[00:00:00] — Vitalie Rapcea
Colegilor să se respire un pic, să servească o cafea, dar pentru că a fost un panel destul de consistent și un pic s-a intrat în prelungiri în acel panel. Acuma vom avea un panel, sper eu, la fel de interesant, cel puțin la fel de problematic, asta e cu certitudine. Și vă invit să fiți activi și să utilizați toate instrumentele care vă sunt puse la dispoziție pentru a provoca vorbitorii noștri să răspundă la întrebările pe care le formulați.
Deci, beneficiile aderării, asta se vrea să fie tematica acestui panel, și beneficiile aderării prin prisma muncii, a competențelor și protecției sociale. Deci vrem să discutăm și să menținem totuși această temă de panel ca și întrebare, nu ca și o constatare, pentru ca să încercăm să vedem cum răspundem totuși la această întrebare. Deci, rugămintea mea e către toată lumea să păstrăm în vizor această întrebare pe care ne-o sugerează acest panel.
Alături de mine am onoarea să îi prezint atenției dumneavoastră pe doamna Natalia Plugaru, ministra Muncii și Protecției Sociale, domnul Sergiu Sainciuc, vicepreședintele Confederației Naționale a Sindicatelor din Republica Moldova, și doamna Liliana Palihovici, Institutul Virtutes Civilis, pardon. Institutul Virtutes Civilis.
Deci voi începe prin a da un pic de context și a expune un pic regulile acestui panel. Deci, propriu-zis, vom începe prin a adresa o întrebare către fiecare vorbitor. Pentru această întrebare vorbitorul va avea 10 minute pentru a-și expune poziția instituțională, dar și eventual cu parantezele de rigoare din punct de vedere personal, după care vom iniția acea rundă de întrebări și răspunsuri pe care voi începe cu întrebări din sală. În lipsa acestor întrebări din sală o să continui nemijlocit cu întrebările pe care mi le-am pregătit eu de acasă. Prin urmare, vă recomand să adresați dumneavoastră întrebări.
Acestea fiind spuse, doar mai adaug următoarele: că aveți un QR code în colțul de sus al acestui banner. Acest QR code vă duce spre o platformă Slido care vă permite să formulați întrebările online în regim de timp real. Aceste întrebări vor fi afișate nemijlocit pe acel ecran și eventual puteți și vota întrebările care vi se par mai interesante și aceste întrebări ne vor atrage atenția și noi, eu în calitate de moderator, o să încerc să preiau din acele întrebări. Asta în cazul în care întrebarea vă vine înainte să fie deschisă runda de întrebări și discuții și în cazul în care vreți s-o puneți în regim incognito sau poate în regim confortabil, așa, în scris, afișată pe ecran. Totodată, țin să menționez că pe ecran va rula și un mini-sondaj în care vom adresa niște întrebări de actualitate care ar fi menite să vă testeze poziția dumneavoastră vizavi de aceste întrebări puse în discuție, și noi vom fi cu ochiul pe acest sondaj, vom încerca să vedem cum răspundeți dumneavoastră la întrebările pe care le-am pregătit pentru dumneavoastră pe parcursul acestui panel.
Acestea fiind spuse, vom purcede cu un scurt, foarte scurt context vizavi de tematica totuși a discuției de astăzi. Contextul este destul de interesant și în același timp mulțumim și domnului prim-ministru care l-a făcut și mai de actualitate vineri, în contextul unei emisiuni televizate, și o să utilizăm această oportunitate pentru a anima aceste discuții.
De fapt, valurile de integrare precedente, 2004, 2007, 2013, ilustrează foarte clar că statele care s-au integrat au tins să conveargă spre media europeană. Și aicea vorbesc de veniturile medii pe cap de locuitor, vorbesc de PIB. Spre exemplu, în valul de extindere 2004, PIB per capita la țările care au intrat în Uniunea Europeană era 52% față de media UE, pentru ca să ajungă în două decenii la 80% față de media UE. Au crescut cu 30% impactul estimat de FMI al veniturilor salariale în cuantificare reală a muncitorilor din țările care au aderat la Uniunea Europeană, și în același timp avem și alte impacte care sunt eventual mai puțin favorabile, precum este migrația forței de muncă. Deci statele din țările Europei Centrale și de Est, atunci când au aderat în valurile lor de 2004, 2007 respectiv, au simțit, au resimțit și un val nemijlocit de migrație a forței de muncă către economiile mai robuste care remunerau mai mult acea forță de muncă. Și atunci scopul nostru astăzi este să înțelegem cum poate să impacteze totuși acest proces de aderare europeană cetățenii din Republica Moldova într-un context în care noi avem cea mai mică rată a șomajului – este vorba despre un paradox care se derulează –, cea mai mică rată a șomajului din regiune și în general la nivel european și la nivel de regiune, dar în același timp cea mai înaltă rată de inactivitate. Persoanele 15 plus în proporție de 68% din această populație sunt inactive – 58%, pardon, din această populație sunt inactive. Fiecare al patrulea tânăr este NEET, nu muncește și nu urmează niște cursuri și nu este în educație. Deci cum soluționăm aceste probleme într-un astfel de context și ce înseamnă Uniunea Europeană și integrarea în Uniunea Europeană pentru noi într-un astfel de context?
Prima întrebare o s-o adresez doamnei ministru. Doamna ministră, pe înțelesul tuturor, din turnul dumneavoastră de veghe, cum vedeți dumneavoastră că nemijlocit deschiderea negocierilor în contextul Clusterului 3 și Capitolului 19 în mod implicit, cum asta va impacta omul de rând și nemijlocit populația per ansamblu?
[00:08:05] — Natalia Plugaru
Mulțumesc mult, domnule Rapcea. Mă bucur foarte mult să avem această discuție. Sper că oamenii încă au energia necesară pentru a discuta, pentru că într-adevăr este o zi importantă pentru noi. În general, ultimele câteva zile sunt istorice, ca să zic așa, și cu deschiderea liniei energetice, și cu vizita comisarei Kos, și această conferință. Acum, într-adevăr, provocarea noastră dintotdeauna este cum comunicăm, de fapt, oamenilor modificările pe care le producem la Capitolul 19, dar și la Capitolul 2, care la fel este coordonat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care ține de libera circulație a lucrătorilor. Pentru noi, însăși momentul de deschidere a negocierilor cumva a fost unul important, dar noi până acum am făcut deja foarte multe pregătiri. Adică noi deja avem transpus multe directive din acest capitol, de aceea deschiderea negocierilor, sper eu, următoarea etapă deja să fie foarte curând închiderea lor, pentru că noi suntem tehnic în mare parte destul de avansați.
Câteva direcții aș spune ce ar trebui să resimtă un cetățean de rând atunci când vorbim de în special Capitolul 19 și transpunerea legislației. În primul rând, trei aspecte. Deci, în primul rând, tot ce ține de raporturile de muncă și siguranța la locul de muncă. Și ce înseamnă acest lucru? Tot ce ține de securitatea la locul de muncă, eu vreau să vă spun că noi când am făcut și screeningul și am început să transpunem, am văzut că în mare parte Moldova deja era aliniată la multe din directive. Deci tot ce ține de siguranța, securitatea, condițiile, deci noi avem ca și cadru legislativ destul de bun și asta datorită atât muncii și colegilor de la sindicate, care și în anii precedenți, chiar atunci încă când nu eram țară candidată, au făcut lobby și advocacy ca noi să ajustăm această legislație.
Dar câteva chestii la care lucrăm în special. De exemplu, extindem accesul femeilor însărcinate la verificările prenatale medicale, care să fie din contul orelor de muncă. Adică tu acuma, fiind o femeie, nu va mai trebui să-ți iei concediu medical sau să te învoiești de la muncă, să recuperezi orele. Legislația europeană ne spune că acele ore de verificări prenatale trebuie să fie incluse în orele de muncă, da? Pentru că ele te și poziționează diferit față de salariații bărbați care nu au aceste necesități. Iată, lucrăm acuma, practic deja această propunere este transpusă în legislație, așteptăm feedbackul Comisiei Europene și dacă totul este ok, cred că în următoarele luni va fi și aprobat.
Tot pentru tot ce ține de maternitate și nașterea unui copil, deci deja este aprobat legislativ: femeile neasigurate, necăsătorite vor beneficia de indemnizație de maternitate. La fel a fost solicitarea sau în transpunerea legislației pe Capitolul 19 ce ține de tratament de șanse egale și nediscriminarea în baza statutului marital sau nu. Pentru că până acum o femeie dacă nu era asigurată și nu era căsătorită, ea nu beneficia de indemnizație de maternitate. Aspect care era în legislație, era nevăzut, și iată, datorită transpunerii legislației europene, ne aliniem și aici.
O chestie la care lucrăm, cred că va fi una revoluționară pentru salariați, este Fondul de insolvență. Este o directivă europeană care ne spune că atunci când companiile intră în insolvență este de datoria statului sau de datoria guvernului, da, să fie create condiții în care aceste persoane vor primi restanțele la salariu și să nu depindă de cazurile de judecată, instanțe cu aceste companii. Este o directivă, ca să zic așa, nu una ușoară. Noi până acuma în Republica Moldova nu avem un astfel de fond care să garanteze creanțele salariale tuturor celor care vor fi afectați. Deci la fel este o directivă deja transpusă, transmisă la Comisie, urmează să aprobăm.
