Inițiativele legislative și avizele Guvernului pot fi adoptate prin decizii protocolare, a decis Curtea

Într-o hotărâre ce clarifică procedurile de interacțiune dintre Guvern și Parlament, Curtea Constituțională a stabilit că executivul poate utiliza „decizii protocolare” atât pentru a-și aproba propriile inițiative legislative, cât și pentru a emite avize asupra proiectelor de legi, inclusiv a celor cu impact bugetar. Decizia a fost luată în urma examinării unor sesizări depuse de deputați, care contestau această practică.

Unul dintre capetele de acuzare viza faptul că Guvernul își exercită dreptul la inițiativă legislativă, garantat de articolul 73 din Constituție, prin intermediul unor simple decizii protocolare, și nu prin hotărâri formale. Curtea a reținut că, deși Constituția acordă Guvernului această prerogativă, ea nu precizează forma juridică sau procedura specifică prin care aceasta trebuie realizată. Prin urmare, o inițiativă legislativă, care prin natura sa nu instituie norme juridice obligatorii, ci doar propune un text spre dezbatere parlamentară, nu poate fi asimilată unui act de organizare a executării legilor, care ar necesita o hotărâre de Guvern, conform articolului 102.

Astfel, Curtea a concluzionat că aprobarea inițiativelor legislative prin decizii protocolare nu contravine articolelor 73 și 102 din Constituție.

Un al doilea aspect analizat a fost emiterea avizelor guvernamentale la proiectele de legi și amendamentele cu impact asupra bugetului de stat. Articolul 131, alineatul (4) din Constituție impune obligativitatea solicitării avizului Guvernului pentru astfel de propuneri. Magistrații au observat că, deși avizul trebuie să fie explicit, univoc și motivat, nici articolul 131, nici articolul 102 nu reglementează forma actului prin care acest aviz este adoptat (hotărâre, decizie protocolară sau alt act). În consecință, Curtea a decis că prevederile din Regulamentul Guvernului, care permit emiterea acestor avize prin decizii protocolare, sunt constituționale. Această abordare flexibilă permite Guvernului să-și exprime punctul de vedere într-un mod mai operativ în cadrul procesului legislativ, respectând în același timp exigența constituțională de fond privind consultarea obligatorie în materie bugetară.