[00:00:13] — Speaker 1
Domnul Secrieru. Aici.
[00:00:34] — Dumitru Mișin
Doamnelor și domnilor, suntem pe cale să începem următorul panel. Invit paneliștii să intre în scenă. Domnule Secrieru.
Doamnelor și domnilor, bine ați venit la un panel dedicat rezilienței, securității și politicii externe a Republicii Moldova într-o Europă aflată în plină reconfigurare geopolitică. În această dimineață, să o începem cu câteva lucruri de follow-up din această zi. Doamna președintă Maia Sandu și comisara Marta Kos au fixat coordonatele strategice ale extinderii, iar doamna viceprim-ministru Cristina Gherasimov a prezentat o radiografie a reformelor făcute. Sesiunea noastră aduce în prim-plan pilonul, cred, cel mai fierbinte al acestui proces, clusterul șase. Acesta este de fapt spațiul de convergență unde deciziile de politică externă devin scuturi de securitate națională.
Raportul de extindere publicat pe 4 noiembrie conține pentru prima dată o secțiune dedicată securității și apărării și notează un progres remarcabil în domeniul politicii externe și de apărare. Dar în același timp, documentul ne pune în față o realitate dură: ingerințele străine au atins niveluri fără precedent, iar incidența încălcării spațiului nostru aerian s-a dublat față de anul trecut. Între timp, sprijinul public intern pentru proiectul european se menține la cota de 57%.
Pentru Uniunea Europeană, clusterul șase depășește logica unei simple liste de verificare birocratică, reprezintă un test pentru credibilitatea geopolitică a Republicii Moldova. Întrebarea centrală este dacă Uniunea Europeană are capacitatea de a proteja și de a integra un stat aflat în primă linie a războiului hibrid, iar corelativ, dacă acest stat poate evolua de la statutul de consumator la cel de furnizor de securitate regională.
Avem alături de noi decidenții care gestionează direct această ecuație complexă: domnul Mihai Popșoi, viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe, domnul Adrian Băluțel, președintele Comisiei pentru Integrare Europeană din Parlament, doamna Liliana Vițu, directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Contracararea Dezinformării, domnul Alexandru Musteață, directorul Serviciului de Informații și Securitate, și domnul Stanislav Secrieru, consilier principal al președintelui în domeniul Apărării și Securității Naționale.
O să începem, cu voia dumneavoastră și cu acceptul celor din sală, să adresez prima întrebare domnului Popșoi. Nu înainte de toate să fac claritate în privința câtorva reguli ale acestui panel, eventual pentru cei care sunt pentru prima dată astăzi la o sesiune de discuții. Vom avea câteva întrebări pe care le vom adresa invitaților, paneliștilor, ulterior vom lua și întrebări din sală și prin platforma Slido de asemenea, însă vom da prioritate întrebărilor din sală la microfoane, atât din stânga, cât și din dreapta.
Domnule viceprim-ministru, raportul de extindere evaluează progresul pe capitolul 31 ca fiind foarte bun. Arată o rată de 90% sau peste 90%. Să ne spuneți întâi de toate care au fost factorii care au determinat în primul rând sau au generat acest salt până la 90% și ce trebuie să facă Republica Moldova, care sunt cele 10% rămase și ce ar trebui să facem, în cât timp ar trebui să facem tot ceea ce e necesar, lecțiile pentru cele 10%, ca să închidem acest capitol de negocieri? Din câte înțeleg, va fi primul închis.
[00:05:25] — Mihai Popșoi
Mersi. Într-adevăr, cel mai mare progres înregistrat în acest an, de altfel ca și anul trecut, este clusterul șase, capitolul 30, 31. Acest lucru ne onorează și ne responsabilizează în același timp.
Principalele realizări țin de consolidarea sistemului de securitate și apărare, inclusiv acel acord pe care l-am semnat acum doi ani cu Uniunea Europeană, primul de altfel în felul său, acord-cadru de cooperare în domeniul securității și apărării, după care au urmat țări precum Norvegia, Japonia, Australia, iar Republica Moldova va rămâne în istorie ca primul stat care a semnat un asemenea acord cu Uniunea Europeană. Și în baza acelui acord dezvoltăm o serie întreagă de domenii de cooperare în domeniul securității și apărării.
Alinierea Republicii Moldova la politica externă europeană este iarăși unul din rezultatele care au oferit această evaluare semnificativă. Suntem circa la 91% de aliniere la politica de sancțiuni a Uniunii Europene. Am rămas cu o ușoară îndatorare când vine vorba la pachetul sectorial de sancțiuni implementat încă din 2014 la care noi nu ne-am aliniat, ține de Rusia și Belarus. Este o restanță care trebuie acoperită, așa încât să ajungem la 100% aliniere, și acum muncim pentru a găsi soluțiile, mecanismele necesare pentru a face acest lucru, așa încât să demonstrăm cu adevărat prin fapte că împărtășim 100% valorile europene și acționăm în acest sens. Urmează să luăm aceste decizii în scurt timp, așa încât să putem semnala partenerilor noștri de la Bruxelles și țărilor membre că ne facem tema pentru acasă, ne aliniem la valorile europene și ajungem să fim și contribuitori la securitatea regională, nu doar consumatori, participând la misiuni din politica comună de securitate și apărare a Uniunii Europene. Toate aceste demersuri demonstrează seriozitatea și determinarea Republicii Moldova de a face parte cu adevărat din marea familie europeană, împărtășind întru totul valorile acestei familii.
Din punct de vedere tehnic, urmează să vedem cum procedem la acest proces de finalizare a alinierii, așa ca într-adevăr, cum bine spuneți, să putem finaliza negocierile pe acest capitol și să putem spune cu încredere că suntem pregătiți pentru închiderea clusterului șase, a celor două capitole, în următorul timp. Mai există și subiecte ceva mai tehnice care țin de Ministerul de Interne, dar avem ferma încredere că colegii de la MAI vor livra în termen angajamentele pe care și le-au asumat.
[00:08:51] — Dumitru Mișin
Dar dacă este să deschidem parantezele foarte rapid, să ne spuneți care sunt mecanismele sau ce mecanisme rămân de adoptat pentru ca să ne aliniem la tot pachetul de sancțiuni? Că întreb pentru că în mintea colectivă e și îngrijorarea de a nu ne transforma într-o zonă în care se eludează.
[00:09:16] — Mihai Popșoi
Aceste îngrijorări sunt nefondate, ori la cele 90% din sancțiunile europene la care deja ne-am aliniat nu au prea existat situații în care să permitem eludarea sancțiunilor. Avem mecanisme clare de implementare și angajamente clare de a nu permite ca Republica Moldova să fie utilizată drept platformă pentru evitarea acestor sancțiuni la care noi deja ne-am aliniat. Procedura este relativ simplă: în urma unei evaluări complexe a tuturor aspectelor care derivă din această decizie, la inițiativa Ministerului de Externe vine propunerea, după care este decizia Comisiei speciale de la Guvern, după care iarăși ne revine nouă implementarea acestei decizii. Deci am parcurs aceste etape în nenumărate rânduri, avem această experiență, există capacitate internă pentru a ne asigura că atât sancțiunile la care deja ne-am aliniat, cât și cele la care urmează să ne aliniem, și aici nu-i vorba doar de Federația Rusă și Belarus, sunt o serie întreagă de țări care cad sub incidența acestor sancțiuni și Republica Moldova a dat dovadă de profesionalism, diligență de fiecare dată în aceste alinieri și în implementarea acestora. Deci, din punct de vedere tehnic, nu există impedimente. Trebuie să ne asigurăm că avem capacitatea nu doar de a implementa, dar și de a mitiga eventualele repercusiuni a acestor alinieri, eventual acea expunere pe care o avem noi încă în comerțul cu Federația Rusă, cu Belarus. Trebuie să ne asigurăm că oferim sprijinul necesar pentru a ne asigura că cetățenii noștri și agenții economici nu au de pierdut de pe urma acestor decizii. Deci să oferim sprijinul compensatoriu pentru a mitiga eventualele măsuri de răspuns.
[00:11:16] — Dumitru Mișin
Vă mulțumesc. O să mergem la domnul Băluțel direct, pentru că e cumva legat procesul legislativ, cei care aplică cel mai important lucru în acest proces pe partea de aliniere. Iar dumneavoastră, domnule Băluțel, sunteți cel care vine și are cumva o perspectivă mai rară de gestionare a arhitecturii statului, atât din interiorul instituției prezidențiale, cât și de la tribuna Parlamentului. Să ne spuneți care este pachetul de legi care urmează să fie adoptat, reieșind din întrebarea și răspunsul pe care l-a oferit ulterior domnul Popșoi, și dacă nu suntem cumva pe fast forward, pe foarte rapid, pentru că ne apropiem foarte rapid de 2028.