Un alt beneficiu care va fi pentru salariați ține de detașare, pentru că în momentul în care noi vom deveni membri cu drepturi depline în Uniunea Europeană, multe companii vor avea posibilitatea să detașeze salariații din Moldova în companii sau în filiale din Uniunea Europeană și invers. Și atunci există, la fel, trebuie să dezvoltăm un cadru normativ care, atunci când salariații noștri pleacă peste hotare, să beneficieze de trai decent, salariu decent, condiții de muncă decente care sunt în conformitate cu legislația acelei țări.
Și un aspect la fel de interesant și nou pentru cetățeni, care de altfel este ceva nou și pentru Uniunea Europeană, este o directivă nouă care ține de munca pe platforme digitale. Vorbim despre companiile care livrează mâncarea – și noi avem mai multe companii –, serviciile de taxi. Cum formalizăm acești angajați? Noi știm că de multe ori aceste persoane lucrează neformal în mare parte, ajung pe urmă să nu beneficieze de securitatea socială, pensie decentă și iată aici un contract de muncă nu întotdeauna este forma cea mai potrivită, da? Pentru că tu lucrezi fie când ești disponibil, fie la chemare și atunci lucrăm acuma la acest moment, dar este, vă spun, o directivă nouă care unele țări chiar și din Uniunea Europeană încă nu sunt pregătite și nu știu cum să facă acest lucru. Deci tot ce ține de raporturi de muncă, acestea sunt beneficiile.
Un al doilea aspect care aș vrea să-l menționez ține de acces la locuri de muncă atât în Moldova, cât și în Uniunea Europeană. Acuma știu că ați abordat și ați spus la început că ce se va întâmpla și dacă ne estimăm la o emigrare a forței de muncă, eu cred că Moldova este într-o situație mai diferită față de alte țări candidate, unde recunoaștem, oamenii au și cetățenie română și, cum zicem noi, cine a avut de plecat a plecat deja sau a reușit să se angajeze, ceilalți lucrează poate sezonier. Dar ceea ce noi ne propunem acuma și ce se va întâmpla de la aderare este că noi vom fi parte a unui sistem comun cu Uniunea Europeană. Este o rețea electronică care se numește EURES, unde absolut toate locurile vacante din Republica Moldova devin parte a acestui sistem și invers, noi avem acces la toate locurile de muncă vacante din UE. Și atunci când șomerii aplică și noi încercăm să le găsim un loc de muncă, atunci va fi posibil nu doar în Moldova și peste hotare și invers, pentru europeni pentru Moldova. Deci piața muncii devine o piață unică și atunci și corelarea profilurilor, CV-urilor, da, sau rezumeului se face cu toată piața muncii deja europeană. Iată la acest lucru lucrăm.
Dar, cum ați spus, în primul rând pentru noi contează să activăm oamenii care sunt inactivi în Republica Moldova. Este un fenomen, un paradox care se întâmplă: pe de o parte, șomajul într-adevăr e mic. În șomaj intră acei care își caută activ un loc de muncă. Deci noi avem puțini astfel de oameni. Noi avem mai mulți care nici nu-s angajați și nici nu caută. Ei în șomaj nu intră în rata șomajului. Și aici avem mulți și motivele sunt diferite. Noi la moment suntem într-un proces de elaborare a Programului Național de Ocupare pe piața muncii și am identificat măsuri de activizare, în primul rând a tinerilor, femeilor care stau acasă din cauza îngrijirilor casnice. Noi astăzi avem 80 000 de femei, 80 000 de femei de vârstă 25-45 de ani, vârsta cea mai productivă, cea mai, din punct de vedere profesional, care stau acasă din cauza îngrijirilor casnice. Astea-s vieți cumva nevalorificate, familii fără venit, multe sunt consecințe ale acestor cifre și motivele sunt diferite: fie îngrijesc de un copil, fie îngrijesc de o persoană vârstnică, fie îngrijesc de o persoană cu dizabilități. 80 000, asta pentru piața muncii asta-i mult.
Pe de o parte, lucrăm la extinderea serviciilor de creșă, da, și femeile să se întoarcă. Și oriunde am fost, că am mers să văd unde au loc lucrările deja de reabilitare, pentru că noi am oferit inclusiv din Planul de creștere oferit de către Uniunea Europeană investiții în creșă, pentru că această investiție este văzută ca o investiție în creșterea economică, reîntoarcere. Deci nu-i atât din perspectiva educațională. Și de ce este programul de creșă la Ministerul Muncii? Pentru că este văzut ca o investiție în piața muncii, în reîntoarcerea femeilor. Și atunci extindem aceste creșe și oriunde mă duc, deci deja sunt liste cu femei care doresc să se întoarcă în piața muncii. Am fost recent la, cred că la Șoldănești sau Basarabeasca. Deci aveau 40 de persoane, familii, femei gata să dea copilul – cred că copiii aveau un an jumate, doi, cam de la această vârstă totuși dau copiii – și noi cream doar o singură grupă cu 15 persoane, 15 copii, dar ei erau la rând 40. Deci necesitatea este extrem de mare, dorința este mare de reîntoarcere.
O provocare care o avem și încă n-am rezolvat-o este investiția în servicii pentru persoane vârstnice și persoane cu dizabilități, pentru că asta este partea cealaltă a economiei de îngrijire sau a femeilor care stau acasă și îngrijesc. Dar noi forță de muncă avem, trebuie s-o valorificăm mult în acest sens.
Acum nu aș vrea să iau mult din timp ca să avem și discuții, e mult de spus, dar cred că prin întrebări, răspunsuri putem să discutăm pe acest subiect. Mersi.
[00:20:04] — Rapcea
Vă mulțumesc foarte mult. Iată, domnule Sainciuc, realizări importante în mod special din perspectiva dumneavoastră, care sunteți preocupat de drepturile muncitorilor și nemijlocit eforturile pe care ministerul le contabilizează și succesele vin să impacteze pozitiv angajații. Și acum întrebarea, inclusiv ținând cont de cum apreciați dumneavoastră aceste succese pe de o parte, iar pe de altă parte, în ce măsură considerați că dialogul social totuși funcționează? Și aici vorbesc inclusiv ținând cont de discuțiile care au devenit publice după intervenția domnului prim-ministru vizavi de modificarea Codului muncii, care am înțeles că a luat prin surprindere și Confederația Națională a Sindicatelor.
[00:21:09] — Sainciuc
Da, mulțumesc, domnule Rapcea. În start vreau să menționez că sindicatele au fost inițiatorii de a elabora și ulterior toți partenerii sociali au semnat o declarație privind integrarea europeană a Republicii Moldova și este un lucru foarte important. Este un angajament comun al tuturor partenerilor sociali ai țării, Guvernului.
A mai fost adoptată și o convenție colectivă, ceea ce ține de dezvoltarea și promovarea dialogului social în Republica Moldova. Adică ca un cadru legal suplimentar ce ține de legislația națională. Asta este angajamentul părților și este un lucru foarte și foarte important.
Evident că noi acordăm o deosebită atenție promovării și dezvoltării dialogului social în țara noastră și vreau să menționez în acest context că suntem susținuți și de către partea guvernamentală, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, și de partea patronală. Și vreau să spun că a rezultat, a fost aprobat de către Guvern un plan național de acțiuni privind promovarea negocierilor colective, așa cum prevede Directiva UE 2041, ceea ce ține de salariile minime adecvate în Uniunea Europeană și partea a doua, ceea ce ține de asigurarea cu negocieri colective, dialog social, a cel puțin 80 de procente din numărul total de salariați din Republica Moldova. Deoarece la momentul actual noi avem așa o cuprindere de circa 40% din salariații țării sunt cuprinși cu negocieri colective. Evident că este foarte ambițios. Dar acel plan de acțiuni mai prevede și consolidarea consiliilor tripartite în cadrul Comisiei Naționale și deci vreau să spun că la ultima ședință a Comisiei Naționale au fost aprobate și componența celor consilii tripartite, deja denumirea lor și componența lor. Chiar mâine va avea loc ședința grupului de lucru tripartit tehnic la Ministerul Muncii pe reconversia concediilor, inițiativa promovată de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, dar se lucrează. Noi suntem mulțumiți de faptul cum se dezvoltă acest dialog social. Noi ca părți nu trebuie să-l cerșim. În Uniunea Europeană dialogului social și negocierilor colective li se acordă o atenție deosebită și în multe țări europene partenerii decid care este salariul minim, adică sindicatele, patronatele, care sunt regulile de angajare, de disponibilizare, care sunt alte norme. Sunt țări care nu au nici Codul muncii, dar funcționează mecanismul negocierilor colective la nivel bilateral.
Ceea ce ține de propriu-zis dialog. Da, este dialogul în țara noastră. Ne dorim să fie și mai bun, trebuie să tindem la aceasta și vreau să mai menționez că în cadrul dialogului social noi ca sindicate am solicitat, am fost susținuți și la fiecare ședință a Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective, prima chestiune ține de salariul minim în țară. Deci negocierea lui pentru anul viitor. Tot în această chestiune, o subchestiune, să zicem așa, ține de salarizarea sau perfecționarea salarizării în sectorul public, sectorul bugetar, deci acea Lege 270 și de asemenea al treilea component ține de salarizarea în sectorul real al economiei.
Privitor la salariul minim, vreau să spun că am avut rezultate nu rele. Deci datorită susținerii părților s-a stabilit că în țara Republica Moldova avem un singur salariu minim pe țară. Anterior erau patru niveluri: în sectorul bugetar, în sectorul real, în medicina asigurată și era încă unul. De aceea la momentul actual avem un salariu minim și este un lucru foarte îmbucurător.
