci, la momentul anului 2024, am notificat 67 de procurori, dintre care 10, în termen de 20 de zile, au demisionat din funcția de procuror în genere din sistemul procuraturii. Iar un procuror, fiind suspendat penal, a fost imposibilă notificarea acestuia, având în vedere și faptul din comunicarea pe care am avut-o cu CSP-ul și cu Procuratura Generală că nu este prezent în țară și nu a fost posibilă găsirea acestuia.

Deci, la momentul de față sau la ziua de ieri, când am inclus ultimele date actualizate, avem 17 procurori evaluați din cadrul Procuraturii Anticorupție sau conform listei care au venit pentru procurorii anticorupție. În privința acestora sunt emise trei decizii de încetare a procesului de evaluare, având în vedere că doi procurori din cadrul Procuraturii Anticorupție au promovat evaluarea în baza Legii 26. Am emis trei rapoarte de nepromovare, dintre care două au fost contestate... în cazul unui raport de fapt nu au fost contestate rapoartele, dar au fost contestate deciziile Consiliului Superior al Procurorilor care au emis aceste decizii în baza rapoartelor de nepromovare. Una decizie a fost menținută de Curtea Supremă, una decizie sau o contestație asupra unei decizii este pendinte la momentul de față la Curtea Supremă. Și avem încă un raport de nepromovare care s-a întors la reevaluare prin decizia Consiliului Superior al Procurorilor. Și 11 rapoarte de promovare finalizate, transmise Consiliului Superior al Procurorilor.

La momentul de față, din lista procurorilor anticorupție avem 39 procese în evaluare la etape diferite, mai mult sau mai puțin avansate. Dintre care, după cum am menționat anterior, șapte rapoarte sunt în curs de elaborare, pentru trei din care săptămâna curentă expiră termenul de aprobare. Avem două audieri planificate. Avem 30 de subiecți în proces de analiză, mai mult sau mai puțin avansată, și doi subiecți în proces de reevaluare. Unul având un raport negativ sau de recomandare de nepromovare pe care l-a restituit pentru reevaluare CSP-ul și unul având un raport pozitiv.

O altă categorie de procurori pe care am primit-o pe o listă pentru evaluare în anul 2025 este lista procurorilor-șefi din cadrul Procuraturii Generale. Unul dintre aceștia a fost transmis spre evaluare încă în anul 2024. Deci, în total, am avut o cifră de 13 sau avem o cifră de 13 procurori din cadrul Procuraturii Generale. Doi procurori urmare a notificărilor au demisionat. În privința unui procuror, este vorba de adjunctul Procurorului General, procesul de evaluare a fost finalizat și există decizia Consiliului Superior al Procurorilor. În privința unui procuror, raportul de evaluare este în proces de elaborare și va fi aprobat într-un termen cât mai curând posibil. Iar nouă dintre aceștia sunt în proces de evaluare.

Moderator: Am să vă rog să treceți la concluzii.

Virginia Moraru: Imediat. Vă rugăm. Deci, noi avem încă o procuratură specializată, PCCOCS-ul, care a fost într-un număr mult mai mare de procurori pe care am urmat să... i-am notificat. Totodată, din cifrele pe care le vedeți, 63 de procurori sunt în proces de evaluare la momentul de față și urmează să fie finalizate procedurile în privința acestora în anul 2026. Estimări adiționale avem pentru procurorii-șefi și adjuncți din cadrul procuraturilor teritoriale, care la fel este o categorie ce urmează a fi notificată conform legii. Și evaluări adiționale având în vedere cele trei poziții vacante în cadrul Colegiului de Disciplină și Etică și, din câte cunosc, Consiliul Superior al Procurorilor a demarat deja concurs, nu știu dacă este primul sau un număr repetat, da, și să vedem în ce număr vom primi pentru evaluare.

Provocările pe care le-a întâmpinat comisia au fost extrem de multe pe durata acestor doi ani practic de activitate. Începând cu numărul de personal insuficient și acele tendințe pe care le-a avut fostul implementator finanțator al comisiei și al secretariatului, dar pe care ușor și treptat în timp le-am remediat, având în vedere faptul că am trecut către o altă finanțare, către alți parteneri de dezvoltare. Și pe această cale vreau să mulțumesc inclusiv reprezentanților Ambasadei Regatului Țărilor de Jos, inclusiv Delegației UE, care au avut o implicare extrem de rapidă și foarte fructuoasă, demarând cu suportul lor procese de recrutare a personalului, pentru că acesta este suportul principal și factorul principal de care are nevoie comisia pentru a avea o dinamică mai mult sau mai puțin avansată în activitățile sale.

Noi am avut trei ture de selectare sau de recrutare a candidaților în secretariat. Am avut peste 400 de aplicații, peste 100 de interviuri organizate și desfășurate, 49 sau 50 de solicitări de verificare și, din păcate, un număr mai puțin, doar de 14 de angajări pe care am putut să le realizăm, având în vedere circumstanțele pe care le-au evidențiat rapoartele de verificare a candidaților la funcție.

Dar provocarea care persistă în continuare pentru comisia noastră este cea a timpului, având în vedere termenul fixat de luna decembrie 2026, precum și numărul mare de subiecți care urmează a fi supuși evaluării. De asemenea, una dintre provocări este complexitatea cazurilor, generată de diverse aspecte sau complexitatea cazurilor în general generată de diverse aspecte. Fie că este vorba de volumul de informații pe care le acumulăm, numărul de entități pe care le contactăm pentru a solicita informații, inclusiv rezistența sistemului pe care am avut-o de la bun început – și în speță vorbesc despre Procuratura Anticorupție, colegii mei vor susține acest fapt cu siguranță – dar care iarăși menționez, treptat în timp aceste aspecte au fost ameliorate.

Inclusiv rezistența subiecților care sunt supuși evaluării, având în vedere acele răspunsuri pe care le oferă foarte vagi atunci când solicităm informații sau clarificări în vederea evaluării acestora. Totodată, un aspect important și extrem de dificil pe alocuri este prezența deciziilor CtEDO în dosarele de evaluare ale unor subiecți, având în vedere faptul că în aceste cazuri, pentru comisie este poate comparativ cu Comisia 2 mai complicat, deoarece noi solicităm și dosarele pe care le-au gestionat subiecții, procurorii în speță, pentru a determina foarte clar pentru noi care au fost acele acte sau acțiuni ale procurorilor care au dus la condamnarea Republicii Moldova la CtEDO.

Vreau să fac ultima remarcă. Nici pe deplin că sunt toate provocările pe care noi le întâmpinăm zi de zi. Vreau să fac o remarcă pe care am auzit-o într-un ultim interviu a doamnei Chioveși în Republica Moldova, cred că acum un an și un pic în urmă, care a menționat că, de fapt, noi suntem națiunea, noi, românii în general, suntem națiunea care în permanență suntem obișnuiți să ne plângem că nu avem una, nu avem alta, nu ne ajunge nu știu ce sau nu știu care. Dar, de fapt, trebuie să ne mobilizăm și replica pe care a dat-o dumneaei: să ne răsuflecăm mânecile și să ne punem pe treabă. Deci, pe mine mă bucură faptul – și colega mea cred că mă va susține – că suntem exact în etapa în care ne-am suflecat mânecile cu toții și ne-am pus pe treabă foarte, foarte intens pentru a atinge sau pentru a realiza acele obiective pe care le-am avut trasate.

Și ultima remarcă pe care vreau s-o fac, având în vedere replica pe care ați dat-o dumneavoastră, dacă este justificat vetting-ul și nu punem problema dacă este justificat. Vreau să menționez din perspectiva mea și experiența mea anterioară de ofițer anticorupție în domeniul prevenirii corupției, că probabil că vetting-ul este cea mai ambițioasă măsură de prevenire, dar care cu certitudine, ca oricare dintre măsurile de prevenire a corupției, trebuie să fie aplicată continuu în timp. Și în continuare aceasta revine sarcina CSM-ului și CSP-ului.

Mă bucură faptul că noi avem posibilitatea și conlucrarea foarte frumoasă pentru momentul de față și de la bun început cu colegii din cadrul CSP-ului, având în vedere toate dialogurile pe care le purtăm pentru a avea, una, abordările aceleași, pentru a transmite din experiența și din cunoștințele noastre și pentru a evita, pentru a evita o altă provocare: returnarea către comisie a rapoartelor de evaluare în condițiile în care există neclarități sau consideră CSP-ul că acestea trebuie să fie analizate mult mai profund sau mai detaliat. Vreau să mulțumesc încă o dată colegilor pentru suport și pentru deschiderea în comunicare și pentru toți colegii care sunt implicați în această distinsă și extrem de complicată reformă, răbdare și succese frumoase în continuare.

Moderator: Vă mulțumim și noi, doamna Moraru. Avem o intervenție din Albania. Sper foarte mult că-l avem pe domnul Edmond Ahmeti pe fir și sper foarte mult că dumnealui ne-a ascultat, a ascultat aceste discuții.

Edmond Ahmeti: Good morning from Tirana, Albania. Dear Honorable Deputy Speaker of the Parliament, Honorable Minister, Honorable participants. First of all, thank you very much for inviting me to this forum to speak about the Albanian context and the justice reform. We established, as well, a commission to develop the justice reform, including documents to be implemented, and this started in 2016. And these changes opened up in our Constitution. These modifications were important considering our country's context. These modifications regarded the independence, integrity, and accountability, including the professionalism of the system.

The subsequent reform in 2018 was to separate bodies, the High Judicial Council and the High Prosecutorial Council, which have the mandate to verify the activity of magistrates. As well, they had the mandate to perform internal regulations regarding the respect of procedures and internal regulations that judges must follow. As well, there were developed instruments to establish accountability mechanisms for all judges and prosecutors in position. As well, to create a strong legal framework to combat corruption and to increase the level of trust of the public in judges and prosecutors. As well to create a strong system.

The Venice Commission recommended that, initially, when we established this council for a temporary period, it was useful because the degree/level of corruption in the country was very high and there was a need for such a mechanism to hold people in the system accountable and to combat corruption. As well, the Venice Commission concluded that the external evaluation process is necessary for the Albanian context. As well, we had an institution for monitoring and control which was established with the help of specialists from the European Commission to monitor this process, including we had the support of US colleagues.

So, once we started initiating this reform, we initiated the external evaluation process of judges and prosecutors. As part of this reform, two commissions were established: the Independent Qualification Commission and the Appeal Chamber. The Independent Qualification Commission was composed of members with extensive experience to evaluate judges and prosecutors. As well, they had the task to draft monitoring and control reports regarding the activity of the Judicial Vetting Commission. The Venice Commission stated that the external evaluation process respected human rights and was carried out according to legal provisions.

In the Constitution of the Republic of Albania, articles 179/b and section F were modified to allow the evaluation of judges and prosecutors and to create an independent judicial system. Therefore, the Constitution and legal provisions regarding the activity of the External Evaluation Commission helped in this sense to reach efficient results. The legal framework that was in force to transmit decisions to the Appeal Court and the Court of Justice, as well, were adopted/modified accordingly.

And fourthly, we established, under the International Monitoring Operation, the Secretariat, which was funded by the EU, had the task to verify the respect for human rights within these external evaluation processes. According to reports from 2022-2023, Albania succeeded through this process to align fully with EU provisions and standards when it carried out the external evaluation of judges and prosecutors. The justice reform aimed at meeting EU standards and aligning national provisions to the European acquis.

The report from 2023 stated that the external evaluation process of judges and prosecutors advanced and resulted in considerable progress. In January 2024, Albania received a report from the European Commission which was a positive report. According to the report, it was mentioned that the external evaluation process of judges and prosecutors consolidated the judicial and prosecutorial system. As well, the activity of the Monitoring and Control Council of the Commission's activity was evaluated positively. This Council issued 38 recommendations to be taken into account later.

This is our institutional framework in Albania after the external evaluation process. So, we have this Independent Qualification Commission which is the base institution for external evaluation and is active now in Albania. Subsequently, we have the Appeal Courts according to the Constitution and legislative provisions, created in 2016, in May, and two other institutions of recourse.

Can you please conclude your presentation?

Here you can see some statistical data regarding external evaluation. In conclusion, I want to mention, for Moldovan colleagues, I would suggest the following thing. My honest opinion is the following: First of all, the Republic of Albania (Moldova) must take into account the fact that there will be many departures from the system and there is a need to increase the number of magistrates during this period so that you don't face the same problems we faced in Albania, when a considerable number of judges left the system. You have to be flexible and prudent. You have to manage very well those lacks/gaps. You have to prepare, to develop the capacities of judges who will take over those vacant places created following the external evaluation process.

As I heard earlier, the process of designating prosecutors requires extensive time, and my suggestion in this sense would be that at the initial stage you operate modifications to the legal framework to eliminate these holes. Because otherwise, the process itself will take very long. Many specialists in the system and many citizens, for example with us, at the beginning were very optimistic that we have this process, but now we are quite skeptical. Many consider that this process created huge delays in the system. And respectively, to colleagues from the Republic of Albania (Moldova), I would suggest preventing these things because the same thing happened in Albania. We, at the beginning, offered these statistical data regarding judges and prosecutors who did not promote the external evaluation, and that looked very good, but as the process lasted and didn't finalize in record time/short time, we faced this huge increase of cases which were not judged, which were delayed. And respectively, we have these huge delays.

So, my suggestion for you would be, first of all, to draw attention to the civil justice system to avoid these delays. So, do not focus on criminal justice, but specifically on civil and administrative, to cover the citizens' needs. The European Commission said to us that in Albania, because of this process, we had delays in designating cases for prosecutors and judges. Respectively, our task until the end of this process is to eliminate these holes and delays in the system. This is all from my side. Thank you very much. Please stay with us.

Moderator: Secțiunea cheie a panelului de întrebări-răspunsuri, de discuții. Vreau foarte... să vă rog, avem vreo 15 minute, dacă organizatorii o să ne lase să mai stăm peste. Dacă nu, încercăm să intrăm în aceste 15 minute. Am să vă rog să formulați întrebări, iar până atunci aș începe eu cu una generală. Încerc să construiesc un puzzle și să formulez această întrebare. Un puzzle din ceea ce am auzit de la vorbitorii noștri. Spunea doamna Hriptievschi că nu i se pare corect ca nu toți judecătorii sau nu toți actorii din sistem să fie evaluați. Și domnul Bivol zicea că nu există suficienți candidați sau nu prea sunt candidați. Și mă întreb: dar oare nu problema aceasta cu insuficiența de candidați nu e justificată oare tocmai de ce spunea doamna Hriptievschi mai devreme? Adică, eu dacă aș fi un judecător dintr-o instanță, da, eu aștept, bine mersi, să treacă momentul ianuarie 2026 și pe urmă vedem, poate nu va fi necesar să trec prin această, prin acest exercițiu. Deci întrebarea pe care aș formula-o din start este: iată, sub aspectul ăsta, cum ar trebui să arate legislația viitoare? Propun să începem cu acest subiect. Da? Și vă rog perspectivele dumneavoastră. Domnul Caraman, vă rog.

Sergiu Caraman: Da, mulțumesc, doamna Liliana. O întrebare foarte pertinentă, foarte bună. Dacă ar trebui și, în general, e binevenită evaluarea tuturor judecătorilor din sistem... Eu aș vrea să ne întoarcem la etapa la care pre-vetting-ul, vetting-ul a fost pus în aplicare la noi în țară și ce a stat la baza inițierii acestui proces extraordinar. Și ca justificare pentru a demara pre-vetting, vetting în Republica Moldova a fost, au fost mai multe hotărâri judecătorești răsunătoare, care le cunoaște nu doar societatea noastră, dar au dus faima în sens negativ a țării și pe plan internațional. A fost lipsa de încredere în organele de autoadministrare judecătorească, pe alocuri ineficiența mecanismelor și colegiilor specializate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii – și aici vorbesc de nu doar de evaluare, dar și cel disciplinar. Toate astea luate la un loc și dorința de a schimba lucrurile în sistemul de justiție au justificat acest exercițiu extraordinar și extern de evaluare a candidaților pentru funcții de membri în CSM, funcții de membri în organele colegiale, Curtea Supremă de Justiție – care trebuia cumva în paralel evaluată odată cu acei candidați care să vină în organele de autoadministrare judecătorească.

Și s-a mers mai departe, s-a mers și la judecătorii curților de apel, președinți, vicepreședinți ale primelor instanțe. Și da, dacă ne uităm astăzi, sunt aceleași premize care ar justifica continuarea procedurii de evaluare? Cred că nu. Comparativ cu trei ani în urmă, astăzi în Republica Moldova lucrurile stau total diferit. Noi avem Consiliul Superior al Magistraturii format din membri care au trecut prin procesul de pre-vetting. În integritatea membrilor Consiliului nu cred că sunt careva dubii. La fel, membrii colegiilor specializate care trebuie să evalueze judecătorii, ordinar și extraordinar, sunt și ei trecuți prin procedura de pre-vetting. Ei sunt rodul acestei proceduri. În condițiile respective și raportat la faptul că lucrurile în justiția din Republica Moldova se îndreaptă, noi cu toții asistăm la o calitate mai bună a actului de justiție. Noi am observat îmbunătățiri în ceea ce privește examinarea cauzelor de rezonanță. Noi am observat o percepție mai bună a societății în ce raportat la actul de justiție. În asemenea condiții, având în vedere că dubii în buna intenție, în corectitudinea Consiliului Superior al Magistraturii și a organelor sale specializate astăzi nu mai poate exista, cred că ar trebui vetting-ul să se oprească la subiecții care sunt indicați în Legea 252.

Să ducem până la capăt procesul ăsta de vetting și trebuie fortificate în continuare organele de autoadministrare, trebuie fortificat în special Colegiul de Evaluare. Trebuie gândit un mecanism astfel încât Colegiul de Evaluare, cel puțin o singură dată, să poată efectua o evaluare a integrității inclusiv financiare, așa cum o face vetting-ul, în raport cu acei judecători de la prima instanță. Asta trebuie să se întâmple treptat, evaluarea judecătorilor de la primă instanță, pentru ca să nu avem un impact mai negativ asupra activității primelor instanțe. Noi am văzut care a fost consecința inițierii procedurii de vetting la Curtea Supremă de Justiție. Vorbim aici de demisia judecătorilor. Și bine că, potrivit legii, am avut acel mecanism de a transfera temporar judecători de la instanțele inferioare la instanța supremă și în felul ăsta am putut gestiona acea situație.

Noi am văzut și observăm și astăzi cum stau lucrurile la nivelul instanțelor de apel. La nivelul instanțelor respective avem astăzi mai mult de jumătate din funcții vacante. O bună parte dintre judecători, după cum a fost prezentat și raportul de către Președintele Comisiei de Evaluare, au decis să demisioneze atunci când au fost notificați. Aceste funcții la nivelul instanțelor de apel trebuie suplinite din rândul judecătorilor de la primele instanțe. Și, respectiv, marea noastră îngrijorare este că aceștia de la primele instanțe care sunt compatibili, au toate întrunesc toate condițiile pentru a promova la instanțele de apel, dacă vor fi notificați astăzi despre inițierea procedurii de vetting, să nu se întâmple la fel cum s-a întâmplat și în cazul celor de la Apel și Supremă. Și în cazul ăsta nu mai avem nici o posibilitate de a ocupa acele 60 de locuri vacante la nivelul instanțelor de apel din 100.

Chestiunea asta trebuie cumva gestionată și Consiliul Superior al Magistraturii se află într-o situație foarte delicată, când, pe de o parte, noi susținem necondiționat vetting-ul și considerăm că la nivelul instanței supreme și la nivelul instanțelor de apel și administrarea instanțelor de judecată, acesta trebuie să continue și trebuie să se finalizeze. Pe de altă parte, noi suntem cei care, din punct de vedere constituțional, trebuie să asigurăm buna funcționare a sistemului de justiție, pentru ca nu cumva să ajungem într-o situație din care să nu mai putem avea o ieșire. Iată de ce, la moment, cred că trebuie menținut vetting-ul așa cum este el pentru subiecții care sunt indicați în Legea 252, iar cei de la primele instanțe să fie evaluați de către Colegiul de Evaluare și Selecție, conform graficului care a fost aprobat. Și candidații care își doresc la instanța de apel, instanța supremă, să fie supuși procedurii de vetting așa cum asta este astăzi.

Moderator: Mulțumim. Dar pentru că suntem aici, o întrebare pe care am primit-o pe WhatsApp: dacă... care ar fi răspunsul dumneavoastră la lipsa candidaților pentru CSJ și Curțile de Apel? Vi se cere o soluție, de fapt. Numire persoanelor fără vetting în 2025? Practic nu au fost candidați. Ce răspundeți aici?

Sergiu Caraman: Deci, ceea ce trebuie în principal făcut este funcția de judecător să o facem să fie atractivă. Asta este cel mai important lucru care trebuie făcut. Noi observăm că nu doar judecătorii de la primă instanță nu își doresc o promovare în aceste condiții. Noi observăm că nici ceilalți specialiști în domeniul dreptului care pot accede la Curtea Supremă de Justiție, conform prevederilor legale, nu vin să candideze la o funcție la una din cele mai prestigioase instanțe din Republica Moldova. Și asta trebuie să ne îngrijoreze. Asta, evident că vorbește despre faptul că funcția de judecător, inclusiv la Curtea Supremă de Justiție, nu este una atractivă. Noi considerăm că colegii de la primele instanțe nu doresc o promovare la instanța de apel pentru că și funcția de judecător al Curții de Apel nu este una atractivă, în condițiile în care volumul de muncă la instanțele de apel astăzi este în unele de trei ori mai mare decât norma, și salariul, diferența de salariu între judecător la primă instanță și judecător la instanța de apel nu este unul foarte mare. Și ceea ce trebuie făcut este a crește popularitatea și a promova funcția de judecător în societate. Asta ne propunem pentru anul viitor să o facem de comun cu Institutul Național al Justiției și partenerii noștri.

Moderator: Mulțumim, mulțumim, domnule Caraman. Continuăm cu întrebările de pe WhatsApp. Cei care aveți în sală întrebări, vă rog să-mi semnalați imediat trecem la dumneavoastră.

O întrebare pentru doamna Hriptievschi. Într-un interviu recent ați spus că doar un miracol poate face ca vetting-ul cu procurorii să fie finalizat în 2026. Vi se cere o explicație: ce anume, în cifre, resurse, are nevoie Comisia ca să se întâmple acest miracol?

Nadejda Hriptievschi: Eu cred că astăzi ați văzut cifrele care au fost prezentate de colega mea. Numărul de subiecți ab initio pentru Comisia de Evaluare a Procurorilor a fost mult mai mare: 190 doar până acum, plus cei 72. Dacă facem calculele, sunt în jur de 250.

Inițial, asta era cumva sarcina noastră. Comisia a fost creată abia în noiembrie 2023, plus putem să scoatem un an datorită suportului insuficient și neadecvat pe care l-am primit inițial. De aceea noi trebuie să vorbim și să fim foarte realiști. Noi avem șansa să finalizăm în 2027. Domnul Obadă menționa despre modificarea hărții; dacă se modifică harta și dacă se micșorează numărul procuraturilor, atunci poate vor fi mai puțini candidați.

Acum noi avem 113 subiecți în procedură. Ca să-i finalizăm pe toți în anul 2026, am avea nevoie de încă măcar o treime din personal, dar, pe lângă asta, cel mai mare și cel mai important este și implicarea și cooperarea subiecților. Desigur, dacă nu o să avem trimiteri la reevaluare, ceea ce înseamnă iarăși lucru dublu. Asta am avut în vedere prin miracol. Noi înțelegem foarte bine că lipsa personalului calificat este o problemă națională, de aceea noi lucrăm maxim cu ce putem.

Vreau să mai atrag atenția la un aspect. Eu nu-mi pot explica acest lucru, dar este un fapt: dacă vedeți datele statistice cu privire la sistemul judiciar, demisiile au fost, dacă nu 50%, dar vreo 40% dacă am calculat eu corect. În sistemul procuraturii au fost mult mai mici, ceea ce înseamnă mult mai mulți subiecți. Pur și simplu sunt mult mai mulți subiecți.

Eu cred că este important ca să ne punem, de fapt, o întrebare. Este important să avem viteză, în toate celea, dar cred că cel mai important este calitatea. Nu știu cum pe alții, pe mine dezvăluirile recente și documentarul Recorder din România a fost ca un duș rece și cred că este foarte important, noi toți, dacă vrem o societate și vrem o justiție corectă, să ne punem întrebarea: oare au dispărut complet acele condiții care existau sau nu?

Oare lipsa candidaților este chiar justificată de lipsa dorinței de a candida la funcții sau, de fapt, este o așteptare că „uite, se termină vetting-ul”? Cred că ar fi real și corect să fim onești, că s-au așteptat și altfel de rezultate de alegeri, având în vedere doar o analiză a platformelor electorale, atunci când foarte multe partide vorbeau despre fie finalizarea, fie modificarea vetting-ului. Asta este la fel. Expectanțele, din păcate, sunt mult mai importante deseori în motivația oamenilor decât realitatea.

De asemenea, cred că e important să menționăm și alt lucru. Vetting-ul și pre-vetting-ul, din păcate, opinia publică a fost foarte prost influențată de persoane care au exagerat și care au relatat acest exercițiu ca fiind un exercițiu extrem de invaziv, incorect, arbitrar etc. Practic arată altceva și eu, de fapt, cred că profesioniștii din sistem care urmăresc procesul, văd că, de fapt, procesul este corect.

