Stimați cetățeni, stimați reprezentanți ai presei, astăzi, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre care a avut la bază trei excepții de neconstituționalitate, ridicate de trei partide politice.
Aceste partide politice au contestat, iar Curtea a reținut spre examinare dispoziții din Legea privind partidele politice referitoare la calitatea de partid politic succesor al unui partid declarat neconstituțional, la criteriile privind constatarea acestei calități, precum și la limitarea activității partidelor politice, ca măsură obișnuită și ca măsură asiguratorie.
La 12 septembrie 2025, Curtea Constituțională i-a solicitat Comisiei de la Veneția o opinie referitoare la prevederile contestate. La 10 martie 2026, Comisia de la Veneția a adoptat o opinie privind statutul și măsurile referitoare la partidele succesoare ale partidelor politice declarate neconstituționale.
Curtea și-a efectuat analiza pe baza articolului 38 din Constituție, care garantează dreptul de vot și dreptul de a fi ales, și a articolului 41, care garantează libertatea partidelor și a altor organizații social-politice, în coroborare cu articolul 54 din Constituție, care instituie principiul proporționalității.
Cu privire la calitatea de partid politic succesor al unui partid declarat neconstituțional și la criteriile stabilite de lege pentru constatarea acestei calități, Curtea a reținut următoarele. Parlamentul a interzis crearea și înregistrarea unui nou partid politic și utilizarea unui partid politic înregistrat pentru a continua sau a relua, în calitate de partid succesor, activitatea unui partid politic declarat neconstituțional. Parlamentul a considerat că această activitate reprezintă o exercitare frauduloasă a dreptului la asociere politică.
În acest sens, Parlamentul a reglementat procedura de constatare a partidelor politice succesoare ale unui partid declarat neconstituțional, a stabilit circumstanțele care pot fi luate în considerație de instanța de judecată și a prevăzut limite temporale de evaluare a comportamentelor în discuție.
Parlamentul nu a instituit o nouă categorie de restrângeri ale libertății de asociere, ci a precizat exigența constituțională a exercitării cu bună-credință a drepturilor fundamentale. Acesta a stabilit un set de criterii care trebuie avute în vedere de autorități și de instanța de judecată.
Criteriile nu operează în mod izolat și nu instituie o prezumție automată că partidul are calitatea de partid succesor. Ele trebuie examinate în mod global, contextual și în raport cu motivele care au stat la baza declarării neconstituționalității.
Criteriile vizează continuitatea operațională, ideologică și comportamentală dintre partidul declarat neconstituțional și partidul considerat succesor. Norma contestată îi permite instanței de judecată să stabilească dacă partidul vizat a stabilit obiective sau a aprobat desfășurarea de activități comune cu partidul declarat neconstituțional.
Dacă este constituit sau condus de persoane care promovează obiectivele programate sau ideologia acestuia, ori dacă actele și discursurile partidului formează un ansamblu care oferă o imagine clară a unei activități comune. Curtea a considerat că aceste criterii sunt formulate suficient de precis și obiectiv, deoarece presupun analiza unor fapte concrete, precum programele politice, declarațiile publice sau activitățile comune.
În particular, utilizarea textului formează un ansamblu, demonstrează faptul că Parlamentul nu a permis constatarea succesiunii pe baza unor acte izolate, ci a impus o apreciere globală a conduitei partidului politic. Criteriile sunt previzibile în ceea ce privește efectele lor și îndeplinesc condiția legalității, atât timp cât sunt interpretate ca elemente simptomatice sau indici ai continuității.
Normele contestate urmăresc să instituie mecanisme apte să prevină continuarea activității partidelor politice declarate neconstituționale, de către partidele politice existente sau nou-create.
Totodată, prin interzicerea succesiunii partidelor declarate neconstituționale, autoritățile își îndeplinesc obligația pozitivă de a proteja ordinea constituțională și valorile democratice în fața unor strategii frauduloase de menținere a activității partidelor declarate neconstituționale și reîncarnarea lor în partidele existente sau nou-create.
Parlamentul a reglementat o procedură judiciară de constatare a calității de partid politic succesor al unui partid declarat neconstituțional. Atribuirea acestei competențe instanței de judecată reprezintă o garanție importantă, care se circumscrie jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Dizolvarea partidelor politice succesoare nu reprezintă o măsură automată. Aplicarea acestei măsuri poate avea loc după efectuarea unei evaluări judiciare individualizate.
Dizolvarea poate fi dispusă doar după ce instanța de judecată constată, în baza probelor administrate, că activitatea partidului politic se încadrează în comportamentele interzise. Mai mult, calitatea de partid succesor nu se referă la simpla apartenență anterioară la partidul declarat neconstituțional, ci impune dovada faptului că conducerea partidului a avut un rol sau o participare activă în acțiunile ori în luarea deciziilor care au condus la declararea neconstituționalității partidului politic respectiv.
Dacă instanța constată că încălcările invocate în acțiune nu sunt suficient de grave pentru a justifica dizolvarea partidului politic, ea poate dispune, în calitate de măsură alternativă, limitarea activității partidului politic respectiv.