Am spus că la fiecare ședință se discută despre salariul minim, dar până la moment n-am ajuns la un numitor comun, spre regret. Anul trecut de asemenea am negociat acest lucru și a fost aprobat salariul minim în luna decembrie, ceea ce nu este normal. Salariul minim trebuie să fie aprobat, bun, cel târziu în septembrie, ca angajatorii și sectorul real și sectorul bugetar să își poată planifica cheltuielile și ei așteaptă în continuare. Deci da, am avut săptămâna trecută consultările grupului de lucru privind salariul minim și acolo Ministerul Finanțelor ne-a informat că pot accepta doar un salariu minim de 7 000 de lei, adică față de actualul de 6 300, adică o majorare cu 11%, ceea ce în opinia sindicatelor considerăm că este foarte puțin și este insuficient pentru a asigura un trai decent celor care muncesc pe salariu minim și pentru a asigura o reproducere a forței de muncă.
În paralel vreau să menționez că noi împreună cu patronatele am negociat și am aprobat o convenție colectivă bilaterală la nivel național pentru sectorul real, prin care am aprobat salariul minim pentru anul viitor în sectorul real al economiei în mărime de 7 600 de lei. Deci față de 6 300 care este pentru anul curent este o reușită. Evident că și aici noi nu suntem mulțumiți de această cifră, dar cel puțin, stimați colegi, această cifră ne acoperă pragul național al sărăciei, care este în jur de această cifră, care ne acoperă minimul de existență pentru semestrul întâi al anului curent, care ne acoperă și o pensie minimală și e un lucru foarte important, fiindcă acele 7 000 de lei care urmează să fie aprobate de către Guvern, dar așa prevede legislația, după consultarea sindicatelor, patronatelor, în principiu nu va asigura acoperirea minimului de existență, nu va asigura acoperirea unei pensii minimale, cu atât mai mult de la indexarea de la 1 aprilie la anul viitor, și iarăși același prag al sărăciei.
Evident că ne dorim ca acest salariu minim să fie unul mai mare. De ce? Fiindcă acea directivă UE privitor la salariile minime adecvate prevede că salariul minim trebuie să ajungă până la cifra de 50% din salariul mediu. La noi în țară dacă să comparăm salariul mediu cu salariul minim, apoi avem undeva în jur de 39, cam 40 de procente și acest coraport nu se modifică spre bine, dar invers, avem ani când s-a modificat înspre regres.
Evident că înțelegem că orice creștere salarială... Dar vreau să spun că această majorare a salariului minim are un cost pentru bugetari nu așa de mare, fiindcă la bugetari salarizarea se face în baza Legii 270, majorările care urmează să fie operate vor fi implementate începând cu 1 ianuarie curent, dar și acolo majorările cam țin undeva de 10,4%, adică nici 11 procente nu vor fi în medie, reieșind din cheltuielile care sunt acordate. Dar pentru salariații din sectorul bugetar care vor avea un salariu total, nu minim, dar salariu total mai mic decât salariul minim de 7 000 de lei, li se va achita diferența. Și iaca costul acestei diferențe până la 7 000 de lei pentru cei care nu vor avea un salariu de 7 000 de lei total este doar de 200 de milioane de lei. Dar dacă luăm în considerare că cam 40% trebuie să se întoarcă înapoi la stat prin impozite, taxe, tarife, asta ar fi cam un cost de 120 de milioane. Deci noi am vedea, doamna ministru, ca acel salariu minim să fie măcar majorat până la 15%, măcar 7 300 de lei și asta nu ar fi un cost așa de mare, ar fi un cost total de aceleași 200 de milioane de lei, ținând cont de faptul că se întorc o parte din bani în buget prin impozite și taxe și tarife.
Dar iarăși, tema noastră sună: beneficiile aderării la Uniunea Europeană – muncă, competențe, protecție socială. Evident că standardele UE nu prevăd niște standarde minimale obligatorii în domeniul muncii și protecției sociale, adică salariu, pensie și așa mai departe. Fiecare țară le stabilesc în dependență de disponibilitățile financiare. Și este corect. Cu așa creștere economică pe care noi o avem, adică în primul semestru doar undeva 0 și 45 de procente, prognoza pentru anul curent undeva 1% va fi o creștere, pentru anii viitori trei undeva de 3,5%, nu mai mult. Aceasta este evident că este insuficient.
La prima sesiune de dimineață doamna viceprim-ministru, doamna Gherasimov, ne-a prezentat evoluția rezultatelor implementării reformelor în toate 10 țări candidate. Și vreau să vă spun că da, noi suntem pe o poziție foarte bună, dar ceea ce ține de salariul minim, apoi în patru țări din aceste 10 candidate, este vorba despre Serbia, este vorba despre Macedonia de Nord, Muntenegru, Turcia, au un salariu minim mai mare decât salariul minim din Bulgaria, țară a Uniunii Europene, care are un salariu minim de 620 de euro. Deci înseamnă că se poate. Bun, aceste țări au început să facă toate procedurile de aderare, de implementare a reformelor cu mulți ani înainte. Dar și în opinia noastră este necesar să facem un salt aici și să avem un alt salariu minim în țara noastră. Altfel se va primi că astăzi noi suntem o țară cu cel mai mic salariu minim din Europa și din toate țările care sunt candidate. După noi doar este Ucraina. Dar în paralel suntem și cu cel mai mic salariu mediu. De aceea noi considerăm că aici ar trebui să facem niște eforturi suplimentare, fiindcă vorbim și despre acei tineri care nu vor să se angajeze în muncă, vorbim și de alte persoane care nu vor să muncească, vorbim despre acel flux mare, care pe mine mă deranjează, de lucrători străini care vin în țară. Deci noi avem locuri de muncă și locuri de muncă bine plătite, dar ele nu pot fi ocupate. De ce nu pot fi ocupate? Este un decalaj între cerere și ofertă. Locurile sunt în localitățile urbane, forța de muncă sunt în localitățile rurale. Ăsta e un aspect. Al doilea aspect, nu corespunde nivelul de calificare. Da, Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, ministerul promovează niște politici foarte bune active pe piața forței de muncă, acele vouchere de formare profesională. Dar ele se utilizează foarte repede în anii precedenți. Acuma da, vom avea mai mulți bani, dar iarăși asta nu este suficient. Dar noi trebuie să facem mai mult ca să motivăm acei tineri NEET, să motivăm cei care sunt în activitatea neformală să muncească formal, fiindcă altfel ei vor fi pe spinarea noastră, pe spinarea bugetului și vor fi beneficiari de asistență socială. Bine că s-a făcut un lucru foarte bun, s-au decuplat cei care sunt apți de muncă de orice asistență socială și asta e un lucru foarte bun. Ei trebuie să muncească. Este loc de muncă, trebuie să muncești. Plătești contribuții, vei avea și pensie și așa mai departe. Deci asta e un lucru foarte important. Dar iarăși probabil trebuie să lucrăm și mai mult și cu angajatorii, fiindcă ei ar putea să ofere și un salariu mai mare. De ce nu? Fiindcă dacă oferă la un străin... Salariul minim la noi în țară e 6 300, dar angajatorul este obligat să le ofere 8 700, adică 50% din salariul mediu pe țară, le dă și alimentație gratuit, spațiu de cazare, transport. Deci undeva s-ar ajunge undeva la 11 000 – 12 000 de lei pe lună. Deci măcar 10 să dăm la lucrătorii noștri necalificați. Aceiași zilieri astăzi au cel puțin 10 000 salariu pe lună. De aceea în cazul beneficiilor... Mai am puțin.
Ceea ce ține de transpunerea în legislația națională a convenției, a directivelor UE. Da, doamna ministru, foarte corect ați menționat și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în baza Acordului de Asociere din 2014, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a fost unicul minister care a transpus la 99,9% toate directivele UE în legislația națională. Toate. Alte ministere nu au făcut lucrul acesta și asta a fost un lucru foarte important. Și acuma s-a modificat mai mult cadrul legal fiindcă a fost necesar să mai fie niște clarificări în transpunerea legislației. Dar eu îmi pun întrebarea: ceea ce ține de SSM, dar mai urmează să fie transpuse încă vreo 15 directive, dar oare conținutul acestor directive sunt cunoscute de angajatorii noștri și de inspectorii noștri care trebuie să asigure implementarea? Eu cred că aici noi trebuie să lucrăm foarte mult în continuare.
De transpunere. Noi facem o transpunere mot-à-mot a legislației europene, ceea ce în opinia noastră nu în toate cazurile este corect, dar probabil este mai greu s-o reformulezi. Dar pe mine și pe noi ca sindicate ne deranjează mai mult un alt aspect. Ni se pune ca temei că în țările UE garanțiile sunt mai mici decât în Republica Moldova și noi trebuie să le aducem la cea mai mică garanție care este într-o țară UE, ceea ce iarăși nu este corect. Asta s-a făcut de multe ori de către ministere și nu este corect în opinia noastră. Am exemple foarte multe când s-au diminuat drepturile și garanțiile salariaților. Este vorba și despre stingerea concediilor, adică Legea 47: dacă în 2029 nu vor fi stinse toate concediile, înseamnă că ele vor fi, adică nu vor fi oferite, ele vor fi stinse. Vorbim despre graficul de acordare a concediilor. El este opțional, dar nu obligatoriu, ceea ce în principiu nu înțeleg cum o unitate economică ar trebui să activeze fără un grafic de acordare a concediilor. Regimul de muncă opțional. Acuma se mai dorește iarăși ca și schema de încadrare să fie opțional. Atunci cum noi combatem economia informală? Eu îmi pun întrebarea aceasta. De aceea, stimați colegi, eu văd și sunt foarte multe beneficii. Beneficii sunt de la negocierea și aprobarea și ratificarea ulterior a acordurilor în materie de securitate socială și preponderent sunt cu țările Uniunii Europene, dar și cu alte țări. Deci este un lucru foarte important în acest sens și asta trebuie să fie prelungit lucrul acesta.