Legea 252 oferă un credit de încredere foarte mare subiecților, având în vedere acea diferență de 234.000 de lei. Dacă este mai mică, persoana trece. Pentru că venim dintr-un stat în care am avut istoric o lipsă de cultură juridică, de raportare corectă, de indicare a prețurilor corectă. Asta vine de aici. Doi: neplata impozitelor. Dacă nu ajunge la 58.000 de lei pe parcursul a 10 ani, nu e o problemă, trece subiectul. Iarăși, impozitele istoric au fost mici; chiar când le calculezi, nu se ajunge, foarte rar se trece de această marjă.

Etic: doar o violare gravă în ultimii cinci ani sau, dacă e arbitrar și încălcare a practicii CEDO, pe ultimii zece ani. Nu este atât de drastic. Criteriile pe Legea 26 la pre-vetting au fost mult mai dificile. Deci acest exercițiu, până la urmă, chiar se exclud doar persoanele care fie au avut încălcări grave, fie nu pot deloc proba.

Și iarăși, în toate intervențiile mele publice am încercat să accentuez acest lucru: da, sunt persoane care poate au fost corecte, dar dacă n-au absolut nicio probă, asta e, din păcate. Și eu cred că, dacă totuși vrem să facem o reformă, măcar una s-o facem cap-coadă. Jumătățile de măsură întotdeauna duc și la rezultate de jumătate de măsură.

Moderator: Mulțumesc foarte mult. Doamna Moraru, foarte pe scurt, vă rog, o să luăm o întrebare din sală.

Viorica Moraru: [continuând ideea] ... menționate de colega mea cu referire la finalizarea procesului în anul 2027. Vreau să remarc primul aspect: dinamica procesului este influențată, unu, de accentul pe care îl pune Comisia pe calitate și pe complexitatea examinării acelor materiale care sunt acumulate în procesul de evaluare, și totodată pe soluțiile pe care noi încercăm să le găsim zi de zi pentru a avansa procesul și cu numărul de subiecți evaluați.

De aceea, unele remarci care se fac în cadrul intervențiilor publice pot fi actualizate, dacă nu la următoarea săptămână, poate că următoarea lună sau următoarele câteva zile. Deci, chiar din discuția pe care am avut-o ieri cu implementatorul și finanțatorul procesului pentru Comisia de Evaluare a Procurorilor, vom demara o nouă rundă de recrutare a personalului, faptul care ne va da posibilitatea să mărim nu la cifra pe care noi am convenit-o inițial de personal – și în speță vorbesc de analiștii care pregătesc procesele pentru evaluare – dar de a mări și acest număr convenit inițial cu încă o treime, în cazul în care găsim persoanele potrivite și calificate pentru a fi angajate.

De aceea, de cele mai multe ori, nu neapărat că ținem cont de ceea ce am spus anterior. Deci, venim să actualizăm informațiile și să ne punem speranța că totuși aceste procese vor fi realizate în termen, dar cu maximă obiectivitate.

Al doilea aspect pe care vreau să-l remarc, care iarăși influențează dinamica și faptul că vom realiza obiectivele în termen, este îndemnul meu personal și al colegilor din cadrul Comisiei, în special pentru organizațiile neguvernamentale din domeniul protecției drepturilor omului care au reprezentat cetățenii Republicii Moldova în dosare examinate la CEDO, pentru a veni cu informații suplimentare și nu a genera situații în care noi depistăm informații cu privire la unii procurori post-factum, după procesul, de exemplu, de audiere a subiecților, care iarăși tergiversează per general procesul de evaluare în privința unui sau altui subiect. Deci asta ne-ar ajuta extrem de mult, având în vedere și volumul mare de lucru și posibilitățile tehnice sau organizaționale ale agentului guvernamental de a ne prezenta toate informațiile solicitate pe domeniul condamnărilor generate de acțiunile sau actele emise de către procurori.

Moderator: Mulțumesc. Domnul Obadă, tot la acest subiect?

Dumitru Obadă: Doar ca o remarcă în context, scurt. Deci CSM-ul, CSP-ul, trebuie să conștientizăm, au o mare răspundere juridică, morală și de imagine la aprobarea sau invalidarea rapoartelor Comisiei de Vetting. Noi ridicăm mâna și noi răspundem și în fața Curții Europene.

De asta este extrem de important și a fost pus: Comisia are capacități investigative, noi nu avem. Și iată aici apare problematica noastră, când ne asumăm să validăm sau să invalidăm un raport. Avem noi capacitatea de a intra în esența, până la urmă, a lucrurilor sau nu? Noi avem, depunem efortul maxim, plus la asta ne ajută și Regatul Țărilor de Jos; avem doi specialiști la analiști care au fost angajați pentru a ne ajuta.

Trebuie să luăm în calcul remarca și a Albaniei. Au și ei riscurile și care le-au conștientizat: penuria de cadre și până la urmă la ce duce. Iarăși, vetting-ul ca procedură a fost o asumare politică și el în sine, controlul ăsta al integrității etice și financiare, poate fi asimilat sau cumva se pliază cu cuvântul ăsta de neîncredere. Un vot de neîncredere față de sistemul justiției. Și iată, noi din exterior venim și îl verificăm.

Chestia asta trebuie să se termine, spune domnul Caraman, o dată și o dată, și cât de curând posibil. Evident, cei care sunt subiecți trebuie să treacă prin vetting și să începem a lucra deja cu capacitățile proprii. Starea asta perpetuă – a trecut, n-a trecut, s-a întors, a contestat – cetățeanul simplu el nu înțelege până la urmă ce se întâmplă. Ăștia cât au să facă? Până în 2050 votul ăsta de neîncredere? Clarificăm, punem la punct și ne apucăm din nou.

De asta, trebuie să vedem când își încheie Comisiile activitatea. Secretariatele acestea, putem valorifica cumva potențialul de experiență investigativă a analiștilor din cadrul secretariatelor? Îi angajăm cumva sau ne ajută statul sau partenerii pentru a valorifica aceste capacități și a trece prin filtrul colegilor specializați? Mersi.

Moderator: Și eu vă mulțumesc. O întrebare din sală, vă rog. Domnul Iachimovschi. Foarte pe scurt, aș vrea în șapte minute maxim să putem finaliza.

Octavian Iachimovschi: Eu am doar două întrebări care se pliază cumva cu mesajul „Există viață după vetting”. Prima întrebare scurtă: Dacă avem doi judecători care au promovat procedura de vetting și participă la un concurs în fața CSM. Unul din ei este un susținător aprig al procedurii, unul este un critic aprig al procedurii. Care din ei are mai mare șansă să câștige concursul?

Și a doua întrebare: Poate un membru CSM sau CSP care nu a trecut procedura de pre-vetting să examineze rapoartele Comisiilor de Vetting?

Moderator: Mulțumim frumos. Domnul Caraman. E cu dedicație.

Sergiu Caraman: Da, la prima întrebare. Răspunsul este: va promova concursul cel care este mai profesionist. Pentru că vorbim de judecători care nu au funcții administrative. Dacă vorbim de un judecător care la rândul lui trebuie să promoveze integritatea în instituția în care el vine ca și administrator, sau procuror care vrea să administreze o instituție care are anumite probleme și problemele astea au și dus la procedura de vetting în țară, atunci cu siguranță că cred că prioritate trebuie dată inclusiv acelui procuror care susține procedura de vetting. Pentru că vetting-ul, după cum spuneam mai devreme, este un test al integrității și este o chestiune asumată pentru a recăpăta încrederea în instituțiile statului.

Și atunci, răspuns la prima întrebare: dacă vorbim de judecători care să înfăptuiască justiție, nu are importanță cine susține și cine nu susține acest proces, are importanță calitățile lui profesionale, dacă ambii au promovat vetting-ul. Dacă vorbim de funcții administrative, evident că trebuie acordată inclusiv atenție și prioritate celui care este profesionist și este și susținător a procedurii de evaluare, astfel încât instituția să devină credibilă, integră și să își îndeplinească rolul.

Moderator: Mulțumesc. Doamna Hriptievschi.

Nadejda Hriptievschi: Eu voiam să fac o remarcă având în vedere intervenția domnului Obadă. Cred că aici este o diferență: ce înțelegem noi prin vetting și ce înțelegem noi prin continuarea acestuia. Eu înțeleg vetting-ul și înțeleg cei care, cumva, când a fost demarat acest exercițiu, este un exercițiu cu adevărat excepțional care să aibă loc o dată. Ceea ce eu nu pot să înțeleg este atunci când noi discutăm despre faptul că vetting-ul să fie ulterior continuat de Colegii cu privire la prima instanță.

Aici eu cred că noi avem o diferență de înțelegere și poate ne-ar fi utile niște discuții mai lungi. Pentru că eu cred că și judecătorii de primă instanță, de fapt, este în interesul lor să treacă acest vetting toți, pentru că vetting-ul presupune 12 ani, conform legislației. Eu nu văd de ce Colegiile ar continua ani de zile să examineze activitatea cu 12 ani în urmă, pentru că atunci noi creăm haos în sistem. Dar poate eu nu v-am înțeles și pe domnul Obadă ce ați avut în vedere.

Acum, desigur că noi discutăm ce, atunci când te uiți la experiență, atunci când au început comisiile, chiar și prima comisie, 67 de candidați au făcut evaluarea în 17 luni. Acum, dacă vorbim despre complexitatea, despre evaluarea măcar a unui sistem – că vorbim de judecători, că ei sunt cheia – este vorba de un an sau doi maxim. Nu e vorba de cinci ani înainte. Dar dacă vorbim despre continuarea, adică preluarea aceleiași metodologii să fie efectuată de Colegii, atunci întrebarea mea logică – mie mi se pare logică, dar poate nu este logică – întrebarea este: dar evaluarea performanțelor, care este foarte importantă și care trebuie să fie efectuată permanent și care Colegiile noastre istoric n-au avut suficient secretariat să facă, suficient timp, cine o s-o facă? Activitatea Colegiului Disciplinar?

De asta cumva mie mi se pare că noi, când vorbim, vorbim de două lucruri diferite, de fapt. Pentru că atunci când vetting-ul este concentrat, el se termină, da. Noi am, din păcate aici, am avut situația asta nefericită că am demarat trei procese și de la început se vorbea că o să finalizăm într-un an de zile 101 candidați. Dar, de fapt, dacă ne uităm în mod realist, Moldova are un ritm extraordinar, dacă îl comparăm cu Albania. Și e vorba de doi ani în care prelungești cu doi ani și tu termini un proces cap-coadă, versus șapte ani de neclaritate. Mersi.

Moderator: Da, v-am înțeles. Mulțumim. Revenim și la concluzii. Domnul Caraman, domnul Obadă, revenim la concluzii imediat la subiectul acesta. Mai este o întrebare din sală?

Vladislav Gribincea: Bună ziua, Vlad Gribincea, Curtea Supremă de Justiție. Eu nu aveam planuri să intervin, dar având în vedere intervențiile, vreau să intervin cu câteva remarci scurte.

Unu. Eu am fost surprins să aud că procurorii refuză să dea informații Comisiilor, când, conform legii, procuraturile specializate și orice procuraturi sunt obligate să pună la dispoziția Comisiilor informația de care Comisia are nevoie pentru evaluare. Și dacă cineva o să-mi spună că Codul de Procedură Penală nu le permite acest lucru, atunci opinia mea personală este că acele persoane nu înțeleg prevederile articolului 200 din Codul de Procedură Penală.

Doi. Dacă e nevoie de ghidare mai mare din partea Curții Supreme de Justiție cu privire la specificul procedurilor, vă rog să ne spuneți. Eu sunt membru din acele colegii, din completul care soluționează aceste cauze. În cel mult 30-35 de zile, dacă părțile nu tergiversează procesul, va fi o hotărâre a Curții Supreme de Justiție. Noi avem o problemă pe motivare, dar ea acum se remediază și sper că din ianuarie-februarie, hotărârile vor ieși foarte rapid motivate. O să convingeți de asta până la sfârșitul acestui an.

Trei. Eu m-am uitit înapoi la volumul de muncă care îl face Comisiile. Comisiile nu știu cât secretariat are, dar cu siguranță secretariatul Comisiilor este mai mare decât tot secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii și tot secretariatul Consiliului Superior al Procurorilor, care au o sumedenie de alte atribuții decât Comisia. Eu nu-mi închipui cum CSM-ul sau CSP-ul o să facă asemenea evaluări. Plus, sarcina dată de verificare a integrității, ea nu poate fi scoasă din sarcina unui organ care e competent conform legii și asta-i Autoritatea Națională de Integritate. Autoritatea Națională de Integritate trebuie să aibă aceleași metode și trebuie să-i verifice pe toți la fel, nu pe judecători într-un fel, pe procurori în alt fel, fiindcă atunci creăm mecanisme paralele, irosim eforturi și nu permitem Consiliului Superior al Magistraturii și Consiliului Superior al Procurorilor să se concentreze pe sarcina lor principală: administrarea sistemului, asigurarea independenței judecătorilor și eficienței lui. Mulțumesc.

Moderator: Și noi vă mulțumim. Și iată,răspunzând la aceste remarci, vreau să tragem totodată și concluziile. Domnul Bivol, vreți să începeți dumneavoastră? Vă rog.

Andrei Bivol: Da, referitor la remărcile domnului Gribincea și câteva concluzii. Comisia, cel puțin Comisia de Evaluare a Judecătorilor, a înaintat zeci de demersuri către Procuratura Anticorupție și către alte procuraturi și la Procuratura Anticorupție 100% din demersuri au fost respinse și refuzate pe baza articolelor prevăzute de Codul de Procedură Penală. Și această problemă a fost adresată de către noi Procuraturii Generale și ea a fost, nici în ziua de astăzi nu a fost rezolvată, nici cu precedentul Procuror General, care este actualmente colegul dumneavoastră la Curtea Supremă de Justiție, nici în timpul interimatului actual.

Referitor la ce trebuie să se întâmple cu vetting-ul după expirarea mandatului Comisiei. Da, succesorul natural și normal al procedurilor de evaluare ordinară trebuie să fie Consiliul Superior al Magistraturii. În același timp, noi cu toții înțelegem că Consiliul Superior al Magistraturii, cel puțin în situația în care este la moment, nu are secretariat și personal calificat să facă evaluare a integrității financiare. Și sunt de acord aici cu domnul Gribincea, că nu trebuie să fie dublări de competență și în mod natural ANI ar trebui să fie capacitată ca să preia metodologiile și metodele de lucru ale Comisiei și să le integreze în evaluarea integrității generală a tuturor persoanelor, subiecților declarațiilor de avere și interese.

Eventual, în cadrul unor proceduri de evaluare ordinară, Colegiul de Evaluare și Selecție ar putea să solicite ANI-ului să efectueze verificarea integrității financiare conform acestor metodologii. Nu am nicio îndoială că Colegiul de Evaluare și Selecție poate să evalueze integritatea etică a judecătorilor. Cred că este cel mai indicat organ s-o facă. Când expiră mandatul Comisiei, cred că deja este timpul ca CSM-ul să decidă cum, ce vrea să facă mai departe. Dacă există sau nu există posibilitatea de a utiliza resursa umană dezvoltată de Comisii, ca poate o parte din analiști, într-adevăr, să asiste, cel puțin temporar, Colegiul de Evaluare și Selecție.

Este o discuție care trebuie s-o poarte CSM-ul, eventual cu Guvernarea, pentru că implică o sarcină financiară suplimentară, sau cu partenerii de dezvoltare. Iarăși, la candidați, domnul Caraman a fost elegant și a discutat despre atractivitate. În termeni mai simpli, și asta e părerea mea personală, eu cred că salariile judecătorilor de Curte Supremă de Justiție și de Curți de Apel trebuie să fie de așa o mărime ca ele să devină atractive și cei care știu că pot trece evaluarea să fie încurajați sau să fie motivați să participe la acest exercițiu. Pentru că evaluarea sau acest vetting nu este o procedură confortabilă. Și atunci, dacă nu există motivație și nu există obligativitatea de a trece această procedură, de ce să nu așteptăm expirarea termenului și poate n-o să mai trebuiască? Și aici sunt de acord cu dumneavoastră, domnule Gribincea, și eu cred că exact asta se întâmplă: toți așteaptă expirarea tuturor termenelor ca să nu mai fie necesară procedura.

Moderator: Mulțumim, domnul Bivol. Domnul Caraman? A sunat aici ideea: lipsă de capacități, sunt capacități. Cine are dreptate? Sunteți pregătiți instituțional să preluați aceste verificări?

Sergiu Caraman: Da, mulțumesc. Eu cred că noi am ajuns la vetting și eu cred că până la asta, Colegiul Disciplinar dădea soluții de încetare pe cazuri grave, unde judecătorii trebuiau eliberați din sistem, nu de atâta că nu aveau secretariat. Eu cred că unii judecători primeau calificativul „excelent” și „foarte bine” când el trebuia eliberat din sistem a doua zi, nu de atâta că nu era secretariat. Eu cred că acolo era despre altceva, ceea ce astăzi îi diferit. Este buna intenție, este integritatea factorilor de decizie din Colegii și din Consiliu.

Am toată încrederea în membrii Consiliului, am toată încrederea în membrii Colegiilor și Disciplinar și de Evaluare. Și da, aspectul financiar ar fi mai potrivit să-l verifice ANI-ul sau instituțiile de resort, și experiența Comisiei să fie transmisă respectivilor. Ceea ce ține de etică, trebuie transmis la Colegiul Disciplinar, ceea ce ține de celelalte evaluări, la Colegiul de Evaluare și Selecție.

Un lucru-i clar: noi nu avem astăzi secretariat așa cum are Comisia. Și n-o să avem secretariatul ăsta nici după ce, dacă se merge pe ideea evaluării judecătorilor la primă instanță, nici după finalizarea evaluării lor noi tot n-o să avem secretariat așa cum are Comisia de Evaluare. Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să perpetuăm și trebuie să menținem vetting-ul în Republica Moldova o perioadă nedeterminată până vom avea noi un așa secretariat cum are Comisia de Evaluare.

Eu cred că, având în vedere buna intenție, capacitățile membrilor din Consiliu și organele specializate, eu cred că Consiliul este gata încet să preia aceste proceduri de evaluare, disciplinare, și să fortifice sistemul judecătoresc. Domnul Obadă vorbea despre această instabilitate a interimatelor în funcțiile de conducere în procuraturi. Un lucru perfect existent și în sistemul judecătoresc. Și este evident că ne dorim și noi o stabilitate în sistemul judecătoresc. Dacă mergem la vetting pentru primele instanțe, un simplu fapt... deci, la moment, dacă până acum era ceva diferit, acum a intervenit și avem un Colegiu de Evaluare și Selecție care este activ și în tot procesul ăsta de selectare a intervenit deja și necesitatea evaluării candidaților.

Și iată de ce la funcții administrative încă la vetting nu a ajuns niciun candidat, după cum am văzut cu toții. Pentru că, potrivit legii, CSM-ul este cel care mai întâi desfășoară concursul și propune la vetting doar câștigătorii. Pentru ca CSM-ul să ajungă să desfășoare acel concurs, candidații trebuie să treacă evaluarea – evaluare care este organizată de către Colegiul de Evaluare și Selecție. Cunoaștem cu toții că însăși pornirea activității la Colegiu a durat ceva timp, modificări de lege și așa mai departe, și noi astăzi încă nu avem niciun candidat dintre ăștia care să fi trecut prin această procedură.

Este o listă lungă de candidați care sunt în așteptare la evaluare și vreau să vă spun că avem candidați care trebuie evaluați urgent și candidați care trebuie evaluați foarte urgent. Deci sunt foarte mulți. Și asta va complica procedurile. Dacă mergem inclusiv la vetting, vom avea în paralel: evaluarea în cadrul CSM-ului, care este conform legii astăzi și se evaluează atât integritatea financiară cât și etică, și evaluarea la vetting care la fel se evaluează integritatea atât financiară cât și etică.

Moderator: Mulțumim. O propoziție de final dacă vreți și trebuie să încheiem.

Sergiu Caraman: Da. Totuși, poziția este că anul viitor și ceea ce trebuie să facă Consiliul este să fortifice această viziune post-vetting. Trebuie încet pornit procesul de evaluare. Eu vreau să cred că alături de colegii mei de la Consiliu, dar și întreaga societate, o să vedem rezultate în activitatea Colegiului de Evaluare și asta va fi un argument în plus că Colegiul are capacitate și Consiliul la rândul lui are capacitate, dorință de a continua cu menținerea integrității în sistemul judecătoresc.

Moderator: Mulțumim, mulțumim. Domnul Obadă, dacă nu insistați, aș încheia aici. Eu vă mulțumesc foarte frumos și vă rog, din suflet, după pauză, la 11:45 să reveniți în sală. Continuăm cu o discuție la fel de interesantă. Mulțumim încă o dată pentru atenție și pentru participare. Mulțumim vorbitorilor.

Livia Mitrofan: ...de activități de organizare a concursului. A fost publicat regulamentul și urma, după elaborarea regulamentului, să modificăm și statele de personal a Judecătoriei Chișinău și a Curților de Apel pentru a crea un sediu: judecători, grefieri, asistenți, persoane din cancelarie, speciale. Am elaborat aceste modificări, Cancelaria de Stat le-a avizat, deja avem două judecătorii care conțin în staff toate funcțiile necesare.

Am anunțat un concurs care a expirat pe 12 decembrie. Partea tristă e că nu s-a înregistrat nicio persoană. Și dacă o să mă întrebați de ce, eu am un răspuns al meu clar. În ultima perioadă, foarte mult se vorbește despre careva liste, careva persoane care urmează a fi promovate, și asta, evident, descurajează judecătorii să aplice. Și din faptul că nu a aplicat niciun judecător, se vede foarte clar că asta nu este adevărat. Sunt niște minciuni de denigrare a proceselor în sine.

Doi, este faptul că a fost aprobată această lege, dar judecătorilor care vor examina cauzele respective nu li s-au acordat garanții salariale sau sociale suplimentare. Ori practica a arătat că judecătorii care examinează — inclusiv și eu, ca președinte a judecătoriei — am fost denigrați, atacați, șantajați, amenințați atunci când se examinează aceste cauze. Și atunci, pentru a motiva judecătorii să aplice, urmează statul să le ofere o garanție suficientă, salarială sau socială, ca să aplice. Ori nu este mai bine să alegi ceva mai comod decât permanent să fii subiect de discuții pe toate canalele anonime sau prin presă? Și eu cred că aceste două cauze au dus la lipsa unui candidat. Vor fi eficiente și persoanele vor candida doar atunci când vor avea și o motivare salarială eficientă.

Ori combaterea corupției, după cum ați văzut în 260 de cauze, au fost aproape 7.000 de ședințe de judecată unde se presupun avocați, cereri, examinări, încheieri. Sunt lucruri foarte complexe și este foarte complicat permanent să stai sub lupa societății, nu ochiul, dar chiar lupa societății, să-ți analizeze pe tine familia, de unde vii, unde pleci, care sunt activitățile, modul de expunere și tot așa.

Și mai avem o provocare, este sediul. În legea respectivă, Guvernul urma să identifice un sediu pentru completul specializat. El nu a fost identificat până la moment. Așa a fost informată Judecătoria Chișinău de către Agenția de Administrare a Instanțelor Judecătorești (AAIJ), dar nu o să ne plângem pe lipsa sediului, pentru că noi permanent avem așa un obicei de a ne plânge. Noi o să purtăm discuții în continuare cu reprezentanții Guvernului în vederea identificării unui sediu și eu cred că se va găsi un mijloc sau o clădire pentru sediul Judecătoriei Chișinău. La moment, urmează să luăm soluții în dependență de circumstanțele și resursele pe care le avem.

Spre final, ce am vrut eu să spun: atunci când ești un factor de decizie într-un sistem, indiferent de care, consider de prost gust să dai aprecieri sau sfaturi altor sisteme. Ori noi trebuie să vorbim despre propriile realizări, nu despre insuccesele altora. Totuși, combaterea corupției este un fenomen și o activitate comună și mi-aș dori eu ca statul să consolideze acest mecanism, atât la nivel de prevenire, investigare, combatere, cât și la nivel de examinare a cauzelor. Și aș dori ca instituțiile să se concentreze mai mult pe rezultat decât pe vorbe, bârfe și intrigi interne și lipsa de încredere între instituții, pentru că asta afectează activitatea.

Mă bucur că domnul Afanasii astăzi a vorbit mai mult despre cum ei s-au organizat și cum au găsit soluții. Mă bucur că domnul procuror și CNA-ul, de asemenea, au vorbit despre faptul cum ei s-au organizat. Pentru că noi, fiind în funcții, trebuie să găsim soluții să ne organizăm, nu să ne criticăm — nu că să ne criticăm, dar să ne plângem. Asta nu este o soluție. Și eu vă mulțumesc. Dacă aveți careva întrebări, vă răspund cu drag.

Moderator: Da, eu aveam aici în context o întrebare. Apropo de sediu, asta cred că este o mare provocare în general pentru domeniul justiției în Moldova. Dar dumneavoastră ați vorbit despre concursul anunțat la care, deocamdată, nu s-a înregistrat nimeni. Aveți un termen limită stabilit de lege până când trebuie să creați aceste complete specializate și în instanța de fond, și în instanța de apel? Și ce o să faceți dacă nu candidează nimeni?

Livia Mitrofan: Deci, nu numai că avem un termen limită la nivel de lege, avem un termen limită pe planul de integrare europeană, care e decembrie 2026. Deci este o prioritate a statului. Eu cred că aici Consiliul Superior al Magistraturii urmează mai complex să abordeze acest subiect pe mai multe planuri. Primul: să aibă o discuție mai sinceră cu judecătorii în vederea încurajării lor de a participa, pentru faptul că nu sunt liste și careva deja s-a văzut pentru faptul că n-a candidat nimeni.

