Curtea Constituțională validează utilizarea deciziilor protocolare de către Guvern pentru inițiativele legislative

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a stabilit că Guvernul poate utiliza „decizii protocolare” pentru a adopta inițiative legislative, respingând o sesizare formulată de un grup de deputați din Parlament. Hotărârea, anunțată joi, pune capăt unei dispute privind competențele procedurale ale Executivului și clarifică limitele în care acesta poate acționa pentru a-și eficientiza activitatea.

Contextul Sesizării

Deputații au contestat prevederi din Legea cu privire la Guvern și din Regulamentul Guvernului, care permit Executivului să adopte alte categorii de acte decât cele enumerate explicit în articolul 102 din Constituție, precum hotărârile. Parlamentarii au argumentat că adoptarea inițiativelor legislative prin simple decizii protocolare, care reprezintă o formă simplificată de act administrativ intern, ar ocoli exigențele constituționale și ar reduce transparența procesului decizional. Miza era stabilirea unui control parlamentar mai strict asupra modului în care Guvernul își exercită dreptul la inițiativă legislativă.

Argumentele Curții

În motivarea sa, Curtea a subliniat că, deși articolul 102 din Constituție enumeră hotărârile ca principal instrument juridic al Guvernului pentru organizarea executării legilor, Legea Supremă nu este exhaustivă în privința tuturor actelor pe care le poate emite Executivul. Mai important, Curtea a făcut referire la articolul 73 din Constituție, care acordă Guvernului prerogativa inițiativei legislative, fără a preciza însă forma juridică sau procedura specifică prin care acest drept trebuie exercitat.

Judecătorii constituționali au reținut că, în contextul frecvenței, diversității și complexității activității guvernamentale, legiuitorul are libertatea de a permite Executivului să utilizeze instrumente procedurale flexibile pentru a acționa în mod operativ. Astfel, deciziile protocolare, adoptate cu majoritate de voturi în ședința de Guvern, sunt considerate un mecanism legitim pentru promovarea proiectelor de lege către Parlament.

Curtea a concluzionat că o inițiativă legislativă, în esența sa, nu instituie norme juridice obligatorii, ci doar declanșează procesul legislativ în Parlament. Prin urmare, aceasta nu poate fi asimilată unui act de organizare a executării legilor, care ar necesita în mod obligatoriu forma unei hotărâri de Guvern. Practica utilizării deciziilor protocolare urmărește realizarea principiului bunei guvernări și nu contravine articolelor 73 și 102 din Constituție. Această decizie consolidează autonomia procedurală a Guvernului, menținând în același timp rolul central al Parlamentului în adoptarea finală a legilor.