Dar inițiativele pe care le-a vorbit și domnul Rapcea, ceea ce ține de concedii sau reconversia concediilor, iarăși noi ca sindicate tot o considerăm că nu este prea corect lucrul acesta, fiindcă în 2003, când a fost aprobat Codul muncii, în Carta Socială Europeană revizuită, iată și astăzi este stipulat: concediul este de patru săptămâni. Eu n-am văzut săptămâna de cinci zile și acolo nu este stipulat săptămâna de muncă de cinci zile sau în zile calendaristice sau în zile lucrătoare. E patru săptămâni. Dar ceea ce se întâmplă în continuare, de exemplu, pe noi ne deranjează lucrul acesta, fiindcă în afară de schimbarea modalității de acordare a concediilor din zile calendaristice în zile lucrătoare, se mai anulează concediile pentru vechimea în muncă în sectorul real, ceea ce atunci când s-a adoptat a fost în sectorul real, doamna ministru, este acolo, deci în transport, în construcții, în industrie, și acele hotărâri de Guvern au fost pentru a asigura o stabilitate la nivel de unitate. Adică vechimea în muncă numai în unitatea respectivă. Muncești acolo, înseamnă că ai supliment pentru vechime în muncă. Nu se ia vechimea în muncă dacă tu ai lucrat la o altă unitate de construcții și ai venit la o nouă unitate și ai muncit numai un an de zile, dar în total ai muncit 25 de ani. Doar la aceeași unitate. Ăsta e primul aspect. Dar al doilea aspect: se modifică spre micșorare concediile suplimentare pentru funcționarii publici, pentru toate categoriile absolut. Ceea ce eu consider iarăși nu este corect și noi ca sindicate, nu numai eu personal, fiindcă asta era unica garanție suplimentară față de salariul care este primit de către funcționarul public și în continuare s-ar primi că concediile suplimentare sunt anulate pentru toți absolut, începând de la funcționarii publici din toate structurile, și deputați, și organele de forță, adică practic pentru toți. Eu cred că trebuie de gândit asupra acestui lucru, fiindcă era o motivație suplimentară pentru a munci în structurile statului. Dar o majorare eventuală de 10% care ne așteaptă pe toți bugetarii de la 1 ianuarie curent, eu cred că va fi înghițită de inflație, care crește, fiindcă în luna septembrie a fost, pare-mi-se, 9,6% rata inflației. Mersi.
[00:38:57] — Rapcea
Domnul Sainciuc, noi avem o reacție aici din partea doamnei ministre care se cere.
[00:39:03] — Natalia Plugaru
Domnul Sainciuc, nu vreau să... Da, mulțumim foarte mult pentru intervenție și punctarea acelor elemente. Pe multe subiecte noi suntem aliniați, mai ales ce ține de necesitatea de a ridica salariul minim. Pe concedii putem însă să avem o altă discuție separată și dumneavoastră cunoașteți foarte bine care este motivul scoaterii concediilor suplimentare, pentru că în sectorul public cu ceea ce ne pomeneam noi este că oamenii nu-și luau concediu. Ei nu-și luau concediu, ei păstrau acele zile ca să primească bani pentru acele zile. Deci oamenii efectiv nu se odihneau. Deci noi de fapt le luam acel drept de a se odihni. Era o pârghie de a încasa, pe lângă salariu, sume suplimentare. Și atunci noi trebuie să ne gândim cu dumneavoastră cum altfel încurajăm salariații, de fapt, să se ducă și să se odihnească efectiv și să nu-și acumuleze concediile, pentru că erau prea multe și erau discrepanțe foarte mari între sectorul public și privat. Pentru că și funcționarii, și din structurile speciale, toți aveam, într-adevăr, concedii adiționale pentru vechimea în muncă. Ori pe când în sectorul real, oamenii au strict concediu și atât. Deci eu cred că e și o discuție separată și noi am discutat cu dumneavoastră, dar motivul principal era că noi trebuie să oferim oamenilor un salariu mai bun și mai bine aici permanent încercăm să ridicăm salariul, dar nu să folosim concediile ca un venit adițional.
De aceea, dar cu salariul minim cu siguranță sunt de acord, trebuie să-l ridicăm, să-l creștem cât mai mult posibil, pentru că acest lucru arată și un nivel de trai al populației, deși noi nu avem mulți salariați care lucrează pe salariul minim. Salariul minim este doar un indicator și dumneavoastră cunoașteți că eu înțeleg, de exemplu, și convenția care ați semnat-o între patronate și sindicate a salariului de 7600, de fapt, nu va duce în sine la creșterea celorlalte salarii, e doar pentru
[00:41:19] — Sainciuc
Poate
[00:41:19] — Natalia Plugaru
salariul.
[00:41:20] — Sainciuc
mai crește, trebuie să crească.
[00:41:21] — Natalia Plugaru
Noi ne-am dori să crească și celelalte salarii, de aceea, dimpotrivă zic că e un punct de referință salariul minim, dar iarăși, și sunt absolut de acord că el trebuie crescut. Mersi.
[00:41:36] — Rapcea
Mulțumesc frumos, doamna ministră. Iată, doamna Palihovici, este loc de discuție și discuția atinge inclusiv punctele nevralgice de contradicție, probabil, între, spre exemplu, mediul de afaceri și sindicate. Mediul de afaceri zice că hai să creștem productivitatea mai întâi și după aia creștem și salariul minim sau cel puțin să coordonăm sau coroborăm creșterea salariului minim cu creșterea productivității. Ori la noi salariul minim crește mult mai mult decât a crescut recent, sau ritmul de creștere a salariului minim întrece cel de creștere a productivității. Pe de altă parte, sindicatele zic că noi suntem mult în spate și avem de ajuns din urmă trenul și de asta e nevoie de un efort mai mare pentru moment. Deci această discuție se poartă pe platforma CNCNC.
Dumneavoastră, împreună cu Fundația Friedrich Ebert, împreună cu IPRE, cu Expert-Grup, ați venit prin intermediul Platformei Societății Civile pentru Integrare Europeană cu propunerea de a crea un astfel de consiliu economic și social, în care să fie o platformă lărgită de discuții pe astfel de subiecte. Întrebarea e: care este soarta acestei inițiative, care este una de sorginte europeană, pe de o parte, și pe de altă parte, dacă sunt careva rezultate în ceea ce privește încorporarea ei sau aveți ceva noutăți vizavi de acestea? Deci, în primul rând, la ce servește și, în al doilea rând, care-i soarta?
[00:43:16] — Palihovici
Mulțumesc, domnul Rapcea, pentru întrebare. Bună seara tuturor! Și, într-adevăr, discuția pornită în acest panel demonstrează că totdeauna este nevoie de mai mult spațiu pentru dialog, fiindcă doar așa putem ajunge la soluția cea mai potrivită pentru toate părțile. Și dacă este să vorbim, avem noi astăzi un mecanism bine structurat, constant, permanent de dialog? Nu vorbesc doar pe dimensiunea angajare sau relații de muncă, vorbesc pe tot ce înseamnă procesele decizionale în Republica Moldova: politici publice, proces de inițiere a politicilor publice, elaborare, aprobare, implementare. Deci răspunsul onest cred că este că noi avem piese din acest mecanism de dialog, noi nu avem un mecanism bine organizat, formalizat de dialog și probabil că, deci nu este doar constatarea mea, dacă veți citi cu atenție raportul Comisiei Europene din 4 noiembrie, lucrul ăsta este expres scris acolo.
Am încercat... Dar cred că trebuia de la început să spun că, pe lângă faptul că sunt președinta Asociației Institutum Virtutes Civilis, mai sunt și copreședinta Platformei Societății Civile Republica Moldova – Uniunea Europeană, o platformă care a fost creată în baza Acordului de Asociere cu participanți ai societății civile din ambele părți, adică din Uniunea Europeană și din Republica Moldova, care monitorizează implementarea Acordului de Asociere. În momentul când Moldova va deveni stat asociat, se va schimba și structura acestei platforme, dar până atunci monitorizăm cum se implementează Acordul de Asociere și, în același timp, angajamentele Republicii Moldova în negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Păi, cred că din 2021 prima dată am pus noi în declarația platformei apelul către Guvern și Parlamentul Republicii Moldova de lansarea discuțiilor publice de crearea Comitetului Economic și Social ca o platformă instituționalizată de dialog pe politici publice. Nu suntem noi cei care am inventat acest mecanism. La nivelul Uniunii Europene există Comitetul Economic și Social European, care este responsabil de respectarea sau monitorizarea respectării și punerii în aplicare a uneia dintre valorile de bază a Uniunii Europene: participarea cetățeanului în toate procesele decizionale. Deci Comitetul Economic și Social European are câteva grupuri: grupul patronatelor, grupul sindicatelor și grupul organizațiilor societății civile, care au o responsabilitate: să se unească, să discute, să negocieze o poziție pe care o dau Comisiei Europene, Parlamentului European referitor la reformele sau deciziile complexe pe care trebuie să le ia instituțiile europene. Exact acesta este modelul pe care noi încercăm să-l promovăm prin Platforma Societății Civile UE-RM. Până la acest moment trebuie să spun că nu cu prea mult succes. Unul din argumente a fost că este un exercițiu scump, dar este un exercițiu care își merită prețul pentru a diminua eșecurile în procesele de reforme și pentru a nu lăsa anumite grupuri din societate în afara proceselor și sau cu impact negativ a reformelor asupra lor.