Doi: este să avem discuții cu puterea legislativă în vederea fortificării sau asigurării persoanelor care vor candida la aceste funcții, după cum am spus. Și trei: să avem discuții mai intense cu Guvernul ceea ce ține de crearea de sediu. Pentru că, pe partea tehnică, în urma unui proiect realizat cu GIZ, ei ne-au asigurat ce ține de tehnica necesară pentru instanțele anticorupție și chiar nu demult Consiliul Superior al Magistraturii a avut acel eveniment prin care s-a transmis atât la Judecătoria Chișinău, cât și la Curtea de Apel: calculatoare, imprimante, sisteme de videoconferință, toată tehnica necesară pentru ca ele a activa.

Și, atunci când anunțăm concursuri, comunicarea noastră cu judecătorii în primul rând să fie mai sinceră și mai deschisă. Și cred că aici noi oleacă am pierdut, pentru că am fost concentrați mai mult pe aprobarea rapoartelor de Vetting la moment, care de asemenea este o prioritate, pe elaborarea cadrului normativ intern a sistemului și pe acele priorități care de asemenea sunt în planul de guvernare și urma să le realizăm până în decembrie 2025. Dar de anul 2026 va fi dedicat deja realizării nemijlocit a aspectului respectiv.

Moderator: Da, mulțumesc foarte mult. Sunt sigură că vor veni și întrebări din sală, de la cei care sunt prezenți la acest panel. Și ultimul vorbitor din cadrul acestui panel, domnul Octavian Iachimovschi. Domnul Iachimovschi, eu nici nu știu din ce calitate să vă ofer posibilitatea să vorbiți. Evident că sunteți prezentat aici ca și expert deja din societatea civilă, consilier juridic superior. Ați fost critic la mai multe procese care s-au întâmplat.

Dar întrebarea mea va fi un pic diferită. Este clară așteptarea societății față de combaterea corupției, mai cu seamă corupției de nivel înalt. Noi nu putem să spunem că autoritățile au neglijat această așteptare a societății. S-au făcut mai multe modificări în lege, s-au făcut, au fost scrise, elaborate mai multe reforme. Au fost aplicate aceste reforme. Am văzut feedback-ul publicului, poporului, care spune că totuși nu este mulțumit până la capăt de eficiența combaterii corupției în Republica Moldova. Deci, efort, problema a fost conștientizată, efort s-a făcut pentru a îmbunătăți capacitățile statului de a combate corupția înaltă, dar lumea nu este întru totul mulțumită de rezultate. Unde se pierde firul? De ce avem un efort depus și un rezultat sub așteptările oamenilor?

Octavian Iachimovschi: Dumneavoastră spuneți că nu puteți spune că autoritățile au neglijat. Eu îmi permit să spun că au neglijat, de fapt, lupta cu corupția la nivel înalt. Și aici, chiar dacă aș fi putut să utilizez figuri de stil, am să utilizez totuși niște argumente care vin din anumite statistici.

De fapt, proiectul cu delimitarea competențelor nu a fost consultat public și ăsta este un fapt notoriu. Este un proiect care a fost probabil scris pe 30 sau 31 iulie și votat în regim de urgență, cu o zi înainte de a intra în vigoare modificările care, de fapt, limitau competențele Procuraturii Anticorupție și stabileau că Centrul Național Anticorupție va lucra împreună cu Procuratura Anticorupție. Iată atunci a fost pasul când lucrurile s-au dus cumva peste cap. O să observați și din statisticile care le-au prezentat colegii mei că, temporal, așa și a fost. Din momentul în care Procuratura Anticorupție a fost decuplată de Centrul Național Anticorupție, Procuratura Anticorupție nu a avut capacitatea să livreze un număr echivalent de dosare de corupție la nivel înalt.

Același sediu, care nu a fost acordat și nu este o problemă, de fapt, se găsește un sediu în Chișinău, nici pentru Procuratura Anticorupție și nici pentru completele specializate anticorupție.

Bugetele. Am spus, am strigat că vrem să capacităm Procuratura Anticorupție, să ajutăm Procuratura Anticorupție, dar, de fapt, în 2024, bugetul din 2024 a fost același ca și în 2023. Și în 2025 la fel. Deci bugetul Procuraturii Anticorupție e în jur de 2 milioane de euro. Am văzut acum legea bugetului. Chiar dacă legea cu privire la procuraturile specializate spune că procuraturile specializate trebuie să aibă un buget separat, în legea bugetului nu avem iarăși delimitat un buget clar.

Susținerea statului pe partea de acordare a tehnicii speciale pentru Procuratura Anticorupție, ea nu a fost. Tehnica specială a fost acordată de partenerii de dezvoltare. Eu nu-mi aduc aminte, când eram adjunct la Procuratura Anticorupție, să fi primit noi ceva din resurse publice.

Deci Procuratura Anticorupție nu a fost ajutată în această perioadă. Cred că chiar și acum în Procuratura Anticorupție duce lipsă de cel puțin 50% de personal. 50% din procurori, un aparat de funcționari publici inexistent la Procuratura Anticorupție, ofițeri de investigație cred că de 3 sau de 4 ori mai puțini decât ar trebui să fie la Procuratura Anticorupție. Și, colac peste pupăză, în perioada respectivă, cred că, nu știu din ce considerente, dar procurorii generali au evitat să transmită Procuraturii Anticorupție dosare care, de fapt, erau de competența Procuraturii Anticorupție. Cred că sunt câteva zeci de dosare, 30 sau 40 de dosare care trebuiau să fie lucrate de Procuratura Anticorupție, așa cum Parlamentul a votat în iulie 2023. Ele au fost stabilite ca și competență la Centrul Național Anticorupție. Un centru care a fost creat cumva să lupte cu corupția mică și corupția sistemică.

Să ne întoarcem în mai 2023 și vă recomand să citiți acel proiect de lege care a fost lucrat și consultat public mult timp de Ministerul Justiției, care, de fapt, aranja cumva lucrurile: cine și cu ce se ocupă. Procuratura Anticorupție trebuia să se ocupe cu investigarea corupției mari și să aibă un suport operativ de la Centrul Național Anticorupție. Centrul Național Anticorupție trebuia să se ocupe cu combaterea corupției sistemice, iar urmărirea penală trebuia condusă de procurorii din Procuratura Anticorupție. Iar poliția trebuia, împreună cu procuraturile teritoriale, trebuiau să combată corupția mică. Și toți erau de acord.

Moderator: Poliția n-a fost de acord. Eu îmi amintesc bine că poliția nu era de acord.

Octavian Iachimovschi: Poliția nu era de acord, dar îmi aduc aminte că ei se temeau de numărul de dosare care-l vor primi, dar probabil cred că erau o sută și ceva de dosare care trebuiau să plece de la Centrul Național Anticorupție. Deci nu erau o povară pentru... se primea că fiecare al nouălea ofițer de urmărire penală primea un dosar de încă un dosar de corupție în gestiune. Deci lucrurile nu au fost chiar așa și, sincer, mă mira și când lucram la Procuratura Anticorupție și acuma mă miră că cumva acest subiect, de fapt, este evitat.

Avem raportul Comisiei Europene, avem opinia Comisiei de la Veneția, avem încă mai de mult recomandările GRECO pe capacitarea Procuraturii Anticorupție și noi am spus că, OK, cumva o vom face, dar n-am făcut-o niciodată. Deci nu știu cine deja ar trebui cumva să ne spună că la voi, în Republica Moldova, lucrurile nu merg bine. Procuratura Anticorupție semestrial înscrie în programul e-Platformă, o bază de date centrală europeană, cauzele de corupție de nivel înalt. Deci acolo, de fapt, este cifra care arată dacă Republica Moldova se isprăvește sau nu se isprăvește.

Singurul lucru care văd eu că lucrează acuma, și foarte bine lucrează, sunt anume completele specializate, care livrează rezultate foarte bune în sensul de perioada în care se examinează cauzele, dar, pe de altă parte, văd că, de fapt, Procuratura Anticorupție tinde să transmită în instanța de judecată tot mai puține și mai puține dosare penale și tot cu mai puțină și mai puțină rezonanță, ceea ce este un un pericol. Anul 2025 a fost unul catastrofal, de fapt, pentru Procuratura Anticorupție. Procuratura, procurorii au fost supuși procedurii de Vetting, după care Parlamentul vrea să facă o procuratură unică și creează o incertitudine în rândul acestor două procuraturi specializate. Și, colac peste pupăză, Consiliul Superior al Procurorilor a vrut cumva să ajute procuraturile acestea care erau cumva verificate de Comisia Vetting și de către Parlament și au numit încă un control la procuraturile astea specializate, să le fie cumva mai ușor să lucreze procurorilor. Deci, a fost un an destul de greu. Nu aceasta este atitudinea care aș vrea s-o văd eu, nici când eram procuror și nici din partea astalaltă, față de combaterea corupției la nivel înalt. Având o instituție decapitată, nu vom avea rezultate în combaterea corupției la nivel înalt și vom primi astfel de mesaje din partea societății care sunt bine meritate.

Moderator: Mulțumesc foarte mult. Așa încheiem prima parte. Dat fiind faptul că doamna Mitrofan trebuie să meargă în altă parte și va trebui să iasă mai devreme, dacă sunt întrebări pentru dumneaei, vă rog să le adresați acum, ridicând mâna și prezentându-vă.

Sunt întrebări din sală? Sunt doritori de a formula întrebări, de a adresa întrebări? Nu sunt. Deocamdată nu avem doritori de a formula... Doamna Mitrofan, vă mulțumim mult. Succese dumneavoastră. Noi, jurnaliștii ce răi, vom fi cu ochii pe CSM în modul în care vor forma aceste complete specializate anticorupție care vor avea o sarcină enormă în următorii ani.

Am să revin atunci la discuție. Vom începe discuția, am să revin la dumneavoastră. În primul rând, domnul Chiriac, vreau să vă întreb dacă nu vreți să oferiți o replică domnului Iachimovschi care a venit să dea peste cap ce ați spus dumneavoastră legat de în ce măsură statul s-a implicat pentru a acorda suport principalelor instituții în combaterea marii corupții în Republica Moldova.

Iulian Chiriac: Vreau să spun că de fiecare dată, atunci când se discută o soluție, păreri sunt multe. Și iată am auzit o altă părere, că ar fi bine în altfel să facem. Dar dacă am lăsa la o parte partea emotivă din tot ceea ce s-a spus. Eu aș vrea să întreb, spuneți-mi vă rog, atunci când Procuratura Anticorupție conducea cu urmărirea penală și conducea cu activitatea Centrului Anticorupție, spuneți-mi vă rog, câți ani a condus? Unde sunt rezultatele?

Eu nu cred că este... adică nu sunt acele rezultate care le așteaptă și le aștepta societatea. Eu nu cred că cea mai mare problemă este cuplare, decuplare, competență, necompetență. Eu cred că cea mai mare problemă pe care o avem noi este dorința, determinarea și curajul. Astea sunt lucruri care ne-au lipsit până acum, care acum observ că există, sunt prezente. Văd sentință de condamnare, văd un curaj de a investiga inclusiv persoane cu rang înalt în societate. Și asta este un lucru bun. Cu toții ne așteptăm ca dosarele importante să aibă o soluție și societatea să aibă încredere în organele de drept, în organele de forță, procuratură, organele justiției, instanța de judecată. Asta este cel mai important.

Moderator: Dacă vreți să interveniți, domnule Iachimovschi?

Octavian Iachimovschi: Bine, vă rog, doar că să nu avem așa doar o discuție între doi participanți. Apropo, încurajez exact, e valabilă intervenția și din partea celorlalți participanți în panel. Vreau să explic cum lucrează statisticile. Statisticile, pe partea de integrare europeană, stimate domnule deputat, lucrează un pic altfel. Acele rezultate pe combaterea corupției mici de funcționari de cel mai mic nivel nu prea joacă mare rol atunci când vrem să plecăm în Uniunea Europeană.

Și vă spuneam că uitați-vă peste rapoartele Procuraturii Anticorupție și o să vedeți că atunci când Procuratura Anticorupție și CNA lucrau împreună, erau cele mai de rezonanță cauze. Acuma, eu nu știu ce cauze de rezonanță, la care faceți dumneavoastră referință, ce cauze serioase au fost livrate în 2024 și 2025. Vreau doar să vă spun că sentințele care le vedeți acuma sunt, de fapt, produsul anilor 2022, 2023, 2021. Și a "Șor", a ilegalului a partidului, care sunt, de fapt, dosare care au fost lucrate atunci, în august, septembrie și octombrie 2024... 2022, 2023.

Moderator: Domnule Chiriac, vreți să răspundeți? Ca să punem...

Iulian Chiriac: Dacă da, da, dacă nu, nu... Cred că acest subiect poate fi discutat foarte mult, la infinit, și putem să facem o masă de discuție anume la subiectul dat. Este un subiect interesant.

Moderator: Da. Trebuie să recunosc, și eu într-un editorial pe care l-am publicat acum o săptămână, mi-am exprimat regretul. Am fost un pic poate mai dură în metafora formulată, dar am zis că, din păcate, trebuie să constatăm că procurorii noștri anticorupție au început a prinde muște și nu mai prind marii corupți. Iar așteptările cele mari sunt... Ca să-ți dai seama de curajul procurorilor, în primul rând trebuie să-i vezi dacă sunt capabili să muște din cei care sunt la guvernare. Că ăsta-i indicatorul. Că din cei din opoziție e mai ușor de mușcat decât din cei care sunt la butoane în prezent.

Domnul Porubin, am o întrebare pentru dumneavoastră venită din sală. În panelul anterior pe Vetting, reprezentanții comisiilor au declarat că Procuratura Anticorupție a respins 100% din solicitările de informație despre subiecții evaluării. Cum se explică acest lucru?

Dumitru Porubin: Da, am remarcat, eram prezent în sală, am remarcat chestiunea dată care a fost vociferată de către domnul reprezentant din cadrul Comisiei. Chiar în acel moment am contactat prin mesaj cu persoana care se ocupă nemijlocit de toate solicitările care vin din partea tuturor comisiilor către noi și chestiunea cu 100% sunt respinse nu este justificată, fiindcă noi livrăm informație, mai ales pe toate cauzele penale unde s-au dispus soluții, fie pe urmărire penală, fie pe procese penale sau alte sesizări care au fost examinate și deja există soluții. Livrăm informația în varianta care se solicită. Pe o singură persoană, chiar și recent, săptămâna trecută, au fost xeroxate sau scanate, nu-mi amintesc bine, un volum de o mie și ceva de file și a fost expediat în adresa Comisiei.

Problema este când vine solicitarea pe chestiunile care sunt solicitate unde cauzele se află încă la urmărirea penală. Este un aspect destul de sensibil, fiindcă, pe de o parte, avem prevederile din Codul de Procedură Penală de la 212, care obligă procurorul să asigure acea confidențialitate a urmăririi penale. Pe de altă parte, avem o altă lege specială care îi impune să livrăm aceste informații. Aici deja este chestiunea fiecărui procuror pe dosar, fiindcă el este obligat, conform articolului 212, să asigure livrarea acestor informații către o anumită comisie sau, în general, în spațiul public, ca să nu afecteze dosarul, fiindcă acolo sunt implicate părți: atât partea apărării, cât și partea acuzării. Cred că aici este subiectul de discuție și poate fi soluționat.

Moderator: Secretul anchetei nu este absolut, nu? Adică sunt informații care nu pot fi divulgate și sunt informații care pot fi comunicate, mai ales că nu le comunicați public, le comunicați unei comisii care, de asemenea, are niște obligații față de lege de a nu face public tot ce, toate informațiile pe care le deține.

Dumitru Porubin: Da, da, la asta exact și m-am referit, fiindcă avem doar confidențialitatea urmăririi penale și nu există secret în cadrul urmăririi penale. Și este în măsură doar procurorul de caz să decidă. Bineînțeles că unele lucruri se comunică, unele poate sunt refuzate, dar refuz să mă expun fiindcă nu am avut în soluționare astfel de chestiuni pentru a putea intra în detalii, să înțeleg de ce a fost problema. Dar, cu siguranță, că 100% nu a fost refuzată. Toate informațiile care s-au referit la solicitări ce țin pe soluții adoptate au fost livrate 100%.

Moderator: Și o altă întrebare, tot pentru dumneavoastră, din public. Există informații sau procese penale pe interiorul Procuraturii Anticorupție legate de distrugerea de probe pe unele dosare pe care le aveți? Probe pe dosarele în exercițiu. Distrugere, bănuiesc, din partea de către cei care lucrează, de procurori.

Dumitru Porubin: Nu cunosc, cu siguranță, dar pot să spun că avem în gestiune câteva cauze care se referă la divulgarea de date din cadrul urmăririlor penale. Este... sunt niște infracțiuni care, atâta timp cât au lucrat în aceste cauze sau în aceste anchete un grup de persoane, este destul de dificil să obții un probatoriu destul de pertinent ca să demonstrezi chestiunea asta, fiindcă orice scurgere e foarte greu o documentezi. Astfel de cauze avem în gestiune. Cu referire la distrugerea de probe, nu cunosc și nu pot să mă expun la aici.

Moderator: Da, mulțumesc. Dacă poate sunt întrebări din sală, vă rog să ridicați mâna, să-mi dați un semn ca să putem să vă oferim cuvântul. Dacă nu, am eu o întrebare față de domnul Afanasii, păstrată de mai înainte. Spuneați dumneavoastră despre cum a început colaborarea cu Centrul Național Anticorupție după schimbarea competențelor și decuplarea celor două instituții. Că v-a luat cumva pe nepregătite, că inițial v-ați gândit că pe un timp mai scurt, nu știu de ce ați crezut asta, că în legi parcă nu erau stabilite niște termene provizorii pentru aplicarea legii.

Dar întrebarea mea este legată de instruiri. Sigur că procurorii din procuraturile teritoriale au altfel, un pic altfel de competențe dezvoltate în urma activității decât procurorii din procuraturile anticorupție care sunt obișnuiți să facă comisii rogatorii, sunt altfel de acțiuni care nu le fac de obicei procurorii din procuraturile teritoriale. În ce măsură ați reușit să dezvoltați aceste abilități, capacități ale procurorilor care mai nou trebuie să lucreze în duet, în tandem, cu ofițerii CNA? Și cine vi le-a oferit?

Sergiu Afanasii: Da, mulțumesc. În primul rând că m-a luat prin surprindere vestea. Vreau să reiterez... adică să repet. Într-adevăr, a venit la lucru pe 3 septembrie, că am fost în concediu în august. La începutul lunii august ieșit în concediu, când am venit din concediu, a venit și legea peste noi. Și dacă să dezvolt continuitatea, așa cum ați menționat ce ține de instruire, că asta este cel mai important.

Pentru noi, procurorii, spețele sunt toate totuna. Nu avem principiul prioritizării pus în față sau oportunități, mai bine zis. Avem speța ca o... eveniment, ca o faptă, care stă la baza pornirii urmăririi penale. Nimic altceva decât fapta. Ulterior, mergem către persoană. Și procurorii, în asemenea cazuri, desigur, au o calificare generală. Eu am menționat, ei toți erau cu calificare generală de procuror. Desigur, au fost supuși unor verificări, dar ele au fost sumare. Nu am luat procurori de un an, de zile de doi. Toți au fost peste 5 ani de zile. Am avut și 10 și 15 ani stagiu, dar minimum erau 5 ani de zile lucrați.

Nivelul de calificare generală ulterior l-am suplinit prin... cu asistența Procuraturii Generale și a diferitor proiecte care au intervenit pe caz... adică pe parcurs, în special IRZ. Noi am delegat procurori către cursurile respective, am fost și eu, am ascultat, am văzut unde la moment sunt cele mai mari, să spunem așa, provocări în domeniul respectiv. Dar pentru noi, infracțiunile de corupție sunt, în primul rând, infracțiuni cu persoană. Deci asta-i important. Este fapta, este persoana, e mai greu, avem celelalte domenii unde nu sunt persoane, noi trebuie să le căutăm, avem un volum mare de activități și de căutări, să spunem așa, de descoperiri. În cazurile de corupție sunt infracțiuni cu persoană. Aici nu sunt atât de complicate decât doar acolo unde ajungem la statutul persoanei. Într-adevăr, este statutul persoanei, avem de-a face cu o posibilitate... adică cu o posibilă reziliență ulterioară la diferite etape. Atât în cadrul urmăririi penale, când vin diferite tertipuri juridice folosite pe alocuri legal, pe alocuri așa mai puțin, să spunem, corect.

Și avem în viitor instanța de judecată, unde trebuie să susținem acuzarea. Acolo deja procurorul este independent, susține acuzarea în mod independent. Nu este ierarhia cea pronunțată care este în cadrul procesului penal. Da, este o monitorizare din partea, să spunem, a sistemului procuraturii prin intermediul Procuraturii Generale, unde este o subdiviziune specializată de control a etapei judiciare, să spunem așa. Și avem încă problema... Bine, ea va fi cred că în... după cum ne-a spus doamna magistrat, în timpul apropiat înlăturată, că noi nu mergem în instanță în raioane. Acolo unde transmitem cauze penale, pentru că Centrul Național Anticorupție, de exemplu zona Centru, de la Șoldănești până la Ștefan Vodă. Noi nu avem posibilitate... bun, o găsim, dacă este necesar, acolo unde sunt la fazele cele mai fierbinți, este necesară implicarea procurorului de caz. Merge acolo, el oricum își păstrează poziția în dispoziția ceia de reprezentare a învinuirii în instanța de judecată. Dar e va fi cred că înlăturată, mergem și noi în rând cu toți.

Și cam asta. Noi astăzi nu facem diferență dintre cineva... Da, orice infracțiune este o tragedie, clar. Pe de o parte și pe de alta. E are niște repercusiuni și consecințe deosebite. Însă nu ar fi corect din partea noastră să facem deosebire că este o infracțiune de corupție sau alte tipuri de infracțiuni.

Moderator: Da, eu nu mă refeream la faptul că a trebuit să faceți niște priorități în activitatea dumneavoastră. Asta decideți singuri pe interior, cum vă, oricum bănuiesc că faceți niște priorități, că nu toate dosarele sunt egale, da? Dar întrebarea era legată de abilitățile de profesionale, cât de dezvoltate sunt. Ce am auzit eu ani de zile de la procurorii anticorupție este că și ei au nevoie de instruiri, de dezvoltarea abilităților lor. Dumneavoastră a trebuit s-o luați de la zero.

Sergiu Afanasii: Bun, nu de la zero. Când a venit în procuratură, anul 2002, era Centru pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC), ceea ce era. Eram în județul Lăpușna, era subdiviziunea dislocată în Lăpușna, în orașul Hâncești. Am condus din start, când s-a modificat codul, o perioadă am condus urmărirea penală și la subdiviziunile respective. Atunci tot era ceva parcă nou. Bine, procurorul întotdeauna a, pe timpuri, a exercitat urmărirea penală nemijlocit în cazurile infracțiunilor, atunci se numeau de serviciu, infracțiuni săvârșite de persoanele cu funcție de răspundere, să spunem așa. A fost în activitatea, adică în competența nemijlocită a procurorilor. Oricum, procurorii sunt pregătiți.

Ceea ce ține unele elemente specifice ale anchetei, de exemplu adresarea de comisii rogatorii, colegii n-o să-mi dăie voie să mint, pe platforma Procuraturii Generale există posibilitate, există un regulament de asistență juridică internațională, căruia noi prevederilor cărora suntem obligați să se ne supunem. O comisie rogatorie se transmite inițial în Procuratura Generală, este o subdiviziune specializată care o verifică. Bun, o traduc, o traducem, bine, cu o implicarea noastră mai mai aproape și ulterior se remite în țara respectivă. Și apoi răspunsul tot acolo vine. Nu avem o comunicare directă, pentru că nu este prevăzută de cadrul instituțional. Și este corect așa și, chiar dacă greșim, avem subdiviziuni de control la Procuratura Generală, bine, de unificarea practicii, mai bine zis. Dar, până la urmă, un lucru bun, dacă îl suplinește, ajunge bun.

Moderator: Da. Ultima întrebare, mă rog, dacă vor fi și altele, dar suntem cam pe final. Aș vrea să discutăm totuși despre PACO [Proiectul de lege privind sistemul judecătoresc anticorupție și modificarea unor acte normative], această experiență. Dacă citim opinia, avizul Comisiei de la Veneția, înțelegem că o experiență nefericită. Nu aș vrea să vorbim despre inițiativă propriu-zisă, cred că s-a cam spus tot ce se putea spune despre ea. Ce aș vrea eu să discutăm este despre cum facem pe viitor. Cum ar trebui să aibă loc inițierea astfel de reforme în justiție astfel încât să nu ajungem la un răspuns negativ din partea societății civile, a profesioniștilor din domeniu, a experților pe domeniul justiției, a Comisiei de la Veneția? Să se consume timpul, eforturile, resursele pentru a face reforme care dau rezultate bune, rapide, rezultate pe care eu le consider dosare de rezonanță? Cine cu cine ar trebui să comunice și când ar trebui să aibă loc această comunicare pe reforme pentru ca să dea rezultate bune? Și am să pornesc de la dumneavoastră, domnul Chiriac, după care am să rog să vorbească și toți ceilalți vorbitori din panel.

Iulian Chiriac: Mulțumesc pentru întrebare și, dacă îmi permiteți, voi reveni la avizul Comisiei de la Veneția la punctul 21 și 58. Comisia de la Veneția, în avizul său, a spus că a fost o justificare de, la acel moment când a fost discutată acest proiect de lege în februarie 2025, luând în considerație riscurile care erau asupra Republicii Moldova. Și aicea este important să subliniem acele riscuri și ele au fost recunoscute inclusiv de Comisia de la Veneția.