În consecință, Curtea a reținut că posibilitatea de individualizare a măsurii reprezintă o garanție procedurală importantă, deoarece asigură existența unei relații rezonabile de proporționalitate între gravitatea încălcărilor constatate și măsura dispusă de instanță.
De asemenea, Curtea a reținut că în procedura de constatare a calității de partid politic succesor al unui partid politic declarat neconstituțional, autoritățile competente nu solicită instanței judecătorești să realizeze un control de constituționalitate asupra unui nou partid politic, ci să verifice existența unor conexiuni și similitudini substanțiale între partidul declarat neconstituțional și formațiunea politică pretins succesoare, pe baza criteriilor prevăzute de lege.
Dispozițiile legale criticate nu permit substituirea competenței Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității unui partid politic, ci reprezintă un instrument legal destinat să asigure efectivitatea hotărârii Curții prin care un partid politic a fost declarat neconstituțional.
Referitor la limitarea activității partidelor politice ca măsură sancționatorie, Curtea a reținut următoarele. Parlamentul a reglementat un mecanism care permite limitarea activității partidelor politice, stabilind atât condițiile de fond, cât și de procedură în care o asemenea măsură poate fi dispusă.
Acesta a stabilit care acțiuni și inacțiuni ale partidelor politice pot conduce la limitarea activității lor și a reglementat și o procedură urgentă, care îi permite Ministerului Justiției să se adreseze direct în instanța de judecată, fără parcurgerea etapei prealabile.
Sunt situații care permit intervenția urgentă a statului. 1. Acțiunile de subminare a proceselor electorale, campaniile de dezinformare, incitate la ură, propaganda agresiunii militare, mesaje cu conținut extremist, cu conținut cu caracter terorist sau care în alt mod prezintă o amenințare pentru securitatea națională. Actele de corupere pe scară largă a alegătorilor și altele. Curtea a reținut că aceste dispoziții respectă condiția legalității.
Măsura limitării are un caracter temporar, durata maximă fiind de 12 luni. Legea permite reluarea activității partidului politic după înlăturarea neconformităților care au justificat intervenția statului.
Legea instituie regula potrivit căreia activitatea unui partid politic nu poate fi limitată pe parcursul campaniei electorale la care acesta participă. Această soluție legislativă reflectă importanța deosebită pe care legislatorul o acordă competiției electorale și dreptului partidelor politice de a participa la formarea voinței politice a cetățenilor.
Aceeași dispoziție stabilește o excepție de la această regulă, permițând limitarea activității partidului politic în timpul campaniei electorale, atunci când partidul comite încălcările grave stabilite expres de lege. În anumite circumstanțe excepționale, protecția ordinii constituționale și a procesului democratic poate prevala asupra dreptului partidului de a participa la competiția electorală. Curtea a reținut că această abordare este conformă cu principiul proporționalității.
Referitor la limitarea activității partidelor politice ca măsură asiguratorie, Curtea a reținut următoarele. Legea stabilește condițiile în care poate fi solicitată aplicarea măsurii asigurătorii și anume: gravitatea încălcărilor admise de către partidul politic, existența unui pericol real și iminent de producere a unor consecințe iremediabile pentru valorile democratice și pentru ordinea de drept a Republicii Moldova, prin continuarea desfășurării activităților ilegale ale partidului politic.
Parlamentul a urmărit să împiedice continuarea unor activități ale partidului care, prin natura și gravitatea lor, ar putea afecta ireversibil valorile democratice și ordinea de drept, înainte ca instanța de judecată să se pronunțe definitiv asupra cererii de dizolvare a partidului politic, făcând inutilă și golind de efecte hotărârea judecătorească emisă subsecvent.
Instanța de judecată are competența de a verifica în fiecare cauză concretă dacă cererea reclamantului este bazată pe elemente factuale, precise și actuale, dacă riscul invocat este real și iminent, dacă urmările posibile sunt ireparabile și dacă măsura solicitată este indispensabilă pentru prevenirea afectării ordinii democratice.
Curtea a reținut că aplicarea limitării ca măsură asiguratorie doar de către o instanță de judecată și cu înștiințarea prealabilă a partidului pârât reprezintă o garanție importantă pentru partidul în discuție. De asemenea, măsura are un caracter temporar, fiind aplicabilă doar pe durata examinării cauzei, până la pronunțarea în fond.
Dreptul partidului pârât de a contesta cu recurs aplicarea măsurii asigurătorii și examinarea recursului în termen de cinci zile constituie garanții suplimentare care permit verificarea legalității măsurii asigurătorii într-un termen scurt.
Așadar, Curtea a conchis că această măsură asiguratorie este proporțională, la modul abstract, cu scopul legitim urmărit și este însoțită de suficiente garanții procedurale împotriva arbitrariului. În fine, Curtea a respins sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate ridicate de cele trei partide și a recunoscut constituționale articolele 3, alineat 1 prim, 1.3, 21, alineatele 3 prim, 3.2, 5 prim și 8, precum și 22, alineat 2, litera F și alineatul 2 prim din legea numărul 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.
Vă mulțumesc pentru atenție.