Întrebarea acestui panel este: cine beneficiază? Eu cred că beneficiază întreaga societate per general, beneficiază cei care sunt în căutarea unui loc de muncă. Doamna ministră vorbea mai devreme că ați îmbunătățit mult condițiile de supraveghere a securității muncii. Eu cred că ar trebui să puneți pe cap de listă în succes în proces de reformă reforma Inspecției Muncii, fiindcă după reforma din 2017, când competențele au fost distribuite la toate ministerele și nimeni nu monitoriza acest proces, am avut o creștere a incidentelor la locul de muncă, creșterea cazurilor cu deces și tot așa mai departe. Eu cred că direcția este corectă, ea trebuie continuată, resursele trebuie investite. Este de apreciat faptul că în 2026 ați alocat de cinci ori mai mare bugetul pentru ANOFM pe vouchere profesionale, dar, în același timp, ați văzut că, chiar dacă bugetul e de cinci ori mai mare, el s-a epuizat rapid. Asta înseamnă că societatea are nevoie de astfel de mecanisme. Dacă s-ar face consultări mai multe, discuții, dezbateri, s-ar identifica cumva soluția potrivită și nu a merge din o încercare, a doua încercare, a treia încercare. Din punctul meu de vedere, timpul este extrem de valoros, iar toate aceste testări ne costă. Dacă ne-am lua un pic mai mult timp pentru dialog și discuții și identificarea soluțiilor potrivite, nu care se potrivesc sindicatelor sau care se potrivesc patronatelor sau care le doresc un grup de ONG-uri. Soluția trebuie să fie una corectă, identificată prin dialog, acceptată de toate părțile, de societate, care trebuie să beneficieze de aceste reforme.
Totodată, ce avem noi astăzi? Am pornit să spun despre intenția și tentativa noastră de crearea Comitetului, care încă nu s-a încununat cu succes. Anul trecut am avut și un memorandum semnat din dintre mai multe organizații neguvernamentale din Republica Moldova și sindicatele și patronatele pentru a intensifica cumva pledoaria și dialogul cu Guvernul pentru crearea acestui comitet și rămânem optimiști la acest capitol. Vreau să zic că din 27 de state membre ai Uniunii Europene, 21 de state au astfel de comitete. Restul nu neglijează această componentă de dialog. Ei au un alt format a platformelor de dialog la nivel de țară. Eu sunt convinsă că mai devreme sau mai târziu Uniunea Europeană va cere mai multă claritate din partea Republicii Moldova pe această dimensiune și, dacă urmăriți, de la primul raport al Comisiei Europene pe condiționalitățile pe Moldova și până în ultimul raport, această dimensiune este ca firul roșu atenționat Guvernul Republicii Moldova la capitolul consultarea societății civile, intensificarea acestui dialog.
Ce avem noi astăzi? Avem lege privind participarea publică aprobată în 2026, care va intra în vigoare din ianuarie '27, toate capitolele cu excepția capitolului trei, unde vorbim despre inițiativa cetățenească, care va intra în vigoare din 1 ianuarie 2028. Avem grupuri de experți pe lângă Biroul de Integrare Europeană, unde organizații societății civile au fost invitate să se înscrie în grupurile astea pentru consultare, dar ele acolo nu reprezintă vocea tuturor. Ele reprezintă fiecare vocea organizației lor. Eu, dacă sunt o organizație patronală, eu voi vorbi strict din interesul organizației mele. Dacă reprezint o organizație, nu știu, pe antreprenoriat, voi face lucrul ăsta. Dacă sunt o organizație care promovează protecția persoanelor cu dizabilități, voi vorbi din perspectiva asta. Noi vorbim despre o altă abordare, una care nu defavorizează nicio categorie. În momentul dat avem grupele de experți pe lângă comisiile permanente ale Parlamentului. 11 grupuri de experți create, dar care abia una, cred că săptămâna trecută, Comisia pentru Integrare Europeană a convocat grupul de experți. Deci este creat, sunt create, dar nu știu pe cât sunt de funcționale și pe cât de mult este societatea civilă implicată în acest proces. În același timp, ca un alt instrument de comunicare și dialog, avem discuțiile periodice cu vicepremierul pentru Integrare Europeană. Iarăși, am spus că nu avem un mecanism, avem piese dintr-un mecanism care fac acest dialog fragmentat și nu la acel randament pe care ni l-am dori.
În același timp, ce cred că ar trebui să avem în continuare sau de făcut pentru a nu lăsa spațiu de interpretare și senzația în societate că unele grupuri nu fac advocacy, dar fac lobby, altele grupuri sunt mai favorizate, altele sunt defavorizate. Eu cred că ar trebui foarte clar să spunem cine sunt, ce organizații sunt în grupurile de lucru pentru pregătirile pentru negocieri și care este mandatul fiecăruia. Spre exemplu, dacă avem organizații ale societății civile, dar avem organizații care sunt invitate la ședințele grupurilor de lucru, care este mandatul lor? Vorbesc în nume propriu, vorbesc în numele unui grup de organizații? Și mai mult ca atât, care este soarta sugestiilor, propunerilor pe care le dau ei? În panelul precedent pe reforma administrației publice locale am avut organizații neguvernamentale care s-au ridicat și au spus: „Noi nu am primit feedback pe sugestiile noastre”. Nu știm, au fost sugestii nepotrivite sau au fost sugestii prea scumpe sau au fost sugestii care au fost neglijate? Deci de ce dau atâta importanță acestei discuții? Pentru a evita situația când aderarea Moldovei la Uniunea Europeană s-ar transforma într-un dialog între Uniunea Europeană, instituțiile europene și Guvernul Moldovei. Aderarea la Uniunea Europeană este și trebuie să fie un proces a întregii societăți, îmbrățișat, susținut și să se întâmple cu contribuția fiecăruia. Trebuie să îmbunătățim mecanismul cum se comunică cu cei care participă în procesele de consultări și dialog pentru a avea răspunsurile foarte clare ce se întâmplă cu sugestiile pe care le-au dat.
Totodată, dacă nu avem aceste consultări, am risca să avem în creștere numărul de grupuri de persoane care sunt defavorizate de procesele de reformă. Dacă vorbim astăzi despre care ar putea fi unele din aceste categorii, săptămâna trecută am participat la o discuție cu peste 30 de organizații neguvernamentale care lucrează pe domeniul egalității de gen, protecția victimelor violenței, ONG-uri prestatoare de servicii sociale și tot așa mai departe și ele vorbesc despre absența lor în procesele de negociere pe dimensiunea socială. Și menționează că unul din categoriile care ar putea fi cel mai afectate sau riscă să rămână în urma acestor procese sunt femeile din mediul rural, unde avem sărăcia foarte mare. Doamna ministră a vorbit despre un șir de acțiuni care sunt planificate pe această dimensiune, dar cred că ar trebui să gândim și acțiuni suplimentare, fiindcă nu doar femeile care stau acasă pentru îngrijirea copilului fac cele 80 000. Sunt femei care au o profesie, dar au o dificultate să își achite taxa de drum pentru a ajunge la locul unde este locul de muncă. Dacă noi ne-am gândi în politicile fiscale sau poate să scoatem din, să deducem din cheltuielile întreprinderii costul de rambursare a drumului pentru angajatul care are domiciliul la o distanță mai mare de locul de muncă, poate ăsta ar fi încă un mecanism care ar putea facilita angajarea. Deci, dar îndemnul meu este să vedem cum putem intensifica acest dialog în societate, fiindcă ăsta ne aduce doar beneficii, o mai mare susținere din partea populației a reformelor care se produc, nu doar pe domeniul social, eu vorbesc asta pe toate dimensiunile, și totodată o mai mare responsabilizare a fiecărui om că el beneficiază de aceste reforme și, respectiv, are și anumite responsabilități legate de aceste procese.
[00:57:26] — Rapcea
Mulțumim frumos, doamna Palihovici. Voi adresa acum apelul către cei prezenți în sală să ridice mâna ca să îi putem repera și să putem să le oferim microfonul. Vă rog frumos dumneavoastră și după aia dumneavoastră. Mai sunt și alte mâini ridicate în sală? Ok.
[00:57:45] — Speaker 1
Bună ziua. [neclar], administrator
[00:57:47] — Rapcea
Vă rog,
[00:57:48] — Speaker 1
Centrul
[00:57:48] — Rapcea
doar o mențiune. Vă rog să țineți întrebările succinte,
[00:57:52] — Speaker 1
Da,
[00:57:52] — Rapcea
focusate.
[00:57:52] — Speaker 1
da, succint, succint cu totul.
[00:57:54] — Rapcea
Și același îndemn îi și pentru vorbitorii noștri, ca să putem prelua cât mai multe.
[00:57:59] — Speaker 1
Administrator Centrul de Informare și Reabilitare a Nevăzătorilor din Moldova. O întrebare cu adaptarea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, de vedere, accesul la edificii, orientarea în ăsta, n-ar fi bine poate de dat o Inspecției Muncii așa o însărcinare de a controla chestia asta? Și a doua întrebare, am spus că repede vă spun. A doua întrebare: persoanele cu dizabilități, multe dintre dânsele care chiar din copilărie lucrează toată viața până la vârsta de pensionare. Au o pensie acolo, noi așa le spunem, pensie de invaliditate. În timpul ăsta el lucrează și face contribuții la stat, se iau impozitele. N-ar fi cumva o oportunitate de dat și de adăugat când ies la pensie și să n-aibă să aleagă dintre pensia de invaliditate și pensia de vârstă, da, cumva să le cumuleze să aibă mai mult? Că viața pentru o persoană cu dizabilități îi grea.