Astăzi, și Comisia de la Veneția a spus că acele riscuri și acele motive care au fost prezente în 2025 în februarie, la finele anului 2024, ele nu mai sunt atât de pronunțate, având în vedere că Republica Moldova în 2025 a trecut printr-un exercițiu electoral. Și eu cred că toți din sala aceasta sunt de acord că intervenția organelor de drept în 2025 a fost cu totul diferită decât cum s-a intervenit în 2024. Și acest proiect de lege, proiectul PACO, inclusiv a fost o măsură ca democrația în Republica Moldova, una din măsurile pe care le-a propus Parlamentul, ca democrația în Republica Moldova să stea în picioare.

Deci totuși a fost posibil fără PACO ca să se obțină aceste rezultate. Și părerea mea este că însăși punerea în discuție a acestui subiect pe larg de către toate părțile interesate: societatea civilă, procuraturile specializate, eu cred că a fost un motiv bun de analiză și reflecție din partea noastră a tuturor în perioada anului 2025. Ce am făcut bine în 2024, atunci când am trecut printr-un risc și o amenințare puternică, și ce trebuie să facem ca Republica Moldova să facă față acestor amenințări.

Astăzi avem o opinie. Eu n-aș spune că este negativă, noi o interpretăm fiecare în felul cum credem, de fapt. Eu aș spune că este un aviz a Comisiei de la Veneția cu unele recomandări, cu unele recomandări ca noi, autoritățile din Republica Moldova, să examinăm, să vedem care sunt cele mai bune soluții. Pentru Comisia de la Veneția a venit cu trei recomandări de bază, dacă ne uităm. A spus că sau rămân instituțiile separate așa cum sunt la moment, sau revenim la alte propuneri care au venit din partea Ministerului Justiției la începutul anului 2025, în sensul inclusiv una din ele era fuzionarea și fiecare instituție și fiecare procuror care se regăsește în instituțiile PA sau PACO își continuă activitatea și cauzele penale. Sau, dacă se va merge pe aceeași formulă cu care s-a venit inițial, să se ia în calcul toate riscurile astfel încât ele să nu existe, ele să fie înlăturate.

De asta este foarte bine că avem această poziție a Comisiei de la Veneția, avem de unde porni și analiza. Instituțiile statului, Ministerul Justiției vor avea o discuție cu reprezentanții procuraturii, cu procuraturile specializate și vor veni cu cele mai bune soluții. Apropo, în discuția cu reprezentanții Comisiei de la Veneția, mi-au spus că, și de fapt este un lucru știut, că Republica Moldova este a doua țară în lume care a obținut în ultima perioadă cele mai multe avize de la Comisia de la Veneția. Este pe primul loc Ucraina și pe al doilea loc Republica Moldova. Asta înseamnă că de fiecare dată când vrem să facem astfel de schimbări care vizează sectorul justiției, avem o discuție și pe intern, și pe extern cu instituțiile internaționale. Este bine că am obținut o opinie a unui for atât de important și de aceste recomandări vom ține cont.

Moderator: Deci dumneavoastră ați menționat trei recomandări. Pe care vi se pare mai potrivită dintre ele, din cele trei menționate? Deci pe care sunteți mai degrabă dispus să mergeți?

Iulian Chiriac: N-aș vrea să vin cu o părere personală ca să nu las loc de speculații, pentru că este un proiect de lege care a fost votat de, a fost semnat de 30 de colegi din fracțiune. Cred că cel mai bine este să așteptăm propunerea și poziția Ministerului Justiției, care va face o analiză amplă, după care să venim cu anumite soluții. Dar, încă o dată vreau să spun, toate aceste îngrijorări vor fi luate în calcul și nu vom admite ca, inclusiv riscurile care au fost enunțate, ele să aibă loc.

Moderator: Revenind la întrebarea mea legată de lecții învățate pe viitor, cum facem așa încât pe viitor legile care sunt adoptate de Parlament — Parlamentul este cel care decide ce legi vom avea în țară, evident toți ceilalți trebuie să le execute, este bine să le execute fiind de acord cu ele, adică participând la procesul de elaborare și consultare a legilor — cum facem pe viitor? Deci și PACO a fost înregistrat în Parlament fără a avea consultări prealabile, noi am aflat așa, căzut din cer. Dumneavoastră ați vorbit despre decuplare. Eu îmi amintesc discuția legată de decuplare, dar post-factum, după ce a fost introdus amendamentul în Parlament și votat în iulie-iunie 2023. Ce învățăm din asta pe viitor?

Iulian Chiriac: De fiecare dată încercăm să fim mai buni, cu toții. Și din lucrurile care au creat anumite critici, să tragem concluziile și ele să nu fie admise pe viitor. Este evident că atunci când este o problemă... Haideți să ne aducem aminte chiar finele anului 2024. Eu înțeleg necesitatea de a discuta și a consulta pe larg și asta este o prioritate pentru noi. Dar haideți să ne uităm în 2024, 2025. Atunci când am trecut de un exercițiu electoral cu mari amenințări și cu corupere electorală, finanțare ilegală pe o scară largă, a fost o discuție și, de fapt, din partea societății a venit solicitarea: ce facem în continuare ca ele să nu mai existe?

A fost o audiere publică în Parlamentul Republicii Moldova unde au venit toate instituțiile interesate și atunci toată lumea a fost, a avut posibilitatea să urmărească acele dezbateri. Au fost discuții în cadrul comisiilor și ele iarăși au fost publice. Am venit cu solicitări de recomandări, a venit o solicitare din partea Consiliului Superior de Securitate a Statului și Ministerul Justiției a venit cu aceste recomandări pe care le-a comunicat publicului. După care am venit și cu proiectul de lege. Deci era necesar pentru că să mișcăm lucrurile, pentru că ne aflam în luna februarie și înainte aveam un proces electoral care era practic aproape de inițiere, desfășurare. Și atunci când este necesar, am acționat prompt, reieșind din circumstanță. Dar de fiecare dată trebuie să încercăm să discutăm pe cât de mult posibil pe orice proiect de lege pentru a explica, a comunica și a asculta.

Moderator: Vă rog, pe rând. Care sunt așteptările instituțiilor pe care le reprezentați în crearea legislativului?

Dumitru Porubin: Da, până a oferi răspuns direct la întrebarea dumneavoastră, o să vin cu un exemplu la o scară un pic mai joasă. Iată noi, în cadrul sistemului procuraturii, la fel avem un mecanism de elaborare și promovare a actelor normative interne. Și de multe ori noi ne-am pomenit în situația când erau solicitate de la noi opinii, noi lucram, le formulam, prezentam propuneri de îmbunătățire, dar nu de fiecare dată, nu că nu de fiecare dată, dar mai tot timpul propunerile noastre erau respinse. Și, de fapt, cum venea documentul în starea lui inițială, proiect de act normativ, așa și era elaborat.

Ce am vrut eu să spun. Doamna Mitrofan a vorbit despre cât de bine lucrează acest colegiu specializat. Încă la etapa când era promovată această lege care prevedea crearea unor instituții separate în cadrul sistemului judecătoresc, la fel am prezentat și noi poziția și domnul Chiriac n-o să permită să mint, fiindcă am participat cred că la mai multe ședințe pe platforma Comisiei Securitate, unde cu toții am prezentat păreri. Credem că aici îi bine așa, aici trebuie de modificat așa, trebuie de renunțat la această idee de a forma o instituție separată. Și iată, până la urmă, a ieșit un produs legislativ care urmează să se aplice, bineînțeles. Dar până când este o reflecție astăzi în practică și produce rezultate. Deci au fost multe păreri, s-au selectat cele mai bune și iată împreună s-a reușit totuși să se pună pe roate un mecanism destul de eficient. Personal particip în instanța de judecată și suntem implicați la maxim, fiindcă cauzele au luat elan și sunt examinate în termeni destul de buni.

Moderator: Deci ați dat un exemplu pozitiv. Mulțumesc mult. Eu am să vă grăbesc pentru că avem maxim câte un minut pentru fiecare vorbitor înainte de a încheia panelul. Domnul Afanasii.

Sergiu Afanasii: Înțeleg. Dacă trebuie să mă pronunț, dacă astăzi se transmit circa 400 de dosare de la organul de urmărire penală a Centrului Național Anticorupție din Procuratura Municipiului Chișinău în altă procuratură... Răspund simplu: trebuie să fim vigilenți că schimbarea trupelor dă un avantaj inamicului. Primul lucru.

Al doilea: dacă proiectul PACO, da, nu. După mine, nu. Și trei: trebuie să lucrăm în continuare că noi suntem doar executorii. Comanditarii noștri sunt societatea. Mulțumesc.

Domnul Carapunarlî: Deci reiterez, ca și în prima parte discutam, că am fost auziți mereu atunci când semnalam necesitatea modificărilor pe Legea 259, modificări pentru a optimiza procesele de documentare, de recuperare, de investigare. Ceea ce ține de cooperarea, de colaborarea, interacțiunea cu colegii procurori, conștientizăm cât organul de urmărire penală, pe bune, și alte subdiviziuni structurale ale CNA-ului, rolul și responsabilitatea. Până la urmă, totuși procurorul merge în instanță și reprezintă acuzarea de stat. Calitatea probatoriului n-ar trebui să fie afectată de viteză, viteza investigațiilor noastre. Aici la fel este necesar să ne mobilizăm. Deci, conștientizând rolul, mergem înainte și avem de lucru.

Moderator: Mulțumesc foarte mult. Și domnul Iachimovschi, un minut, vă rog.

Octavian Iachimovschi: Da, eu aș vrea ca totuși guvernanții să atârne mai serios față de procesul de combatere a corupției sistemice, micii corupții, marii corupții prin capacitarea instituțiilor principale care se ocupă cu acest proces foarte și foarte complicat. Să țină cont de opiniile și părerile partenerilor externi, să țină cont de părerile și opiniile instituțiilor implicate și atunci lucrurile cu adevărat vor merge bine și nu vom mai avea concluzii de genul concluziile Comisiei de la Veneția care spune, arată o nedumerire, de ce Parlamentul a vrut să facă acest PACO în situația în care rezultatele Procuraturii Anticorupție erau apreciate la nivel internațional, în pofida faptului că nu era capacitată suficient.

Moderator: Mulțumesc foarte mult tuturor vorbitorilor din cadrul acestui panel. Le mulțumesc și celor care au fost prezenți și au asistat, au ascultat discuțiile din cadrul panelului. Urmează o pauză de masă. Scuzați, eu sunt de la televiziune... o pauză de masă. Vă invit să reveniți la 14:30 pentru o nouă sesiune moderată de colegul meu Mădălin Necșuțu. Până atunci, pauză.

[Muzică instrumentală de fundal]

Moderator: Bună ziua, doamnelor și domnilor. Vă spun și eu bun venit la acest ultim panel din acest forum, care a și vă mulțumesc în primul rând celor care ați rămas până la finalul zilei cu noi. Este un panel dedicat, așa cum spune și titlul, recuperării activelor ilicite.

Vă readuc aminte că suntem la cea de-a șaptea ediție a acestui forum dedicat Reformei Justiției și Combaterea Corupției, care este organizat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) în colaborare cu Regatul Țărilor de Jos, iar acest panel, cu precădere, este susținut de Ambasada Franței în Republica Moldova. Pentru un început, aș vrea să-i dau cuvântul domnului Octavian Iachimovschi, expert acum la CRJM, care ne va prezenta niște date informative legate de acest fenomen al recuperării activelor ilicite. Vă rog, domnule Iachimovschi, aveți cuvântul.

Octavian Iachimovschi: Mulțumesc frumos și am onoarea să fac introducerea în acest panel, mai ales în situația în care, pe partea de recuperare a bunurilor infracționale, Moldova stă destul de bine. Datele statistice din anul 2024 arată că, în anul 2024, Procuratura Anticorupție a aplicat sechestre pe bunuri în valoare de circa 1 miliard 110 milioane de lei, iar suma confiscărilor și amenzilor, în total, a însumat circa 75 de milioane de lei. În același an, PCCOCS a aplicat sechestre de 826 de milioane de lei, iar suma confiscărilor și amenzilor a fost de circa 42 de milioane și jumătate de lei.

Datele statistice ARBI, până la acest moment, arată că Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, în baza delegațiilor făcute și executate, a aplicat sechestre de circa 191 de milioane 700 de mii de lei, între care aproape 60 de milioane din cauze de corupție și conexe, circa 58 de milioane din cauze de spălare de bani, iar în alte cauze 73 de milioane de lei. În total, Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale în anul 2025 a avut spre executare 280 de delegații transmise de procurori și organul de urmărire penală.

La fel anul acesta, Parlamentul a implementat mecanisme noi în materia recuperării bunurilor infracționale pentru alinierea la standardele internaționale și standardele europene. A fost introdusă confiscarea aplicată terților, a fost definită proprietatea efectivă, a fost introdus sechestrul pentru compensarea cheltuielilor de judecată, obligativitatea planificării sechestrului, raportarea și sistematizarea obligatorie a informației privind sechestrele. Cauzele excepționale de dispunere a investigațiilor financiare paralele pentru spălare de bani și îmbogățire ilicită în lipsa bănuitului. Proceduri speciale de confiscare a bunurilor în rezultatul încetării urmăririi penale, investigații financiare post-condamnatorii, executare silită în cazuri speciale atunci când prejudiciul este cauzat statului, executarea hotărârilor definitive de confiscare în afara țării și executarea hotărârilor definitive străine de confiscare.

În același timp, Directiva UE 2024/1260 privind recuperarea și confiscarea activelor din 24 aprilie 2024 trasează și reglementează domenii care trebuiesc luate în considerare în procesul de aderare, și anume: investigații financiare, cooperare între statele membre, indisponibilizare, ordine de înghețare europene, valorificare anticipată, confiscare extinsă și confiscare de la terți, confiscarea în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare, investigații financiare post-condamnatorii, reutilizare socială, căi de atac, strategii naționale privind recuperarea activelor, personal calificat și resurse financiare adecvate. O bună parte din aceste domenii sunt deja implementate în legislația națională.

De altă parte, Regulamentul UE 2018/1805 din 14 noiembrie 2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și confiscare reglementează ordine europene de indisponibilizare, ordine de confiscare, termene fixe de executare și temeiuri de nerecunoaștere și neexecutare a acestor ordine de către statele membre.

Acum, principalul organ responsabil sau principalul actor în procesul de recuperare a bunului infracțional este Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, care cooperează cu alte instituții, în special cu procuraturile, organele de urmărire penală, Serviciul Fiscal de Stat, instituții similare străine. ARBI-ul are acces la circa 38 de baze de date, în același timp face schimb de date prin canale internaționale CARIN, SIENA, Interpol și SELEC.

Moderator: Vă mulțumim, domnule Iachimovschi, pentru această prezentare succintă de date. Vom trece la următorul moment dedicat acestui panel și anume Vox Populi, un video în care vom vedea ce așteaptă oamenii de la instituțiile de stat care pot recupera bunurile ilicite. Haideți să vedem împreună acest video, după care vom reveni aici cu paneliștii noștri.

(Video Vox Populi începe)

Respondent 1: Cred că acest proces presupune preluarea bunurilor care au fost preluate sau cumpărate din fonduri obținute pe cale ilegală, iar statul preia acele bunuri de la persoana care a înfăptuit o infracțiune.

Respondent 2 (Rusă): Luarea proprietății și introducerea acesteia în trezoreria statului (Данное имущество... вводит его в государственную казну).

Respondent 3: Că statul încearcă de undeva să scoată bani, chiar dacă metodele prin care încearcă să facă acest lucru nu sunt tocmai legale.

Respondent 4: În momentul în care cineva a prejudiciat statul, populația Republicii Moldova sau chiar și antreprenorii care lucrează pe teritoriul Republicii Moldova, și dacă cumva cineva s-a bucurat de un beneficiu ilegal, atunci eu sunt absolut de acord că el trebuie să intre în posesia statului.

Respondent 5 (Rusă): Eu cred că absolut nu, pentru că foarte multă... în primul rând proprietate, foarte mulți bani sunt ascunși și noi încă vorbim de părți de corupție unde, posibil, o parte din bani pur și simplu nu ajunge în această trezorerie. (Я думаю, что абсолютно нет, потому что очень много, во-первых, имущества, очень много денег скрыто, и мы ещё говорим о коррупционных частях, которые, возможно, часть денег просто не доходит до этой казны).

Respondent 6: Nu, nu cred. La capitolul corupție noi stăm încă destul de slab. Deci nu cred că statul face față.

Respondent 7: Nu cunosc date statistice sau o anumită informație obiectivă pe acest subiect.

Respondent 8: Nu știu, bunurile este parcă și o amăgeală, nu știu cum... Nu e o nădejde... Nu știu dacă reușește, că după mine, cum lucrează ei... le-aș pune o notă de doi.

Respondent 9: Eu m-aș bucura dacă ar recupera măcar o parte din ce s-a furat, adică.

Respondent 10: Eu văd că sunt eforturi mari care se fac, adică văd eforturile care se depun și faptul că deja au fost puse niște baze ca lucrurile astea să se întâmple, eu cred că deja e lăudabil.

Respondent 11: Cred că în primul rând pot o licitație în care să se vândă casele sau să facă, nu știu, dacă sunt case extrem de mari, frumoase, pot să facă un muzeu, diferite restaurante, ceva interactiv ca să atragă turiștii din alte țări la noi în Moldova.

Respondent 12 (Rusă): Ele trebuie cumva să se echivaleze în sumă bănească și să fie date sau în instituțiile care au nevoie de investiții, să zicem sfera educațională, sfera medicală, sau de asemenea pur și simplu în trezoreria statului pentru diferite indemnizații și așa mai departe. (Они должны как-то эквивалироваться в денежную сумму и отдаваться либо в учреждения, которым необходимы инвестиции, допустим, это образовательная сфера, медицинская сфера, либо также в просто государственную казну для различных пособий и так далее).

Respondent 13: Ar trebui să se întoarcă înapoi statului și statul să achite cu populația care a avut de suferit.

Respondent 14: Eu cred că ele trebuie să fie în posesia statului și să facă parte componentă din bugetul de stat, care la rândul lui o să fie gestionat în beneficiul copiilor, pensionarilor, oamenilor cu necesități speciale și așa mai departe, care chiar au nevoie.

Respondent 15: Și ele trebuiesc să fie întoarse poporului în diferite forme. De exemplu, construcții, renovarea drumurilor, traseelor noi... sunt multe, multe lucruri de făcut în țară.

Respondent 16: Transparență față de cetățeni în mare parte. Să fie poate, nu că doar televizat, dar cumva să se arate că se face acest lucru.

Respondent 17 (Rusă): Posibil vreo bază de date deschisă unde, propriu-zis, fiecare om poate să intre și să vadă rapoartele privind, anume, convertirea și transferul acestor bani. (Возможно, какая-то открытая база данных, где буквально каждый человек может зайти и посмотреть отчёты по как раз таки конвертированию и переводу этих денег).

Respondent 18: Cât mai multă transparență, foarte puțin ni se comunică despre ce se face, la ce etapă, care este finalul. Deci nu prea avem date concrete. E o lipsă de comunicare între noi și stat.

Respondent 19: Cred că ar trebui, da, să fie mai transparenți, măcar pe resursele, pe paginile lor de informație.

Respondent 20: Este nevoie de cât mai multă transparență, pentru că în momentul în care se anunță acțiunile care se fac, scopul, finalitatea, atunci lucrurile sunt mai clare pentru oameni.

Respondent 21 (Rusă): Încredere nu mai este... și eu nu știu cum noi o să o recăpătăm (Доверия нету уже... и я не знаю, чем мы исправим).

(Video Vox Populi se încheie)

Moderator: Da, așa cum am văzut în video, sunt păreri multe, sunt păreri diverse legate de acest fenomen al recuperării bunurilor ilicite. Acum aș vrea să invit în scenă pe paneliștii noștri din această după-amiază și o să încep cu domnul Pavel Calpajiu, șef al Direcției de Evaluare, Administrare și Valorificare a Bunurilor Indisponibilizate, Agenția Națională de Recuperare a Bunurilor Infracționale (ARBI). Vă rog, domnule Calpajiu.

Alături de noi va sta în această după-amiază și domnul Lilian Chișca, președinte al Autorității Naționale de Integritate. Vă rog.

Îl vom mai avea alături de noi online, de această dată, și pe domnul Elliot Macarinelli, magistrat din Franța.

Următoarea în scenă va fi doamna Maria Dergaci, avocată la Baroul din Paris. Vă rog, doamnă.

Iar ultimul, dar nu cel din urmă, va fi domnul Radu Nicolae, președintele Asociației pentru Cooperare și Dezvoltare Durabilă din România, un expert în acest fenomen. Vă rog, domnule Nicolae.

Vreau să vă mulțumesc și eu pentru că sunteți alături de noi în această după-amiază. O să încep cu domnul Calpajiu, șef al Direcției de Evaluare, Administrare și Valorificare a Bunurilor Indisponibilizate din ARBI. Domnule Calpajiu, pentru început o va fi o întrebare ușoară, cu care aș vrea să deschidem noi panelul, o întrebare generalistă. Vreau să vă întreb care sunt provocările, dar mai ales soluțiile în procesul actual de recuperare a acestor bunuri ilicite. Vă rog. O să vă reamintesc doar că avem la dispoziție circa 7-10 minute pentru fiecare om din care va face prezentarea astăzi, așa că vom avea mai mult timp de discuții. Vă rog, domnule Calpajiu.

Pavel Calpajiu: Bună ziua. Mulțumim mai întâi de toate pentru organizarea acestui eveniment și faptul că recuperarea, de fapt, constituie un element cheie în combaterea crimei organizate și a corupției, și atunci ridicarea la nivel de discuții publice a provocărilor care stau în fața experților în domeniul recuperării sunt de importanță națională. Și aici, dacă să vorbim despre provocări și soluții, mai întâi de toate vreau să spun că însăși Agenția de Recuperare sau crearea Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale a venit ca o soluție la cele provocări identificate după anii 2014-2015, când s-a pus o întrebare foarte corectă: de ce nu se recuperează banii din frauda bancară?

Și atunci, cu suportul experților internaționali, a fost făcută o evaluare amplă a sistemului național de recuperare și s-au identificat mai multe lacune pe varii aspecte, începând cu calitatea investigațiilor financiare, continuând cu calitatea actelor procesuale, legislației la moment, la acea etapă, dar și provocări, dificultăți foarte simple la prima vedere, cum ar fi: cum se administrează bunurile sechestrate? Unde se păstrează? Sau, după caz, care este interacțiunea între organele responsabile de recuperare la noi în țară?

Și atunci toate aceste atribuții au fost unite în Legea 48, Legea cu privire la Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale, și așa a fost dat startul acelei munci depuse de sistemul național ca să se asigure să ajungă la acea etapă la care este astăzi Republica Moldova.

Avem în spate o experiență de opt ani de zile în domeniul recuperării și, de fapt, recuperarea este rezultatul eforturilor convergente a mai multor actori publici. Și aici mai întâi de toate mă voi referi la organele de urmărire penală, la procuraturi, la instanțele de judecată, dar și la Serviciul Fiscal, executorii judecătorești și, nu în ultimul rând, la Ministerul Justiției și Parlament care, de fapt, sunt cei care, să spun, dau tonul sau arată direcția corectă în care urmează să se miște sistemul național de recuperare.

Din partea ARBI-ului, odată fiind realizată strategia de dezvoltare instituțională, ca un răspuns a venit elaborarea Programului Național de Recuperare a Bunurilor Infracționale, adoptat în decembrie 2022. Suntem pentru perioada anilor 2023-2027. A fost un exercițiu amplu care a fost, pe parcursul căruia am beneficiat de suportul extraordinar al autorităților publice, dar și, nu în ultimul rând, a societății civile. Au fost printre primele cazuri când în grupurile de lucru erau reprezentanți ai societății civile. Și atunci acele mesaje pe care astăzi le-am auzit în videoul de intro, le-am auzit atunci pentru prima dată probabil, și atunci am elaborat acel program de viziune strategică, pornind de la acele așteptări pe care le are societatea.

Pentru că este foarte important, de multe ori, să probabil să părăsim acel cerc intra-instituțional și să privim lucrurile dintr-o parte. Și atunci societatea civilă a adus acel suflu nou în elaborarea documentelor de politici. În continuare, pe parcursul ultimilor trei ani, suntem în comunicare permanentă cu societatea civilă, dar și cu partenerii de dezvoltare care ne acordă un suport pe măsură în toate începuturile și, de fapt, ne acordă suport în realizarea celor acțiuni care au fost prevăzute de Programul Național de Recuperare.

Dacă e să vorbim la ziua de astăzi, mai mult voi face trimitere la soluții care sunt și acele activități pe care le desfășurăm la moment. Probabil anul 2025 a fost marcat pentru ARBI ca anul în care a fost implementat sistemul informațional automatizat „Registrul Bunurilor Infracționale Indisponibilizate”. Un sistem în care fiecare autoritate publică responsabilă de procesul de recuperare are un rol bine definit de introducere, colectare și analiză a datelor cu privire la sechestre și confiscări. Este acel sistem care va contribui și va spori transparența procesului de recuperare, integritatea acestuia, dar și, nu în ultimul rând, va asigura o memorie instituțională a procesului de recuperare. Pentru că, după cum au menționat antevorbitorii, cauzele penale complexe durează ani de zile și atunci este foarte important ca, odată ajuns un titlu executoriu pe masa Serviciului Fiscal, să se cunoască ce acțiuni de urmărire penală în vederea recuperării au fost efectuate, de exemplu, în anul 2014. Acest sistem urmează să asigure acea transparență a procesului.