[00:12:11] — Băluțel
Până să ajungem la discuția despre exact pachetul de legi la care o să mă refer, discuția pe capitolele ce țin sau capitolul 31 ce ține de politică externă și securitate, el este unul complicat, dar noi avem un progres semnificativ pe el pentru că el pornește din fundamentarea noastră de bază: să ne ancorăm ireversibil în lumea liberă, în Uniunea Europeană. De aici a venit o decizie și o hotărâre politică, dacă vreți, să facem tot ce ne stă în putere astfel încât să limităm cât de mult putem interferențele hibride, să ne ancorăm cât de mult la sistemul și la viziunea pe politică externă a Uniunii Europene. Deci și din acest considerent am făcut lucrul natural să parcurgem toate etapele pe aliniere legislativă. Ceea ce a rămas de făcut, un exemplu este anumite modificări de legi la Comisia pe dublă destinație, de exemplu, sau anumite îmbunătățiri a cadrului legislativ ce ține de Comisia privind investițiile strategice. Astea sunt câteva elemente, dar ele sunt de ordin tehnic și ele o să reiasă din activitatea Guvernului în următoarea perioadă. Deci noi nu vorbim despre anumite restanțe sau anumite angajamente care cumva sunt în afara planului de acțiuni deja existent al Guvernului.
Dar, repet, progresul pe capitolul ce ține de politică externă și securitate vine dintr-o ancorare fundamentală în ideea de a fi parte a lumii libere. Și de acolo au rezultat absolut toate restul elementelor de aliniere de politică externă și la care o să rămânem parte. Și, apropo, la care noi am început să ne aliniem până să avem o claritate și o perspectivă foarte clară a procesului de aderare. Deci lucrul ăsta a început în momentul în care a început invazia Federației Ruse în Ucraina, a fost o viziune foarte clară că Republica Moldova trebuie să fie de partea bună a istoriei. Asta este una, și doi: trebuie să facă tot ce ne stă în puteri să limităm interferențele Federației Ruse, care au început în momentul în care Republica Moldova a spus clar că este o majoritate a populației în țara asta care vrea Republica Moldova să meargă în Uniunea Europeană și această majoritate crește.
[00:14:33] — Dumitru Mișin
Domnule Băluțel, vă mulțumesc foarte mult. Acuma legile creează cadrul, dar bătălia se duce și în spațiul informațional. Doamna Vițu, pentru dumneavoastră e următoarea întrebare. Din poziția actuală de directoare a Centrului pentru Comunicare Strategică, dar și din prisma experienței anterioare la conducerea Consiliului Audiovizualului, să ne spuneți la ce să ne așteptăm în următoarea perioadă, având în vedere ingerințele și intensitatea ingerințelor în spațiul informațional al Republicii Moldova, atacurile hibride și de orice fel. Am văzut ce se întâmplă și sau ce s-a întâmplat și în perioada electorală, în perioada exercițiilor electorale și la referendum, ce s-a întâmplat în această toamnă. Care sunt acele bile negre sau acele spărturi, acele găuri pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când vorbim despre vulnerabilități sectoriale și ce face Centrul, cum acționează Centrul acum când suntem în apropierea unui nou ciclu electoral?
[00:15:54] — Vițu
În primul rând, vreau să zic că acest cluster șase acoperă trei din cinci piloni care țin de securitatea națională: integrarea europeană, apărarea și securitatea. Mai sunt două: coeziunea socială, reziliența economică; le vedem mai puțin legate de acest cluster, dar integrarea europeană și toate atacurile care vin pe integrarea europeană, dacă doriți, ele în mod direct au și legătură cu pilonul care ține de securitate, pentru că pentru Republica Moldova integrarea europeană este și o alegere de a-și asigura și o singură cale, dacă doriți, de a-și asigura securitatea țării.
Și o să vă dau doar un exemplu de cum este atacată integrarea europeană doar o singură zi, ziua de 4 noiembrie, deci ziua în care a fost prezentat raportul despre care discutăm de la începutul acestei sesiuni. Deci atacul a fost pregătit din timp și liniile de atac au fost ajustate în funcție de cum a reacționat publicul căruia i-a fost destinat. La începutul zilei, prima linie de atac a fost, sau încadrare, a fost că aderarea este înșelătoare. Nu se întâmplă, nu va avea loc, tot ce înseamnă negocieri înseamnă o înșelare, dacă doriți, a publicului. După care, după ce a fost prezentat raportul și s-au văzut aprecierile și pozitive și față de reforme, linia de atac a fost schimbată și deja s-a spus că negocierile grăbite sunt de fapt negocieri împotriva intereselor cetățenilor, pentru că în această grabă și în aceste negocieri grăbite nu s-ar ține cont de interesele cetățenilor. Deci e doar o mică, să spun așa, doar o frântură de atac asupra integrării europene, care pentru noi este, din perspectiva rezilienței informaționale și din perspectiva atacurilor hibride, noi o vedem ca pe o cea mai mare vulnerabilitate. Deci riscul că va fi exacerbat atacul pe integrarea europeană va crește. Estimarea noastră este că, odată cu deschiderea celor două clustere, pentru agresor și inamic va deveni cumva clar că this is happening, că asta se întâmplă, și noi așteptăm în spațiul nostru informațional un atac mult mai mare pe tot ceea ce ține de integrarea europeană.
Acum, faptul că există tot felul de termeni: clustere, negocieri, interim benchmarks, criterii de închidere, criterii de tot așa, deci această abundență, dacă doriți, de terminologie, noi o vedem la fel fiind exploatată, da? Deci cumva se creează o confuzie, după care această confuzie este exploatată. Deci anticiparea noastră este că tot ceea ce e legat de calendarul aderării, în special absența unei date garantate, asta din nou va fi exacerbat de războiul cognitiv. Deci deschiderea de clustere, închiderea provizorie a capitolelor, închiderea negocierilor, aderarea efectivă și acea dată pe care, iată, ba e 2028, 2030, deci se creează această confuzie intenționată.
Acum, o altă vulnerabilitate pe care o vedem că va fi exploatată este evaluarea instituțională și problemele sau viața de zi cu zi, da? Pentru că iată noi discutăm despre progrese, 90%, în alte capitole sunt alte procentaje, dar pentru oameni acum acest raport vine într-un context legat de prețuri, într-un context legat de venituri, legat de investiții, legat de situația fie din sistemul social, compensații și tot așa. Și iată se creează din nou un prilej de a exacerba atacuri asupra integrării europene pentru că viața de zi cu zi cumva nu se pupă cu evaluarea instituțională. Deci trebuie să avem cumva, să ținem cumva cont și de această dimensiune, pentru că m-ați întrebat de lipsuri sau de gap-uri. Deci e și asta o dimensiune care va fi exploatată.
Acum ziceam și de alte paliere, de alți piloni ai securității, în primul rând apărarea. Deci tot ceea ce ține de cooperare regională e legată de război. Asta vedem noi în războiul informațional. Am mers la Kiev, am semnat acord, Moldova se pregătește de război. S-a mers la București, s-a semnat contractul pe achiziții în programul SAFE, Moldova se pregătește de război. Faptul că Norvegia anunță pentru prima dată că ne va susține sau cu anunțul pe segmentul de apărare înseamnă că Moldova, UE-ul practic antrenează Republica Moldova în război. Neutralitatea este încălcată, garanțiile legate de neutralitate sau aferente neutralității, pretinsele garanții, Moldova renunță la ele și tot așa. Deci iată și acest pilon al apărării, noi vedem aici narațiuni maligne și actori maligni și aceste narațiuni antagonizante din nou că se intensifică, anticipăm că vor crește. Bineînțeles, transformarea din nou a Republicii Moldova într-un punct de sprijin pentru Ucraina ține direct de pilonul de securitate și de cooperare.
Deci noi nu prevestim nimic bun din perspectiva războiului cognitiv decât faptul că pe toate cele trei paliere se va intensifica atacul, iar vulnerabilitatea cea mare ne vine de pe rețele, de pe tot ce ține de utilizarea inteligenței artificiale în aceste rețele, de pe lipsa unui cadru normativ la noi și chiar dacă vom avea o lege privind serviciile digitale, acest lucru nu va rezolva, cel puțin până în momentul aderării, nu va rezolva starea de lucruri. Tragem nădejde că amendamentele care urmează să fie propuse de Comisia Electorală Centrală pentru a rezolva adresa Curții Constituționale către Parlament în privința publicității online și a comportamentelor pe online în campania electorală, că cel puțin aceste amendamente vor crea un cadru mai sigur și un cadru care să permită autorităților precum Stratcom, SIS și altele să acționeze și să interacționeze mai bine cu platformele. Dar campaniile și perioada electorală sunt trei luni într-un an, iar ce ne facem cu celelalte nouă luni în care, după cum ziceam, anticiparea noastră este că vom fi supuși unui atac și mai mare? Iată aici suntem absolut cumva vulnerabili.
[00:23:27] — Dumitru Mișin
O să revenim exact la acest sub-subiect, dacă doriți să îi spunem așa. O să îl întreb în continuare pe domnul Musteață. Așa cum Centrul se ocupă de informare și de înțelegerea acestei arhitecturi FIMI și a modului în care, sau creează strategii pentru a informa corect, aici o să vină ceva mai târziu și întrebarea cum răspundem cu factologic la chestiuni care țin de emoții. E un lucru foarte discutat, inclusiv printre jurnaliști. Și așa cum Centrul se ocupă de informare, cineva trebuie să identifice aceste riscuri și aceste pericole: Serviciul de Informații și Securitate. Care este rolul Serviciului de Informații și Securitate, domnule Musteață? Noul raport al Comisiei Europene avertizează că ingerințele străine comise împotriva Republicii Moldova au atins un nivel critic, iar în societate se discută și despre perspectiva în care serviciul nostru de inteligență are sau nu are parteneri în Uniunea Europeană care deja ar putea să ne ajute. Cu ce ne ajută astăzi și cu ce ne-ar putea ajuta mâine și dacă e nevoie sau dacă va fi nevoie totodată de o restructurare a serviciului de inteligență.