[00:58:58] — Rapcea
Mulțumim frumos. Două întrebări și după aia preluăm întrebarea dumneavoastră și revenim la vorbitori, după care mai preluăm o rundă de întrebări.
[00:59:11] — Dumitru Dîru
Bună seara. Dumitru Dîru, Misiunea Socială Diaconia. Subiectul care ne preocupă în ultima perioadă și este pe agenda publică, pe mai multe platforme, este contractarea serviciilor sociale sau, mai bine zis, achiziția serviciilor sociale de la prestatorii de servicii sociale din domeniul privat. Se cunoaște că există la nivelul Uniunii Europene pachetul Almunia, care a făcut posibil ca guvernele să negocieze cu Bruxelles-ul absorbția fondurilor europene pentru ca guvernele să poată din acești bani să achiziționeze serviciile sociale. Este o practică deja răspândită în cadrul UE. Noi am dori ca și în Republica Moldova să existe același lucru, pentru că nu ne dorim ca Ministerul Finanțelor de fiecare dată să ne pună obstacole și să ne spună că bani nu-s, bani nu-s. Ele pot fi din aceste fonduri europene. Acuma depinde de măiestria noastră cum negociem noi și la momentul oportun acești bani, da? Ca să ajungă la destinații speciale. Acum, nedumerirea noastră: noi tot am înaintat demersuri la diferiți actori importanți în ceea ce privește acest subiect, inclusiv am înaintat un demers către Biroul de Integrare Europeană și ne-au contactat de la instituția care este responsabilă pentru clusterul 2, creșterea economică, dar din ceea ce am înțeles, pe ei doar i-a interesat aspectul de concurență, pentru că au văzut că noi suntem Misiunea Socială Diaconia și s-a aprins becul și au zis că ce vor aceștia de la cultele religioase, fără ca să știe probabil cine suntem și că suntem prestatori de servicii sociale de foarte mulți ani în Republica Moldova. Și au zis că nu au alte comentarii decât să se intereseze în privința concurenței, nu și a subiectului în sine. Acum, astăzi pe panouri a rulat în legătură cu clusterul 1 așa recomandări pentru 2026: mecanisme de finanțare și facilități fiscale mai bune pentru organizațiile societății civile. Nu știm ce să facem. Suntem acum și la clusterul ăsta și ne întrebăm către cine să ne adresăm ca să inițiem un dialog pertinent, transparent în privința acestui subiect. Mulțumesc mult.
[01:02:17] — Rapcea
Bun, mulțumim mult. Deci avem trei întrebări. Nu ați menționat pe cine îi vizați, dar presupun că
[01:02:24] — Dumitru Dîru
Păi e Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pentru că e vorba de achiziția serviciilor sociale, da.
[01:02:29] — Rapcea
Deci prima: Inspecția Muncii va verifica sau nu accesul persoanelor cu dizabilități atunci când este vorba despre angajatori care nu neapărat se conformează? A doua întrebare ține de pensia de invaliditate: omul care a muncit și este invalid să nu trebuiască să aleagă la sfârșitul carierei una din ele, dar să le primească pe ambele. Și a treia întrebare, vizavi de posibilitatea prestatorilor privați de servicii sociale să presteze aceste servicii în baza unui contract cu administrația publică centrală.
[01:03:08] — Natalia Plugaru
Mulțumesc mult. Bun. Niște răspunsuri așa poate mai punctate. Ceea ce privește incluziunea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii: noi am aprobat recent chiar și un program național de incluziune a persoanelor cu dizabilități. Este un program care a fost și o recomandare, de fapt, în raportul precedent, în pachetul de extindere pentru Moldova, acel care a fost anul trecut, și noi, iată, de la recomandarea respectivă până la acest moment am reușit să finalizăm acest program și să îl aprobăm chiar în ședință de guvern în august. Acolo sunt prevederi care țin și de încadrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Noi astăzi avem măsuri prin care oferim subvenții angajatorilor, sume de bani, dacă angajează o persoană cu dizabilitate. Nu vor să ieie, pentru că trebuie să lucrăm un pic la schimbarea mentalității și la incluziune. Deci noi ca și mecanism avem. Deci noi oferim bani unui angajator care angajează o persoană cu dizabilități. Și eu am vizitat astfel de angajatori, ei sunt. Noi trebuie să le facem publicitate, noi trebuie să îi facem auziți și pentru că ceilalți... Pentru că deseori când vorbesc cu angajatorii, ei spun că inițial aveam rezerve, nu știam, dar pentru că colegii de la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă merg și încearcă să îi convingă proactiv, ei au zis: „Hai să încercăm”. Și au încercat și au zis că e posibil, totul e posibil. Dizabilitățile sunt diferite. Dar noi în continuare, noi în Planul de creștere, în Growth Plan, da, pe care îl avem, avem chiar și o țintă agreată cu Uniunea Europeană ca să angajăm persoanele cu dizabilități, în special și femei, să avem și procentul, ținta necesară.
Acuma, ce ține de a verifica dacă locul de muncă este potrivit sau dacă este acces în clădiri, aici îs mai multe organe implicate. Clădirile, știți, sunt verificate de Ministerul Infrastructurii dacă au accesibilitate. Inspecția Muncii ce poate să facă este să verifice dacă acolo unde lucrează persoana cu dizabilitate se respectă securitatea și siguranța la locul de muncă, dacă nu există, știți cum, careva pericole. Vă dau un exemplu: am fost la o fabrică de cablaje, deci ei au angajat mai multe persoane cu dizabilități în cărucior, pentru că mare parte a lucrului este manual, da? Deci ei fac cablurile respective. Și subvenția pe care au primit-o de la noi, deci au investit-o și au făcut, dar aveau și persoane care au deficiențe de auz, care lucrau acolo. Și atunci când îți pornește o alarmă în caz de incendiu sau ceva, persoanele nu aud, și atunci ei au instalat din astea care fuge, rândurile astea care, știți, apar. În caz de, da, în caz de necesitate de a ieși, deci situații de urgență, ei fac. Deci e posibil, e posibil și vine suportul statului, dar avem nevoie de absolut fiecare să lucrăm un pic și la schimbarea mentalității.
Ce ține de procurarea serviciilor sociale: noi astăzi avem posibilitatea să procurăm servicii și noi cumpărăm servicii sociale. Noi cumpărăm linia telefonică pentru copii, noi procurăm linia telefonică de la societatea civilă, de la Telefonul pentru violență și mai procurăm serviciul Centrul Barnahus pentru copii în audieri speciale, da. Acum, într-adevăr, nu cunosc acel fond de la care vă referiți, că Moldova ar fi eligibilă. Poate e vorba doar de statele care sunt deja membre, care ar putea, dar sunt gata să discutăm, pentru că noi suntem gata să valorificăm orice oportunitate de finanțare, cu siguranță. Adică putem, să ne dați un pic mai multe detalii despre ce fond e vorba, la care noi am fi eligibili și încă nu am accesat.
[01:07:31] — Dumitru Dîru
Da, mulțumesc, o să venim cu un demers și la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
[01:07:34] — Rapcea
Iată, colegii de la Diaconia au, de fapt, au confirmat cât de importantă este acea platformă de dialog extinsă, cu implicarea societății civile, inclusiv a prestatorilor privați de servicii sociale, doamna Palihovici?
[01:07:48] — Palihovici
Exact, exact. Deci și aspectul ăsta este unul din domeniile care ar avea de câștigat din formalizarea unei astfel de platforme de dialog. Atât timp cât merge Diaconia separat sau merge altă organizație, nu puteți obține schimbarea complexă care trebuie să se întâmple în abordarea procurării de servicii sociale, fiindcă este clar că într-o țară cu populație care îmbătrânește la ritmul la care îmbătrânește, este nevoie de tot mai multe și mai multe servicii sociale pe care statul astăzi pur și simplu nu are capacitatea să le dezvolte în ritmul în care crește necesitatea, iar soluția cea mai potrivită este contractarea acestor servicii. Pentru asta nu este doar necesar să ne dea accesul la fondul cela sau este nevoie de o mai multă claritate în legislație, cum se face această procurare, care este modalitatea, care este angajamentul pentru a ne asigura că respectarea standardelor și drepturilor omului se produce în acest proces.
Totodată, vreau să menționez că în ultima declarație a Platformei Societății Civile UE-RM, noi am la aspectul de dizabilitate, fiindcă, într-adevăr, problema angajării persoanelor cu dizabilități este una majoră. Doar 14% din populația cu dizabilități este angajată astăzi în câmpul muncii. Fonduri sunt, mentalitatea încă nu a ajuns la acel nivel de conștientizare și acceptare a acestor persoane pentru angajare, dar lucrurile se întâmplă și prin reglementări. De aceea, în declarația Platformei Societății Civile din aprilie anul ăsta, noi am cerut ca dizabilitatea să fie integrată ca indicator în evaluarea implementării activităților din Planul de creștere economică a Moldovei. Deci declarația noastră a fost transmisă Comisiei Europene, Consiliului European, Parlamentului European, deci răspunsul din partea instituțiilor a fost că aceste recomandări vor fi analizate pe platforma RM-UE pentru a vedea cum ele sunt puse în lista solicitărilor către Guvernul Republicii Moldova. Un astfel de indicator cumva cred că ar forța nota și la schimbarea comportamentului agenților economici. Odată ce tu beneficiezi de resurse financiare pentru reconstrucția unei clădiri, unui drum, indicatorul de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilitate trebuie să fie unul în capul listei. Doar în felul ăsta putem impulsiona această schimbare. Mersi.