Moderator: Vă mulțumim frumos. Și o să am și o scurtă întrebare de follow-up la ce ați spus dumneavoastră mai devreme. Datele prezentate de domnul Iachimovschi puțin mai devreme arată un decalaj semnificativ între valoarea bunurilor indisponibilizate și cea a bunurilor efectiv confiscate. Care sunt principalele blocaje care împiedică cumva transformarea sechestrului în confiscare definitivă? Vă rog să ne explicați.

Pavel Calpajiu: Mai întâi de toate, aș atrage atenția că, de fapt, există și viață după confiscare, după titlul unui panel anterior, dacă există viață după vetting. După confiscare există viață și, de fapt, recuperarea abia începe după un titlu definitiv de confiscare. Și aici urmează să vă mai dau niște cifre. De exemplu, anul acesta, la moment, sistemul informațional automatizat SI ARBI conține informații cu privire la încasarea efectivă la bugetul de stat a circa 11 milioane de lei din cadrul procedurilor penale de executare a titlurilor executorii ca rezultat a condamnării persoanelor. Deci mai adăugăm o cifră: 11 milioane. O comparăm cu cele de 40-50 de milioane confiscate sau cu 190 de milioane sechestrate.

OK, acel efort extraordinar care a început a fi depus începând cu anul 2018... și aș vrea să menționez că primul sechestru aplicat cu concursul ARBI-ului a fost aproape 8 ani în urmă, în ianuarie 2018. Acele sechestre aplicate abia acum ajung, hai să spunem, la maturitate, pentru că abia acum se pronunță sentințe de condamnare în unele cazuri, după care aceste sentințe de condamnare probabil vor fi ori contestate, ori după caz urmează să fie menținute de Curtea de Apel, pentru că noi vorbim de cazuri complexe și practic toate dosarele ajung la Curtea de Apel, unele și la Curtea Supremă de Justiție - vorbim de cazul Șor.

Și atunci rezultatele muncii începând cu anii 2018 abia urmează să fie vizibile. A doua parte a întrebării este: de ce este decalajul între bunurile confiscate și cele recuperate efectiv? Iarăși, există viață după confiscare și un bun confiscat nu neapărat se transformă în mijloace bănești care sunt încasate la bugetul de stat. Și aici voi veni cu un element de noutate în mare parte, pentru că nu este o lege în picioare, dar Parlamentul a votat în primă lectură legea cu privire la reutilizarea socială și atunci o bună parte din bunuri confiscate, dar care sunt mai dificil de a fi comercializate din varii motive, aspecte, atunci ele vor putea fi reutilizate social sau, după caz, public.

Eu cred că urmează să privim partea de recuperare ca o ca un puzzle foarte complex și atunci fiecare element de puzzle urmează să fie plasat la locul potrivit. Și elementul reutilizării sociale este un element foarte și foarte important și care, de fapt, va fortifica mecanismul național de de recuperare per ansamblu.

Moderator: Da, vă mulțumim frumos pentru această explicație. Trecem mai departe la următorul nostru panelist, domnul Chișca. Domnule Chișca, v-aș întreba pentru început cum vedeți dumneavoastră consolidarea cooperării interinstituționale în procesul de recuperare a bunurilor infracționale și care este viziunea ANI în general pe acest aspect? Vă rog.

Lilian Chișca: Bună ziua la toți. La fel aș vrea să mulțumesc organizatorilor pentru această oportunitate de a fi o platformă de discuții a problemelor ce țin de confiscare. În primul rând, aș vrea să menționez că misiunea Autorității Naționale de Integritate este asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și demnității publice, prin controlul averilor și intereselor personale. Respectiv, controlul averilor și intereselor personale care îl efectuează autoritatea se răsfrânge asupra unui cerc de subiecți mai îngust decât îl au alte autorități sau organe de aplicare a normelor de drept.

Și unul din obiectivul nostru principal în cadrul controlului averilor este stabilirea diferenței nejustificate sau, mai bine, cum o numim și noi, averea nejustificată. Și aici ar trebui să facem o diferențiere, că autoritatea este un organ administrativ și nicidecum nu aplică careva mecanisme de recuperare a bunurilor infracționale prin intermediul agenției. Ceea ce ține de cooperare, noi avem o cooperare foarte bună și suportul agenției în anumite chestiuni ce țin de obținerea anumitor informații. Dar mecanismul nostru de lucru este unul cu totul altfel și în cazul unui control a unui subiect al declarării care este stabilit cu avere nejustificată, noi suntem în drept, după rămânerea definitivă și irevocabilă a actului de constatare, să înaintăm o cerere în instanța de judecată privind confiscarea averii nejustificate.

Mai nou, după ultimele modificări recente, autoritatea poate depune cereri de confiscare în instanțele anticorupție, paralel cu examinarea contestării actului de constatare și a solicita acele măsuri asigurătorii. Aș vrea să fac o mică remarcă, că noi doar în anul 2025 avem primul caz de rămânere definitivă a unui act de constatare sau unei hotărâri pe confiscare și de abia în acest an noi am demarat o acțiune de urmărire a bunurilor și spunem confiscării acestora. Potrivit reglementărilor actuale la moment, confiscarea noi o facem prin intermediul Serviciului Fiscal de Stat.

Autoritatea a identificat bunurile, a transmis informația și hotărârea definitivă Serviciului Fiscal de Stat, așteptăm deja rezultatele activității serviciului. Și dat fiind faptul că pentru noi este, spunem așa, prima spargere de gheață în acest sens, nu putem să menționăm că este un mecanism bine pus la punct. Nu, urmează să studiem încă carențele și sperăm că în timpul apropiat vom avea și alte hotărâri definitive care vor stabili acele mecanisme sau acele deficiențe ce țin de confiscare.

Una este clar, că obiectivul nostru este să încasăm în folosul statului acea avere nejustificată, fie că o recuperează agenția din cadrul bunurilor infracționale dobândite ilicit prin infracțiuni, fie prin actele de constatare ale ANI, care sunt acte administrative, dar practic au aceleași consecințe. Și de aceea aș menționa că, chiar dacă noi anul ăsta am spart gheața, încă nu avem dus până la capăt această procedură. Dar vin deja alte cereri în spate care sperăm noi că vor fi menținute de instanță și la fel vor bunurile sau averea nejustificată constatată va intra în folosul statului.

Asta este, pe când, experiența autorității în sensul confiscării bunurilor. Dacă colegii de la ARBI au deja o experiență mult mai mare și au și rezultate înregistrate, pentru noi este îmbucurător faptul că deja avem și noi primul caz pe care ne dorim să-l ducem până la urmă și să avem înregistrată acea confiscare până la urmă.

Moderator: Apropo de acest prim caz, voiam să vă întreb: de ce ați avea nevoie din partea autorităților? Care ar fi prerogativele care ar trebui întărite, poate, pentru ANI, sau care e viziunea pentru a fi mai eficienți din acest punct de vedere?

Lilian Chișca: Ceea ce ține de cooperarea cu celelalte autorități, noi nu înregistrăm careva deficiențe. Erau deficiențe în aplicarea legii, fiindcă chiar dacă în anul 2023 au fost operate modificări la lege și au permis autorității, în cazul examinării actelor de constatare în instanța competentă, să fie depuse cereri convenționale pentru confiscarea averii, instanțele la acel moment au suspendat examinarea acestor cereri, invocând că procedura administrativă nu prevede această posibilitate.

Respectiv, văzând aceste deficiențe și odată cu modificările privind judecătoria anticorupție, deja a fost modificat acest mecanism și noi vom putea depune această cerere de confiscare în aceeași instanță unde va fi examinată și legalitatea actului de constatare privind o avere nejustificată. Și din aceeași am menționat că pe parcurs au fost identificate carențele, au fost înlăturate. Deja suntem în plin proces de confiscare, vedem cum se finalizează el, după care vom putea și cred că doar într-un singur caz nu poți trage o concluzie și să faci careva, nu știu, diferență.

Sunt cred că necesare deja mai multe cazuri ca să putem să vedem: este un mecanism viabil, bun, dă rezultatele scontate sau este nevoie de modificări și schimbări? Noi ne dorim ca scopul propus să fie sau obiectivul propus să fie îndeplinit și dacă vom vedea careva deficiențe, vom veni cu acele propuneri în vederea soluționării lor și creării unui mecanism viabil de a confisca în folosul statului averea nejustificată.

Moderator: Vă mulțumesc frumos, domnule Chișca. Trecem mai departe la următoarea panelistă a noastră din această după-amiază, la doamna Dergaci. Doamna Dergaci, v-aș întreba pentru început ce ar putea prelua Republica Moldova din materie de bune practici din practica europeană sau cea a Franței în materie de recuperare a bunurilor obținute ilicit? Dumneavoastră sunteți un avocat cu experiență deja pe acest domeniu și aș vrea să ne împărtășiți din experiența dumneavoastră în acest domeniu. Vă rog.

Maria Dergaci: Nu știu, funcționează. Bună ziua doamnelor și domnilor. În primul rând vreau desigur să mulțumesc pentru invitație și pentru oportunitatea de a participa la acest eveniment și la acest panel care este dedicat la un subiect foarte important care este recuperarea activelor ilicite. Vreau să salut calitatea intervențiilor și calitatea și utilitatea acestui eveniment.

Ce ține de întrebare, vreau să prezint atât și bunele practici, cât și provocările care există și în Franța, pentru că Franța are o experiență de mai mult de 20 de ani în acest domeniu, dar continuăm să avem probleme, continuăm să avem unele provocări pe care încercăm să le soluționăm.

Și o provocare mare există chiar la început de recuperarea bunurilor: este vorba de identificarea activelor. E e ceva foarte important. Se depun eforturi mari, avem legi destul de eficiente, însă observăm că în practică această anchetă patrimonială nu intervine chiar din pripă, chiar la începutul investigației. Deci câteodată așteptăm un an, doi, trei și această anchetă nu a fost realizată. Și când începe să fie realizată, bunurile desigur că sunt și mai bine ascunse, disimulate și nu putem să le retrasăm, pentru că infractorul are tot timpul un pas înainte și desigur că găsește metode ca să le ascundă prin persoane interpuse, prin societăți, prin lanțuri de societăți în diferite țări și e destul de greu de le retrasat.

E greu de le retrasat și pentru că nu avem efective destule. Deci avem anchetatori specializați, formați, dar nu sunt în număr suficient. Și magistrații tot încercăm să multiplicăm formațiunile, dar nu dispunem de suficienți magistrați întru acest domeniu și în general nu sunt destui magistrați în Franța. Este un subiect asupra căruia se lucrează, însă mai este mult mult de făcut.

Este importantă cooperarea. Cooperarea între țări și între autorități competente. Știu că o să intervină un magistrat francez care o să ne vorbească de cooperarea între Franța și Moldova, deci nu o să detaliez acest subiect, însă vedem că Franța încearcă să amelioreze această cooperare chiar și cu țările cu care cooperarea este grea. Și aceasta trece și prin formarea autorităților acestor țări. Recent, autoritățile franceze au exersat formațiuni pentru organismele din Arabia Saudită, cu care cooperarea este foarte grea, cu toate că avem foarte multe cereri de asistență mutuală. Și sperăm că formând organismele din țările cu care cooperarea este mai grea, o să reușim să cooperăm mai ușor și să încercăm să recuperăm cu mult mai multe bunuri decât o facem acum.

Aș vrea să precizez că în Franța s-a introdus și o legislație nouă - nu e chiar nouă, pentru că a fost în 2021 - care permite să confiscăm și să sesizăm nu doar instrumentul, obiectul și produsul infracțiunii, dar și să ne interesăm la patrimoniul în ansamblu, când este vorba de infracțiuni financiare destul de grave, adică care sunt pedepsite cu cel puțin 5 ani de închisoare. Aceasta este o evoluție care trebuie salutată, pentru că într-adevăr ne permite să ne interesăm la tot patrimoniul care nu poate fi justificat.

O altă provocare este faptul că este o materie tehnică și complexă, care necesită un lucru transversal. Adică instituțiile trebuie să lucreze împreună, pentru că nu ține doar de drept penal și procedura penală. Este vorbă și de întrebări din dreptul civil al bunurilor, al obligațiilor, regimuri matrimoniale, drept internațional. Deci magistrații care acționează pe aceste dosare sunt deseori specialiști în dreptul penal. Nu trebuie să ezite să apeleze la magistrații în dreptul civil sau la alți specialiști în aceste domenii. Știu că o fac în Franța, mai ales sunt sesizate camerele civile de la Curtea de Casație, dar nu se face suficient și deciziile nu sunt atât de solide cât ar putea fi. Deci asta este a doua provocare.

A treia provocare este legată cu evoluția legislației franceze, pentru că evoluăm, chiar și în 2024 am adoptat o lege nouă în materie de recuperare al activelor ilicite. Și avem texte noi care sunt eficiente, însă apar și unele întrebări. Vreau să citez un articol din această lege din 2024 care permite să fie confiscarea obligatoriu pentru instrumentul, obiectul sau produsul infracțiunii financiare. În principiu este ceva bun, dar avem impresia că a fost luată astfel de măsură ca să combleze lacunele formațiunii și efectivelor magistraților și anchetatorilor francezi.

Pentru că înainte, judecătorul trebuia să pronunțe astfel de pedeapsă complementară. Problema era că nu avea tot timpul suficiente elemente materiale și tehnice în dosarul penal și erau cazuri în care nu era posibil de pronunțat această pedeapsă. Legiuitorul francez a făcut, i-a dat un caracter obligatoriu, deci acuma magistratul trebuie să motiveze dacă nu vrea să confiște instrumentul, obiectul sau produsul infracțiunii. Și într-adevăr avem impresia că încercăm să comblăm lacunele formațiunii. Și aici mai este a doua problemă cu această lege: e că nu diferențiem regimurile instrumentului infracțiunii și produsului infracțiunii, pentru că nu este... instrumentul nu tot timpul este corelat cu gravitatea prejudiciului. Deci trebuie să diferențiem regimul instrumentului și produsului. Deci avem evoluție, dar mai apar și întrebări în legătură cu aceste evoluții.

Și aș vrea să închei cu o direcție de reflexie, pentru că Franța mai este și confruntată cu dificultăți în executarea deciziilor de de confiscare. Pentru că odată ce decizia nu este notificată persoanei condamnate, persoanei vizate, nu putem să executăm decizia de confiscare. Și acum sunt discuții în Franța ca să înțelegem cum să trecem peste acest obstacol. Și știm că în Luxemburg există un mecanism care permite să trecem peste acest obstacol: ei publică deciziile care nu au fost notificate persoanei vizate, pentru că nu au reușit să o facă, pentru că are domiciliu în altă țară și nu putem identifica acest domiciliu, aceste decizii sunt publicate pe site-ul Ministerului Justiției și Luxemburgul consideră că astfel de publicații constituie o notificare validă. Și aceasta permite să multiplicăm deciziile de confiscare care sunt executate. Deci Franța discută actual de implementarea la acest mecanism. Cred că este o idee bună, dar trebuie să fim foarte atenți, pentru că poate să reprezinte și un risc pentru unele garanții procedurale și drepturi fundamentale. Deci trebuie să fim foarte atenți, pentru că încă o dată nu trebuie să comblăm unele lacune cu o severitate textuală.

Moderator: Vă mulțumesc frumos. Vroiam să vă mai întreb: ce ar putea face mai bine acum autoritățile din Republica Moldova pentru a recupera anumite bunuri sechestrate în afara țării, care se presupun a fi din bani iliciți? Sunt sigur că țineți un ochi și pe Republica Moldova, chiar dacă activați în Franța, și ce sfaturi ați avea pentru autorități în acest sens? Vă rog.

Maria Dergaci: Da, sigur, noi și acompaniem unele state... încă o dată nu vreau să împietez pe ce o să spună magistratul francez, de cooperare o să vorbească el, dar vreau doar să vă spun că când sunt infracțiuni realizate de exemplu în Moldova și sunt bunuri achiziționate în Franța, Franța consideră că este și ea competentă, pentru că este o infracțiune de spălare de bani care are loc în Franța. Deci Franța poate să se sesizeze și ea de aceste cazuri, să ducă o anchetă și în final să confiște bunul care a fost achiziționat cu bani murdari.

Ce poate face Moldova? Moldova desigur că poate să se constituie parte civilă și în caz dacă este acceptată această constituție, să cifreze prejudiciul pentru ca să fie reparat acest prejudiciu. Și aș vrea doar să notez că este foarte important ca autoritățile să coopereze cu autoritățile franceze, care sunt tot timpul dispuse să ajute statele care vreau să se să se constituie părți civile. Dar este foarte important să putem să cifrăm acest prejudiciu, pentru că judecătorul francez este competent pentru ca să cunoască de spălarea de bani, să califice această infracțiune, să pronunțe pedeapsa de închisoare, să pronunțe amenda, însă nu este competent ca să cifreze prejudiciul în locul statului. Deci este foarte important ca statul să coopereze într-o manieră eficientă cu autoritățile Franței sau alte autorități din alte state europene sau...

Moderator: Vă mulțumesc frumos, doamnă Dergaci. Trecem la următorul vorbitor din acest panel, domnul Radu Nicolae. Domnule Nicolae, aș vrea să vă întreb: cum poate fi consolidată reutilizarea socială a bunurilor confiscate, astfel încât recuperarea activelor să fie percepută de public nu doar ca pe o sancțiune, ci ca pe un beneficiu concret pentru societate, așa cum de altfel am și văzut multe întrebări în videoul prezentat la începutul acestui panel? Vă rog.

Radu Nicolae: Mulțumesc mult. Mă bucur să fiu a doua oară invitat la forumul CRJM. Ce mă întrebați dumneavoastră privește chiar ultima parte a procesului de recuperare a activelor, a bunurilor aflate în legătură cu infracțiunile. Și anume: ce facem cu aceste bunuri după ce le recuperăm, după ce încasăm banii, după ce luăm aceste bunuri în proprietate, în le avem fizic?

Până la acel moment, istoria e una complicată. De aceea, în momentul în care avem niște bunuri confiscate sau niște bani încasați, cum spunea domnul Calpajiu - 11 milioane de lei documentați în anul 2025 în statisticile ARBI - asta arată că sistemul, măcar pentru aceste sume, a funcționat. Sistemul care începe, cum a spus colega noastră din Franța, cu identificarea bunurilor în procedurile penale, urmată de sechestrul respectivelor bunuri ca acestea să nu dispară, și o componentă foarte importantă de care n-am discutat foarte mult astăzi, dar e o știință în sine, a devenit în ultima vreme dacă ne uităm la standardele internaționale, și anume managementul bunurilor sechestrate.

Avem bunuri de care trebuie să avem grijă și ARBI are o activitate deosebită de a avea grijă de acele bunuri care încă nu sunt confiscate, care aparțin altor proprietari și pentru care suntem răspunzători dacă nu avem grijă. Există și o jurisprudență CEDO, din păcate România e menționată acolo cu un caz important, în care autoritățile nu au avut grijă de bunurile sechestrate și au fost au trebuit să răspundă în final pentru că nu au luat toate măsurile necesare pentru prezervarea valorii acelor bunuri sau pentru valorificarea lor anticipată în beneficiul tuturor părților implicate în procesul penal.

Deci avem chestiunea de management. După ce reușim să ținem aceste bunuri sechestrate în ordine, avem partea de confiscare și de punere în executare a hotărârii, a ordinului de confiscare definitiv. Abia atunci, după ce avem acest ordin de confiscare emis de către instanța de judecată și reușim să și încasăm respectivele sume sau să intrăm efectiv în posesia bunurilor respective, abia atunci ne punem problema: ce facem cu aceste bunuri? Iar opțiunea pe care bunele practici de la nivel internațional, legislația Uniunii Europene o propune și capătă din ce în ce mai mult contur, este cea de reutilizare a acestor bunuri în folosul societății într-un mod vizibil.

Pentru că aceste bunuri provin din fapte care au afectat comunitățile, dacă vorbim de produsul infracțiunii, și atunci rezultatul trebuie să fie vizibil pentru comunitățile care au fost afectate. Și din ce în ce mai mult acest mod de gândire îl regăsim în standardele internaționale. Asta înseamnă că simpla recuperare a acestor bunuri la bugetul de stat nu mai este suficientă. Ce au cerut oamenii, inclusiv în Vox Populi pe care l-am văzut la început, este transparență. Este foarte important să avem transparență pe parcursul procesului de recuperare a bunurilor. De aceea, în proiectul de lege pe care domnul Calpajiu l-a menționat și sper să fie adoptat cât mai curând de Parlament în a doua lectură, există acest principiu foarte clar menționat: al transparenței bunurilor și al reutilizării lor vizibile pentru societate.

Asta înseamnă că beneficiul din aceste confiscări trebuie să se vadă într-un anumite imobile care sunt folosite în folosul comunităților, în bani pentru proiecte în folosul comunităților, dar foarte important: trebuie să investim din acești bani și în capacitatea autorităților de recuperare. Acești bani, o proporție din acești bani, trebuie să se reîntoarcă sub formă de întărire a capacității instituțiilor care investighează infracțiunile. Trebuie să se reîntoarcă în echipamente și instrumente pe care aceste instituții să le folosească pentru a continua să își facă treaba. Abia atunci se închide cercul, când în final trebuie să arătăm și trebuie să descurajăm potențiale persoane în a realiza fapte de corupție sau de criminalitate organizată.

Trebuie să le arătăm că nu se vor bucura în final de produsele infracțiunilor, de produsele faptelor lor ilicite, ci acestea se vor întoarce nu numai comunității care a fost afectată, dar și organelor de urmărire penală, autorităților publice care se ocupă de prinderea unor astfel de persoane.

Moderator: Aș mai întreba eu aici, adițional, chiar dacă știm că Justiția din România trece prin niște convulsii, așa cum au arătat colegii noștri de la Recorder, v-aș întreba dacă Republica Moldova poate împrumuta anumite bune practici și din România? Sau ar fi România un contra-exemplu în acest sens? Și dacă România nu ar fi un exemplu pentru Republica Moldova, ce model din altă țară europeană ați vedea potrivit pentru a fi implementat aici, în Republica Moldova?

Dl. Nicolae: Dincolo de controversele zilei, care privesc nu procesul de recuperare – deși, dacă extrapolăm puțin, o să ne dăm seama că, chiar dacă prescripția ca atare a răspunderii penale nu afectează și posibilitatea de confiscare (adică poate răspunderea penală a persoanei respective nu mai poate fi antrenată, în schimb poate fi antrenată confiscarea bunurilor aflate în legătură cu infracțiunile), deci putem să facem câteva nuanțe aici – cred că România rămâne, din punct de vedere al reutilizării sociale, cel puțin un exemplu bun.

Nu am realizat multe. Am realizat trei imobile care au fost reutilizate: un imobil în centrul Bucureștiului este sediul Autorității Naționale a Penitenciarelor în acest moment (un imobil provenit din spălare de bani), un imobil provenit din corupție (efectiv acel imobil a fost mita dată) în Râmnicu Vâlcea este transformat într-o grădiniță pentru un cartier nou construit, și mai avem un imobil care a fost recuperat din criminalitate organizată în județul Bacău, unde încercăm să-l transformăm într-un cămin pentru persoanele în vârstă.

Sunt trei imobile, trei exemple. Mai avem și exemplul financiar. România folosește o parte din acești bani pentru a-i pune într-un fond alocat organizațiilor societății civile și avem trei proiecte finanțate din acești bani în beneficiul victimelor infracțiunilor. Mai avem anumite procente care se întorc către autoritățile implicate în procesul de recuperare a bunurilor și aici avem autorități care au fost diligente și care au reușit din acești bani să-și cumpere echipamente pentru a-și îmbunătăți activitatea.

Deci sunt câteva exemple, nu foarte multe, care arată că acest mecanism este funcțional chiar și în spațiul nostru. Pentru că altfel de exemple, colega noastră din Franța ne poate da, modul în care funcționează reutilizarea socială în Franța – un model avansat. Există o agenție similară, AGRASC, care face extrem de multe lucruri bune. Exemplul cel mai important este Italia, unde reutilizarea socială a început acum 30 și ceva de ani și e un model viabil, dar modelele acestea trebuie adaptate realităților și țărilor în care vrem să le dezvoltăm.

Nu putem să copiem ce e în Italia, nu putem să copiem ce e în Franța, nici măcar cred că nu putem să copiem ce e în România. E nevoie de un model propriu și am mare încredere în Parlamentul Republicii Moldova și aștept cu nerăbdare acest proiect de lege pentru a avea o împărțire echilibrată a acestor sume. Cu siguranță, o parte trebuie să se ducă în bugetul de stat – și în Spania se întâmplă, iarăși, un model excelent de reutilizare socială – o parte din bani se duc la bugetul de stat, dar e important ca o parte să se întoarcă la autoritățile care investighează infracțiunile și o parte să se ducă în societate.

Moderator: Vă mulțumesc frumos, domnule Nicolae. Mai departe, mergem la cel din urmă vorbitor al nostru din panel, și anume domnul Elliot Macarinelli, magistrat în Franța. Domnule Macarinelli, v-aș întreba, la fel ca pe doamna Dărgaci, care este modelul în Franța de recuperare a bunurilor? Ce poate învăța Republica Moldova și, mai ales, ce recomandări aveți pentru autoritățile din Republica Moldova în materie de recuperare și valorificare a bunurilor obținute prin astfel de procedee? Vă rog.

Elliot Macarinelli (tradus): Vă mulțumesc mult. Aș vrea să mulțumesc echipei CRJM pentru organizarea acestui eveniment. Este o oportunitate importantă de a face schimb de opinii pe acest subiect important. Am văzut în videoul cu „Vox Populi” că acest subiect este important nu doar pentru funcționari, dar și pentru cetățeni. Este foarte important ca să discutăm despre acest subiect, ca să avem o cooperare eficientă în domeniul sesizărilor și confiscărilor.