[00:24:57] — Musteață
Da, mersi de întrebare, dar vreau să revin un pic la ceea ce ați spus mai devreme în introducere cu privire la faptul: este Republica Moldova un consumator de securitate sau un generator? Patru, cinci ani în urmă noi eram 100% consumatori, eram ca și dependenți de gazul rusesc, da? Deci noi depindeam foarte mult de securitatea regională. La ziua de azi cred că pot spune cu toată încrederea și lumea a văzut lucrul respectiv, Republica Moldova este și un generator de securitate în regiune. Atât pe domeniul de intelligence, ceea ce înseamnă cunoașterea prealabilă, preventivă a multor riscuri și acțiuni pentru destructurarea sau disruperea acestor riscuri, cât și partea de apărare, vedem și acolo foarte multe schimbări. Deci Republica Moldova la ziua de azi deja devine un actor important, activ în a contribui la securitatea regională, vorbim regional în Europa de Est, dar și mult mai larg, deci un actor de securitate pentru Uniunea Europeană. Venim, contribuim.
Ce ține de reformarea serviciului, serviciul a intrat în reformă în 2022 și de atunci s-a restructurat, s-a schimbat cadrul legislativ, s-au schimbat actele normative interne, s-a schimbat modul de lucru, interacțiunea cu actorii naționali aici în Republica Moldova, cât și interacțiunea cu actorii internaționali. Deci noi prin restructurarea respectivă am trecut deja. Și asta a fost remarcat, asta s-a remarcat și în diferite rapoarte ale Uniunii Europene, asta se vede și la Bruxelles, că serviciul s-a transformat și atunci comunitatea de intelligence din Republica Moldova a devenit una mult mai activă, profesionistă și care prezintă rezultate. Și în acest context, în tot ce înseamnă intelligence în lumea vestică și nu doar, se bazează foarte mult pe încredere. Iar serviciul a reușit să câștige această încredere în rândul partenerilor săi europeni. Și acum serviciul este parte la comunitatea europeană de intelligence. Este o parte activă, o parte care contribuie activ la mai multe acțiuni care aduc sau contribuie la securitatea comună a tuturor. Și iarăși acest lucru este văzut de toți partenerii. Suntem un partener activ al INTCEN, care este centrul de intelligence al Uniunii Europene, cu care lucrăm foarte apropiat. S-a văzut lucrul ăsta atât prin informațiile publicate de către serviciu pe parcursul acestor ani, cât și în diferite acțiuni și operațiuni comune care nu sunt publice.
Acum revenind înapoi la ziua de azi și uitându-ne în perspectivă, e bine să... benchmark-urile pe care le facem la ziua de azi ne permit să evaluăm ceea ce am făcut până acum, dar ne uităm înainte. Și înainte ne așteaptă iarăși trei ani electorali. Noi vedem de pe acum cât de mult se pregătește și își intensifică acțiunile Federația Rusă. Avem alegerile într-o regiune a Republicii Moldova, unde deja vedem acțiuni foarte interesante, nu intru în detaliile respective, se întâmplă la zi, post-factum vom veni cu anumite detalii. Totodată lupta asta nu se termină. Deci faptul că Republica Moldova a prezentat niște rezultate foarte bune pe domeniul de securitate și apărare, asta nu înseamnă că gata, trebuie să ne oprim. Asta e un proces continuu și în procesul respectiv toate structurile din Republica Moldova din domeniul respectiv sunt foarte active, își fac munca, coordonează de fiecare dată activitatea care poate fi coordonată cu instituțiile europene. Republica Moldova a semnat și continuă să negocieze tot mai multe acorduri de protecție a datelor cu caracter secret sau a datelor clasificate. Aceste acorduri se semnează cu o listă întreagă de state din Uniunea Europeană, asta e unul, cât și la nivel de Uniunea Europeană la fel. Deci noi ne-am ajustat și standardele de protecție a datelor clasificate, astfel încât noi suntem acum recunoscuți la nivelul Uniunii Europene ca și un stat de încredere și un serviciu de informații de încredere. Mersi.
[00:29:04] — Dumitru Mișin
Domnule Musteață, vă mulțumesc și de fapt mi-ați ridicat mingea la fileu pentru că urmează să vă pun o întrebare ceva mai târziu, pentru că o să revenim cu întrebări pe blocuri în care o să vă rog să răspundem în grup, într-un fel grupat. O să îi ofer întâi de toate cuvântul domnului Secrieru pentru o întrebare introductivă, dar revenim, domnule Musteață. Domnule Secrieru, Republica Moldova a semnat și este o premieră, este primul stat care a semnat un parteneriat de securitate și apărare cu Uniunea Europeană. Acuma, ca să înțelegem care va fi sau care urmează să fie rolul Republicii Moldova, cel de beneficiar permanent al unei umbrele de protecție sau cel de furnizor activ de stabilitate geopolitică?
[00:30:03] — Secrieru
Bună ziua și voiam mai întâi să mulțumesc pentru invitație și să felicit pe toți cei care muncesc din greu în fiecare zi la ceea ce noi numim integrare europeană. Este o muncă imensă. Noi, ca secretariat al Consiliului Național de Securitate, deseori participăm în întruniri și în procese pe integrare europeană și vedem cât de mult colegii de la birou și de la alte ministere muncesc.
Acuma, cred că parțial la întrebarea dumneavoastră a fost dat răspuns de către domnul director, dar cred că atunci când discutăm despre securitate și apărare trebuie să înțelegem în ce Uniune Europeană noi ne integrăm, în ce fel de UE noi încercăm să ne integrăm. Și din perspectiva securității și a apărării noi ne integrăm într-o Uniune Europeană care foarte rapid se schimbă din perspectiva programelor, inițiativelor, dar și gândirii despre cum securitatea trebuie să fie asigurată. Evident că invazia Federației Ruse din Ucraina în 2022 a fost un șoc care a contribuit la amplificarea gândirii de securitate în interiorul Uniunii Europene. Și acest lucru se reflectă în câteva feluri.
În primul rând, evident că noi am văzut că statele membre UE își măresc bugetele de apărare pentru a-și executa misiunea de bază, apărarea teritorială. Însă, în același timp, statele membre au înțeles că mai mulți bani nu înseamnă și bani cheltuiți mai bine sau o cheltuială mult mai eficientă. Și atunci în cadrul Uniunii Europene există o mare dezbatere și mai multe inițiative cum acești bani noi îi cheltuim împreună ca să cumpărăm dintr-un pot sau buget comun mult mai mult echipament militar la un preț mult mai avantajos. Asta este prima schimbare care a fost provocată de șocul sistemic, ceea ce noi astăzi numim războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
A doua mare dezbatere în interiorul Uniunii Europene este cum producem în interiorul Europei echipamentul de apărare de care avem nevoie. Și aici iarăși s-au creat fonduri, s-au creat instrumente, s-au investit bani ca mai multe companii europene să producă în Uniunea Europeană echipamentul de apărare de care avem nevoie, astfel ca UE să fie mai puțin dependentă de alți producători și furnizori.
Al treilea pas important în discuția și felul în care se schimbă UE pe domeniul securității și apărării este gândirea despre securitatea economică a Uniunii Europene, deoarece cele două sunt legate. Dacă vrei să produci armament, trebuie să imporți materie primă. De la cine imporți materia primă? Dacă este adversarul tău, nu vei fi capabil să produci echipament de apărare. Și în acest context, marea discuție este cât de sigure sunt lanțurile de producție, cât de siguri sunt furnizorii de materie, cât de siguri sunt furnizorii de echipamente și tehnologii, cât de sigure sunt tehnologiile pe care noi le utilizăm. Deci întreaga dezbatere în UE este despre securitate economică.
Și al patrulea mare segment al transformării Uniunii Europene ca actor de securitate este securitatea internă. Deci dacă urmăriți foarte atent publicații din partea Comisiei Europene, documente, noi vedem că Uniunea Europeană este mult mai preocupată de securitatea cibernetică, Uniunea Europeană este mult mai preocupată de securitatea infrastructurii, deoarece sunt din ce în ce mai multe atacuri asupra infrastructurii critice. Există o întreagă dezbatere despre securitatea financiară, cum circulă banii, cine sunt sursele în spatele acestor tranzacții.