[01:10:46] — Speaker 1
Despre pensie am întrebat tot.
[01:10:49] — Palihovici
Exact asta.
[01:10:50] — Speaker 1
Nu vă supărați.
[01:10:50] — Natalia Plugaru
Da, nu, nu, nu. Tocmai discutam despre, da, era răspunsul. Acuma, uitați-vă, ca și principiu, în Moldova noi avem, omul poate beneficia de o singură pensie. Adică ei, practic, când ajung, noi doar avem și alocație de dizabilitate care o oferim, da? Dar pensia de dizabilitate se oferă persoanelor cu dizabilități care lucrează, doar că nu au nevoie să cumuleze întreg stagiul cum lucrează celelalte persoane fără dizabilitate. Și atunci când o persoană lucrează, practic, ea poate să-și aleagă pensia de dizabilitate sau pensia pentru limită de vârstă, în funcție de ce este mai avantajos ca și sumă. Asta e ideea, pentru că ele sunt plăți similare. Ele sunt plăți, eu mai degrabă aș merge pe ideea: haideți să ridicăm alocația pentru persoane cu dizabilități, decât să oferim două pensii, pentru că, de principiu, ca și noțiune, pensiile și pentru limită de vârstă, și pentru dizabilitate sunt acordate pentru același lucru, pentru același beneficiu, pentru anii lucrați. Înțelegeți? De asta, deci pensia pe dizabilitate nu este alocația pe dizabilitate. Alocația noi o dăm pentru persoanele care au un grad de dizabilitate, lucrează, nu lucrează. Pensia pentru dizabilitate se dă adițional pe lângă alocație pentru acei care au posibilitatea să lucreze, doar că în condiții mai avantajoase, nu trebuie să lucreze toți anii. De aceea, mai bine discutăm la creșterea alocației, dar eu sunt de acord că necesitățile și cheltuielile persoanelor cu dizabilități sunt extrem de mari în comparație cu celelalte familii, categoric. Da.
[01:12:42] — Sainciuc
Dacă îmi permiteți, dar în ceea ce ține de pensia de dizabilitate vreau aici să mai adaug că s-a modificat cadrul legal prin care s-a acceptat recalcularea pensiilor de dizabilitate după doi ani de activitate, ca și pentru pensiile pentru limită de vârstă. De aceea, este un lucru foarte bun care s-a realizat până în prezent. Se muncește și iarăși este încă un supliment la pensia care a fost stabilită anterior. Dar eu aș vrea să
[01:13:08] — Rapcea
Foarte, foarte scurt, ca să mai preluăm câteva întrebări.
Mai preluăm două întrebări din sală. Una o văd, o mână ridicată, domnul Petruți a doua mână ridicată. Mai sunt întrebări din sală? Readuc aminte că avem și un poll, adică un sondaj online. Tot ce trebuie să faceți este să scanați acest QR cod și să accesați Sala Moldova și să răspundeți la acele întrebări și vom prelua și o întrebare de pe ecran. Dumneavoastră și după asta domnul Petruți.
[01:13:38] — Marin Alla
Bună seara. Eu mă numesc Marin Alla, reprezint Organizația Obștească Tarna Rom. Totodată sunt parte a unui grup de lucru care este pe lângă Agenția Relații Interetnice și am un mandat de șase luni pe care vreau să-l reprezint cu două întrebări.
Noi suntem în faza că Guvernul Republicii Moldova va aproba un nou plan de susținere a romilor pe durata 2027–2030. Prima întrebare este adresată către doamna ministru. Există posibilitatea să rezolvăm problema, că eu nu aș vrea să vin la discuții să spun cât de rău o duc romii în Republica Moldova, dar vreau să spun cât de bine o duc deja. Și dacă există posibilitatea ca să ridicăm la nivelul Delegației Uniunii Europene accesarea resurselor financiare pentru a rezolva problema romilor și de a include în programul de susținere care îl avem spre aprobare resurse financiare și din bugetul național, dar și din bugetul extern?
A doua întrebare. În tot ce ați discutat dumneavoastră, inclusiv cele 80.000 de femei, inclusiv refugiate romi din Ucraina care sunt pe teritoriul Republicii Moldova, ar fi posibil ca să fie cei care, cum vorbea domnul Sainciuc, să se recalifice pe o durată foarte scurtă și să vină în câmpul muncii? Noi suntem pregătiți să dăm acest răspuns. Noi suntem pregătiți să venim la o întâlnire cu dumneavoastră pe parcursul acestei luni și să vedem care ar fi mecanismul, pentru că noi am elaborat un mecanism, dar vreau să avem această deschidere și să putem trece la niște lucruri foarte pozitive.
[01:15:08] — Rapcea
Mulțumim frumos. Înainte să răspundem, preluăm încă o întrebare.
[01:15:13] — Doru Petruți
Bună ziua, Doru Petruți, sociolog. Am ascultat în prima parte a zilei cât de bine stăm din punct de vedere instituțional și ce pași rapizi face Republica Moldova. Eu, din postura în care sunt, peste două zile trebuie să prezint public cum vede populația tot ce am auzit astăzi și există o diferență. Și, în premieră, pot să vă dau două-trei cifre ca să înțelegeți un pic și întrebarea la care mă refer. 16% se consideră informați legat de procesul de aderare și între, rețineți, între 45 și 65%, câteodată chiar mai mult, sunt nemulțumirile oamenilor pentru că nu înțeleg ce se negociază, ce termene sunt, când vor fi implementate, care vor fi efectele asupra lor.
Și întrebarea e, sigur, dacă nu suntem deja cumva în situația în care din punct de vedere instituțional să fim mult mai bine pregătiți în raport cu o populație care nu înțelege ceea ce fac autoritățile și dacă cumva s-ar putea reduce acest decalaj și undeva lucrurile să se intersecteze într-o măsură mai bună. Mulțumesc.
[01:16:35] — Rapcea
Presupun că întrebarea este pentru toți trei paneliști. Haideți să începem cu prima întrebare și după aia continuăm.
[01:16:43] — Natalia Plugaru
Da. Ce ține de refugiați, da? Asta a doua întrebare era. Ce ține de refugiați care sunt pe teritoriul Republicii Moldova, noi recent am venit cu inițiativă și am aprobat chiar și în Parlament deja legea care extinde accesul refugiaților la măsurile active. Până acuma nu era posibil, dar noi, înțelegând că noi vrem să facem incluziunea inclusiv a persoanelor care vin și se refugiază pe teritoriul Republicii Moldova, adică să aibă acces la măsuri active. Respectiv, pot beneficia, veni, face cursuri de calificare, recalificare aceste persoane.
Ce ține de programul de incluziune a romilor, este un program, va fi un program intersectorial, cu siguranță și educația, și social, și angajarea în câmpul muncii, da? Noi suntem deschiși și, de fapt, susținem acest program, inclusiv prin politicile și programele și măsurile pe care le implementăm. Și dacă e nevoie de intensificat undeva niște măsuri mai direcționate, speciale, noi suntem deschiși să facem acest lucru. Chiar și aplicăm cu mai multe țări la diferite programe și granturi care sunt anunțate de către Comisia Europeană, unde aplică țările membre UE și iau în parteneriat și o țară candidată, și am aplicat inclusiv pe un program de angajare în special a romilor în câmpul muncii. Sperăm să avem și rezultat pozitiv și vă ținem la curent. Mersi.
[01:18:27] — Rapcea
Și acuma cea de-a doua întrebare a domnului Petruți, dar vă aduc aminte, noi suntem deja în prelungiri, de asta vă rog frumos foarte succint.
[01:18:36] — Palihovici
Scurt, scurt am să încerc. Pe mine nu mă surprinde că 45-65% din populație spune că nu prea înțeleg procesele. Este complicat pentru cineva care nu are ca meserie, când aude la știri: „Clusterul 3, Capitolul 19, 23” – cu ce mă încălzește? Despre ce e asta? Eu cred că atunci când funcționarii publici participă la emisiuni și la diferite întâlniri, limbajul ăsta oficial, birocratic, cred că nu este, nu ar trebui să fie parte a acestor discuții și să-i spună omului: „Acum negociem despre condițiile, securitatea muncii, care sunt condițiile”, sau „Acum negociem despre beneficiile sau schimbările care se vor produce în domeniul agriculturii și care sunt termenii pentru punerea în aplicare a acestor directive”. Dacă raportăm, și deseori asta se întâmplă inclusiv în discuțiile publice, că am transpus atâtea directive, că am votat atâtea legi, omul nu înțelege cum legea asta îi schimbă viața lui. Deci, eu cred că stilul de comunicare trebuie schimbat și schimbat prin explicarea la ce beneficia, ce va beneficia omul și ce angajamente, ce responsabilități în plus îi vin omului. Spre exemplu, dacă vorbim despre domeniul negocieri pe mediu, vor fi responsabilități clare pentru fiecare persoană, inclusiv la sortarea deșeurilor, oamenii trebuie să cunoască despre lucrurile astea, dar dacă le vorbim mai departe clusterul și capitolul, nu se schimbă nimic.