În Franța, avem o autoritate centrală responsabilă de asistența juridică reciprocă și noi avem un astfel de acord și cu Republica Moldova. Asistența juridică reciprocă este foarte importantă din cauza faptului că capitalul circulă liber și foarte mulți criminali au activele peste hotare și folosesc această posibilitate pentru a spăla banii peste hotare. Este foarte important ca noi să putem recupera aceste active. De asemenea, este important ca să luăm acțiuni ferme pentru a preveni astfel de crime pe viitor și pentru a elimina impunitatea, pentru a ne asigura că criminalii cu adevărat plătesc pentru ceea ce au comis.

Acum voi prezenta cadrul francez cu privire la cooperarea internațională în acest domeniu. Mai întâi de toate, vreau să vă prezint biroul meu, care este o autoritate centrală în Franța responsabilă de acest domeniu. Oficiul este organizat în două direcții: asistența juridică reciprocă (care se ocupă de toate solicitările primite de peste hotare, în mod particular solicitările de confiscare) și a doua direcție se ocupă de extrădare și transferul persoanelor.

Procesul de depunere a solicitărilor de asistență juridică reciprocă se bazează pe tratate bilaterale încheiate între state. Dacă nu există astfel de tratate, Franța permite oferirea unei astfel de asistențe conform principiului reciprocității. Și întotdeauna există posibilitatea de a coopera cu Franța pe astfel de cauze. De obicei, în astfel de situații este implicat Ministerul Afacerilor Externe, fiindcă informațiile se transmit prin canalele diplomatice. Marea majoritate a tratatelor care au fost semnate de către Franța permit un dialog direct între autoritățile centrale. De obicei, această comunicare se face în mod direct: autoritățile transmit solicitarea sau o primesc dintr-o țară străină către autoritățile relevante. Comunicarea se face între Ministerul Justiției și Ministerul Justiției, iar la cel mai înalt nivel, comunicarea se face între autorități direct.

După cum s-a menționat și anterior, cea mai dificilă parte este identificarea activelor criminalilor. Este foarte important la această etapă să cunoaștem unde se află acest activ. Înainte de a examina posibilitatea unei cooperări judiciare, este important să avem date exacte în baza cărora să putem identifica bunurile. Acest lucru poate fi realizat prin cooperarea polițienească, dar problema cu această cooperare este că, de cele mai multe ori, informațiile obținute în acest mod nu pot fi utilizate drept probă în instanță.

Dar ceea ce este important de menționat ca și aspect pozitiv al acestei cooperări este că ea este foarte flexibilă. În Franța, această cooperare cu privire la identificarea și confiscarea activelor criminale se realizează pe platforma pentru identificarea și recuperarea activelor criminale. În acest context, această platformă oferă informații valoroase, cum ar fi, spre exemplu, numărul conturilor bancare deținute de anumite persoane sau alte informații utile. Însă aceste informații, după cum ziceam, nu pot fi acceptate drept probe în instanță.

Referitor la cooperarea judiciară cu privire la urmărirea activelor criminale, această cooperare este foarte interesantă fiindcă ne permite să obținem informații care pot fi utilizate în instanță drept probe, însă procedura durează mai mult în timp. Există câteva modalități de cooperare și, iarăși, temeiul juridic este diferit în funcție de convențiile care au fost semnate de către Franța. După cum ziceam, în lipsa unui tratat de cooperare, autoritățile pot coopera conform principiului reciprocității, însă Franța este parte a mai multor convenții multilaterale și bilaterale, ceea ce înseamnă că, cu marea majoritate a țărilor, noi avem un temei juridic pe baza căruia să ne desfășurăm această cooperare.

Cu Moldova lucrăm pe baza cooperării europene cu privire la asistența juridică reciprocă și acesta este instrumentul care este utilizat cel mai frecvent. În cadrul Uniunii Europene, noi avem un ordin european în baza Directivei 2014/42/UE. Acest instrument este foarte interesant, fiindcă ne permite o cooperare directă între autoritățile judiciare și nu se permite refuzarea executării solicitării.

Și acum vreau să vorbim despre executarea hotărârilor de confiscare. Iarăși, modalitatea depinde de convențiile care au fost semnate, însă principiile de execuție sunt specificate în mai multe convenții multilaterale, în mod special Convențiile ONU. În domeniul corupției, există Convenția de la Merida, care permite urmărirea, identificarea și confiscarea activelor din activități criminale. De asemenea, mai există o Convenție a Consiliului Europei din mai 2005 cu privire la activele care pot fi confiscate. Procedurile depind de instrumentele utilizate, dar foarte frecvent acestea sunt activele care au fost utilizate pentru a comite crimele sau active care reprezintă câștiguri din activitățile criminale, sau active care sunt de o valoare similară cu veniturile obținute din activitățile criminale.

După cum ziceam, modalitatea de confiscare depinde de convențiile care au fost semnate. De asemenea, avem regulamente care permit confiscarea extinsă. Nu există o limită în ceea ce privește activele care pot fi confiscate, și regulile sunt prevăzute în legislația statului emitent. În conformitate [cu aceasta], orice poate fi confiscat în baza legislației Franței poate fi confiscat și în Germania sau în orice altă țară din UE. Condițiile pentru executare depind de temeiul juridic pe baza căruia se efectuează și care este specificat în convenții.

Franța are un cadru legal [specific]... avem un număr de refuzuri de confiscare și sechestrare [unde] se menționează că acest lucru nu este posibil dacă nu se specifică expres într-o convenție. În Uniunea Europeană vreau să spun că lucrurile stau foarte bine, fiindcă există foarte puține temeiuri care pot fi invocate pentru un refuz. Cel mai frecvent, dificultatea cu care ne-am confruntat în procesul de confiscare și sechestrare a activelor este că temeiurile nu sunt suficient de solide și nu demonstrează legătura între activitatea criminală și activul în cauză.

Este important să se demonstreze în ce mod acest activ a fost utilizat drept instrument pentru a desfășura activitatea criminală. Sau, dacă se propune confiscarea unui activ de valoare similară cu câștigurile obținute din activitatea criminală, atunci trebuie să se explice foarte clar care este metoda utilizată pentru a determina câștigurile din astfel de activități.

Și pe final, după cum ziceam, povestea nu se termină cu decizia de confiscare, fiindcă această decizie trebuie să fie executată, și avem diverse provocări la etapa de executare. După ce executarea a fost finalizată, atunci apare întrebarea: cum vor fi utilizate veniturile obținute din valorificarea bunurilor confiscate?

De obicei, această decizie cu privire la utilizarea veniturilor din activele confiscate se ia în baza legislației naționale. În Franța, legislația specifică că, în cazul în care valoarea activelor confiscate este sub 10.000 euro, atunci activele sunt alocate Franței, în temeiul faptului că costurile de gestionare a unui astfel de caz vor fi mai mari decât valoarea activelor. Dacă valoarea este cel puțin 10.000 euro, atunci, în conformitate cu Codul de procedură penală, [se] permite partajarea valorii acestor active în mod egal între Franța și statul solicitant.

Însă, câteva tratate oferă posibilitatea de a încheia un acord cu privire la modalitatea de partajare a veniturilor și, în practică, de cele mai multe ori, această decizie se ia prin negociere. Acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori când statul este o victimă. Spre exemplu, atunci când statul francez este victima activităților criminale, noi solicităm retribuția completă. Dar în unele situații, noi acceptăm situația în care toate activele sunt returnate statului solicitant. Sunt cazuri în care partajarea nu se face în mod egal între statul solicitant și statul executant. În Uniunea Europeană se aplică aceleași principii: atunci când valoarea este sub 10.000 euro, activele sunt alocate statului executant, iar când valoarea depășește 10.000 euro, atunci veniturile sunt partajate în mod egal.

La fel ca și în multe alte domenii de cooperare judiciară, modalitatea practică de confiscare și sechestrare în Franța depinde de relațiile pe care le avem cu statele respective și convențiile care au fost semnate și care se aplică. În multe cazuri, obiectivul nostru este de a spori eficiența acestui mecanism pentru a preveni criminalitatea, fiindcă noi considerăm că sechestrarea și confiscarea este un instrument foarte util și puternic în acest sens. Și noi suntem gata să cooperăm cu autoritățile altor state pentru a îmbunătăți această cooperare.

Thank you very much for your comprehensive presentation.

Moderator: Mulțumim mult, doamna avocat, mulțumim mult domnului exponent în Franța. Vă rog să rămâneți alături de noi pentru următoarea sesiune care va fi cea de Q&A, întrebări și răspunsuri. Aș vrea să mutăm puțin discuția din partea de aici a acestui panel și înspre auditoriu și să vă întreb dacă aveți anumite întrebări și dacă aveți, cui le adresați și cum vă numiți? Vă rog.

David (Institutul Basel - interpretat): Mulțumesc mult. David, din partea Institutului Basel. Am un comentariu și o întrebare. Comentariul este următorul: reutilizare socială. Deci noi, atunci când vorbim despre această reutilizare, de fapt vorbim despre o modalitate de a împărți o tortă. Și în multe țări, nu avem o tortă, avem un biscuit foarte mic. În Uniunea Europeană, 2% din active [sunt] înghețate și 1% este confiscat. Așa că noi cumva ne batem în jurul unei sume foarte mici de bani.

Și un motiv de ce această sumă este mică și de ce grupurile criminale organizate râd de noi este faptul că nu avem resursele. Dumneavoastră ați menționat, Pavel, că nu aveți resurse suficiente. Ați putea colabora cu firmele de contabilitate ca să vă ajute pentru a confisca, pentru a avea sentințe pronunțate, și unica modalitate de a asigura acest lucru este să colaborăm. Deci, dacă nu mă înșel, 30% în conformitate cu ultimele modificări legislative în România [se rețin]. Deci, dacă noi nu vom gestiona această activitate așa cum se gestionează o activitate comercială, o companie, noi nu vom reuși să obținem succese și grupurile criminale organizate vor râde în continuare de eforturile noastre.

Deci este foarte important să fie motivate autoritățile de drept. În SUA se oferă 80% autorităților de drept, în Regatul Unit – 50%. Și respectiv, procurorii sunt mai implicați în aceste acțiuni de confiscare. Și este foarte iritant pentru un procuror să se ocupe de confiscare, fiindcă nu văd roadele muncii lor. Confiscarea extinsă se folosește de două ori [pe an], aceasta nu reprezintă o prioritate pentru procurori. Și unica modalitate este ca să îi convingem să se ocupe de confiscare, este ca, în rezultatul acestor eforturi, bugetele lor să fie suplinite. Acesta este comentariul meu.

Inițial, în legislație se prevedea 60% pentru autoritățile de drept. În Guvern a fost redus la 10% între 10 organizații și, respectiv, avem câte un procent pentru fiecare. Și sunt sume minuscule. Acest lucru este foarte important, fiindcă în caz contrar noi vom avea aceleași discuții și pe scenă și peste doi ani: cum să divizăm acești bani obținuți? Dar pentru a putea întoarce mai mult societății, noi trebuie să majorăm... deci trebuie să ajungem nu să împărțim biscuitul ăsta mic, dar o tortă mare.

Și acum vin cu o întrebare: la ce etapă, în timpul investigației, dumneavoastră trimiteți cazul la CNA sau APO (Procuratura Anticorupție) pentru examinare? În ce măsură colaborați atunci când trimiteți cazul Agențiilor de Investigație Penală care vor putea aplica aceste prevederi de confiscare în baza Codului Penal?

Moderator: O să începem cu domnul Chișca, da? Și după aia domnul Calpagiu.

Dl. Chișca: După cum am menționat anterior... în acest sens, noi nu trimitem cazurile spre CNA sau spre Procuratura Anticorupție. Potrivit prevederilor legislației, noi constatăm averea nejustificată. După rămânerea definitivă a actelor de constatare sau paralel cu examinarea acestora în instanță, noi depunem cereri în vederea confiscării acestora. Și deja, fiind satisfăcută cererea de confiscare, noi acționăm după mecanismul existent: adresăm solicitarea organului fiscal cu lista bunurilor identificate, care la rândul său are competențele respective în vederea încasării în folosul statului a acestora.

În cazul constatării unor fapte penale sau unor elemente componente ale infracțiunii, noi desigur transmitem după competență aceste fapte. Dar în cazul stabilirii averii nejustificate, noi nu avem mecanism de colaborare cu ARBI, fiindcă ei administrează bunurile infracționale, nu cele pe care le stabilim noi ca nejustificate, fiind în materie administrativă. Mulțumesc.

Moderator: Vă mulțumim și noi. Domnul Calpagiu, întrebarea pe cum transformăm dintr-un biscuit într-un tort motivația financiară pentru oamenii legii, tocmai pentru a fi mai motivați să-și facă treaba în acest sens, dacă funcționează și cum vedeți această idee? Care este, de altfel, o practică și în alte țări ale Europei.

Dl. Calpagiu: Mulțumim pentru întrebare. Domnule David, mulțumim pentru susținerea aprigă a eforturilor în domeniul recuperării a actorilor naționali antrenați în acest proces. Dincolo de toate, partea cu recuperarea este despre bani și atunci când se împart banii, apar probabil provocări. Și aici proiectul de lege care a trecut în prima lectură, de altfel, a arătat această situație, acest moment.

Cum facem să crească sumele de recuperare? După cum am spus și anterior, reutilizarea socială este un element, un element foarte important, inclusiv ca motivare pentru asigurarea unei continuități sau pentru asigurarea per ansamblu a acestui mecanism de recuperare să funcționeze.

Dincolo de toate, după cum a menționat și colega din Franța, recuperarea începe de la urmărirea penală, de la urmărirea bunurilor, după care continuă la administrarea eficientă, la conservarea valorii bunurilor sechestrate, după care continuă la partea de cooperare internațională (sau, după caz, reprezentarea acuzării în instanță) și a muncii efectuate de către procurori și, în ultimul rând, a instanțelor judecătorești care urmează să-și asume acea decizie de a confisca bunurile, de a le trece gratuit în folosul statului. După care Serviciul Fiscal, Agenția de Recuperare la partea urmăririi bunurilor peste hotare...

Și acel mecanism eventual de reutilizare socială... dar toate împreună și toate eforturile convergente ar crește sau ar dezvolta acel biscuit într-o tortă sau în mai multe torte. Nu există o soluție unică și simplă pentru eficientizarea sistemului național de recuperare. Pe de altă parte, responsabili de sistemul de recuperare în Republica Moldova sunt exclusiv autoritățile publice și atunci fiecare autoritate publică urmează să contribuie pe partea de expertiză și competență, atribuții funcționale, la acest concept.

Dacă e să vorbim la partea de distribuire a confiscărilor, cu certitudine susțin poziția domnului David. Noi am avut și avem de fapt multe discuții, analize, multe dezbateri pe subiectul dat. Nu în ultimul rând, consider că reutilizarea socială – și nu cea publică despre care se vorbește – deci anume cea socială, acele proiecte după care au fost menționate de colegii din România, sunt foarte importante. Și consider absolut necesară antrenarea și susținerea societății civile în acest proces, pentru că mesajul puternic către societate poate fi amplificat prin societatea civilă și atunci urmează să devină un actor forte în procesul de reutilizare a bunurilor confiscate.

Moderator: Vă mulțumesc frumos. O să rog și pe domnul Nicolae să comenteze un pic mai în profunzime această chestiune: cum îi incentivăm sau îi bonusăm, dacă îmi permiteți barbarismele, calchierile din limba engleză? Care ar fi modelul cel mai bun care ar putea fi aplicat în Republica Moldova? Și, eventual, putem vorbi și de anumite procente, de ce nu?

Dl. Nicolae: Da, miza e într-adevăr să creștem prăjitura, să o transformăm într-un tort. Dar ca să facem asta, e nevoie să avem niște autorități, niște procuraturi, niște mecanisme legale care să funcționeze brici. Nici în o țară din lume lucrurile nu sunt minunate. Adică acele procente de 1% și 2% sunt cât se poate de adevărate. Deci nicăieri nu funcționează lucrurile minunat. Și în România, o să ne uităm, deci dacă în Republica Moldova avem în acest an 500 și ceva de mii de euro (deci jumătate de milion), o să vedem în România câteva milioane de euro. Adică diferențele nu sunt unele remarcabile.

Eu simt, cel puțin cu procurorii, cu oamenii cu care mai vorbesc în România, îi simt așa de timorați – poate și în Republica Moldova sunt timorați – că nu reușesc să probeze infracțiunea, dar păi să se mai gândească și la bunuri. Pentru că, cel puțin experiența din România este că, oricâte probe ai acumula, tot cade în instanță pe te miri ce.

Apoi sunt chestiuni de detaliu legate de verificarea sechestrelor. Iarăși, vă dau un exemplu din România de dată recentă, în celebrul caz Nordis, în care un dezvoltator imobiliar a vândut același apartament la 5-6 persoane. Sechestrul asigurător a picat la judecător, care a interpretat că sechestrul a fost verificat la o zi după ce ar fi trecut termenul de verificare a sechestrului (din 6 în 6 luni trebuie să verifici dacă sechestrul mai este de actualitate, dacă temeiurile în baza cărora s-a impus acel sechestru mai subzistă). Și atunci acea verificare o face procurorul, și judecătorul iată a ridicat sechestru de pe foarte multe bunuri importante, tocmai că nu s-a potrivit o zi-două, a fost o diferență.

Sunt chestiuni de detaliu care sigur pentru publicul larg sunt neinteresante, dar dacă ne uităm în străfundurile problemei, modul în care lucrează procurorii, modul în care cooperează în jurisdicții internaționale – și acolo e o discuție, domnul coleg magistrat din Franța a prezentat cadrul normativ internațional în baza căruia cooperăm, dar dacă ne uităm în detaliile cooperării o să vedem că sunt foarte multe nuanțe care ne împiedică în final să avem un sechestru viabil în străinătate.

Și atunci, din acest tort pe care îl vedem, câte o bucățică se taie: ba pe probleme de procedură cad anumite sechestre, ba pe probleme de cooperare internațională, ba pe probleme de imposibilitate de a proba infracțiunea. Și rămânem cu ce rămânem în final.

Aici cred că discuția panelului anterior e foarte relevantă pentru panelul de acum, pentru că panelul anterior a fost: cum reușim să capacităm autoritățile, procuraturile, astfel încât procesele, dosarele să meargă și să funcționeze.

Moderator: Da, vă mulțumesc pentru acest comentariu. Dacă aveți de adăugat și dumneavoastră, doamna Dărgaci, ceva aici în sensul acesta? Dacă nu, trecem la următoarea întrebare din public. Vă rog.

Audience Member: Am două întrebări foarte scurte. Una pentru Maria: ați folosit de câteva ori noțiunea de „cifrare”. Dacă puteți să intrați puțin în detalii, pentru că eu înțeleg intuitiv că este vorba despre argumente cantitative a părții care se constituie parte civilă. Dar dacă puteți da un exemplu de dosar de succes în ceea ce privește cifrarea, ce constituie, care sunt elementele constitutive ale acesteia?

Și a doua întrebare, pentru oricare dintre dumneavoastră care se consideră mai priceput în domeniu, despre experiențe negative sau pozitive atunci când produsul infracțiunii este monetizat în cripto. Sau ăsta este un domeniu unde nu avem niciun fel de experiență și pricepere și rămâne total în afara ariei de sechestru și a organelor de drept? Mulțumesc.

Moderator: Doamna Dărgaci, vă rog frumos.

Dna. Dărgaci: Mulțumim pentru întrebare. Deci, da, când merge vorba de cifrare, ca să vă dau un caz concret care l-am tratat/examinat la cabinetul în care exersez: ceea ce facem de obicei e că statul care ne consultă ne trimite o mulțime de acte, documente care demonstrează că a fost comisă infracțiunea pe teritoriul său și că banii care provin de la această infracțiune au fost utilizați pentru achiziționarea bunului care este sesizat în Franța.

Ceea ce le cerem noi la autoritățile acestor state sunt, într-adevăr, acte financiare. Deci trebuie să prezentăm o cifră la judecător în final, să-i spunem: „Poftim, avem un raport, o expertiză financiară care cifrează prejudiciul la atâtea milioane”. Și apoi judecătorul o să examineze desigur toate actele, raportul, și o să decidă dacă cifra i se pare adecvată sau dacă trebuie puțin minimizată, dar în fine trebuie să fie un adevărat raport, un lucru care este foarte lung, este un lucru monstru, furnizat magistraților ca să poată să ia o decizie în raport cu prejudiciul care trebuie reparat.

Moderator: Vă mulțumesc. Și a doua întrebare, despre cum recuperăm banii camuflați în cripto, da? Sau nu? Vă rog, domnule Calpagiu, dumneavoastră, și o să rog și pe domnul Nicolae dacă are vreo soluție în acest sens. Vă rog.

Dl. Calpagiu: Mulțumim frumos pentru întrebare. De fapt, noi numim experiență rezultatele negative, și cele pozitive le numim succes. Deci avem și experiență și, cred eu, succes pe partea de cripto.

Mai întâi de toate, vreau să menționez că Agenția [ARBI] are capacitatea de a investiga cauzele penale și capacitatea de a efectua investigații financiare ce ține de criptoactive sau monede virtuale, după cum prevede Legea 308. La moment, primul sechestru pe criptoactive, ARBI-ul l-a aplicat într-un an în cadrul unui dosar penal gestionat de Procuratura Anticorupție în anul 2020. La ziua de astăzi, avem sechestre aplicate pe criptoactive în jur de 4 milioane euro echivalentul.

Mai mult ca atât, Agenția de Recuperare administrează criptoactive – și probabil iarăși este un element de noutate – statul în persoana Agenției de Recuperare are portofele electronice pe care, la moment, sunt circa 1,35 milioane dolari în diferite criptoactive (62 de monede la număr).

Dacă să vorbim despre provocări, atunci înțelegem că lumea infracțională sau infracționalitatea migrează de pe conturile bancare, de spre numerarul deținut sub pernă, în lumea virtuală. În fondurile ilicite, mijloacele ilicite migrează în criptoactive și atunci este un fenomen care se va dezvolta în continuare. Și la nivel de țară urmează să se dezvolte instrumente de investigație financiară. Nu doar în cadrul ARBI, dar și în cadrul altor autorități, alte organe de drept. Nu cred că ar fi suficient 2-3 sau 10 persoane antrenate la nivel național care ar face față.

Dincolo de toate, pot să vă dau și alte cifre: cele mai multe sechestre aplicate în domeniul cripto, pe criptoactive, o are Procuratura Ialoveni – teritorială Ialoveni. Este o procuratură teritorială de raion. Ce înțelegem noi prin acest exemplu (de ce vă spun)? Pentru că, de fapt, capacitate de a urmări cripto are practic orice procuror din Republica Moldova și atunci contează să fie asistat de experți în domeniu. Deci noi conlucrăm foarte eficient pe partea cripto cu procuraturile teritoriale (cu Ialoveni, cu Ungheni), cu poliția de frontieră (Organul de Urmărire Penală al Poliției de Frontieră). Și acele 1,35 milioane de dolari în cripto care se află pe conturile ARBI-ului, în mare parte provin pe cauze penale aflate în gestiune la procuraturile teritoriale sau organul de urmărire penală al poliției de frontieră.

Pentru mine, acest fapt denotă capacitatea organelor de urmărire penală de a face față acestor cazuri, ceea ce este, ceea ce trebuie să facem noi... să realizăm, să multiplicăm experiența bună, practica bună. Cred eu că este loc pentru astfel de activități. Avem suportul partenerilor de dezvoltare. Nu în ultimul rând, ARBI-ul are softuri specializate de investigație a tranzacțiilor în cripto. Costă exorbitant de mult, dar ne-au fost aceste softuri oferite inclusiv de partenerii de dezvoltare.

Dacă e să vorbim de elemente de noutate, la moment Agenția de Recuperare cooperează direct cu platformele de cripto care tranzacționează la nivel mondial. Și atunci am putea vorbi despre un alt instrument de cooperare internațională: dacă o avem pe cea formală (comisiile rogatorii), cea informală prin rețelele CARIN sau prin Egmont/BAMIN, noi mai avem și o a treia posibilitate de cooperare care este aplicată – este o cooperare directă, pentru că este un fenomen nou.

Și, de exemplu, Binance-ul cu adresa juridică în Seychelles... cred că FIU-ul din Seychelles nu are capacitatea de a asigura răspunsurile pentru toate organele de urmărire penală la nivel mondial, luând în calcul că 38% din tranzacții cripto se face prin intermediul platformei Binance. Deci avem o experiență, mizăm pe faptul că vom putea replica și în alte organe de urmărire penală și, dacă să fiu sincer, sunt optimist rezervat. Mulțumesc.

Moderator: Dacă îmi permiteți o scurtă precizare, domnule Calpagiu. Cred că în urma unei investigații acum recente, legate de alegerile parlamentare, din ce cunosc eu, autoritățile au găsit un stick pe care se aflau circa 107 milioane de dolari, dacă nu greșesc eu, în criptomonede. Dacă cunoașteți ceva despre acest aspect, dacă ne puteți spune ceva despre el, v-aș invita.

Dl. Calpagiu: Ca să fiu înțeles corect, pot să fac trimitere la faptul că Agenția de Recuperare a fost antrenată în aceste investigații financiare. Alte detalii nu vă pot oferi. Mulțumesc.

Moderator: Da, vă mulțumesc. M-am gândit că e o investigație în curs de desfășurare și nu o să ne puteți da, dar mi-am forțat și eu norocul de jurnalist. O să vă întreb și pe dumneavoastră, domnule Nicolae, ce ne puteți spune despre această camuflare în cripto, cum o putem combate și, mai ales, ce putem face în această privință?