Deci, practic, Moldova încearcă să se alăture Uniunii Europene, care este în plină schimbare din perspectiva securității și a apărării. Și dacă privesc raportul, eu cred că noi stăm destul de bine în tentativa noastră de a adera la un actor în plină dezvoltare ca actor de securitate și apărare. Dacă eu mă uit pe raport, noi vedem câteva chestii care ne spun că Moldova foarte rapid se integrează în domeniul securității și apărării cu Uniunea Europeană. Acordul pe care dumneavoastră l-ați menționat este doar un prim pas pe care l-am făcut acum doi ani în urmă. Dacă ne uităm la armonizarea legislativă, suntem acolo, semnarea acordurilor de cooperare cu diferite agenții, Agenția Europeană pentru Droguri, un acord adițional se negociază cu Frontex. Deci mai multe acorduri de cooperare cu instituții. Pe planul trei noi vedem că noi facem mai multe chestii. Domnul director a menționat: noi avem mult mai mult schimb de informații cu instituții europene sau cu instituții partenere în fiecare stat membru UE. Aici schimburi de informații pe canalul SIENA, aici schimb de informații și cooperare prin programul EMPACT. Deci organele noastre de ordine publică sunt în contact direct în fiecare zi și, practic, de facto acționează de parcă noi suntem deja stat membru UE.
Aici și răspunsul la întrebarea dumneavoastră, dacă noi putem să furnizăm ceva în termeni de securitate europeană sau doar consumăm. Concluziile raportului sunt că nu trebuie să fii un stat mare cu resurse imense ca să contribui la securitatea Uniunii Europene. Proiectul european este compus din state mici, medii și fiecare, prin contribuție individuală, contribuie la securitatea europeană. În momentul în care vrei să destructurezi o rețea de crimă organizată, tu nu poți să o faci de unul singur. Ție îți trebuie cel puțin două, dacă nu mai multe state, care cooperează și organizează o operațiune comună, ceea ce deja se întâmplă la nivel destul de ridicat. Dacă vrei să conduci o anchetă penală, dacă vrei să arestezi anumite bunuri care au fost procurate ilicit, îți trebuie cooperare. Și pe acest segment Moldova stă bine și raportul demonstrează că noi din ce în ce mai mult contribuim la securitatea Uniunii Europene.
Evident că nu aș vrea să creez o imagine că totul este roz. Nu aș vrea să creez imaginea că totul este perfect. Evident că este mult de lucru și iarăși în raport noi vedem unde ne indică, unde ar trebui să mai muncim. Eu cred că prima chestie care ne indică Comisia Europeană este evident deficitul de resursă umană. Noi trebuie să creștem, să angajăm mai mulți oameni și evident să îi pregătim pentru misiunile din ce în ce mai dificile. Evident, raportul menționează și deficitul de echipamente. Iarăși, aici se lucrează împreună cu partenerii ca să umplem acele gap-uri unde avem critice. Evident, se discută despre continuarea alinierii la legislația Uniunii Europene și iarăși aici se face muncă. Și ultima chestie foarte importantă la care atrage atenția raportul este că instituțiile noastre din ce în ce mai mult trebuie să coopereze, cele care țin de securitatea națională. Aici am făcut progrese, aici am făcut progrese inclusiv pentru a combate interferențele Federației Ruse, dar este mult de lucru și aici.
Per total: Moldova deja contribuie la securitatea Uniunii Europene; progresul este evident; trei, noi trebuie să accelerăm, deoarece Uniunea Europeană însăși, ca actor de securitate și apărare, se schimbă foarte rapid.
[00:37:53] — Dumitru Mișin
Vă mulțumesc, domnule Secrieru. Vă readuc aminte, în scurt timp o să luăm întrebări și din sală. De asemenea, puteți prin intermediul QR codului să puneți întrebări și prin intermediul platformei Slido. Dar până ajungem acolo, îmi permit să mergem în continuare pe o formulă de dezbatere care să conțină câteva elemente-cheie, și anume securitate, neutralitate și ecuația păcii. Acuma, întrebările vor fi cumva structurate pentru ca să se răspundă pe grupe.
În primul rând, vorbim despre statutul de neutralitate care este înscris în Constituție. Acum Uniunea Europeană oricum operează cu o clauză de asistență reciprocă în caz de agresiune. Și aici aș vrea să îl întreb pe domnul Popșoi care este formula pe care o propune Chișinăul, așa cum există formule diverse aplicate în Austria, în Irlanda sau în Malta. Pe de altă parte, domnul Secrieru a vorbit despre securitate cibernetică și securitatea infrastructurii. Totodată, ar trebui să vorbim și despre ce buget alocăm și apărării, nu doar pentru securitate cibernetică, dar pentru apărarea teritorială, pentru apărarea teritoriului. Și aici vorbim despre finanțarea sau achiziționarea unui sistem de apărare antiaeriană pe care Uniunea Europeană îl finanțează și obiectivul de doar un procent până în 2030 pentru bugetul apărării.
Și o să începem cu domnul Popșoi, ca să nu fie prea lungă întrebarea și explicația acestei părți. Vă rog, domnule Popșoi.
[00:39:52] — Mihai Popșoi
Subiectul neutralității nu prea apare în dialogul cu Uniunea Europeană. Neutralitatea este un angajament constituțional al Republicii Moldova. Există țări neutre în cadrul Uniunii Europene. E adevărat, sunt puține. De la o vreme sunt și mai puține, de când Finlanda și Suedia au schimbat poziția seculară, ancorată într-o cultură de neutralitate bine cunoscută în lume. În virtutea circumstanțelor de securitate care s-au schimbat radical, societatea finlandeză și cea suedeză au decis că este momentul oportun să adere la Alianța Nord-Atlantică.
În cazul Republicii Moldova, statisticile din sondaje le cunoaștem. E important ca Republica Moldova să valorifice oportunitățile de cooperare în domeniul securității și apărării cu Uniunea Europeană și ele sunt. Da, Uniunea Europeană nu este Alianța Nord-Atlantică, dar pentru Republica Moldova, în ultimii ani, Facilitatea Europeană pentru Pace a oferit sprijin care este cu adevărat transformațional pentru domeniul nostru de securitate și apărare. Am pornit de la 7 milioane în 2021 și am ajuns pentru acest an, 2026, 120 de milioane de euro sprijin pentru sectorul de apărare a țării noastre. Sunt sume colosale pentru bugetele de apărare din Republica Moldova, domeniu care, regretabil, a fost neglijat decenii la rând. Și iată acum, având iată de aproape cinci ani ororile prin care trece Ucraina și repercusiunile asupra întregii regiuni, o țară neutră trebuie să investească mai mult în propria apărare decât alte țări care au liniștea și siguranța și luxul de a face parte dintr-o alianță de apărare colectivă. Dar, așa cum spuneam, și securitatea colectivă, care este cumva garantată de Carta ONU, și în cazul Uniunii Europene cooperarea în domeniul securității este net superioară a ceea ce putem noi miza fiind de unii singuri. Deci, în marea familie europeană, cooperarea în domeniul securității, consolidarea industriei de apărare pe care o vedem acum, consolidarea liniilor logistice în domeniul apărării... Și Republica Moldova își dorește să facă parte din toate aceste mecanisme, inclusiv iată acum o primă procurare prin cadrul programului SAFE.
Toate aceste lucruri demonstrează, în virtutea circumstanțelor și constrângerilor constituționale pe care le avem, pe care Republica Moldova le respectă, în același timp, neutru nu înseamnă incapabil să te aperi. Ori experiența Elveției este cât se poate de grăitoare: investițiile în sectorul de apărare al Elveției sunt comparabile, dacă nu mai mari decât țările NATO. De aceea, neutralitatea nu este nici pe departe un impediment. Nu aș spune că este vreun atu în vreun fel sau altul în negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, dar, așa cum spuneam, există un număr mic de țări care au această prevedere în Constituție, cum o avem și noi. Dar acest lucru nu trebuie să fie o piedică în a ne consolida capacitățile de apărare, investițiile defensive pe care le facem și le vom face în continuare. Iar Uniunea Europeană oferă acest sprijin tuturor țărilor sale, și cele care fac parte din alianțe militare, și cele care sunt neutre.
Pe lângă programul EPF, Facilitatea pentru Pace, probabil trebuie menționat și programul care ține de domeniul civil, dar este cât se poate de important pentru consolidarea securității în general sau conceptului de securitate societală. Da, vorbim de programul parteneriatul EUPM, Misiunea Parteneriatului European cu Republica Moldova. Această misiune ne-a ajutat enorm să ne consolidăm capacitățile în domeniul securității informaționale, în domeniul managementului crizelor. Și iată aceste elemente, Centrul de Management al Crizelor și capacitarea acestuia, fac parte din angajamentele noastre de aderare.
Așadar, mecanismul de cooperare care există și este în continuă dezvoltare prezintă o oportunitate foarte mare pentru Republica Moldova să-și consolideze sectorul de apărare și de securitate și să-și consolideze reziliența societății în ansamblu. Și aici merită de menționat sprijinul pe parcursul deceniilor de la independență încoace pe care l-am primit de la partenerii noștri în consolidarea democrației, statului de drept, independenței mass-media. Pentru că doar un stat în care fiecare cetățean, fiecare instituție, fie că vorbim de cei din sectorul privat, fie că vorbim de cei din sindicate, presa independentă, când toți cetățenii pun umărul în a apăra societatea de ingerințele străine, doar atunci putem reuși. Și noi suntem norocoși în Republica Moldova că cetățenii noștri au conștientizat pericolul la care sunt expuși și de fiecare dată – da, imperfect, da, prin proces de învățare –, dar am demonstrat în repetate rânduri că avem capacitatea să ne apărăm alegerile democratice, dreptul de a ne alege singuri soarta, să ne solidarizăm cu noi înșine și să depunem eforturi în continuare să consolidăm reziliența societății noastre. Și cu siguranță este dovada capacității noastre pe intern să ripostăm acestor dificultăți, dar este și rezultatul unui sprijin simțitor, generozității și solidarității partenerilor noștri, în primul rând Uniunii Europene, lucru pentru care le suntem extrem de recunoscători.