Și aici eu cred că este nevoie iarăși de mai mult dialog. Deci, eu cred că dacă am face sondajul și în rândul ONG-urilor, cred că proporția ONG-urilor care s-ar simți puțin informate despre acest proces ar depăși 65%. Din cauza că nu este prea mare numărul organizațiilor neguvernamentale care participă în grupurile de lucru, nu totdeauna oamenii care lucrează pe diverse domenii reușesc să fie informați de ce se întâmplă în negocieri pe un domeniu sau altul și probabil că ar fi bine pe fiecare domeniu de făcut, nu știu, o dată în trimestru discuții publice cu organizațiile societății civile. Spre exemplu, cele care lucrează pe domeniul dizabilitate, cele care lucrează pe social, să se discute cu cei care negociază nemijlocit, să se explice ce se discută și care vor fi așteptările. După aceea, aceste ONG-uri sunt portavocea acestui proces, se duc și iată așa putem să diminuăm proporția asta de 65% de care vorbiți dumneavoastră. Dacă nu schimbăm abordarea, nu cred că avem... Și asta, dacă n-o schimbăm rapid, ar aduce un alt risc: susținerea procesului. Și asta este cea mai mare îngrijorare pe care o am acum.
[01:21:48] — Sainciuc
Da, mulțumesc. Eu cu totul sunt de acord cu ceea ce a menționat doamna Palihovici. Consider că ar trebui să fie niște campanii concrete, țintite de informare a cetățenilor pe subiectele concrete, cu atât mai mult în aspectele sociale, ca ei să înțeleagă totuși că sunt și beneficii în acest sens.
Totodată, eu cred că la o atitudine poate așa rezervată ne duc și politicile care sunt promovate la momentul actual. Adică MDED-ul, adică Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării promovează dereglementarea. Eu înțeleg că sunt autorizații, sunt acte permisive și așa mai departe, ele poate trebuie să fie anulate, simplificate. Dar nu trebuie să fie prin procedura de dereglementare diminuarea drepturilor și garanțiilor salariaților prevăzute de legislație. Iaca, s-a vorbit despre Legea 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. S-a încercat de către mediul de afaceri ca normele din această lege ce ține de obligativitatea de a rezerva 5% din locurile de muncă pentru persoanele cu dizabilități sau de a plăti costul când nu a acomodat locul de muncă să fie anulate. Deci nu este corect. Bine, s-a reușit ulterior ca aceste norme să fie excluse din proiectul care era promovat, dar iarăși este un aspect când nu trebuie să fie susținut.
De aceea informarea trebuie să persiste, fiindcă foarte mulți cetățeni urmează să câștige de la aceasta. Iarăși, noi trebuie să ne ambiționăm ca să reformăm sistemul și să implicăm societatea civilă în aceste procese, și sindicatele, și patronatele. Noi suntem gata să promovăm lucrul acesta. Avem structuri în toate raioanele, în toate localitățile practic. De aceea noi avem o forță puternică în acest sens, dar trebuie să arătăm ce este, ce putem să obținem de la aceasta. Că astăzi s-a menționat foarte mult societatea civilă, mediul de afaceri și niciun cuvânt despre sindicate. Noi ca sindicate suntem...
[01:23:51] — Palihovici
Parte a societății.
[01:23:52] — Sainciuc
Înțeleg că suntem parte a societății civile, dar noi suntem și în Grupul de lucru 2, și în Grupul de lucru 19, unde activăm foarte intens, și în celelalte grupuri, și practic ne implicăm chiar în procesul de dialog social în toate activitățile care sunt și noi nu existăm.
[01:24:07] — Natalia Plugaru
V-am menționat
[01:24:08] — Sainciuc
Dar...
[01:24:08] — Natalia Plugaru
azi eu de vreo șapte ori.
[01:24:10] — Sainciuc
Dar asta e bine. Dar în sensul ăsta eu spun că noi suntem toți într-o familie mare și această familie mare trebuie să ne depunem eforturile ca să informăm cetățenii, să-i convingem că ăsta e binele. Uniunea Europeană a dovedit în decurs de 80 de ani de zile că a dezvoltat comunitatea, a ridicat nivelul de trai și a creat o democrație autentică. Asta este. De aceea și acolo trebuie să ne ducem noi.
[01:24:36] — Rapcea
Mulțumim frumos, domnule Sainciuc. Eu voi recapitula întrebările. Avem cinci întrebări care au venit prin Slido. Toate cumva converg spre o întrebare generalizatoare, pentru că avem aicea ne întreabă oamenii dacă ministerul are programe sau măsuri pentru încadrarea în câmpul muncii a persoanelor din diasporă revenite acasă, dacă sunt măsuri pentru femei, pentru sprijinirea întoarcerii femeilor care au o vacanță mare în ceea ce privește responsabilitățile de îngrijire. Toate acestea converg spre o întrebare: cât de ambițios este programul, proiectul Programului de ocupare pentru 2026-2030 și care este stadiul? Doamna ministru, foarte pe scurt, ca să facem bilanțul.
[01:25:24] — Natalia Plugaru
Foarte pe scurt, un program pe care noi intenționăm să-l aprobăm până la sfârșitul acestui an. Este la fel un program național care este în foaia noastră, în Planul Național de Aderare la UE, un program care, de altfel, a fost consultat și în continuare este consultat și cu sindicatele, patronatele, organizațiile societății civile. Este unul destul de ambițios, pentru că vă spuneam, scopul nostru este să activizăm cei care sunt inactivi, inclusiv, ca să răspund la câteva întrebări aici, pentru diasporă și nu numai, și pentru femeile care au stat mult timp, înțeleg că în perioada dedicării creșterii copilului, și au nevoie de recalificare. Deci, tot ce oferă Agenția de Ocupare a Forței de Muncă, inclusiv prin oficiile care sunt în fiecare raion, sunt cursuri de recalificare profesională, adică obții un voucher și ai posibilitatea gratuit să mergi și să îți schimbi practic profesia printr-un curs scurt de la trei luni la șase luni.
[01:26:29] — Rapcea
Și primești și bursă.
[01:26:30] — Natalia Plugaru
Și primești și bursă și cursurile sunt și achitate. Deci ai posibilitatea, statul te susține să-ți schimbi practic profilul, profesia și să te recalifici. Și, apropo, este cazul multor femei care după concediul de maternitate se regăsesc în alte domenii sau acel domeniu nu mai este atractiv și e nevoie de recalificare.
Pentru diasporă în special, ce este mai interesant este recunoașterea competențelor atunci când persoanele au muncit peste hotare. Și avem mulți, de exemplu, îngrijitori de persoane vârstnice care au fost și au îngrijit în special în Italia sau în alte țări, nu au studii în acel domeniu, dar au experiență, au lucrat 15 ani, 10, 20, dar nu au diplomă pentru acea profesie, sau au lucrat în construcții și au obținut toate cunoștințele, da. Deci se întorc aici și Agenția de Ocupare a Forței de Muncă le oferă posibilitatea certificarea cunoștințelor. Ce înseamnă? Nu trebuie să faci niciun curs, niciun studiu, te duci și treci un examen, fie practic, fie teoretic, și efectiv obții diploma că tu ești specialist în acel domeniu și acest lucru cred că este important că oferim această posibilitate pentru diaspora care se reîntoarce.
Deci, în programul nou de ocupare ne focusăm pe femei care stau acasă din cauza îngrijirilor casnice, tinerii NEET, cum îi zicem, tineri care nu lucrează și nu învață, persoanele 50-55 plus, și îmi pare că era și o întrebare acolo, pentru că este o problemă acolo, rata de angajare a acestor persoane este mică, angajatorii au reticență să angajeze astfel de persoane și, apropo, și acolo oferim subvenții financiare pentru angajatori în cazul în care acceptă să angajeze o persoană de 55 plus. Și ce categorii mai sunt? Persoane cu dizabilități categoric cumva e în capul listei, pentru că rata este mică într-adevăr. E și în Uniunea Europeană nu foarte mare și ei invocă acest lucru ca o provocare și la noi în ultimul timp a crescut rata de angajare a persoanelor cu dizabilități. Deci este în creștere, suntem pe calea cea bună, dar mai avem încă mult de muncit să ajungem la media europeană.
[01:29:00] — Rapcea
Mulțumim frumos, doamna ministră. Deci vedem că avem un dialog social care este funcțional, dar eventual avem și un program cu privire la promovarea negocierilor colective, dar nu avem neapărat și buget anexat acestui program. Am avut discuții foarte sincere, au fost și făcute în premieră dezvăluiri vizavi de percepția oamenilor în raport cu modul în care aceștia înțeleg ce se întâmplă în raport cu integrarea europeană. Avem decalaj aici, înțelegem că Inspecția de Stat a Muncii va trebui să muncească pentru a identifica și contracara inclusiv munca informală. Avem înainte o reformă a Codului Muncii care va trebui să fie făcută prin intermediul dialogului și cu respectarea acestui principiu de dialog social. Deci avem multe în fața noastră, va trebui să le rumegăm cumva pe rând. Bucură faptul că avem rezultate cu care ne putem mândri și cu care putem veni în fața cetățenilor și spune că integrarea europeană are un impact pozitiv asupra lor și asta este ceea ce iau eu din acest panel acasă și ceea ce cred că fiecare din noi trebuie să perpetuez mai departe. Vă mulțumesc foarte mult pentru aceste discuții și mulțumesc mult că nu m-ați luat pe sus pentru faptul că am intrat în prelungiri. O seară minunată.