Dl. Nicolae: Aici sunt multe nuanțe. E important să avem capacitatea de a realiza investigațiile care să ne conducă la identificarea acestor bunuri. Și e important ca procuraturile specializate, în principal, să aibă capacitatea aceasta de a identifica, de a vedea care sunt cauzele unde există un potențial.

Pentru că e important să ne gândim și la legislația Republicii Moldova în materie de cripto. Multe țări au început un proces de licențiere a furnizorilor de servicii de acest gen. Înțeleg că aici lucrurile sunt în schimbare, sunt discuții cu privire la legislația în această materie. Nu de alta, dar pentru că România e foarte aproape, în general toate celelalte țări sunt foarte aproape și ca să faci o tranzacție nu e nevoie decât să te deplasezi foarte puțin, dacă lucrurile sunt în Republica Moldova imposibile sau mai greu posibile.

Moderator: ...e un teren foarte vast în care nu doar ARBI trebuie să intre, ci și ANI. Și, ca să preiau întrebarea și s-o arunc mai departe domnului Chișca, și asta poate să fie o avere nejustificată. În ce măsură sistemul e pregătit să afle despre astfel de informații, dacă ele se trec în declarațiile de avere și dacă pot fi verificate?

Și cred că, general, infractorii sunt foarte bine pregătiți să identifice vulnerabilitățile și oportunitățile. Și cu cât ne instruim mai bine, cu atât putem să facem față, pentru că tehnologia evoluează foarte rapid. Și dacă avem Binance, care este unul dintre cei mai importanți actori de pe piață, posibilitățile de a ascunde prin alte, prin alți astfel de furnizori sunt mult mai complexe și mai greu de identificat. Așa că îi pasez întrebarea domnului Chișca: dacă inspectorii din cadrul ANI au competențe, dacă au training-urile necesare pentru a investiga astfel de cazuri?

Lilian Chișca (ANI): Da, cripto într-adevăr este o realitate pe care noi cu toții o vedem. În acest sens, chiar și declarația depusă de subiecții care cad sub incidența legii privind declararea averii și a intereselor personale conține un capitol special ce ține de declararea criptovalutei. Mai nou, el a fost extins prin completarea cu informațiile despre deținerea acestora. Dacă în varianta anterioară se declarau doar monedele cripto, valoarea lor și data tranzacționării, mai nou noi am inclus și cheia publică la care să putem avea acces, ca în cazul unei eventuale verificări, să putem urmări trasabilitatea acestor criptomonede.

La fel, vreau să menționez că inspectorii noștri au beneficiat, cu ajutorul partenerilor de dezvoltare, de instruiri privind Open Data, cât și stabilirea și identificarea criptomonedelor. Avem instrumentele minime pe care urmează să le aplicăm și să vedem cum vom stabili trasabilitatea acestor criptomonede, dat fiind faptul că obiectivul nostru este să vedem dacă subiectul a deținut destule resurse financiare pentru a intra în posesia acestor monede. Dacă nu a deținut, înseamnă că urmează deja să vedem ce putem întreprinde în cazul constatării acestora și care măsuri asigurătorii le-am putea impune în cazul unei confiscări.

Mulțumesc. Dar într-adevăr este încă pentru noi, să spunem așa, o minge pe care încă nu am prins-o în poartă. Încă o studiem, lucrăm asupra acestui subiect și avem încă cred că multe de învățat, fiindcă nu-i secret, tehnologiile avansează mult mai repede decât relațiile sociale pe care le avem și realitatea. Aici, dacă îmi permiteți, chiar la acest aspect avem colaborare și cu ARBI și cu Serviciul Combaterea Spălării Banilor, cu care împărtășim experiențele și modalitățile de identificare. Fiindcă trebuie să recunoaștem că în ceea ce ține de identificarea bunurilor infracționale, care cad sub incidența ARBI, ei au o experiență mai mare ca noi și deja au careva mecanisme bine puse la punct în sensul dobândirii informațiilor. Cooperează cu platformele, cu două platforme oficiale, Binance și Bybit, de unde deja obțin informații și la rândul nostru și noi ne-am adresat cu anumite solicitări unde am primit răspunsuri prin intermediul colegilor.

Moderator: Da, vă mulțumesc. Mai sunt întrebări din public? Vă rog, dacă mai aveți întrebări din public, să ridicați mâna și să ne spuneți cui vreți să adresați o întrebare eventuală sau, dacă aveți un comentariu, de ce nu, vă rog frumos să îl faceți. Deocamdată nu sunt, așa că o să continui eu și o să vă întreb pe dumneavoastră, doamna Dergaci.

Știm că în 2022 Franța a pus sechestru pe o vilă a oligarhului Vladimir Plahotniuc, care este judecat chiar în momentul de față aici în Republica Moldova, o vilă de peste 4 milioane de euro din Franța, iar statul Republica Moldova este parte civilă într-un proces de recuperare a acestui prejudiciu încă de anul trecut. Din experiența dumneavoastră, ca avocat care v-ați ocupat de astfel de cazuri, putem să ne așteptăm la o soluție în acest proces, poate cât mai curând, care urmărește, așa cum știm, recuperarea acestui prejudiciu pentru acest imobil achiziționat, se presupune, din bani ilegali de către Plahotniuc în Franța? Nu-mi amintesc exact stațiunea din Franța, dar sunt convins că știți dumneavoastră unde este. O stațiune montană.

Doamna Dergaci: Am citit doar din presă despre acest sechestru. Deci este un sechestru temporar, pentru că nu putem vorbi de confiscare. O să fie o decizie de primă instanță probabil peste câțiva ani, pentru că, din păcate, justiția franceză nu avansează chiar atât de repede. Investigațiile sunt, iau destul mult timp pentru că sunt foarte multe investigații de făcut. Și revin la ceea ce am spus precedent, o să depindă și de cum o să coopereze și autoritățile din Republica Moldova, pentru că poate desigur să aducă unele informații și să ajute să putem să accelerăm această procedură, unele elemente de probe. Nu am exact, nu știu ce este în dosarul penal și chiar să fi știut nu puteam să vă dezvălui, desigur, dar nu o să fie chiar acum. O să fie mai mulți ani și sigur după asta poate să fie și un apel. Deci, chiar dacă o să se decidă confiscarea, nu o să fie o decizie definitivă. Apelurile tot iau mult timp, câteodată iar mulți ani. După asta mai este și Curtea de Casație care poate fi sesizată. Deci, o să fie un drum lung, dar dacă o să fie o cooperare, sperăm să ajungem la un rezultat bun atât pentru Franța, cât și pentru Republica Moldova.

Moderator: Da, vă mulțumesc frumos. Mai sunt întrebări din public? O să mă lăsați pe mine să monopolizez discuția, da? Bun, atunci am eu o întrebare pentru domnul Calpajiu. Voiam să vă întreb despre două grupări infracționale mari, cum lucrați pe aceste cazuri. Mă refer la gruparea criminală Șor și mă refer la gruparea criminală din jurul lui Vladimir Plahotniuc. Ce atribuții aveți acolo, în zona aceea, ce bunuri ați sechestrat, în valoare de cât și în ce stadiu se află? Vă rog.

Radu Calpajiu (ARBI): Aceste două cauze penale, deci generic se încadrează în așa-numit "frauda bancară". Ele sunt instrumentate de către Procuratura Anticorupție. Vă pot confirma că Agenția de Recuperare efectuează investigații financiare paralele în cadrul acestor cauze penale. Careva mai multe detalii vă poate oferi doar procurorul de caz. Deci da, într-adevăr sunt investigații, sunt sechestre. Pe partea cazului Șor, aș putea da careva date. Deci Șor a fost condamnat și s-a dispus recuperarea prejudiciului de 5 întreg și circa 3 miliarde de lei.

Bunurile care au fost sechestrate la etapa urmăririi penale, la moment, se află în vânzare în vederea recuperării prejudiciului. Vă pot da câteva indicii: de exemplu, un Bentley care a fost sechestrat în anul 2019 la valoarea de 200.000 de euro, acum se vinde de către executor la valoarea de 50.000 de euro. Deci, dacă cineva ar avea acea dorință de a fi proprietarul unui Bentley cu un parcurs foarte și foarte modest, la circa 50.000 de euro, poate contribui la recuperarea fraudei bancare, dar pe de altă parte să se facă proprietarul unui Bentley. Deci, suntem Agenție de Recuperare până la urmă și utilizăm orice ocazie. Sunt apartamente ale lui Ilan Șor care sunt scoase la vânzare, deja de câteva ori, și nu se găsește un cumpărător. Probabil se vor lua alte decizii. Ce ține de recuperarea finală de post-condamnare, deci acea viață de după confiscare. În rest, informațiile din cadrul dosarelor penale, cel mai indicat probabil este procurorul de caz care v-ar putea oferi mai multe detalii. Mulțumesc.

Moderator: Da, vă mulțumesc și eu. Domnule Nicolae, voiam să vă întreb și pe dumneavoastră. Cum vedeți eventualul semnal care va fi dat pentru aceste două grupări în cazul în care statul va reuși să recupereze cel puțin o parte din prejudiciu? Vorbim în cazul domnului Șor de cred că peste 250 de milioane de euro. Deci ar fi un sfert din frauda bancară, dacă ar fi s-o luăm matematic.

Domnul Nicolae: Da, e foarte important ca aceste sechestre care există să se transforme în confiscări sau în recuperarea prejudiciilor. Sunt două lucruri separate: una sunt prejudiciile pentru părțile civile și alta sunt confiscările, care-s confiscările produsului infracțiunii. Dar, în fine, ce aș puncta din ce a spus domnul Calpajiu: dincolo de marketing, de a veni și cumpăra un obiect de muzeu, ce este foarte important e să vindem anticipat. Cum se zice în engleză, interlocutory sale. Adică să nu mai așteptăm ca bunurile care își pierd valoarea să și-o piardă. Trebuie să vindem imediat bunurile sechestrate. Cu cât reușim să vindem mai mult din bunurile sechestrate, asta este o metodă de administrare prin care păstrăm valoarea celor bunuri. Deci e foarte important să vindem cât mai mult, cât mai repede din bunurile sechestrate.

Doi, sunt deja bani care au venit în Republica Moldova și poate e bine să reamintim și lucrurile bune care s-au întâmplat. Și anume, Marea Britanie a trimis banii înapoi în Republica Moldova de la Luca Filat, confiscați de la Luca Filat. Adică mecanismul funcționează. Avem exemple. Cred că au fost 600.000 de lire, dacă îmi aduc eu bine aminte. Exact. Modul în care a fost distribuit în Republica Moldova a fost unul inovator, pentru că au ajuns în beneficiul persoanelor cu dizabilități prin plata unor salarii pentru persoanele care au grijă de aceste grupuri vulnerabile. Deci există un mecanism în care banii se pot întoarce și s-au întors. Și sunt convins că dacă nu vom reuși un miliard, că e foarte greu, chiar și orice sumă care se întoarce înapoi în Republica Moldova din aceste două cazuri, în genere din aceste fraude imense, este un câștig și arată că instituțiile funcționează, au început să funcționeze în Republica Moldova.

Moderator: Da, vă mulțumesc. Mai sunt întrebări din public? Dacă nu, mai am eu o întrebare pentru domnul Chișca. Domnul Chișca, se cunoaște că judecători și procurori din Republica Moldova dețin proprietăți în România, mai exact în zona Borsec sau cam pe acolo, dar și în alte locații. Unele sunt declarate în Moldova, unele nu sunt declarate în Moldova. Voiam să vă întreb dacă aveți de gând, poate, să stabiliți un parteneriat în acest sens cu autoritățile din România, respectiv cu agenția omoloagă, Agenția Națională pentru Integritate din România.

Lilian Chișca (ANI): Noi avem cooperare foarte bună și acord de colaborare cu Agenția omoloagă, dar Agenția omoloagă nu este deținător de registre publice. În acest sens, ei ca și noi apelează sau solicită acele informații sau pe hârtie, sau cu accesarea unor date publice. Prin prisma prevederilor legii, ei nu au careva drepturi de diseminare a acestor informații, mai ales cu caracter transfrontalier. Totodată, dacă în drept penal există mecanisme de schimb de informații, comisii rogatorii, în materie administrativă, cu regret, la moment avem un singur acord la care și Moldova este parte - Acordul Inițiativei Regionale Anticorupție - unde este semnat un acord prin schimb de informații pe materie de declarații de avere între statele balcanice și Republica Moldova, care este ratificat la moment doar de cinci state. Dar, cu regret, cetățenii noștri sau, mai bine spus, subiecții declarării, nu dețin, nu am întrunit încă cazuri care ar deține bunuri în acele state.

Ceea ce ține de România este un aspect mai special. Și aici ne referim la faptul că, chiar dacă subiecții noștri, că noi nu ne răsfrângem competența asupra tuturor cetățenilor, dețin careva bunuri în România, în mare parte a lor ei le dețin în baza documentelor de deținere a cetățeniei românești. Și aici este un impediment administrativ care ne-ar permite să obținem aceste informații, fiindcă România este membră Uniunii Europene, la nivelul statului român este aplicat GDPR-ul, care are niște condiții foarte stricte privind furnizarea datelor în afară de cauzele penale. Și noi identificăm mecanisme privind totuși obținerea acestor informații din România.

Dar mă refer la cazurile când subiecții declară aceste bunuri în declarații. Și ele cad sub verificare. Noi verificăm dacă ipotetic, nu ipotetic, dar verificăm dacă veniturile lui i-au permis să facă acele achiziții de bunuri. Și dacă veniturile i-au permis, atunci noi nu putem să intervenim. Dar în cazurile pe care nu le declară și noi nu cunoaștem, noi nu putem să ne expunem sau să dăm careva calificări vizavi de o persoană sau alta. Doar atunci când Autoritatea Națională de Integritate efectuează un control al averii, doar atunci noi putem identifica, putem spune și putem ieși cu o concluzie la final că deține, nu deține. Da, am avut și cazuri când am stabilit, prin alte mecanisme, prin cooperări cu alte instituții, am obținut informații prin deținerea bunurilor peste hotare. Și aceste situații au fost reflectate în actele de constatare. Dar, cu regret, nu avem mecanism de schimb de informații în materie administrativă, ne mai vorbind de mecanism în caz de constatare a deținerii lor, sau nejustificate, să le urmărim sau să le confiscăm. Mulțumesc.

Moderator: Vă mulțumesc. Domnule Nicolae, ce se poate face în această privință când știm că sunt anumiți judecători, magistrați, care dețin astfel de proprietăți în România și nu numai magistrați, eu știu și alte categorii de persoane care n-au trecut în declarație de avere anumite proprietăți din România. Ce se poate face? Poate veni România înspre Republica Moldova în cazul în care sesizează anumite lucruri? Cum, cum putem colabora?

Domnul Nicolae: Acum toate mecanismele au niște limite, iar mecanismele administrative cu atât mai mult au foarte multe limite. Mi-e greu să vă spun ce mai poate să facă România după ce în acest an Curtea Constituțională a României a dat acea decizie prin care declarațiile de avere nu mai sunt publice. Și la care societatea civilă, eu personal, am reacționat foarte vehement. Dar măcar acea minimă transparență trebuie cumva remediată în România ca, în principal, cetățenii români să aibă acces la anumite informații, dacă nu mai sunt posibile chiar la toată declarația de avere. Așa că România poate veni, din păcate, cu puține bune practici la masă la acest moment, cel puțin. Poate în trecut putea mai mult, era mai multă voință, dar din păcate acum și mai puțin.

Ce se poate face, cred, atunci când există un fals în declarații, adică când acele bunuri nu sunt efectiv declarate și există informații sau indicii că, prin jurnaliști de investigație sau prin alte metode, că acele bunuri există? Cred că pot fi găsite niște metode mai inovatoare, inclusiv în relație cu celelalte autorități din Republica Moldova, inclusiv ARBI, inclusiv FIU, pentru a culege date și a sprijini activitatea ANI în probarea, până la urmă, pentru că astea sunt niște falsuri în declarații. Dacă există chiar bunurile respective și ele nu au fost declarate și există intenție, până la urmă avem de-a face posibil cu o infracțiune. Și atunci mecanismele prin care putem avea acces la date sunt mai diversificate decât o simplă investigație administrativă.

Moderator: Da, vă mulțumesc domnul Chișca, aveți cuvântul.

Lilian Chișca (ANI): Domnule Nicolae, și în acest sens trebuie să accentuăm că bunurile deținute în România sunt deținute ca cetățeni români, nu ca cetățeni ai Republicii Moldova. Aici apare marea dificultate, fiindcă noi ne răsfrângem competențele noastre, sunt date vizavi de un grup limitat de subiecți, care sunt demnitari, funcționari sau alte categorii și care sunt cetățeni. Respectiv, aici apare problema cea mai mare, când persoana deține și cetățenia altui stat și își înscrie aceste bunuri reieșind din actele de cetățenie a statului pe care îl are.

Moderator: Deci ar trebui modificată puțin legea în acest sens? Să puteți să aveți interogativ?

Lilian Chișca (ANI): Nu e vorba de lege. E vorba că legea nouă ne permite să verificăm averea subiectului, da? Averea subiectului este înscrisă reieșind din cetățenia lui și din calitatea lui. Dar în alt stat el are o altă calitate, altă și altă cetățenie. Și respectiv, noi, legea noastră ne permite să ne extindem asupra bunurilor deținute peste hotare. Și subiectul are acestă obligație să le declare în cazul deținerii. Doar că statele nu întotdeauna sunt cooperante să furnizeze informația prin deținerea acestor bunuri, invocând protecția datelor cu caracter personal. Fiindcă menționez, Autoritatea Națională este organ administrativ. În acest sens, peste hotare noi avem anumite limitări de obținere a informației. Dacă organele de urmărire penală sau colegii de la ARBI au instrumente, au acorduri, au diferite platforme de schimb de informații, obțineri, noi în acest sens chiar suntem limitați. Încercăm unde obținem, unde nu, și încercăm să ne facem competențele în sensul îndeplinirii misiunii și obiectivelor.

Moderator: Vă mulțumesc. Dacă mai sunt întrebări din public? Dacă nu, mai avem cinci minuțele și i-aș ruga pe toți paneliștii noștri, o scurtă concluzie, într-un minut, cum putem face lucrurile să funcționeze mai bine în ceea ce înseamnă recuperarea activelor ilicite. Și o să încep de la domnul Chișca, apoi domnul Calpajiu, doamna Dergaci și domnul Nicolae. Și eventual și dacă mai este cu noi și domnul Macarinelli. Vă rog, un minut.

Lilian Chișca (ANI): Dacă să ne referim doar la competențele autorității, părerea mea este că odată spartă gheața, noi vom vedea mecanismul de recuperare și confiscare. Respectiv, în acest sens vom fi obligați să venim cu propunerile de rigoare în vederea îmbunătățirii, dacă acest mecanism va fi anevoios, ca să obținem în rezultat confiscarea acestora și trecerea în folosul statului sau a bunurilor sau a contravalorii acestora. Și asta ar fi obiectivul nostru principal. Și după cum a menționat domnul Nicolae, dacă ar fi încă și posibilități de a confisca aceste bunuri mai repede ca ele să nu-și piardă din valoare, sau subiecții la rândul lor să nu dovedească să le înstrăineze și ceea ce ar crea anumite impedimente în urmărirea lor și trecerea în folosul statului.

Moderator: Mulțumesc. Domnul Calpajiu. Concluzie scurtă.

Radu Calpajiu (ARBI): Mulțumim frumos. Foarte scurt. Aș dori autorităților responsabile din Republica Moldova multă dedicație în munca lor asiduă în vederea recuperării, o interacțiune transparentă, un proces integru și asumarea deciziilor care urmează a fi luate. Mulțumesc.

Moderator: Mulțumesc.

Doamna Dergaci: În concluzie, aș vrea să spun că mecanismele de recuperare a activelor ilicite este probabil unul dintre cele mai eficiente instrumente care ne permite să luptăm contra criminalității financiare și în special contra corupției. Și, cum am spus-o precedent, ea depinde în primul rând de anchete patrimoniale eficiente și realizate din pripă, chiar din start, de la începutul anchetei. Depinde de formația actorilor care sunt implicați în această recuperare. Depinde desigur de cooperarea atât inter-instituțională, adică în intern, cât și de cooperarea internațională. Și aș vrea să adaug că este și necesar de găsit un echilibru între mecanismele de recuperare a activelor ilicite și respectarea drepturilor fundamentale, pentru că doar așa putem să asigurăm un sistem care este legitim și credibil.

Moderator: Vă mulțumesc. Domnule Nicolae.

Domnul Nicolae: Cred că Republica Moldova este de ani buni pe o direcție ascendentă, dar nu-i ireversibilă. Să nu ne facem iluzii că lucrurile nu se pot întoarce. Ele se pot întoarce. De aceea trebuie să fim cu ochii pe instituții, să consolidăm capacitatea ARBI, să fim atenți la toate modificările legislative, astfel încât instituțiile în general, procuraturile, ARBI, CNA, să se consolideze. Și să avem răbdare. Poate că progresele au fost lente comparativ cu așteptările care sunt, au fost și sunt în continuare foarte mari. Dar asta nu trebuie să ne descurajeze, să abandonăm drumul pe care l-am început. Trebuie mai mult curaj, mai multă comunicare publică, inclusiv cu privire la acea, să-i zic, prăjiturică mică pe care am reușit să o recuperăm. Este în sine un progres, ne arată că suntem pe o direcție bună.

Moderator: Da, dacă mai sunteți cu noi domnul Macarinelli, vă rog și pe dumneavoastră frumos să ne oferiți o scurtă concluzie despre cum putem recupera activele ilicite mai bine în Republica Moldova. Un minuțel, vă rog, dacă sunteți cu noi.

Mr. Macarinelli: I think one of the... I believe it is important to have rapid international cooperation, because evidently assets can move very quickly from one country to another. So we must concentrate our efforts on increasing the speed of cooperation at the international level, and this can be realized through close contacts and relationships between authorities, so that we know the systems better, know each other reciprocally. And I think this will allow us to be more efficient and faster in our confiscation actions and... [unclear].

Moderator: Mulțumesc mult, domnul Macarinelli, pentru intervenție și pentru că ați fost cu noi până la final. Paneliștilor le mulțumesc frumos pentru participare. Mulțumesc mult și dumneavoastră din sală. Vă invit la o pauză de cafea și după care va urma sesiunea de închidere. Îi predau ștafeta colegei mele care va modera acest panel, Liliana Barbăroșie, și domnului Stela Braniște, doamna Stela Braniște, secretar general adjunct al Ministerului Justiției, dar și domnul Ilie Chirtoacă, președintele CRJM. Vă mulțumesc.

...

Liliana Barbăroșie: Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit. Bună seara. Am ajuns la finalul unui eveniment al cărui scop a fost menținerea în atenția publică a situației din justiție. Timp de două zile, în cadrul acestui forum de la Chișinău, forum cu genericul "Reformarea justiției și combaterea corupției", am discutat cu profesioniști și experți despre subiecte esențiale pentru consolidarea statului de drept, dar mai ales pentru creșterea încrederii cetățenilor în justiție. Justiția va rămâne un domeniu monitorizat permanent de Uniunea Europeană, iar reformele trebuie să continue permanent pentru a asigura rezultate durabile în procesul de aderare. Nu întâmplător, negocierile de aderare cu Uniunea Europeană încep și se termină cu capitolul Justiție.

Încercăm să facem bilanțul celor două zile a acestui forum organizat de CRJM în parteneriat cu Ministerul Justiției și susținut de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova. Deci încercăm să tragem câteva concluzii împreună cu președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, domnul Ilie Chirtoacă, și secretara generală adjunctă a Ministerului Justiției, Stela Braniște. Cine începe? Haideți să vedem totuși ce scoatem în prim-planul acestui forum.

Stela Braniște (Ministerul Justiției): Bună seara tuturor. Să știți că îmi revine rolul să trasez concluziile în numele domnului ministru, dar și în numele Ministerului Justiției. Într-adevăr este exact momentul la care trebuie să facem concluziile celor două zile de discuții intense, marja forului. Discuții dedicate reformei sectorului justiției și politicilor de combatere a corupției. Deci, două dimensiuni absolut esențiale, și nu doar din perspectiva agendei de priorități a guvernului, dar două perspective absolut esențiale din perspectiva asigurării unui stat de drept la nivel național, dar și din perspectiva asigurării încrederii cetățenilor în instituțiile statului.

Vreau să felicit colegii de la CRJM pentru o agendă foarte frumoasă, o agendă care a întrunit mulți vorbitori, reprezentanți din domeniul justiției, societății civile, jurnaliști. Discuții care au fost concentrate și axate pe tot ce înseamnă priorități, realizări întâi de toate, priorități, perspective, dar și lacune sau necesități de îmbunătățire, atât pe dimensiunea sectorului justiției și în particular pe ceea ce ar însemna politicile statului de drept. Deci, în esență, atât ieri cât și astăzi am vorbit și am auzit despre integritate, despre transparență, despre dedicație, despre accesibilitate. Și însumate toate, în esență, tocmai și formează acele atribute ale statului de drept, despre care vorbea și doamna Valentina Ursu în deschiderea acestui panel de concluzionare.

Deci, ce urmează de acum încolo? Ce am făcut este absolut evident că am avut ocazia să reflectăm. Ce urmează este tocmai momentul să trasăm și să stabilim perspectiva pentru perioada următoare, pentru cealaltă ediție, pentru anul următor. Este cert că întâi de toate, dacă vorbim despre statul de drept, să știți că eu și cu siguranță toți cei care în sală au fost sau conectați online, am ascultat despre indicele statului de drept cu foarte multă curiozitate. Și mulțumesc colegilor de la World Justice Project care ne-au făcut acea prezentare. Este îmbucurător că Republica Moldova a reușit să urce câteva trepte la indicele statului de drept, dar este mai mult decât foarte evident că sunt multe segmente la care se necesită un efort conjugat în continuare.