[00:46:18] — Dumitru Mișin
Ajungem imediat și la capacitatea de ripostă sau capacitatea noastră de reziliență la doamna Vițu, pornind la primul apel. Dar până atunci domnul Secrieru, că era vorba să discutăm pe acest subiect pe care l-am început cu domnul Popșoi. Când vom fi gata să avem capacități de interceptare? Și atunci când vorbim despre capacitățile noastre de apărare, vorbim oricum despre bugete în creștere. Este adevărat acest lucru, l-a menționat și subliniază și domnul Popșoi, dar obiectivul Republicii Moldova este un procent din PIB în 2030. În același timp avem nevoie și de apărare antiaeriană, și asta ieri, vorba aia.
[00:47:01] — Secrieru
Mersi. Câteva cuvinte despre neutralitate. Orice stat independent și suveran, potrivit Cartei ONU, are dreptul la autoapărare. Dar pentru a-ți exercita dreptul de autoapărare trebuie să ai mijloace cu ce să te aperi, da? Acuma, noi vedem, în cadrul Uniunii Europene sunt state neutre care investesc în propria autoapărare, cresc bugete militare, dar în același timp contribuie la diferite operațiuni ale Uniunii Europene în afara sau chiar în vecinătatea Uniunii Europene. În același timp și țările neutre contribuie la fondul sau Facilitatea pentru Pace, din care Moldova atrage resurse pentru apărare. Deci, de a fi neutru nu înseamnă să fii pasiv, să fii indiferent și să nu ai grijă de propria capacitate de apărare.
Acuma, întrebarea când vom fi capabili să ne apărăm în domeniul aerian? Aicea sunt câteva elemente. Primul element: amenințările în domeniul aerian evoluează fiecare două sau trei săptămâni. Războaiele generează revoluții tehnologice. Și ceea ce noi vedem actualmente în Ucraina este o revoluție tehnologică în domeniul militar. Ce înseamnă că în fiecare două sau trei săptămâni este o nouă tehnologie? Este că cel care vrea să doboare o dronă sau să rezolve problema cu o dronă trebuie să își evolueze și el tehnologia la fel de rapid. Deci asta e prima provocare. A doua provocare: ca să vezi drona și s-o dai jos, tu trebuie s-o vezi. Aicea, cu ajutorul partenerilor europeni, noi semnificativ am crescut capacitatea noastră de a vedea ce se întâmplă în spațiul nostru aerian. Dar nu este suficient, evident, deoarece dronele care zboară la altitudine joasă, pentru a le descoperi, e nevoie de alt tip de radare la fel. Deci noi suntem în plin proces de modernizare a capacităților noastre de supraveghere a spațiului aerian, dar acest proces va dura. De ce va dura? Deoarece chiar dacă dumneavoastră spuneți, noi astăzi am fi avut bugetul de apărare de 2% și am merge la producător de radar și am spune: „Dați-ne radarul”, nu va funcționa ca într-un supermarket. Deci nu este gata, trebuie să aștepți. Și producătorul o să-ți spună, pe lângă faptul că trebuie să aștepți ca acest radar să fie produs, că eu să ți-l livrez, este Ucraina, unde lucrurile sunt mult mai dramatice. Acolo mor oamenii și eu aș prefera ca radarul să fie mai întâi, să meargă acolo, să prevină oamenii să fie uciși și ulterior îți livrez ție, care tu ești relativ în pace. Deci a doua chestie: ai bani, dar asta nu garantează că echipamentul va fi livrat mâine. Și a treia chestie: nu este suficient să ai buget de apărare, trebuie să ai oameni care vor opera acele echipamente. Echipamente astăzi, datorită revoluției tehnologice în domeniul militar, devin din ce în ce mai sofisticate, ceea ce înseamnă că tu trebuie să antrenezi și să investești în ofițer și să-i oferi un salariu care îl reține pe mai mulți ani în acel serviciu. Dacă îl antrenezi trei luni și pe urmă îl pierzi într-un an, tu începi ciclul de antrenament din nou, din nou, din nou. Deci, întrebarea e, răspunsul la întrebarea dumneavoastră „când?” este mult mai complexă. Eu n-aș vrea noi să simplificăm. Noi trebuie să conștientizăm cât de complexă este problema, ce se întâmplă în Ucraina, cum sunt prioritizate livrările de echipament militar și în acest context apare și Moldova. Deci, există coadă după echipament; doi, echipamentul trebuie să fie modificat, deoarece este revoluție tehnologică în continuare din cauza războiului; trei, trebuie să investim în oameni și să-i reținem în serviciu, deoarece oamenii vor da valoare echipamentului nou pe care noi îl vom primi prin intermediul Uniunii Europene. Mersi.
[00:51:06] — Dumitru Mișin
Vă mulțumesc foarte mult. Doamna Vițu, să revenim puțin la dezinformări și la atacurile actorilor maligni prin diverse forme și în diferite perioade. Dar să ne concentrăm la ce s-a întâmplat recent, în noiembrie, și vorbim despre atacul cibernetic la care a fost supusă toată arhitectura de date pe care statul trebuie să le îngrijească, să le securizeze. Și să ne spuneți care este strategia sau cum ar trebui de lucrat cu mentalul colectiv, având în vedere că atunci când se dezinformează, se mizează pe emoție, iar atunci când vii să informezi, apelezi la date factologice care nu sunt asimilate la fel ca o informație bazată pe emoții. Și pentru că e în grupuri, da? O să vă dau un caz care s-a materializat astăzi cu referire la cele 750 sau 400 și ceva de mii de IDNP-uri. Astăzi, un politician din opoziție pe Facebook a publicat un video în care a demonstrat sau a arătat sau a vrut să arate cât de nesigure sunt datele cu caracter personal, și e vorba despre IDNP-uri. Și ca vizor sau în vizor a fost directorul SIS, domnul Musteață, prin semnătura digitală că poate fi văzut IDNP-ul etc., etc. Și că acest lucru ar fi breșă de securitate. Iată, avem o întrebare la care am aștepta un răspuns de strategie și un caz la care putem face referire și cum am comunica iată despre acest caz. Este breșă sau este dezinformare?
[00:53:18] — Vițu
Bun, haideți să facem un pic de delimitare între comunicarea de criză și comunicarea strategică, pentru că cea strategică este o chestiune de planificare. Deci, aici noi analizăm, vedem felul în care suntem atacați, anticipăm cum vom fi atacați și pregătim un răspuns. E adevărat că atacurile pe tot ce ține de infrastructura cibernetică sunt o vulnerabilitate. Am văzut că au fost astfel de atacuri și în țările UE, deci anticiparea că urmează să fim atacați pe această cale trebuia să existe.
Formularea de răspuns sau comunicarea de criză e una, atunci când trebuie să ieși să spui cetățenilor ce se întâmplă, să le dai explicații, și sunt de acord că explicația factologică pe date nu funcționează și nu are impactul narațiunii maligne care vine să trezească de regulă furie, de regulă frică, panică, dar asta este singura cale prin care autoritățile trebuie să comunice în situații de criză. Nu poți în situații de criză să vii cu mesaje inflamatorii și nu este corect, chiar dacă e adevărat că nu sunt atât de bine recepționate de public. Și aici cred că aș putea parțial să răspund și la întrebarea pe care o vedem afișată, pentru că autoritățile, datoria lor nu este să facă show. Datoria lor nu e să vină cu alte video-uri și să facă scamatorie din comunicarea publică. Datoria autorităților este să spună foarte clar ce se întâmplă și să, cu atât mai mult, să dea informații care să-l ajute pe om să știe în ce direcție să meargă cu propriile decizii.
Acum, cu felul în care s-a comunicat pe atacul cibernetic, am văzut mai multe întrebări de ce nu s-a comunicat din prima zi, pentru că nici din prima zi nu prea s-a știut sau n-am avut estimarea modului în care suntem atacați. Deci a fost în momentul în care s-a putut da o evaluare a felului în care am fost atacați, în acel moment autoritățile au răspuns. Hai să spun așa: noi suntem, autoritățile trebuie să dea un răspuns cât pot de repede, pentru că dacă nu vin să dea o informație sau să dea o explicație ce se întâmplă, acest vid informațional este umplut de agresor cu narațiuni maligne, dar în același timp nici să te grăbești nu este cazul atunci când nu știi exact ce se întâmplă. Deci e o sabie cu două tăișuri în acest caz. Dar vreau să revin la faptul că StratCom înseamnă altceva. StratCom înseamnă să avem, iată, să anticipăm că vom fi loviți, să venim cu recomandări la autorități, trebuie să avem protocoale, de exemplu, de comunicare pentru o astfel de situație, trebuie să știm care autoritate devine autoritate lead și care se activează pe comunicarea publică, care sunt mesajele. Deci e un pic altceva când vrei să ai un răspuns de tip StratCom. E altceva, e anticipare, e formulare de răspuns și a zis domnul director Musteață un cuvânt foarte important: e disrupere, da? Sau perturbare, disruption. E să perturbezi. Deci noi unde avem încă de lucru sau capacități lipsă este în formulare de răspuns care să perturbeze astfel de atacuri.
