Introducerea Sistemului de Depozit pentru Ambalaje în 2027
Impactul asupra Consumatorilor și Mediului
Introducerea în 2027 a sistemului de depozit pentru ambalajele din plastic, sticlă și metal va determina moldovenii să achite suplimentar circa 2 lei pentru fiecare ambalaj, sumă care va putea fi recuperată doar la returnarea acestuia. Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la IDIS „Viitorul”, a declarat vineri, 18 septembrie 2026, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”, că mecanismul va duce la reducerea poluării și la creșterea gradului de colectare și reciclare a deșeurilor, însă eficiența sa va depinde de modul în care va fi reglementat și administrat.
„Sensul economic al acestui sistem de depozitare a ambalajelor este o cvasi-impozitare. Moldovenii vor trebui să plătească pentru fiecare ambalaj circa 2 lei, cu posibilitatea de a recupera banii la întoarcerea ambalajelor. Dacă statul impune acest mecanism, acesta trebuie să asigure și cadrul necesar pentru ca sistemul să funcționeze eficient, să contribuie la diminuarea poluării și să-i încurajeze pe cetățeni să returneze ambalajele. Creșterea consumului și, implicit, a volumului de ambalaje utilizate în Republica Moldova amplifică necesitatea unui sistem eficient de colectare și reciclare”, a spus expertul.
Estimări Economice și Impactul Importurilor
Potrivit estimărilor prezentate de către Veaceslav Ioniță, cifra de afaceri a companiilor din domeniul comerțului ar putea ajunge în 2026 la aproape 350 miliarde lei, față de circa 319 miliarde lei în 2025 și față de 171 miliarde lei în 2020. Expertul precizează că datele pentru 2025 și 2026 reprezintă estimări și pot fi revizuite.
- În 2026, importurile de băuturi ar putea depăși 165 milioane dolari, față de 134 milioane dolari în 2025 și față de circa 55 milioane dolari în 2020.
- Creșterea este determinată de importurile de apă și băuturi răcoritoare.
- Importurile de vinuri sunt în scădere, iar cele de bere înregistrează o creștere ușoară.
Potrivit estimărilor prezentate, volumul importurilor de băuturi ar putea ajunge în 2026 la circa 252 milioane litri, comparativ cu 237 milioane litri în 2025 și aproape 104 milioane litri în 2020.
Sistemul de Depozit și Rolul Autorităților
Economistul estimează că 60% dintre ambalajele plasate pe piață sunt de import și din plastic, ceea ce accentuează presiunea asupra sistemului de gestionare a deșeurilor. În condițiile unui depozit de 2 lei pentru fiecare ambalaj, expertul estimează că, dacă sistemul ar fi fost implementat în 2026, consumatorii ar fi achitat aproximativ 1,2 miliarde lei sub formă de depozit. Pentru 2027, suma estimată ar putea ajunge la aproximativ 1,3 miliarde lei, iar, pe fondul creșterii pieței ambalajelor, aceasta ar putea ajunge la aproximativ 1,7 miliarde lei în anii următori.
„Experiența altor țări arată că, în primul an de funcționare a sistemului, o parte semnificativă dintre ambalaje nu sunt returnate. În cazul Moldovei, se estimează că în primul an ar putea fi recuperate aproximativ 740 milioane lei din suma de 1,3 miliarde lei achitată sub formă de depozit, în timp ce aproximativ 600 milioane lei ar putea rămâne nerestituiți. Banii care nu sunt revendicați de către consumatori nu ar trebui tratați drept profit al operatorului sistemului, dar utilizați pentru dezvoltarea și eficientizarea mecanismului de colectare”, a afirmat analistul economic.
Recomandări și Propuneri
Veaceslav Ioniță consideră că un obiectiv al autorităților trebuie să fie crearea unui sistem accesibil, care să permită cetățenilor să returneze cu ușurință ambalajele și să-și recupereze banii. În Republica Moldova există peste o mie de magazine mari și câteva sute de magazine mici care ar trebui integrate în sistemul de colectare, iar punctele de returnare trebuie să fie amplasate cât mai aproape de consumatori.
- Este necesară o delimitare clară între rolul statului și cel al operatorilor privați.
- Statul trebuie să stabilească regulile, metodologia și mecanismele de control, iar administrarea operațională trebuie să fie realizată în condiții de transparență.
„Nu poți lăsa ca unii dintre actori, fie comerciantul, fie producătorul, să stabilească costurile”, a precizat expertul.
Un alt aspect important este modul în care vor fi utilizați banii proveniți din depozitele care nu sunt revendicate. Potrivit expertului, acești bani trebuie să contribuie la funcționarea și dezvoltarea sistemului, nu să devină o sursă netransparentă de venit.
„Acești bani care rămân sunt bani care trebuie investiți ca sistemul să fie funcțional. Este nevoie de transparență, ca toate datele să fie publice, inclusiv metodologia, ca prețurile și costurile toate să fie publice”, a subliniat Veaceslav Ioniță.
Economistul consideră că Ministerul Economiei ar trebui să aibă un rol important în reglementarea mecanismului și în monitorizarea modului în care sunt gestionați banii achitați de consumatori. La fel, atrage atenția și asupra propunerilor privind introducerea unor elemente suplimentare de identificare a ambalajelor, inclusiv utilizarea unor coduri de bare distincte pentru produsele comercializate pe piața Moldovei. Astfel, un cost de 10 bani pentru fiecare ambalaj ar putea genera cheltuieli de zeci de milioane de lei anual, suportate de consumatori.
Concluzii
Potrivit estimărilor prezentate, în Republica Moldova sunt procurate zilnic 1,7 milioane sticle. În lipsa unui sistem eficient de depozitare și colectare, o parte dintre acestea ajung în natură. În acest context, expertul consideră că mecanismul depozitului poate reprezenta un instrument economic prin care consumatorii sunt stimulați să returneze ambalajele, în loc să le arunce în natură, după ce consumă conținutul din ele. Astfel, vor primi înapoi acei 2 lei dați la procurare.
Potrivit expertului, obiectivul sistemului nu trebuie să fie generarea de profit pentru un anumit actor de pe piață sau eliminarea unor companii, ci crearea unui mecanism funcțional prin care cetățenii să fie stimulați să returneze ambalajele, iar acestea să fie colectate și reciclate, dar nu aruncate în natură. În opinia sa, costurile de funcționare ale sistemului trebuie monitorizate strict, iar informațiile privind veniturile, cheltuielile, metodologia și utilizarea banilor nerevendicați trebuie să fie publice și transparente. În același timp, orice reglementare suplimentară ar trebui introdusă doar după evaluarea costurilor și a beneficiilor sale pentru consumatori și pentru mediu.