Să știți că în 2024, în toamna anului 2024, atunci când Republica Moldova a trecut prin screening-ul bilateral în dialog cu Comisia Europeană la Bruxelles, asupra Capitolului "Funcționarea instituțiilor democratice", am avut o prezentare dedicată cadrului democrației în Republica Moldova. Și-mi a trebuit mult să găsesc indicii privind statul de drept. Îi căutam pe cei care erau valabili până în 2023, inclusiv 2023, și cei care i-am găsit nu arătau deloc bine. Ei bine, cifrele pe care astăzi mi-ar fi plăcut să le am astăzi, cifrele la îndemână ca să le pot prezenta Comisiei Europene, dar este un atu pe care îl avem la îndemână astăzi și îl vom folosi de acum încolo când vom avea discuții mult mai frecvente cu Comisia Europeană, pentru că ele abia încep, de abia vor fi lansate la începutul 2026. Și atunci noi vom putea să venim cu argumente că totuși stăm pentru unele capitole mult mai bine.

Ce urmează? Dacă este să vorbim din perspectiva Ministerului Justiției, așa cum ieri vorbea domnul ministru, în agenda instituției avem pentru 2026 elaborarea unui nou document strategic pentru sectorul justiției. Nu îmi place foarte mult să mai folosesc termenul "reformarea justiției", pentru că în calitate de funcționar în Ministerul Justiției de ceva timp bun, cuvântul reformare a sectorului justiției ne-a cam, probabil, obosit. Eu cred că trecând la o etapă nouă de dialog cu Comisia Europeană, va trebui să zicem despre "consolidarea sectorului justiției". Pentru că de fapt, perspectivele de viitor nu sunt despre reformare, este despre consolidare în esență. Nu vom trasa prioritățile pe modificări legislative, pentru că nu astea sunt necesare, sau poate nu într-atât de mult necesare. Rolul și focusul va fi pe consolidare de instituții.

Deci întâi și întâi de toate, ministerul va avea aprobat, adoptat până la sfârșitul 2026, un nou document strategic pentru sectorul justiției. Și aici fac un apel către toți reprezentanții aici în sală, colegii noștri, partenerii din domeniul asociativ. Evident că noi ne propunem să lucrăm la acest document strategic într-o bună și strânsă cooperare cu toți actorii relevanți din sectorul justiției: judecători, procurori, reprezentanți ai profesiilor liberale. O bună sau un mare impact și o necesitate stringentă este expertiza societății civile. Studiile și experiența care vine din partea societății civile va fi tocmai și piatra de temelie, dar și conturul care va fi necesar atunci când noi vom definitiva proiectul de document strategic. Cel puțin ca ambiție, în primul semestru al anului 2026, ministerul trebuie deja să propună consultării și discuțiilor publice acest proiect de concept care treptat, treptat să prindă formă, contur. El, bineînțeles, că, așa cum se vorbea în panelul de ieri, el va include toate prioritățile care există în sectorul justiției și care derivă din angajamentele noastre pe segmentul de integrare europeană. Ele nu sunt puține, ele sunt multe. Avem foile de parcurs, avem o agendă de reforme la fel negociată și agreată cu Comisia Europeană. Și iată, toate aceste priorități se vor regăsi în acest document strategic.

Îndemnul meu este, așa cum spuneam către partenerii din societatea civilă și către partenerii noștri de dezvoltare, este să fie implicați activ și să vină cu acele sugestii, cu acele propuneri ca să avem un document și mai bun decât cele două iterații pe care le-am avut anterior sectoriale. Și dacă este să trec de la documentul de politici sectorial, voi menționa o prioritate, o altă prioritate. Așa cum ziceam despre conjugarea eforturilor noastre de a capacita autoritățile naționale. Livrabile care sunt așteptate de către Comisia Europeană țin de fapt de cifre, track record. Așa cum avem trecut în angajamentele, în foile de parcurs, foaia de parcurs Stat de Drept, așa cum este trecut în agenda de reformă. Deci ceea ce trebuie este să avem în viitor un focus și un accent pe actori din sector care sunt capacitați, cărora le sunt puse la dispoziție toate instrumentele informaționale – adică instruiri pe partea de resursă informațională – dotări pe partea de echipament tehnic, pentru că toți actorii din sistem trebuie să livreze.

În cazul pe segmentul anticorupției, cât mai multe soluții finale care trebuie să o demonstrăm pe cauze de mare corupție. Bineînțeles, pe marea corupție, pentru că așa este pus accentul, dar de fapt tot ce înseamnă investigare, trimitere în instanță, examinare cauze și soluții finale. Deci toate astea în lanț, într-un lanț valoric, trebuie să însemne livrabil la noastră ca țară pe sectorul justiției. Trebuie să vorbim, trebuie să ne concentrăm pentru ca să creștem rata de soluționare a cauzelor și să scădem în timp durata de examinare a cauzelor. În atunci când vorbim de în mare parte de dosarele care sunt încă pendinte pe rol, la diferit nivel, deci trebuie să găsim toate soluțiile, așa încât să descreștem, să scădem numărul de dosare aflate pe rol și să creștem rata de examinare a acestora.

Ceea ce ne dorim pentru sector este să asigurăm actori care au multă integritate, actori care au încredere, actori care sunt protejați. Pentru că, din păcate, atât în sesiunea de ieri au fost menționate aspecte tangențiale despre un risc care îl comportăanumiți actori din sectorul justiției atunci când își exercită mandatul. Și atunci noi trebuie să ne gândim ce punem și ce instrumente punem la dispoziție și câtă încredere oferim acelui reprezentant din sector pentru ca el să își exercite cu încredere și cu devotament atribuțiile funcțiile sale.

Este clar din tot ce s-a discutat și ieri și astăzi, că tot ce înseamnă sectorul justiției, politicile anticorupție, nu există soluții unice, nu există soluții simple. Totul este complex, totul necesită angajament, devotament, timp și resurse financiare. O altă provocare sau o perspectivă pe termen mediu, dacă doriți, și de ce nu lung, pentru că vorbim despre eficiența sectorului justiției, digitalizarea este o perspectivă de termen mediu spre lung, care necesită o atenție sporită, dar și o investiție din partea statului. Acel consiliu care a fost lansat de către Ministerul Justiției de Digitalizare în cursul anului 2025, nu atât de mult timp în urmă, ne dorim să înceapă să se întrunească cât mai frecvent și să livreze acele rezultate așteptate. Programul de digitalizare care a fost conceput de către Ministerul Justiției va fi aprobat și el va începe, și ne propunem să începem o implementare a acestuia, pentru ca să accelerăm sau să eficientizăm procesele în sectorul justiției.

Justiția trebuie să cunoască o investiție de fonduri, resurse, pentru ca să devină în termen mediu și lung accesibilă, ca să devină previzibilă, ca să fie prietenoasă justițiabilului. Iar toate astea elemente, într-un final, ca indicele general, să poată fi atins al statului de drept, într-un final el trebuie să ofere percepția de încredere, transparență și încrederea societății față de tot ceea ce se întâmplă.

Posibil mă voi repeta cu antevorbitorii, atât din panelurile de astăzi cât și din cele de ieri. Justiția este unul dintre cele mai complexe, într-adevăr, așa cum spunea și doamna Ursu chiar acum în deschidere, este cel mai complex capitol de negociere. Evoluția și dinamica pe toate procesele din capitolul Justiției influențează volens-nolens dinamica din alte capitole de negocieri. Atunci când vorbim de corupție, UE are standarde foarte înalte stabilite pentru politicile anticorupție. Și ceea ce înseamnă planurile și perspectivele pe termen lung este un efort conjugat, o dedicație totală a tuturor actorilor din sector. Practic cei care au fost cuprinși de toate panelurile de discuții și ieri și astăzi, pentru ca să avem o viziune comună. Evident, atât ieri cât și astăzi discuțiile au fost și de susținere, au existat și critici. Dar asta este partea pe care eu, și nu doar eu, toți mă vor susține, este partea necesară atunci când noi vorbim critici constructive, atunci când noi vorbim de un proces eficient și sustenabil. În special în sectorul justiției.

Sunt multe perspective, eu o să-l las bineînțeles și pe colegul, domnul Chirtoacă, să facă și dânsul concluzii pe partea de politici anticorupție. Ceea ce este absolut cert: pentru ca să avansăm eficient și să respectăm termenul ambițios pe care l-a setat guvernul pe partea de integrare europeană, avem nevoie de instituții angajate, actori dedicați, resurse financiare disponibile, viziuni clare și susținere politică. Pentru că în rest, actori dedicați la nivel de elaborare de politici, de implementarea politici, ei sunt, au fost și azi aici, așa trebuie să le consolidăm încrederea. Și cred că încet și sigur vom putea avansa ca să le atingem pe toate, deci pe toate cele setate, la toate componentele sau la toate capitolele pe care le avem de realizat.

Pentru moment asta ar fi din partea mea și îi ofer cuvântul, sau microfonul...

Liliana Barbăroșie: Mulțumim mult, doamna Stela Braniște, secretar general adjunct în cadrul Ministerului Justiției. Îi oferim cuvântul și domnului președinte al CRJM, Ilie Chirtoacă. Domnule Chirtoacă, da pentru început ați putea să ne spuneți prin ce s-a deosebit această a 7-a ediție de toate celelalte șase?

Ilie Chirtoacă: Mulțumesc pentru întrebare. Eu cred cu tărie că, în 2019, noi discutam abia anumite idei care astăzi sunt deja de un an-doi în implementare. Respectiv, valoarea forumului nu zic că e unica platformă de discuție, dar e o platformă importantă la care anumite idei se testează, sunt discutate plenar cu reprezentanții din profesii, astfel încât în ediția numărul șapte discutăm deja practic sfârșitul unor reforme. Ca să dau un exemplu: despre vetting se discuta în 2019 ca idee de concept, doar pentru anumiți subiecți de evaluare; am ajuns în 2025, discutăm practic despre un proces, nu vreau să zic la jumătate de cale, poate chiar la două treimi până la sfârșit. Și aici mă bucur că, grație unor iterații ale forumului, am putut să discutăm cum pot fi îmbunătățite anumite procese.

O altă idee care s-a dezbătut foarte mult timp în Republica Moldova – din păcate se dezbate la nivel de viziune și concept și în 2025 – este lupta împotriva marii corupții. Cum divizăm resursele, atât de fragile pe care le are Republica Moldova, astfel încât anchetele să fie eficiente și să avem impact, să avem acel „track record” pe care îl cere UE. Totuși, dacă ar fi să aleg doar un obiectiv al acestui forum, cred că ar fi însăși platforma de discuție. Pentru că Uniunea Europeană, în acele prime recomandări, atunci când s-au deschis negocierile, una din acele recomandări stricte era: implicați societatea civilă, organizați consultări publice, astfel încât procesul de luare a deciziei să fie unul incluziv. Ei bine, cred că forumul răspunde la această necesitate și, grație deschiderii Ministerului Justiției, putem avea aceste discuții la nivel înalt. Noi chiar contabilizăm inclusiv cele discutate; în urma fiecărui forum facem și un document de poziție și, dacă le pun pe toate împreună, putem să vedem clar unde au evoluat anumite reforme și unde progresele sunt încă destul de modeste. Asta ar fi răspunsul, nu prea scurt, la întrebarea dumneavoastră.

Vreau să continui firul împărtășit de către doamna Secretar General cu privire la nevoia de a ne coagula eforturile și cu privire la voința politică. M-a bucurat, cel puțin în prima zi a forumului, să ascult anumite mesaje din partea primelor persoane în stat, care au confirmat încă o dată că reforma justiției rămâne o prioritate și oamenii judecă reforma, desigur, după rezultate, dar nu după intenții. Însă, există acel „political will” și există o aliniere a instituțiilor, a principalelor instituții, pentru a avea această viziune de reformă: Ministerul Justiției, Guvernul, Parlamentul și Președinția.

M-a bucurat la fel pentru că partenerii de dezvoltare, ambasadorii și partenerii, au venit cu un mesaj de sprijin politic, dar și tehnic, și cu așteptări clare. Mi-a rămas impregnat un mesaj transmis despre reziliența democratică și spațiul civic. S-a spus că, dacă există libertatea presei, dacă există spațiu civic în care putem discuta liber, e încă un indicator că reformele din sectorul justiției lucrează. Statul de drept nu poate exista fără spațiu civic și fără această transparență.

La fel, un mesaj puternic pe care vreau să-l reiterez a fost în prima zi de discuție – chiar am impresia că o să-l citez acum pe domnul ministru al Justiției. Dumnealui spunea că în justiție standardul minim realist e 100%. Deci nu e 80, nu e 20, trebuie să fie 100%, pentru că uneori un caz e prea mult. Deci poți să faci multe lucruri bune, politici, dar dacă ai un caz simptomatic care arată că justiția nu a livrat, atunci și percepția publică cu privire la multe reforme bune care s-au făcut este minimizată.

Despre digitalizare nu spun, dar m-am bucurat să aud de la principalii decidenți din acest domeniu că nu se mai discută oportunitatea, ci se discută practic cum putem avansa. Doar să complimentez aici ce a spus și doamna Secretar General: practic există foarte multe avantaje din această digitalizare. Moldova este chiar în fața unor state din cadrul Consiliului Europei, cel puțin, adică în acele clasamente în care stăm chiar în top 20. Însă, poate cel mai matur mesaj a fost că nu câștigă instituția a cărei aplicație este, câștigă sistemul care se aliniază, însemnând că este nevoie de consolidarea eforturilor pentru crearea acestor sisteme de interoperabilitate, astfel încât ele să funcționeze. Costurile într-adevăr sunt mari, însă rezultatele sunt pe măsură.

În partea de vetting, noi am discutat despre dacă există viață după vetting. Există, cel puțin asta au declarat paneliștii din această secțiune, mulți dintre care, de fapt, și-au promovat acest exercițiu. Totuși, ce se întâmplă după, cine preia responsabilitățile, există sau nu întrebarea despre un „full vetting”? Aici nu neapărat am găsit răspunsuri, dar cel puțin argumentele fiecărei autorități care ne-a vorbit despre limitele pe care le sunt acum și poate găsim un reper pentru a găsi acele soluții. Adică, pornind de la aceste limite, discutăm în continuare cu partenerii de dezvoltare, facem evaluări astfel încât să ne asigurăm că tot acest efort major, inclusiv financiar, care a fost realizat în procesul de vetting, nu se pierde. Iar vetting-ul sigur că nu este un scop în sine; el trebuie urmat cu alte măsuri prin care, de fapt, instituțiile să fie fortificate din justiție, astfel încât ele să aibă rezultate.

Pe anticorupție, la fel, un panel extrem de important și interesant. Decuplarea a produs multe schimbări, însă toate instituțiile implicate vin cu mesajul că se descurcă, unele din ele chiar excelează. Am avut date statistice prin care ni s-a confirmat că, cel puțin, cauzele penale transmise în judecată aproape s-au dublat, spun unele din autorități. Însă există în continuare o presiune mare și o adaptare practic din mers, cel puțin a procurorilor.

Decuplare versus evaluare critică, proiectul PACO, e bun sau nu avizul Comisiei de la Veneția? Există o interpretare diferită în funcție de instituții. Cert este că, odată ce autoritățile noastre solicită acest aviz, este și un semn, dacă vreți, de transparență. Înainte de a lua decizii mari, consultarea acestora cu foruri internaționale contează foarte mult. Contează pentru transparență, contează pentru îmbunătățirea acelui proiect și viziunea care, până la urmă, va fi luată trebuie să fie una asumată, dar trebuie să fie bazată pe standarde. Și ne bucură că am reușit să discutăm un pic și aici.

Recuperarea activelor – probabil cel mai interesant panel din perspectiva pregătirii. Cred că am fost plăcut surprins de faptul că, de fapt, autoritățile din Republica Moldova au un know-how care poate fi inclusiv transpus și pentru alte state, inclusiv pe domeniile care sunt abia în desfășurare. Respectiv, există exemple, iar modelele trebuie adaptate.

Au fost multe idei, nu ar fi „fair” dacă nu m-aș referi la toate, țineam doar să spun că în fiecare an pregătim acel document de sinteză la care vom încerca să sumarizăm cât de obiectiv discuțiile de la forum. Dar dacă ar fi să închei cu una sau două idei, cred că iterația acestui forum, cea de-a șaptea ediție, vine să spună că încrederea nu se declară, se produce. Am văzut-o de fiecare dată fiind spusă de oamenii din vox-uri; ei au, chiar dacă putem spune că justiția într-adevăr este un lucru extrem de complex, există o înțelegere foarte bună din partea cetățenilor noștri și trebuie să-i ascultăm.

Coerența bate fragmentarea și aici mă bucur că există o echipă comună care cere să existe o cooperare interinstituțională. Asta a sunat ca un laitmotiv în mai multe paneluri și cred că a fost reiterat și aici în sinteză. Deci, indiferent de câte instituții avem și care sunt atribuțiile acestora, un mesaj foarte clar este că fără cooperare interinstituțională, fără guvernanță comună, nu putem livra rezultate pe domeniul justiției și anticorupției. Și, pentru a face mai coerentă, mai vizibilă, mai credibilă reforma pentru oameni, trebuie să discutăm în mod profesionist și realist. Și cred că, iarăși, o să trag turta la mine, dar o să spun că acest forum a adus anume asta: aceste discuții profesioniste între diverse instituții, cu opinii uneori diferite, dar este important că se discută și viziunea, de fapt, este una comună. Pentru că la urmă vom fi... dacă ne dorim această integrare în UE – iar eu cred că noi plenar ne-o dorim – indiferent locul unde ne aflăm, eu în societatea civilă, doamna Secretar în instituțiile statului, alte autorități și participanți, cred că trebuie să tragem în comun pentru a reuși. Și cu asta am să închei.

Valentina Ursu: Mulțumesc tare mult. Oricum o să vreau o părere a dumneavoastră, domnule Chirtoacă, pentru că reforma justiției rămâne și în vizorul Uniunii Europene, și în vizorul FMI. Am să citez din comunicatul de presă al Grupului Femei în Republica Moldova și la capitolul „Guvernanță și Structuri” spune: „Progresul în anticorupție este inegal, cu incertitudini legate de Procuratura Anticorupție și deficit de personal”. Cum comentați, iată, această constatare a FEMI-ului?

Ilie Chirtoacă: Partenerii de dezvoltare, atunci când ajută Republica Moldova, vin deseori și cu anumite condiționalități. Și, de fapt, noi, ca reprezentanți ai societății civile, cerem aceste condiționalități. Orice sprijin pentru țară trebuie să fie urmat de anumite reforme. Înțeleg din această secvență că, pe anumit capitol – și asta s-a discutat – pe fortificarea Procuraturii Anticorupție (Moldova are o temă de acasă să fortifice această instituție sau să găsească o soluție prin care procurorii să poată să facă anchete cu impact), și pentru a beneficia de acest suport în continuare, sunt necesari acești pași. O văd foarte franc ca pe o, nu neapărat ca pe o nereușită, dar o cerință restantă care cred că va fi îndeplinită. Pentru că, până la urmă, avem nevoie de această instituție fortificată care să livreze.

Valentina Ursu: Vedem care va fi atitudinea și, mai ales, decizia autorităților. Pentru că așa se consideră, că și guvernarea acum ar fi între ciocan și nicovală din moment ce a propus această inițiativă, ar trebui s-o ducă la capăt. Iar din moment ce, din partea Comisiei de la Veneția, există acest aviz, ar trebui să se țină cont de el. Cum se va proceda?

Veronica Mihailov-Moraru (Oficial): Nu știu dacă neapărat ați intenționat să mă întrebați și pe mine, Doamna Ursu, dar vreau să zic... vreau să îmi dau și eu cu opinia la sesizarea sau, să zicem eu, la afirmația, opinia FEMI-ului. Este o continuitate în rapoartele FEMI-ului, constatările FEMI-ului, de a pune accent pe Procuratura Anticorupție imediat după ce Ministerul Justiției a promovat acele modificări prin care au fost delimitate expres competențele între Centrul Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție, prin desemnarea PA-ului responsabil de examinarea cauzelor de mare corupție. De atunci se trage accentul pus pe necesitatea de fortificare respectivă a instituției.

Noi suntem într-un proces de livrare a rezultatelor pe partea ce înseamnă examinarea cauzelor de corupție. Tot ce înseamnă statul de drept e despre cât de eficiente sunt procuraturile, cât de bine investighează, cum se trimite în instanță, cum se examinează în instanță. Și, pentru a genera eficiență, evident că tu trebuie să ai atributele necesare. Iar instituția cheie este Procuratura Anticorupție și este și firesc ca FEMI-ul să continue să pună accent pe ceea ce înseamnă capacitarea Procuraturii Anticorupție.

Noi astăzi avem opinia Comisiei de la Veneția și ea este cu titlu de recomandare. Noi avem angajament ca stat de a consulta fiecare proiect cu Comisia de la Veneția și vom face tot ce e posibil ca acel proiect – evident că este pe platformă parlamentară și îl revine rolul legiuitorului – dar se va face tot posibilul ca autoritățile care sunt învestite cu aceste responsabilități și atribuții la nivel național să aibă toate mecanismele și toate atribuțiile pentru ca să poată livra cifre, „track record-ul”. Pentru că eficiența și tot ce înseamnă sustenabilitatea noastră stă în cifre. Cifre pe care noi le vom livra anual către Comisia Europeană. Deja există un sistem creat la nivel de Comisie Europeană; deja din 2024, Republica Moldova, de rând cu alte state candidate, completează acea platformă, e-platformă, cu cifre: cauze inițiate și soluții finale. Iar între inițiat și soluția finală există toată informația legată de măsuri operative, dacă e vorba de instanță, ședințe la nivel de instanță. Adică, de ce înseamnă eficiența noastră? Înseamnă cum ne descurcăm. Iar ca să ne descurcăm, trebuie să avem tot ce înseamnă instituții bune, actori buni, cointeresați, plătiți, asigurați și dotați cu resurse. Deci asta e parte la tot ce înseamnă sistemul național și nu văd o problemă în faptul că se pune accent pe fortificare de capacități sau de necesitatea de a pune la dispoziție resurse adiționale, de exemplu. Este ceva firesc. Este angajamentul unui stat care își dorește a fi un stat european, până la urmă.

Valentina Ursu: Mulțumesc tare mult. Am ajuns la sfârșitul lucrărilor acestui forum „Reformarea Justiției și Combaterea Corupției”. Sigur că subiectele care au fost abordate pe parcursul acestor zile, ele rămân în actualitate, așa cum ați spus și dumneavoastră. Acum contează foarte mult responsabilitatea, onestitatea și implicarea fiecărui actor care poate să aducă o contribuție la ceea ce numim noi o reformă nu interminabilă, dar o reformă care totuși ar putea să aibă și o finalitate. Deși am vorbit că reforma totdeauna vrea să fie mai îmbunătățită, dar reforma justiției este călcâiul lui Ahile pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Așa că, și inspirație, și transpirație trebuim în continuare. Vă mulțumim foarte mult, mulțumim și celor care au urmărit aceste discuții. Toate bune, pe curând. A, o întrebare? O luăm, o întrebare din sală? Da, vă rugăm.

Elena Gîdilică (Audiență): Bună seara vă spun tuturor celor prezenți în această sală. Sunteți cei mai puternici care ați rămas până la sfârșit. Mă numesc Elena Gîdilică și sunt vicepreședintele Uniunii Pensionarilor Republicii Moldova. Și în aceste două zile nu o să vorbesc cu termeni juridici, pentru că nu am nimic cu această profesie, cu această specialitate, dar o să vorbesc așa cum vorbesc la firul ierbii oamenii care au ajuns la vârsta frumuseții, înțelepciunii și al eleganței. Și 30% din populația Republicii Moldova sunt titulari de pensii și au ajuns la această vârstă.

Unde Pensionari Republicii Moldova avem reprezentanță în toate raioanele republicii și în toate satele. Și mergem de la nord la sud, de la est la vest. Și știți, anume noi suntem pătura cea mai săracă, aș spune, sau vulnerabilă sau... ăsta. Și ne spun în felul următor: „Nu avem încredere în justiție”. Ei se simt... satul, știu problemele și, dacă au o problemuță, ei vreau azi, aici și acum să fie rezolvată.

În aceste două zile, necătând că nu sunt specialist în domeniu, nicio decizie nu se ia atât de repede, dar am văzut că fiecare instituție, nu că s-a apărat, dar a spus și partea forte și partea slabă: unde au depășit, unde au mai sunt restanțe și că se muncește. Uitați-vă, când eu spun că merg în republică, vin înapoi în Chișinău și umărul drept îi ud tot de bocetele și de plânsetele oamenilor care au vârsta frumoasă ca a mea. O să mă duc și ce o să le spun după aceste două zile? Sunt pentru prima dată și o să le spun așa: uitați-vă, ce se face în justiție, ceea ce au vorbit din panel, societatea civilă, eu am să le spun în felul următor, ca concluzie: că justiția este ca un ghețar mare, mare, mare de tot și a început să topească, de jur-împrejur. Și uitați-vă, când se topește, el nu se observă, dar mișcări sunt, așa și aicea. Eu am văzut că toate instituțiile statului și ăstea sunt gata și sunt pregătite de a îmbunătăți ceea ce ține de justiție și de tot ce este legat. Vă mulțumesc foarte mult.

Valentina Ursu: Acum ne luăm rămas bun. Atât a fost pentru aceste două zile. Punem punct discuțiilor și să auzim de bine și în anul care vine. Toate bune