În măsura în care am putut să răspund, acuma nu știu ce e de făcut cu demo-ul care îl implică pe domnul Musteață. Poate ar ajuta la discuție să ne uităm și în alte țări cum sunt tratate IDNP-urile, dacă sunt chiar considerate date cu caracter personal, pentru că avem și în țări în care aceste date sunt afișate, de exemplu. Deci trebuie să vedem, nu atât de mult aș trata acest incident doar din perspectiva acestor 450, dar mai departe a felului în care, dacă celelalte autorități previn ca astfel de date să fie folosite în mod malițios încât să lovească în cetățeni, da, prin scheme financiare, prin alte tipuri de înșelătorii. Și da, e și aceasta o ilustrare a faptului că astfel de atacuri urmează să se intensifice, nu doar în Republica Moldova. Când a vorbit domnul Secrieru despre o Uniune Europeană în transformare, eu cred că Uniunea Europeană acum înțelege că nu doar Republica Moldova și țări candidat sau Ucraina sunt lovite, pentru că noi vedem cât de des sunt acum din ce în ce mai targetate și de atacuri de tip hibrid, cyber, sunt țările din UE. Deci eu cred că Uniunea Europeană acum înțelege că trebuie să își taie, dacă doriți, această dependență de tot ce înseamnă infrastructura de AI americană și asta se discută atunci când, adică și la acest aspect trebuie să ne uităm atunci când ne uităm la o Uniune Europeană în transformare. De exemplu, la începutul anului, UE-ul a venit cu un nou centru, a creat un nou centru pentru reziliență democratică și a invitat țările membre să fie membru asociat în acest centru, pentru că dânșii au înțeles că au trecut vremurile în care să vină țările UE, să țină lecții țărilor candidat, dar au înțeles că au nevoie de proiecte în comun, în care, de fapt, țările candidat, în primul rând, să își împărtășească felul în care sunt lovite și cum și-au formulat răspunsuri. Deci se schimbă și această optică, apropo de suntem și noi furnizori, dacă doriți, de lecții de reziliență, nu doar consumatori de asistență pentru a ne fortifica această reziliență.
[00:59:45] — Dumitru Mișin
Am vrut să ajung, pentru că am lăsat o coadă din prima parte și tocmai am revenit, am ajuns acolo, la reziliență digitală și la eforturile noastre de a fi și furnizori de securitate cibernetică. Acum că în cadrul acestui panel s-a subliniat despre faptul că suntem și furnizori, revin la incidentul cibernetic și îl întreb pe domnul Musteață. Această sau acest incident de securitate este doar un incident sau riscă să devină și o criză de încredere în instituția pe care o conduceți? Și întrebarea e pe mai târziu, în perspectivă. SIS-ul are capacitate astăzi să anticipeze asemenea atacuri? Sau și asemenea atacuri? Dacă există servicii de intelligence cu care colaborați sau dacă există cel puțin o direcție și în această parte a problemelor pe care le are Republica Moldova?
[01:00:59] — Musteață
Bun, să facem un pic de claritate. În Republica Moldova avem așa: Agenția de Guvernare Electronică, Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică, Agenția de Securitate Cibernetică și Serviciul de Informații și Securitate. Cu alte cuvinte, ceea ce înseamnă cyber security sau cyber defense se împarte între toate aceste instituții, Serviciul fiind cea mai puțin implicată în acțiunile respective. Noi ajungem să ne implicăm și investigăm alături de colegii noștri din celelalte instituții prezența sau absența unui actor statal, pentru că sunt și grupări criminale cibernetice care fac acțiunile respective prin ransomware, prin furt de date, prin criptare de date și așa mai departe. Noi suntem prezenți în grupurile de investigații, noi lucrăm împreună cu partenerii naționali. Noi am implicat acolo unde am putut și putem partenerii internaționali și specialiști în domeniul respectiv ca să facem trasabilitatea atacurilor, ori ele nu-s de acolo de unde exact au venit. Deci atacul care a venit de pe un IP dintr-o țară X contra Republicii Moldova, ăla e un route. Deci pe acolo a trecut atacul, dar nu e de acolo originar. Și noi lucrăm acum ca să identificăm tot traseul atacului, ca să putem face această atribuire exactă către cel care este vinovat.
Cu alte cuvinte, Republica Moldova în ultimii ani și-a dezvoltat destul de larg capacitatea instituțională la partea de securitate cibernetică, inclusiv ASC, fiind o agenție care are doi ani, da, doi ani de zile de când a fost creată. Deci e relativ o agenție nouă. STISC-ul s-a fortificat în ultima perioadă și devine tot mai bun. Cred că întrebarea respectivă trebuiește adresată în primul rând lor. Serviciul, acolo unde are, a avut și în continuare va avea informații prealabile, le-a furnizat anterior și le va furniza în continuare acestor actori pentru ca ei să se pregătească mai bine pentru un eventual atac. Și de fiecare dată noi am arătat unde pot fi vulnerabilitățile și, din păcate, des am avut dreptate.
Ce ține de acel demo foarte specific făcut, eu vreau să recomand mai întâi tuturor să citească un pic cadrul legal, inclusiv legea și hotărârile de guvern care prevăd ce este semnătura electronică și cum o persoană este identificată și confirmată semnătura lui electronică, pentru că aia nu este o vulnerabilitate sau o breșă. Aia e by design, așa e făcut sistemul, ca persoana să poată fi verificată că semnătura este într-adevăr pusă de X. Bine, în cazul dat că era bun, un exemplu concret dat. Deci nu a descoperit nimeni America sau alte continente noi, dar bine, când se dorește multe like-uri pe rețele, se menționează SIS-ul și totul merge bine după asta. Bine, așa un fel de abatere lirică la subiectul respectiv. Mai mulți care vin cu astfel de argumente trebuie să citească un pic cadrul legal. În lege și în regulament, în hotărârile de guvern e scris foarte clar cum semnătura electronică este construită, ce informație este vizibilă și ce nu.
În rest, trebuie să mai atragem atenția la un subiect. Atacurile cibernetice în toată lumea, dar în special pe continentul european, dar nu doar, în ultimele o lună, poate două, s-au intensificat enorm de mult. Toată comunitatea de experți internațională pe securitate cibernetică discută plenar. Sunt cazuri și cazuri, doar prin Europa acum în minte îmi vin vreo șapte deodată, care au fost diferite atacuri și vorbim nu doar de frigidere care li s-a schimbat temperatura. Vorbim de atacuri asupra infrastructurii guvernamentale în țări în care s-au investit de sute de ori mai mult în securitate cibernetică decât în Republica Moldova. Din păcate, tot ce înseamnă securitate cibernetică, spațiu cibernetic, criptografie, totul, tot este supus acum unui test intens de penetrare, pentru că tehnologiile au evoluat foarte rapid. S-a făcut un salt în primul rând din punct de vedere al AI-ului, care permite o selecție a punctelor de atac, să-i spunem așa, foarte rapidă. Deci dacă stă un om și face click-click sau intră pe, bine, click nu se fac, acolo mai mult se codează, îi ia 10 zile; pentru un agent AI să identifice acea vulnerabilitate îi ia 10 minute, de exemplu. Nu, iarăși încerc să dau o comparație ca să înțelegeți exact cât de mult utilizarea de instrumente de AI au crescut viteza atacurilor cibernetice. Asta unu și doi, e mai complicat un pic. Aici e deja cu tehnologiile post-quantum, care permit decriptarea foarte rapidă a multor sisteme considerate până nu de mult destul de sigure. Iarăși este o chestie care, comasată AI cu post-quantum, crește viteza enorm. Deci tot ce înseamnă securitate cibernetică până acum șase luni îi deja aproape că depășit și acum toată lumea lucrează foarte intens la patch-uri, la update-uri, upgrade-uri ca să facă față la acest val de atacuri în toată lumea. Mersi.
[01:06:02] — Dumitru Mișin
O să luăm o întrebare de pe platforma Slido: „În ce măsură soluționarea conflictului transnistrean reprezintă o condiție pentru integrarea europeană și ce rol ar putea avea Uniunea Europeană în acest proces?” Este o întrebare pentru domnul Popșoi și aici aș vrea să mai adaug încă o întrebare. Atunci când vorbim despre fiecare cluster care urmează să fie închis, oricum este nevoie de unanimitatea celor 27 de state membre. Mai sunt și alte state care însă, bun, ele sunt mult mai avansate, spre exemplu Muntenegru, dar un stat susține că, mă rog, blochează, blochează efectiv un cluster sau altul. Întrebarea e, cel puțin pe partea clusterului 6, ce spun cele 27 de state? Și respectiv întrebarea pe care am văzut-o pe Slido. Vă rog.
[01:07:10] — Mihai Popșoi
Nu doar în legătură cu clusterul 6, în legătură cu absolut toate clusterele există un consens cât se poate de larg, este o poziție unanimă a tuturor țărilor membre a Uniunii Europene în a sprijini dezideratul Republicii Moldova de a face parte din marea familie europeană în baza meritelor, atât timp cât livrăm acele angajamente pe care ni le asumăm în fața propriilor cetățeni și în fața partenerilor europeni. Nu există absolut nicio reținere din partea oricărui alt stat la acest moment și noi vom munci pentru ca această situație de fapt să continue și în viitor, să continuăm să avem aceste relații excelente, bazate pe încredere reciprocă, cu toate țările membre, pentru a evita asemenea situații.
Cât privește dosarul transnistrean, nu există o condiționalitate din partea țărilor membre sau a Comisiei Europene de a soluționa dosarul transnistrean în contextul aderării. De altfel, dacă ar exista o asemenea condiționare, am oferi, am ridica mingea la fileu Kremlinului, i-am oferi de facto drept de veto asupra procesului nostru de aderare, ceea ce nimeni din partenerii noștri nu vrea să facă. Toți partenerii noștri susțin unanim. Există precedentul Ciprului, noi înțelegem că poate nu putem miza 100% pe acest precedent, dar el există și atât timp cât țările membre nu condiționează soluționarea diferendului, dosarului transnistrean cu aderarea, noi pornim de la această premisă. Trebuie să avansăm, dar nu există o condiționare directă în acest sens. Uniunea Europeană sprijină Republica Moldova în soluționarea eminamente pașnică prin a face Republica Moldova mai atractivă, ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în continuare și e responsabilitatea noastră să ne asigurăm că facem demersuri susținute cum ar fi, spre exemplu, legea votată în Parlament în septembrie de armonizare fiscală a regiunii din stânga Nistrului la legile din Republica Moldova. Deci, spre deosebire de același Cipru, în Republica Moldova noi controlăm hotarele externe ale țării, inclusiv pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, ceea ce este incomparabil cu nicio altă regiune unde există conflicte mai mult sau mai puțin similare, că toți încearcă să facă paralele, similitudini dintre aceste situații. În cazul Republicii Moldova nu este nici conflict etnic, nici conflict religios, de fapt nici conflict de mult nu mai este. Oamenii se înțeleg foarte bine, vin de pe un mal pe altul, mai mult de pe celălalt mal pe ăsta când vine vorba de muncă, servicii medicale, servicii educaționale. Ne aducem aminte sprijinul pe care l-am acordat noi, mă rog, Uniunea Europeană, la solicitarea noastră, când Federația Rusă a închis robinetul de gaze în mijlocul iernii. Și toate aceste lucruri nu fac decât să creeze circumstanțe cât se poate de clare că ne mișcăm spre o soluționare eminamente pașnică a dosarului prin reintegrarea regiunii transnistrene în spațiul constituțional, economic al țării noastre și Uniunea Europeană, firește, sprijină aceste demersuri și în următorii ani urmează să depunem eforturi susținute așa încât, pas cu pas, să readucem regiunea transnistreană în câmpul constituțional al Republicii Moldova și în paralel să aducem Republica Moldova acolo unde îi este locul, în marea familie europeană, așa cum au votat cetățenii noștri la referendumul constituțional din 2024.
[01:11:29] — Dumitru Mișin
Mai luăm o întrebare de pe platforma Slido: „S-a menționat că politicienii pro-ruși deseori manipulează că ne pregătim de război când primim ajutoare sau încheiem contracte. Nu vedeți problema că se comunică nu prea eficient din partea persoanelor responsabile? Poate ar trebui de explicat mai clar cetățenilor avantajele acestor ajutoare.” Totodată, doamna Vițu, pentru că întrebarea este pentru dumneavoastră, o să vă întreb ce poate face astăzi Republica Moldova în privința Big Tech, așa cum marile platforme sociale nu prea ascultă de autoritățile unor state mici cum este Republica Moldova și atunci când vorbim despre monitorizarea unor fenomene care se întâmplă în bula Republicii Moldova și care afectează eventual electoratul, dar și în cazurile în care, spre exemplu, bine, aici e vorba și despre rapoartele care se cer pentru platformele sociale. Vă rog frumos.
[01:12:47] — Vițu
Bun, în primul rând, la această întrebare, dacă e să ne uităm pe încrederea în armată, de exemplu, și zilele trecute, săptămâna trecută noi am lansat un raport privind Indexul rezilienței, în care ne-am uitat pe dinamica susținerii sau dorinței de a se implica în apărarea țării și noi am văzut că a crescut numărul celor care vor să se implice să apere țara nu în prima linie, da? Deci în acțiuni nu de ordin cinetic, dar am văzut și o creștere din partea femeilor, de exemplu, a grupului de femei și în general o susținere pentru armată și noi am corelat, pentru că s-a făcut chestionarea în luna mai, noi am corelat acest lucru cu faptul că armata a avut o campanie de comunicare în luna martie, de exemplu, care a arătat că în armată, practic a făcut apel și către femei să se implice. Deci noi avem câteva exemple care arată că atunci când Ministerul Apărării comunică, atunci când desfășoară iarăși astfel de acțiuni de campanii de comunicare, acestea sunt bine primite și nu am vedea că se comunică rău. N-aș spune acest lucru. Că e insuficient, că ar fi loc de mai bine, da, în special pe rețele, pentru că acei politicieni pro-ruși care „deseori manipulează”, eu citesc acum din întrebare, ei au în spate bani. De regulă au în spate bani pentru amplificare inautentică, pentru acțiuni coordonate inautentice. Deci nu e vorba doar de o declarație care este sau nu este contrapusă unei declarații oficiale. Deci de regulă sunt campanii cu mulți bani în spate, cu efort amplificat de distribuire și iată aici este problema, că comunicarea instituțională, cea făcută de autorități, nu are acești bani în spate, nu are monetizarea dezinformării pe Facebook, nu are instrumente pe care le folosesc cei care stau pe rețele. Reamintesc, aceste rețele nu sunt instituții media. Noi spunem rețele sociale, rețele media, ele nu sunt. Sunt afaceri pro-profit, afaceri care monetizează dezinformarea, afaceri care nu au probleme cu faptul că în campania electorală în țara noastră au loc comportamente inautentice. De ce zic că nu au probleme? Bine, domnul Musteață poate să spună despre cooperarea pe care o are Serviciul, de exemplu, cu una din platforme. Noi, din ce am văzut în campaniile precedente, într-adevăr, platformele nu prea, să spun așa, se îngrijesc de integritatea proceselor electorale atunci când e vorba de interesul lor și profitul lor.
Am văzut legat de marile platforme sau de tech-oligarhia, am văzut chiar astăzi pe Tech Policy Review un articol interesant despre care au coroborat rezultatele alegerilor în Statele Unite cu faptul că oamenii erau împotriva ca în localitățile lor să fie deschise data centers, da? Deci aceste centre de date mari de care au nevoie tech-oligarhii au primit un vot de ripostă. Deci ziceam că vedem această preocupare deja și a oamenilor și a societăților față de ce înseamnă pentru democrație aceste platforme. Pentru noi nu înseamnă nimic bun. Noi nu avem un instrument cu care să ne apărăm. Noi avem dialogurile bilaterale, dar de regulă decizia sau aceste platforme conchid că regulamentul lor sau community, da, regulamentul lor al comunității nu este încălcat. Așa că trebuie să devenim cât mai repede membri ai UE ca acest Digital Services Act să fie aplicabil și pentru țări ca Republica Moldova, deși reglementarea pe acest regulament se face după principiul țării de origine, adică oricum va fi reglementat conform jurisdicției în care este înregistrat. În cazul de față, Irlanda, pentru că acolo este înregistrat și TikTok-ul și YouTube-ul și Meta, și e o cale destul de lungă, chiar și sub regulamentul de DSA o investigație poate să dureze și până la un an de zile.
[01:17:43] — Dumitru Mișin
Suntem aproape de finalul acestui panel. A trecut foarte repede. Mai sunt două minute din timpul regulamentar, să-i spunem așa, dar pe final aș vrea să facem așa o rundă de concluzii din partea fiecăruia, așa cum acest cluster este despre... Avem și o întrebare de la doamna Arina Spătaru. Vă rog, doamna Spătaru, dar dacă e posibil scurt, la obiect, ca să răspundem cât mai repede posibil.
[01:18:11] — Arina Spătaru
Se aude, da? Da, domnul Mișin, că o să continuăm diseară la o expertiză, dacă vreți să vă uitați noi mai departe. Eu m-am deprins cu domnul Mișin să lucrez tare repede.
Deci securitatea, securitatea Republicii Moldova. M-am bucurat să aflu că instituțiile noastre colaborează cu toate instituțiile de securitate în Uniunea Europeană și bănuiesc și în România. Atunci cum se face, stimați prieteni și invitați care stați în față, că totuși instituțiile din România nu au aflat despre investigația noastră în care noi împreună cu o echipă de procurori, ofițeri SIS și anchetatori l-am anchetat pe Șor? Deci ei nu au știut despre ancheta asta, dar noi știm foarte bine că în 2023 Șor aducea bani și din România, de exemplu, așa în egală măsură cum aducea bani cu avionul și din Federația Rusă. Cum așa se face că peste un an de această investigație, atunci când noi în Republica Moldova am reușit, am detectat această schemă, am putut să oprim rețelele lui Șor în alegerile locale din '23 să ajungă prin primării și în '24 exact aceste efecte maligne ale TikTok-ului mai nu l-au făcut în România pe Georgescu? Întrebarea este: eu am auzit astăzi că instituțiile noastre colaborează. Recent eu am dat și un interviu în România și am descoperit că în anul 2026 România nu știe despre istoria noastră despre Șor, dar paralel Șor a devenit un pericol deja pentru toată lumea. Spuneți-mi, vă rog, ați discutat despre Șor, domnul Musteață? Le-ați spus la serviciile secrete românești că există un pericol, că haideți să ne unim eforturile, pentru că e deja vu, tot aud: banii rusești, grupări criminale, pompieri, trebuie, trebuie, dar nu avem niciun răspuns când. Când ne învățăm să luptăm cu efecte maligne datorită cărora avem o fracțiune în Parlament?
[01:20:14] — Dumitru Mișin
Doamna Spătaru, întrebarea a fost înțeleasă. Cred că domnul Musteață
[01:20:16] — Arina Spătaru
Da, mulțumesc,
[01:20:17] — Dumitru Mișin
așteaptă
[01:20:17] — Arina Spătaru
domnule
[01:20:17] — Dumitru Mișin
să răspundă.
[01:20:17] — Arina Spătaru
președinte.
[01:20:18] — Dumitru Mișin
Vă mulțumesc foarte mult. Domnul Musteață.
[01:20:20] — Musteață
Da, mersi. În primul rând, despre interferența externă în alegerile din Republica Moldova și în '23, și '24, și '25, despre asta s-a comunicat în primul rând și public, în al doilea rând și pe canalele de intelligence, pe canalele Procuraturii și pe canalele Poliției, pe toate s-a comunicat cu toate statele din regiune, inclusiv și non-membre UE, unde a fost nevoie și așa mai departe. În rest, ce ține de activitatea serviciilor din România sau de organele de urmărire penală din România, eu nu mă pot expune. Mersi.
[01:20:50] — Dumitru Mișin
Să revenim la runda de concluzii și o să începem cu domnul Băluțel. Vă rog frumos, domnule Băluțel, foarte scurt, cât e posibil.
[01:21:00] — Băluțel
Noi la Parlament avem toată încrederea că acesta o să fie capitolul care o să ne dea probabil cel mai puțină bătaie de cap pe componenta de armonizare legislativă, pentru că s-au făcut multe progrese deja. Dar o să continuăm să muncim, apropo, pe partea de aliniere la regimul de sancțiuni, așteptăm de la colegii de la Ministerul de Externe și de la Guvern în general documentele pe asta, pe ieșirea din CSI, tot un element foarte important cu care o să continuăm. Însă capitolul 6 este foarte mult despre alinierea la cum Uniunea Europeană vede politica externă și cum Uniunea Europeană, ceea ce spunea domnul Secrieru, în această schimbare geopolitică și de securitate își ajustează modul de a acționa. Și iscusința noastră pe această dimensiune va fi și va consta în faptul cât de repede noi putem să anticipăm și să ne aliniem la eforturile UE în direcția dată. Și deseori el nu ține atât de armonizarea legislativă, cât ține de cooperare, de comunicare foarte și foarte strânsă cu instituțiile partenere.
[01:22:06] — Dumitru Mișin
Domnule Musteață.
[01:22:10] — Musteață
Cum s-a menționat, s-au făcut multe, dar încă foarte multe trebuie să fie făcute. Și cum s-a menționat anterior, ăsta e unul din capitolele în care doar armonizarea sau doar implementarea unor directive și regulamente UE nu o să fie suficient. Aici trebuie să demonstrăm de facto că noi știm să luptăm pentru țara noastră, în primul rând, și în al doilea rând pentru securitatea regională, ceea ce noi am făcut, facem și vom face. Mersi.
[01:22:39] — Vițu
Gata, aici cred că a murit. Așa. Ce vedem noi din perspectiva Stratcom este, bineînțeles, că tehnicile, tacticile, procedurile se schimbă, cele aplicate Republicii Moldova. După cum ziceam, pentru Stratcom prioritatea acum este să avansăm, pentru că avem capacități deja de analizare a spațiului informațional, de detectare a acestor comportamente coordonate, concertate și inautentice, să anticipăm. Acum urmează să ne concentrăm și pe perturbarea acestor activități maligne, astfel încât să ridicăm costul acestora, să reducem din impactul lor asupra societății noastre, să gândim acțiuni care să facă societatea noastră mai rezistentă la astfel de atacuri. Și bineînțeles, pentru că s-a vorbit foarte mult astăzi, să aducem contribuția Centrului prin analize și suport metodologic la tot ceea ce înseamnă comunicare strategică, care trebuie să fie de fapt o activitate foarte, foarte bine planificată și coordonată cu autoritățile statului.
[01:24:01] — Secrieru
Eu cred că cel mai important lucru este că natura amenințărilor de securitate cu care se confruntă Republica Moldova este una transnațională. Dezinformarea uneori utilizează infrastructuri nu doar din Republica Moldova, dar și din afara țării. Atacurile cibernetice sunt conduse și din afara țării. Crima organizată cooperează cu crima organizată din alte țări. Deci cu exemple putem să continuăm.
Este foarte important să accelerăm integrarea noastră în domeniul securității cu UE, ca să facem parte din rețeaua de instituții și organizații în domeniul securității din cadrul Uniunii Europene, ca să găsim soluții la amenințările cu care ne confruntăm. De unii singuri nu vom fi capabili să le rezolvăm efectiv. Doi, accelerarea noastră pe parcursul european, aderarea la Uniunea Europeană înseamnă că Moldova nu va fi doar beneficiar, dar va fi un contribuitor activ la securitatea europeană, lucru de altfel care deja se întâmplă.
[01:25:05] — Mihai Popșoi
Clusterul 6, capitolul 30 și 31, este capitolul la care avem cel mai mare progres, este principalul candidat la primul cluster pentru a închide negocierile. MAE va continua dialogul politic și de securitate cu Uniunea Europeană pentru a aduce beneficii tangibile, concrete cetățenilor noștri. Dar probabil cea mai importantă contribuție pe care o poate aduce MAE este să muncească în continuare pentru a păstra și a dezvolta relația excelentă pe care o avem cu absolut toate țările membre ale Uniunii Europene și cu partenerii, instituțiile de la Bruxelles. Și în acest context țin să îi mulțumesc doamnei Marta Kos nu doar pentru tot sprijinul consistent pe care îl acordă Republicii Moldova în baza rezultatelor și meritelor pe care le obținem, dar și pentru încurajarea care ne-a dat-o astăzi într-o apariție publică, în care ne-a încurajat să ne bucurăm cu adevărat de rezultatele noastre. Pentru că noi avem un sport național în a ne plânge, în a găsi, a vedea mai des paharul pe jumătate gol decât pe jumătate plin. Or, țara noastră a făcut reforme pe care altor țări le-au luat mulți ani și nici nu au ajuns să-și atingă obiectivele. Țara noastră reușește grație consolidării instituțiilor statului, dar și a cetățenilor curajoși care dau dovadă de spirit civic și fac tot ce le stă în putere pentru ca Republica Moldova să ajungă acolo unde ne dorim cu toții, în marea familie europeană. Așa să ne ajute Dumnezeu.
[01:26:44] — Dumitru Mișin
Vă mulțumesc foarte mult. Aici se încheie acest panel, unul foarte interesant, și eu vă mulțumesc pentru că ați rămas până la această oră. Mulți dintre dumneavoastră sunt aici de la 8:00 dimineața. Mâine sesiunile continuă. Vă așteptăm și pe parcursul zilei de mâine, o zi foarte fierbinte, la fel ca și aceasta.
Țin încă o dată să mulțumesc și organizatorilor și pentru provocarea pe care am avut-o, având în vedere și subiectul acestui cluster. Vreau doar să adaug că siguranța cetățenilor nu înseamnă doar securitate și bani în securitate cibernetică și în securitate cinetică, nu doar apărare în sisteme antiaeriene de care cu siguranță avem nevoie, dar e și securitatea minții de care trebuie să avem grijă fiecare din noi înșine. Având această reziliență proprie și conștientizarea riscurilor, cred că ne putem ajuta reciproc împreună cu cei care guvernează sau sunt în fruntea instituțiilor și ne putem alinia la o comunitate europeană cu adevărat rezilientă. Vă mulțumesc foarte mult.
[01:27:56] — Speaker 2
Vă mulțumim, Dumitru, și tuturor vorbitorilor de astăzi. Aici se încheie prima zi a Conferinței anuale privind extinderea UE, Pachetul de extindere 2026, dar, așa cum zicea și Dumitru, mâine este o altă zi plină cu discuții interesante. Deschiderea evenimentului de mâine va fi făcută de Felix Hett, reprezentantul Fundației Friedrich Ebert în Ucraina și Republica Moldova, Hubert Knirsch, ambasadorul Germaniei în țara noastră, și Ion Sturza, președintele Asociației pentru Politică Externă. De asemenea, alături de noi sau, mă rog, prin mesaj video, va fi și Victor Negrescu. Mâine se va discuta despre rolul Parlamentului, rolul societății civile și a mass-mediei în procesul de integrare europeană și în promovarea reformelor. Vă dorim o seară frumoasă și ne revedem mâine aici, începând cu ora 9:00.